Bicarbonat De Sodiu 84 mg/ml

Doze Corectarea acidozei metabolice Corectarea acidozei metabolice nu trebuie efectuată prea rapid. Se recomandă să se înceapă cu administrarea doar a jumătate din doza calculată şi să se ajusteze dozele ulterioare în funcţie de rezultatele reale ale analizei gazelor sanguine.

Doza depinde de gradul dezechilibrului acido-bazic. În funcţie de valorile gazelor sanguine, cantitatea care trebuie administrată se calculează conform următoarei formule:

• nr. de mmol bicarbonat de sodiu = deficit bazic× kg greutate corporală × 0,2

(factorul 0,2 corespunde raportului dintre lichidul extracelular şi cantitatea totală de lichid din organism).

Exemplu: La un pacient cu greutatea corporală de 70 kg, cu deficit bazic 5 mmol/l, trebuie să I se administreze 5 × 70 × 0,2 = 70 mmol bicarbonat de sodiu (≈ 70 ml bicarbonat de sodiu mg/ml).

Doza zilnică maximă: În funcţie de cerinţele legate de corecţie.

Viteza maximă de perfuzare: Până la 1,5 mmol bicarbonat de sodiu pe kg şi oră.

Copii şi adolescenţi Doza trebuie ajustată pentru fiecare individ. Prima doză trebuie să fie de maxim 1 mmol/kg, administrată prin perfuzare intravenoasă lentă. La sugari (incluzând nou-născuţii) şi copiii mici, doza zilnică nu trebuie să depăşească 5 mmol/kg şi zi, administrată prin perfuzare intravenoasă lentă. Sunt de preferat soluţiile de bicarbonat de sodiu 42 mg/ml (sau mai puţin concentrate) (vezi şi pct. 4.4).

Alcalinizarea urinii: Pentru alcalinizarea urinii, doza trebuie ajustată în funcţie de pH-ul urinar dorit, iar administrarea trebuie asociată cu monitorizarea echilibrului acido-bazic şi hidro-electrolitic. Trebuie avut grijă să nu se depăşească vitaza maximă de perfuzare stabilită mai sus. La pacienţii adulţi, adolescenţi şi copii stabili din punct de vedere hemodinamic, alcalinizarea urinii poate fi obţinută prin administrarea în bolus a 1 – 2 mmol bicarbonat de sodiu pe kg, urmată de perfuzarea a 132 mmol bicarbonat de sodiu în 1 litru glucoză 5% în apă, cu un ritm de administrare de 1,5 – 2 ori faţă de ritmul de administrare a fluidelor de întreţinere. pH-ul urinii nu trebuie să depăşească 8,5.

Mod de administrare Administrare intravenoasă.

Numai pentru perfuzare prin cateter venos central.

Generale

● Bicarbonatul de sodiu trebuie administrat cu prudenţă, în cazul în care sunt prezente următoarele situaţii: acidoză respiratorie ● hipocalcemie ● osmolaritate plasmatică crescută ● în toate situaţiile în care aportul de sodiu trebuie limitat, cum sunt insuficienţa cardiacă, edemele, hipertensiunea arterială, eclampsia, insuficienţa renală severă.

Când acidoza respiratorie este asociată cu acidoză metabolică, trebuie susţinute în mod adecvat atât ventilaţia pulmonară cât şi perfuzia, pentru a asigura eliminarea adecvată a CO2 în exces.

Administrarea bicarbonatului de sodiu poate duce la supraîncărcare cu sodiu şi lichide.

Administrarea paravenoasă accidentală poate duce la necroză tisulară.

Monitorizarea pacienţilor trebuie să includă verificări periodice ale echilibrului acido-bazic, concentraţiilor electroliţilor serici şi echilibrului hidric.

Corectarea echilibrului acido-bazic este întotdeauna asociată cu modificări ale echilibrului electrolitic, în special a potasemiei. Alcalinizarea sau corectarea acidozei facilitează pătrunderea intracelulară a potasiului şi prin urmare poate duce la hipokaliemie.

Hipopotasemia şi hipocalcemia trebuie corectate înainte de începerea tratamentului de alcalinizare.

Nu au fost evaluate adecvat efectele bicarbonatului asupra funcţiei organelor, frecvenţei complicaţiilor şi supravieţuirii în caz de cetoacidoză diabetică, stop cardiac şi acidoză lactică. Se recomandă prudenţă când se administrează bicarbonat de sodiu în aceste condiţii.

Copii şi adolescenţi

Nou-născuţi, sugari şi copii mici: perfuzarea rapidă (10 ml/min) a soluţiilor hipertone de bicarbonat de sodiu poate determina hipernatriemie, scăderea presiunii lichidului cefalorahidian şi (la nou-născuţii prematuri) posibilă hemoragie intracraniană. Nu trebuie administrate > 5 mmol pe kg şi zi (vezi şi pct. 4.2).

Tulburări metabolice şi de nutriţie Cu frecvenţă necunoscută: Hipernatriemie, hiperosmolaritate plasmatică.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro