C09BB04 · Combinatii de inhibitori a.c.e. inhibitori ai e.c.a. si blocante ale canalelor de calciu Prescripție, valabilă 6 luni

Beatil 4 mg/5 mg

Comprimate · DCI: Combinatii (Perindoprilum+amlodipinum)

Beatil este prescris pentru tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiunii arteriale) şi/sau tratamentul bolii arteriale coronariene stabile (o afecţiune în care aprovizionarea inimii cu sânge este redusă sau blocată).

Cum citiți informația

De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Indicații

Prospect · pct. 1 RCP · pct. 4.1

Pacienţilor care utilizează deja perindopril şi amlodipină sub formă de comprimate separate li se poate administra în schimb un comprimat Beatil, care conţine ambele componente.

Beatil este o asociere a două substanţe active, perindopril şi amlodipină. Perindoprilul este un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (ECA). Amlodipina este un blocant de calciu (care aparţine unei grupe de medicamente denumite dihidropiridine). Acestea acţionează împreună pentru a lărgi şi relaxa vasele de sânge, pentru ca sângele să treacă mai uşor prin ele şi uşurează activitatea inimii de a menţine un flux sanguin bun.

Beatil este indicat ca terapie de substituţie în tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale şi/sau bolii arteriale coronariene stabile, la pacienţii a căror tensiune arterială este controlată deja prin administrarea concomitentă de perindopril şi amlodipină, în aceleaşi doze.

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Înghiţiţi comprimatul cu un pahar cu apă, de preferat la aceeaşi oră în fiecare zi, dimineaţa, înainte de masă. Medicul va decide care este doza corectă pentru dumneavoastră. Doza uzuală este de un comprimat pe zi.

De obicei, Beatil va fi prescris pacienţilor care utilizează deja perindopril şi amlodipină, în comprimate separate.

Utilizarea la copii şi adolescenţi Nu au fost stabilite eficacitatea şi tolerabilitatea administrării perindopril în monoterapie sau în asociere cu amlodipină la copii şi adolescenţi. Ca urmare, nu se recomandă utilizarea Beatil la copii şi adolescenţi.

Utilizarea la vârstnici Combinaţia trebuie administrată cu prudenţă, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie să evite deshidratarea (să piardă prea multă apă), iar controlul medical periodic trebuie să includă monitorizarea frecventă a funcţiei rinichilor (concentraţiile de creatinină şi potasiu).

Dacă utilizaţi mai mult Beatil decât trebuie Dacă luaţi prea multe comprimate, mergeţi la camera de gardă a celui mai apropiat spital sau anunţaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră. Reacţia cea mai probabilă în caz de supradozaj este tensiunea arterială mică, care vă poate face să vă simţiţi ameţit sau să leşinaţi. În acest caz, vă poate fi de ajutor să vă întindeţi pe spate, cu picioarele ridicate. Excesul de lichid se poate acumula în plămâni (edem pulmonar) provocând dificultăți de respirație care se pot dezvolta până la 24-48 de ore după administrare.

Dacă uitaţi să utilizaţi Beatil Este important să vă luaţi medicamentul în fiecare zi, deoarece tratamentul regulat are un efect mai bun. Cu toate acestea, dacă uitaţi să luaţi o doză de Beatil, luaţi următoarea doză la ora obişnuită. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa comprimatul uitat.

Dacă încetaţi să utilizaţi Beatil Deoarece, de obicei, tratamentul cu Beatil este de lungă durată, trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte de a întrerupe utilizarea comprimatelor.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Doze

Un comprimat pe zi, în doză unică. Combinaţia de doze fixe nu este potrivită pentru tratamentul iniţial. Dacă este necesară ajustarea dozei, aceasta trebuie realizată prin ajustarea treptată a dozelor pentru fiecare componentă în parte.

Insuficienţă renală şi vârstnici (vezi pct. 4.4 şi 5.2) Eliminarea perindoprilatului este redusă la vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă renală. Ca urmare, controlul medical de rutină va include monitorizarea frecventă a creatininei şi potasiului.

Beatil poate fi administrat la pacienţii cu Clcr≥60 ml/min şi nu este indicat la pacienţii cu Clcr<60 ml/min. La aceşti pacienţi se recomandă ajustarea treptată a dozei, pentru fiecare componentă în parte.

Modificările concentraţiilor plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficienţei renale. Amlodipina nu se poate elimina prin dializă.

Insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4 şi 5.2) Nu au fost stabilite recomandări privind dozele la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Prin urmare, Beatil trebuie administrat cu prudenţă.

Copii şi adolescenţi Beatil nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi, deoarece eficacitatea şi toleranţa perindoprilului administrat în monoterapie sau în combinaţie cu amlodipina nu au fost stabilite la aceste grupe de vârstă.

Mod de administrare Administrare orală. Administrat de preferat dimineaţa, înainte de ingestia de alimente.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2

Contraindicații

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.3

dacă sunteţi alergic la perindopril sau la oricare alt inhibitor al ECA, la amlodipină sau la oricare alt blocant de calciu, sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6). Aceasta se poate manifesta prin mâncărimi, înroşire a pielii sau dificultăţi la respiraţie.
dacă sunteţi gravidă de peste 3 luni (de asemenea, este mai bine să evitaţi să luaţi Beatil la începutul sarcinii – vezi paragraful „Sarcina”);
dacă aţi prezentat simptome cum sunt: respiraţie şuierătoare, umflare a feţei sau limbii, mâncărimi intense sau erupţii trecătoare severe pe piele ca urmare a unui tratament anterior cu

un inhibitor al ECA sau dacă dumneavoastră sau un membru al familiei aţi avut aceste simptome în orice alte situaţii (o afecţiune numită angioedem);

dacă aveţi şoc cardiogen (în care inima nu este capabilă să aprovizioneze corpul cu suficient sânge), stenoză aortică de grad mare (îngustare a principalului vas de sânge care iese din inimă);
dacă aveţi hipotensiune arterială severă (tensiune arterială foarte mică);
dacă aveţi insuficienţă cardiacă după infarct miocardic acut;
dacă aveţi diabet zaharat sau funcţia rinichilor afectată şi urmaţi tratament cu un medicament pentru scăderea tensiunii arteriale care conţine aliskiren;
dacă vi se efectuează hemodializă sau orice alt tip de filtrare a sângelui. Este posibil ca Beatil să nu fie potrivit pentru dumneavoastră, în funcție de aparatul care este utilizat.
dacă aveți probleme severe la nivelul rinichilor, în care furnizarea de sânge la nivelul rinichilor este redusă (stenoză severă a arterei renale)
dacă ați luat sau luați în prezent combinația sacubitril/valsartan, un medicament utilizat pentru tratamentul unui tip de insuficiență cardiacă de lungă durată (cronică), (vezi Atenționări și precauții și Beatil împreună cu alte medicamente) deoarece riscul de angioedem (umflare rapidă sub piele într-o zonă cum ar fi gâtul) este crescut. Dacă utilizați, ați utilizat de curând sau s-ar putea să utilizați combinația sacubitril/valsartan adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului..

Cu privire la perindopril

Hipersensibilitate la perindopril sau la oricare alt inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (ECA);
Antecedente de angioedem asociat cu o terapie anterioară cu inhibitor al ECA;
Angioedem ereditar sau idiopatic;
Trimestrele al 2-lea şi al 3-lea de sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6);
Administrarea concomitentă a Beatil cu medicamente care conţin aliskiren la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min şi 1,73 m2), (vezi pct. 4,4, 4.5 şi 5.1);
Administrarea concomitentă cu combinația sacubitril/valsartan. Beatil nu trebuie inițiat mai devreme de 36 de ore de la ultima doză de sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.4 și 4.5);
Tratamente extracorporale care cauzează contactul sângelui cu suprafețe încărcate negativ (vezi pct. 4.5);
Stenoză bilaterală semnificativă a arterei renale sau stenoză a arterei unui rinichi unic funcțional (vezi pct. 4.4).

Cu privire la amlodipină

Hipersensibilitate la amlodipină sau la oricare alt derivat de dihidropiridină;
Hipotensiune arterială severă;
Şoc, inclusiv şoc cardiogen;
Obstrucţie a căii de ejecţie a ventriculului stâng (de exemplu stenoză aortică de grad mare);
Insuficienţă cardiacă instabilă hemodinamic, consecutivă unui infarct miocardic acut.

Cu privire la Beatil

Toate contraindicaţiile detaliate mai sus, privind fiecare componentă individuală, sunt valabile şi pentru combinaţia fixă Beatil.

Hipersensibilitate la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Înainte să utilizaţi Beatil, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale.

dacă aveţi cardiomiopatie hipertrofică (boală a muşchiului inimii) sau stenoză a arterei renale (îngustare a arterei care aprovizionează rinichiul cu sânge);
dacă aveţi orice alte probleme cu inima;
dacă aveţi o creştere severă a tensiunii arteriale (criză hipertensivă);
dacă aveţi probleme cu ficatul;
dacă aveţi probleme cu rinichii sau dacă urmaţi tratament prin hemodializă;
dacă aveți valori anormal de crescute în sânge ale unui hormon numit aldosteron (hiperaldosteronism primar);
dacă aveţi boală vasculară de colagen (boală a ţesutului conjunctiv), cum sunt lupusul eritematos sistemic sau sclerodermia;
dacă aveţi diabet zaharat;
dacă urmaţi o dietă cu conţinut redus de sare sau utilizaţi înlocuitori de sare care conţin potasiu (este esenţială o concentraţie bine echilibrată a potasiului în sânge);
dacă aparţineţi rasei negre, deoarece inhibitorii ECA pot fi mai puţin eficace, dar, de asemenea, puteţi face mai uşor angioedem;
dacă sunteţi în vârstă;
dacă alăptaţi;
dacă luaţi oricare dintre următoarele medicamente utilizate pentru tratarea tensiunii arteriale mari:
un blocant al receptorilor angiotensinei II (BRA), (cunoscuţi şi sub denumirea de „sartani” – de exemplu, valsartan, telmisartan, irbesartan), mai ales dacă aveţi probleme ale rinichilor asociate diabetului zaharat
aliskiren. Este posibil ca medicul dumneavoastră să vă verifice funcţia rinichilor, tensiunea arterială şi valorile electroliţilor (de exemplu, potasiu) din sânge, la intervale regulate de timp.
dacă luați oricare dintre următoarele medicamente, riscul de apariție a angioedemului (umflare rapidă a ţesuturilor de sub piele, în zone cum este interiorul gâtului) este crescut:
racecadotril (utilizat pentru tratamentul diareei)
linagliptin, saxagliptin, sitagliptin, vildagliptin (medicamente utilizate în tratamentul diabetului zaharat)
sirolimus, everolimus, temsirolimus și alte medicamente care aparțin clasei numite inhibitori ai mTOR (utilizate pentru a preveni respingerea organelor transplantate și pentru cancer).

Trebuie să vă adresaţi medicului dumneavoastră dacă credeţi că sunteţi (sau aţi putea rămâne) gravidă. Nu este recomandată utilizarea Beatil la începutul sarcinii şi nu trebuie utilizat dacă sunteţi gravidă de

peste 3 luni, deoarece, dacă este utilizat în această etapă, poate cauza leziuni grave copilului dumneavoastră (vezi paragraful „Sarcina”).

Vezi şi informaţiile de la punctul „Nu luaţi Beatil”.

De asemenea, când utilizaţi Beatil, trebuie să vă informaţi medicul sau personalul medical dacă:

urmează să vi se administreze un anestezic general şi/sau să vi se efectueze o intervenţie chirurgicală majoră;
aţi avut recent diaree sau vărsături (aţi vomitat);
urmează să vi se efectueze o afereză LDL (eliminare a colesterolului din sânge cu ajutorul unui aparat);
urmează să vi se efectueze un tratament de desensibilizare, pentru a reduce efectele unei alergii la înţepături de albine sau viespi.

Toate atenţionările detaliate mai jos, privind fiecare componentă individuală, sunt valabile şi pentru combinaţia fixă Beatil.

Cu privire la perindopril:

Boală coronariană stabilă

Dacă în timpul primei luni de tratament cu perindopril apare un episod de angină pectorală instabilă (major sau nu), trebuie efectuată o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu, înainte de continuarea tratamentului.

Hipotensiune arterială Inhibitorii ECA pot determina o scădere a tensiunii arteriale. Hipotensiunea arterială simptomatică este observată rareori la pacienţii cu hipertensiune arterială fără complicaţii, iar posibilitatea de apariţie este mai mare la pacienţii cu depleţie volemică determinată, de exemplu, prin tratament cu diuretice, dietă hiposodată, dializă, diaree sau vărsături sau la cei care prezintă hipertensiune arterială severă dependentă de renină (vezi pct. 4.5 şi 4.8). Hipotensiunea arterială simptomatică a fost observată la pacienţi cu insuficienţă cardiacă simptomatică, cu sau fără insuficienţă renală asociată. Cel mai probabil, aceasta apare la acei pacienţii cu grad mai sever de insuficienţă cardiacă, reflectat de administrarea unor doze mari de diuretice de ansă, hiponatremie sau insuficienţă renală funcţională. La pacienţii cu risc crescut de apariţie a hipotensiunii arteriale simptomatice, iniţierea tratamentului şi ajustarea dozelor trebuie strict monitorizate (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.8). Aceste recomandări sunt valabile şi pentru pacienţii cu boală cardiacă ischemică sau boală vasculară cerebrală, la care o scădere excesivă a tensiunii arteriale poate determina infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

Dacă apare hipotensiunea arterială, pacientul trebuie aşezat în decubit dorsal şi, dacă este necesar, trebuie administrată intravenos o soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%). Un răspuns hipotensiv tranzitoriu nu reprezintă o contraindicaţie pentru administrarea dozelor următoare, care, de regulă, pot fi utilizate fără dificultate după ce tensiunea arterială a crescut ca urmare a expansiunii volemice. La unii pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă, care au valori normale sau scăzute ale tensiunii arteriale, poate să apară o scădere suplimentară a tensiunii arteriale sistemice la administrarea perindopril. Acest efect este anticipat şi, de obicei, nu este un motiv pentru întreruperea tratamentului. Dacă hipotensiunea arterială devine simptomatică, poate fi necesară o reducere a dozei sau întreruperea tratamentului cu perindopril.

Stenoză aortică şi mitrală/cardiomiopatie hipertrofică Similar celorlalţi inhibitori ai ECA, perindoprilul trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu stenoză a valvei mitrale şi obstrucţie a căii de ejecţie a ventriculului stâng, cum sunt stenoza aortică sau cardiomiopatia hipertrofică.

Deteriorare a funcţiei renale În cazurile de insuficienţă renală (clearance-ul creatininei <60 ml/min), doza iniţială de perindopril trebuie ajustată în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi pct. 4.2), şi apoi, în funcţie de răspunsul pacientului la tratament. Monitorizarea regulată a kaliemiei şi creatininemiei reprezintă o parte din conduita terapeutică pentru aceşti pacienţi (vezi pct. 4.8).

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică, hipotensiunea arterială apărută după iniţierea tratamentului cu inhibitori ai ECA poate determina afectarea suplimentară a funcţiei renale. În această situaţie, a fost raportată insuficienţa renală acută, de obicei reversibilă.

Hipertensiune renovasculară La unii pacienţi cu stenoză bilaterală a arterei renale sau stenoză a arterei renale pe rinichi unic, care au fost trataţi cu inhibitori ai ECA, au fost observate creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale ureei şi creatininei, reversibile, de obicei, după întreruperea tratamentului. Acest efect apare în special la pacienţi cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.3). Dacă hipertensiunea renovasculară este prezentă, de asemenea, există un risc crescut de apariţie a hipotensiunii arteriale severe şi a insuficienţei renale. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie început cu doze mici, care vor fi crescute cu atenţie, sub supraveghere medicală strictă. Deoarece tratamentul cu diuretice poate fi un factor favorizant în inducerea celor mai sus menţionate, acesta trebuie întrerupt, iar funcţia renală monitorizată în timpul primelor săptămâni de tratament cu perindopril. Poate apare pierderea funcției renale doar cu modificări minore ale valorilor creatininei serice chiar și la pacienții cu stenoză unilaterală a arterei renale.

Unii pacienţi hipertensivi aparent fără afecţiuni vasculare renale pre-existente au prezentat o creştere, de obicei uşoară şi tranzitorie, a concentraţiilor plasmatice ale ureei şi creatininei, în special când perindoprilul a fost administrat concomitent cu un diuretic. Această situaţie este mai probabil să apară la pacienţi cu insuficienţă renală pre-existentă. Pot fi necesare reducerea dozei şi/sau întreruperea tratamentului cu diuretic şi/sau perindopril.

Pacienţi care efectuează şedinţe de hemodializă La pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă, în cadrul cărora se utilizează membrane cu flux mare şi care sunt trataţi concomitent cu un inhibitor al ECA, au fost raportate reacţii anafilactoide. La aceşti pacienţi, trebuie luată în considerare utilizarea unui alt tip de membrană pentru dializă sau a unei alte clase de medicamente antihipertensive.

Transplant renal Nu există experienţă privind administrarea de perindopril la pacienţi cu transplant renal recent.

Hipersensibilitate/Angioedem Angioedem la nivelul feţei, extremităţilor, buzelor, mucoaselor, limbii, glotei şi/sau laringelui a fost raportat rar, la pacienţii cărora li se administrează inhibitori ai ECA, inclusiv perindopril (vezi pct. 4.8). Acesta poate să apară în orice moment în timpul tratamentului. În astfel de cazuri, trebuie întreruptă imediat administrarea perindoprilului şi trebuie instituită monitorizarea adecvată, până la dispariţia completă a simptomelor. În cazurile în care edemul a fost localizat doar la nivelul feţei şi buzelor, afecţiunea s-a remis, în general, fără tratament, deşi antihistaminicele au fost utile pentru ameliorarea simptomelor.

Angioedemul asociat cu edem laringian poate fi letal. Când sunt implicate limba, glota sau laringele, care pot determina obstrucţie a căilor respiratorii, trebuie instituit prompt tratament de urgenţă. Acesta poate include administrarea de adrenalină şi/sau menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii. Pacientul trebuie să se afle sub supraveghere medicală strictă până la remisiunea completă şi susţinută a simptomelor.

Pacienţii cu antecedente de angioedem, fără legătură cu terapia cu inhibitori ai ECA, pot prezenta un risc crescut de apariţie a angioedemului în timpul tratamentului cu inhibitori ai ECA (vezi pct 4.3).

Angioedemul intestinal a fost raportat rar, la pacienţii cărora li se administrează inhibitori ai ECA. Aceşti pacienţi au prezentat dureri abdominale (însoţite sau nu de greaţă sau vărsături); în unele cazuri nu a existat angioedem facial anterior, iar concentraţiile plasmatice ale esterazei C-1 au fost normale. Angioedemul a fost diagnosticat prin tomografie abdominală, ecografie sau intervenţie chirurgicală, iar simptomele s-au remis după întreruperea administrării inhibitorului ECA. Angioedemul intestinal trebuie inclus în diagnosticul diferenţial al pacienţilor trataţi cu inhibitori ai ECA, care prezintă dureri abdominale.

Administrarea perindoprilului concomitent cu combinația sacubitril/valsartan este contraindicată din cauza riscului crescut de apariție a angioedemului (vezi pct. 4.3). Tratamentul cu combinația sacubitril/valsartan nu trebuie inițiat mai devreme de 36 ore de la administrarea ultimei doze din tratamentul cu perindopril. Dacă tratamentul cu combinația sacubitril/valsartan este întrerupt, tratamentul cu perindopril nu trebuie inițiat mai devreme de 36 ore de la administrarea ultimei doze din tratamentul cu combinația sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.3 și 4.5).

Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu alți inhibitori ai NEP (de ex. racecadotril), gliptine (de exemplu linagliptin, saxagliptin, sitagliptin, vildagliptin) și inhibitori ai mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) poate determina un risc crescut de angioedem (de exemplu, umflarea căilor respiratorii sau a limbii, cu sau fără tulburări respiratorii), (vezi pct. 4.5). Se recomandă prudență la inițierea racecadotrilului, inhibitorilor mTOR și gliptinelor la un pacient care deja ia un inhibitor ECA.

Reacţii anafilactoide în timpul aferezei lipoproteinelor cu densitate mică (LDL) Rar, pacienţii cărora li s-au administrat inhibitori ai ECA în timpul aferezei lipoproteinelor cu densitate mică (LDL) efectuată cu dextran sulfat, au prezentat reacţii anafilactoide care au pus viaţa în

pericol. Aceste reacţii au fost evitate prin întreruperea temporară a tratamentului cu inhibitori ai ECA, înainte de fiecare afereză.

Reacţii anafilactoide în timpul desensibilizării Pacienţii cărora li s-au administrat inhibitori ai ECA în timpul tratamentului de desensibilizare (de exemplu, venin de himenoptere) au prezentat reacţii anafilactoide. La aceşti pacienţi, aceste reacţii au fost evitate prin întreruperea temporară a administrării inhibitorilor ECA, dar acestea au reapărut la reluarea neadecvată a administrării.

Insuficienţă hepatică Rar, inhibitorii ECA au fost asociaţi cu un sindrom care debutează cu icter colestatic şi progresează până la necroză hepatică fulminantă şi (uneori) deces. Mecanismul acestui sindrom nu este cunoscut. Pacienţii cărora li se administrează inhibitori ai ECA şi care prezintă icter sau creşteri marcate ale valorilor serice ale enzimelor hepatice, trebuie să întrerupă administrarea inhibitorilor ECA şi să fie supravegheaţi medical în mod corespunzător (vezi pct. 4.8).

Neutropenie/Agranulocitoză/Trombocitopenie/Anemie La pacienţii cărora li se administrează inhibitori ai ECA, a fost raportată apariţia neutropeniei/ agranulocitozei, trombocitopeniei şi anemiei. La pacienţii cu funcţie renală normală şi fără alţi factori favorizanţi, neutropenia apare rar.

Perindoprilul trebuie administrat cu prudență deosebită la pacienţii cu boli vasculare de colagen, la cei care urmează tratament imunosupresiv, tratament cu alopurinol sau procainamidă sau la cei care au o asociere a acestor factori, în special în cazul unei insuficienţe renale pre-existente. Unii dintre aceşti pacienţi au prezentat infecţii grave care, în câteva cazuri, nu au răspuns la tratamentul antibiotic intensiv. Dacă perindoprilul este administrat la aceşti pacienţi, se recomandă monitorizarea periodică a numărului leucocitelor, iar pacienţii trebuie instruiţi să raporteze orice semn de infecţie (cum sunt dureri în gât, febră).

Rasă Inhibitorii ECA determină o frecvenţă mai mare de apariţie a angioedemului la pacienţii aparţinând rasei negre comparativ cu celelalte rase. Similar altor inhibitori ai ECA, perindoprilul poate fi mai puţin eficace în scăderea tensiunii arteriale la pacienţii aparţinând rasei negre, comparativ cu celelalte rase, posibil din cauza unei prevalenţe mai mari a valorilor mici de renină la populaţia hipertensivă de rasă neagră.

Tuse În timpul tratamentului cu inhibitori ai ECA a fost raportată tuse. În mod caracteristic, tusea este neproductivă, persistentă şi dispare la întreruperea tratamentului. Tusea indusă de inhibitori ai ECA trebuie luată în considerare în cadrul diagnosticului diferenţial al tusei.

Intervenţie chirurgicală/Anestezie La pacienţii care urmează să fie supuşi unei intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu medicamente care determină hipotensiune arterială, perindoprilul poate bloca formarea angiotensinei II, secundar eliberării compensatorii de renină. Tratamentul trebuie întrerupt cu o zi înaintea intervenţiei chirurgicale. Dacă apare hipotensiune arterială şi se consideră că este din cauza acestui mecanism, aceasta poate fi corectată prin expansiune volemică.

Hiperkaliemie Inhibitorii ECA pot provoca hiperkaliemie deoarece inhibă eliberarea aldosteronului. Efectul nu este de obicei semnificativ la pacienții cu funcție renală normală. Cu toate acestea, la pacienții cu insuficienţă renală, degradare a funcţiei renale, vârsta (>70 ani), diabet zaharat, evenimente intercurente, în special deshidratare, decompensare cardiacă acută, acidoză metabolică şi utilizare concomitentă de diuretice care economisesc potasiul (de exemplu: spironolactonă, eplerenonă, triamteren sau amilorid), suplimente care conţin potasiu (inclusiv înlocuitori de sare), dar şi acei pacienţi cărora li se administrează alte medicamente asociate cu creşterea potasemiei (de exemplu, heparină, trimetoprim sau combinația cotrimoxazol, cunoscută și sub denumirea de

trimetoprim/sulfametoxazol) și în special antagoniști ai aldosteronului sau blocante ale receptorilor de angiotensină) poate apărea hiperkaliemie.

Utilizarea de suplimente care conţin potasiu, diuretice care economisesc potasiul sau substituenţi de sare care conţin potasiu, în special la pacienţii cu disfuncţie renală, poate determina o creştere semnificativă a kaliemiei. Hiperkaliemia poate cauza aritmii grave, uneori letale. Dacă tratamentul concomitent cu medicamentele menţionate anterior este considerat adecvat, administrarea trebuie efectuată cu precauţie şi cu monitorizarea regulată a potasemiei și a funcției renale (vezi pct. 4.5).

Pacienţi cu diabet zaharat La pacienţii cu diabet zaharat cărora li se administrează antidiabetice orale sau insulină, valoarea glicemiei trebuie monitorizată strict în prima lună de tratament cu un inhibitor al ECA (vezi pct. 4.5).

Litiu În general, nu se recomandă administrarea concomitentă a litiului cu perindopril (vezi pct. 4.5).

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanților receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului crește riscul de apariție a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei și de diminuare a funcției renale (inclusiv insuficiență renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanților receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 și 5.1).

Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub supravegherea unui medic specialist și cu monitorizarea atentă și frecventă a funcției renale, valorilor electroliților și tensiunii arteriale. Inhibitorii ECA și blocanții receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizați concomitent la pacienții cu nefropatie diabetică.

Aldosteronism primar În general, pacienții cu hiperaldosteronism primar nu vor răspunde la administrarea de medicamente antihipertensive care acționează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină. Prin urmare, nu se recomandă utilizarea acestui medicament.

Sarcina Tratamentul cu inhibitori ai ECA nu trebuie iniţiat în timpul sarcinii. Cu excepţia cazurilor în care continuarea tratamentului cu inhibitori ai ECA este considerată esenţială, tratamentul pacientelor care doresc să rămână gravide trebuie schimbat cu un tratament antihipertensiv alternativ, al cărui profil de siguranţă pentru utilizare în timpul sarcinii a fost stabilit. Când sarcina este confirmată, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie întrerupt imediat şi, dacă este necesar, trebuie iniţiată o terapie alternativă (vezi pct. 4.3 şi 4.6).

Cu privire la amlodipină

Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea administrării amlodipinei în criza hipertensivă.

Insuficienţă cardiacă Pacienţii cu insuficienţă cardiacă trebuie trataţi cu prudenţă.

În cadrul unui studiu pe termen lung controlat cu placebo, efectuat la pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă (clasele III şi IV NYHA), incidenţa raportată a edemului pulmonar a fost mai mare în grupul tratat cu amlodipină decât în grupul care a primit placebo (vezi pct. 5.1). Blocantele canalelor de calciu, inclusiv amlodipina, trebuie utilizate cu prudență la pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, deoarece acestea pot creşte riscul de apariție a viitoarelor evenimente cardiovasculare şi mortalitatea.

Insuficienţă hepatică

Timpul de înjumătăţire plasmatică al amlodipinei este prelungit şi valorile ASC sunt mai mari la pacienţii cu insuficienţă hepatică; nu au fost stabilite recomandări cu privire la doze. Ca urmare, tratamentul cu amlodipină trebuie iniţiat utilizând doze începând de la partea inferioară a intervalului de dozare şi se recomandă prudenţă, atât la iniţierea tratamentului, cât şi la creşterea dozelor. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă poate fi necesară creşterea lentă a dozelor şi monitorizarea atentă.

Vârstnici La vârstnici se recomandă creşterea dozelor cu prudenţă (vezi pct. 4.2 şi 5.2).

Insuficienţă renală La aceşti pacienţi, amlodipina poate fi utilizată în dozele uzuale. Modificările concentraţiei plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficienţei renale. Amlodipina nu este dializabilă.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Interacțiuni

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.5

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente.

Este posibil ca medicul dumneavoastră să trebuiască să vă modifice doza şi/sau să ia alte măsuri de precauţie: Dacă luaţi alte medicamente utilizate pentru tensiunea arterială crescută, incluzând un blocant al receptorilor angiotensinei II (BRA) sau aliskiren (vezi şi informaţiile de la punctele „Nu luaţi Beatil” şi „Atenţionări şi precauţii”) sau diuretice (medicamente care cresc cantitatea de urină produsă de rinichi).

Trebuie să evitaţi utilizarea Beatil împreună cu:

litiu (utilizat în tratamentul maniei sau depresiei);
estramustină (utilizată în tratamentul cancerului);
diuretice care economisesc potasiul (spironolactonă, triamteren), suplimente cu potasiu sau înlocuitori de sare care conţin potasiu.
combinația sacubitril/valsartan, pentru tratamentul insuficienței cardiace de lungă durată (cronice), (vezi și informațiile de la paragraful Nu luaţi Beatil).

Tratamentul cu Beatil poate fi influenţat de alte medicamente. Este posibil ca medicul dumneavoastră să vă modifice doza și/sau să ia alte măsuri de precauție. Aveţi grijă să-i spuneţi medicului dumneavoastră dacă utilizaţi oricare dintre următoarele medicamente, deoarece poate fi necesară asistenţă specială:

beta-blocante utilizate în insuficienţa cardiacă (bisoprolol, carvedilol, metoprolol);
medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (de exemplu ibuprofen) pentru atenuarea durerii sau acid acetilsalicilic în doză mare;
medicamente utilizate în tratamentul diabetului zaharat (cum sunt insulina sau metforminul);
medicamente utilizate în tratamentul tulburărilor mentale, cum sunt: depresia, anxietatea, schizofrenia, etc. (de exemplu: antidepresive triciclice, antipsihotice, antidepresive asemănătoare imipraminei, neuroleptice);
alopurinol (utilizat în tratamentul gutei);
procainamidă (utilizată în tratamentul bătăilor neregulate ale inimii);
vasodilatatoare (cum sunt verapamil, diltiazem), inclusiv nitraţi (medicamente care lărgesc vasele de sânge);
heparină (medicamente utilizate pentru subţierea sângelui);
efedrină, noradrenalină sau adrenalină (medicamente utilizate în tratamentul tensiunii arteriale mici, şocului sau astmului bronşic);
baclofen sau dantrolen (soluţie perfuzabilă), ambele utilizate pentru tratamentul rigidităţii musculare din afecţiuni cum este scleroza multiplă; de asemenea, dantrolenul este utilizat în

tratamentul hipertermiei maligne din timpul anesteziei (simptomele includ febră foarte mare şi rigiditate musculară);

medicamente utilizate în tratarea infecţiilor bacteriene (rifampicină, eritromicină sau claritromicină), cu HIV (ritonavir, indinavir, nelfinavir) sau fungice (ketoconazol, itraconazol);
medicamente antiepileptice, cum sunt: carbamazepină, fenobarbital, fenitoină, fosfenitoină, primidonă;
alfa-blocante utilizate în tratamentul prostatei mărite, cum sunt: prazosin, alfuzosin, doxazosin, tamsulosin, terazosin;
amifostină (utilizată pentru prevenirea sau reducerea reacţiilor adverse cauzate de alte medicamente sau de terapia cu radiaţii utilizate în tratamentul cancerului);
corticosteroizi (utilizaţi în tratamentul diverselor boli, inclusiv astm bronşic sever şi artrită reumatoidă);
preparate din plante pe bază de sunătoare (Hypericum perforatum);
săruri de aur, în special când sunt administrate intravenos (utilizate pentru tratamentul simptomelor artritei reumatoide);
medicamente imunosupresoare (medicamente care reduc mecanismul de apărare a organismului) utilizate pentru tratamentul tulburărilor autoimune sau după intervenții chirurgicale de transplant (de exemplu: ciclosporină);
tacrolimus (utilizat pentru a controla răspunsul imunitar al organismului dumneavoastră, permițând organismului dumneavoastră să accepte organul transplantat);
trimetoprim și cotrimoxazolul, cunoscut și ca trimetoprim/sulfametoxazol (utilizat pentru tratamentul infecțiilor);
simvastatină (medicament pentru scăderea colesterolului);
un medicament administrat cel mai frecvent în tratamentul diareei (racecadotril), sau medicamente utilizate în tratamentul diabetului zaharat (linagliptin, saxagliptin, sitagliptin, vildagliptin) sau medicamente utilizate pentru a preveni respingerea organelor transplantate și pentru cancer (sirolimus, everolimus, temsirolimus și alte medicamente care aparțin clasei numite inhibitori ai mTOR). Vezi punctul „Atenționări și precauții”.

Beatil împreună cu alimente, băuturi şi alcool Beatil trebuie administrat înainte de masă. Sucul de grepfrut şi grepfrutul nu trebuie consumate de persoanele care utilizează Beatil. Acest lucru este necesar deoarece grepfrutul şi sucul de grepfrut pot determina o creştere a concentraţiilor substanţei active amlodipină în sânge, care poate cauza o creştere imprevizibilă a efectului Beatil de reducere a tensiunii arteriale. Consumul de alcool împreună cu Beatil vă poate face să vă simţiţi ameţit sau să aveţi senzaţie de confuzie. Trebuie să îl întrebaţi pe medicul dumneavoastră dacă puteţi consuma alcool pe durata tratamentului.

Cu privire la perindopril

Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1).

Medicamente care induc hiperkaliemie Unele medicamente sau clase de medicamente pot crește riscul de apariție a hiperkaliemiei: aliskiren, săruri care conțin potasiu, diuretice care economisesc potasiu, inhibitori ai ECA, antagoniști ai receptorilor angiotensinei II, AINS, heparine, medicamente imunosupresoare cum sunt ciclosporina sau tacrolimus și trimetoprim. Asocierea cu aceste medicamente crește riscul de apariție a hiperkaliemiei. Dacă este indicată utilizarea concomitentă, acestea trebuie utilizate cu prudență și cu monitorizarea frecventă a potasemiei.

Utilizarea concomitentă este contraindicată (vezi pct. 4.3)

Aliskiren La pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală, risc de apariție a hiperkaliemiei, agravare a funcţiei renale şi creştere a morbidităţii şi mortalităţii cardiovasculare.

Tratamente extracorporale Tratamentele extracorporale care cauzează contactul sângelui cu suprafețe încărcate negativ, cum sunt hemodializa sau hemofiltrarea cu anumite membrane cu flux crescut (de exemplu membrane din poliacrilonitril) și afereză cu lipoproteine cu densitate joasă cu dextransulfat, din cauza riscului crescut de apariție a reacțiilor anafilactoide severe (vezi pct. 4.3). Dacă este necesar un asemenea tratament, trebuie luată în considerare utilizarea unui alt tip de membrană pentru dializă sau a unui antihipertensiv aparținând altei clase.

Combinația sacubitril/valsartan Administrarea perindoprilului concomitent cu combinația sacubitril/valsartan este contraindicată deoarece inhibarea concomitentă a neprilisinei și a ECA poate cauza creșterea riscului de apariție a angioedemului. Tratamentul cu combinația sacubitril/valsartan nu trebuie inițiat mai devreme de 36 ore de la administrarea ultimei doze din tratamentul cu perindopril. Tratamentul cu perindopril nu trebuie inițiat mai devreme de 36 ore de la administrarea ultimei doze din tratamentul cu combinația sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.3 și 4.4).

Utilizarea concomitentă nu este recomandată (vezi pct. 4.4)

Aliskiren La alţi pacienţi decât cei cu diabet zaharat sau insuficienţă renală, risc de apariție a hiperkaliemiei, agravare a funcţiei renale şi creştere a morbidităţii şi mortalităţii cardiovasculare.

Tratament concomitent cu inhibitor al ECA şi blocant al receptorilor de angiotensină În literatură s-a raportat că, în cazul pacienţilor cu boală aterosclerotică dovedită, insuficienţă cardiacă sau diabet zaharat cu afectare de organ în stadiu terminal, tratamentul concomitent cu inbitor al ECA şi blocant al receptorilor de angiotensină este asociat cu o frecvenţă mai mare a hipotensiunii arteriale, sincopelor, hiperkaliemiei şi agravării funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută), comparativ cu utilizarea unui singur medicament pentru sistemul renină-angiotensină-aldosteron. Blocarea dublă (de exemplu, prin asocierea unui inhibitor al ECA cu un antagonist al receptorilor de angiotensină II) trebuie limitată la cazurile individuale bine definite şi cu monitorizarea atentă a funcţiei renale, kaliemiei şi tensiunii arteriale.

Estramustină Risc de creştere a reacţiilor adverse, cum este edemul angioneurotic (angioedemul).

Cotrimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol) Pacienții trataţi concomitent cotrimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol) pot prezenta un risc crescut de hiperkaliemie (vezi pct. 4.4).

Diuretice care economisesc potasiu (de exemplu triamteren, amilorid), substituenţi de sare care conţin potasiu Hiperkaliemie (potențial letală), în special în legătură cu insuficiența renală (efecte hiperkaliemice aditive). Nu este recomandată administrarea perindoprilului în asociere cu medicamentele menționate mai sus (vezi pct. 4.4). Dacă, cu toate acestea, administrarea concomitentă este indicată, medicamentele trebuie utilizate cu prudență și cu monitorizarea frecventă a kaliemiei. Pentru utilizarea spironolactonei în insuficiența cardiacă, vezi mai jos.

Litiu Creşteri reversibile ale concentraţiilor plasmatice de litiu şi toxicitate au fost raportate în timpul administrării concomitente de litiu şi inhibitori ai ECA. Administrarea concomitentă de perindopril şi litiu nu este recomandată, dar, dacă asocierea se dovedeşte a fi necesară, se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice de litiu (vezi pct. 4.4).

Utilizarea concomitentă care necesită atenție deosebită

Medicamente antidiabetice (insulină, antidiabetice orale hipoglicemiante) Studiile epidemiologice au sugerat că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi a medicamentelor antidiabetice (insulină, antidiabetice orale) poate să determine un efect mai puternic de scădere a glicemiei, cu risc de hipoglicemie. Acest fenomen este mai probabil să apară în primele săptămâni de administrare a tratamentului asociat şi la pacienţi cu insuficienţă renală.

Baclofen Efect antihipertensiv crescut. Tensiunea arterială trebuie monitorizată și, dacă este necesar, dozele de medicament antihipertensiv trebuie adaptate.

Diuretice care nu economisesc potasiu Pacienţii care utilizează diuretice şi, în special cei cu depleţie volemică şi/sau salină, pot prezenta o scădere excesivă a tensiunii arteriale la iniţierea tratamentului cu inhibitori ai ECA. Posibilitatea apariţiei efectului hipotensor poate fi redusă prin întreruperea administrării diureticului, creşterea aportului de lichide sau sare înaintea iniţierii tratamentului cu doze mici de perindopril, care sunt crescute progresiv.

În hipertensiunea arterială, atunci când este posibil ca tratamentul diuretic administrat anterior să fi cauzat depleție volemică şi/sau salină, fie trebuie întreruptă administrarea diureticului înaintea inițierii tratamentului cu inhibitor ECA, caz în care poate fi reintrodus ulterior un diuretic care nu economisește potasiul, fie trebuie inițiat tratamentul cu inhibitor ECA cu doze mici, care sunt crescute progresiv.

În insuficiența cardiacă congestivă tratată cu diuretice, tratamentul cu inhibitor ECA trebuie inițiat cu doze foarte mici, posibil după reducerea dozei de diuretic asociat care nu economisește potasiul. În toate situațiile, în primele săptămâni de administrare a tratamentului cu inhibitor ECA trebuie monitorizată funcția renală (valorile creatininei).

Diuretice care economisesc potasiu (epleronă, spironolactonă) În cazul administrării de eplerenonă sau spironolactone în doze cuprinse între 12,5 mg și 50 mg pe zi și cu doze mici de inhibitori ECA: În tratamentul insuficienţei cardiace clasele II-IV (NYHA) cu o fracție de ejecție <40% și tratate anterior cu inhibitori ECA și diuretice de ansă, risc de apariție a hiperkaliemiei, potențial letală, în special în cazul neobservării recomandărilor pentru prescriere a acestei asocieri. Înaintea inițierii asocierii, asigurați-vă că nu sunt prezente hiperkaliemie și insuficiență renală. Se recomandă monitorizarea atentă a kaliemiei și creatininemiei la începutul tratamentului o dată pe săptămână în prima lună și ulterior o dată pe lună.

Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv acid acetilsalicilic ≥3 g/zi Când inhibitorii ECA sunt administraţi concomitent cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu acid acetilsalicilic în doze antiinflamatoare, inhibitori de COX-2 şi AINS neselective), poate apărea o scădere a efectului antihipertensiv. Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi a AINS poate duce la creşterea riscului de deteriorare a funcţiei renale, incluzând insuficienţa renală acută, şi la creşterea kaliemiei, în special la pacienţii cu funcţia renală deja diminuată. Asocierea trebuie administrată cu prudență, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi în mod corespunzător, iar funcţia renală trebuie monitorizată după iniţierea tratamentului asociat şi, în continuare, în mod periodic.

Racecadotril Se cunoaște faptul că inhibitorii ECA (de exemplu perindopril) provoacă angioedem. Acest risc poate fi crescut atunci când sunt administrați concomitent cu racecadotril (un medicament utilizat împotriva diareei acute).

Inhibitori ai activării factorului-ţintă al rapamicinei la mamifere (mTOR) (de exemplu sirolimus, everolimus, temsirolimus) Pacienții tratați concomitent cu inhibitori ai mTOR pot prezenta un risc crescut de angioedem (vezi pct. 4.4).

Utilizarea concomitentă care necesită atenție

Medicamente antihipertensive şi vasodilatatoare Administrarea concomitentă a acestor medicamente poate creşte efectele hipotensive ale perindoprilului. Administrarea concomitentă cu nitroglicerina, alţi nitraţi sau alte medicamente vasodilatatoare poate reduce suplimentar tensiunea arterială.

Gliptine (linagliptin, saxagliptin, sitagliptin, vildagliptin) Risc crescut de apariție a angioedemului din cauza activității reduse a dipeptidil-peptidazei IV (DPP-IV) de către gliptină, la pacienți tratați și cu inhibitor ECA.

Antidepresive tricilice/Antipsihotice/Anestezice Utilizarea concomitentă a anumitor medicamente anestezice, antidepresive tricilice şi antipsihotice cu inhibitori ai ECA poate determina o reducere suplimentară a tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4).

Simpatomimetice

Simpatomimeticele pot reduce efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA.

Aur Rareori, la pacienţii trataţi cu aur administrat injectabil (aurotiomalat de sodiu), care au utilizat concomitent inhibitori ai ECA, inclusiv perindopril, au fost raportate reacţii de tip nitric (simptomele includ eritem facial tranzitoriu, greţuri, vărsături şi hipotensiune arterială).

Cu privire la amlodipină

Efectele altor medicamente asupra amlodipinei

Inhibitori ai CYP3A4 Utilizarea concomitentă a amlodipinei cu inhibitori puternici sau moderaţi ai CYP3A4 (inhibitori de protează, antifungice de tip azoli, macrolide cum sunt eritromicina sau claritromicina, verapamil sau diltiazem) poate determina creşterea semnificativă a expunerii la amlodipină, care are ca rezultat un risc crescut de apariție a hipotensiunii arteriale. Transpunerea clinică a acestor variaţii farmacocinetice poate fi mai pronunţată la vârstnici. Se recomandă monitorizarea clinică a pacienților și, ca urmare, poate fi necesară ajustarea dozei. Claritromicina este un inhibitor al CYP3A4. Există un risc crescut de hipotensiune arterială la pacienții cărora li se administrează claritromicină cu amlodipină. Se recomandă ținerea îndeaproape sub observație a pacienților în cazul administrării amlodipinei concomitent cu claritromicină.

Inductori ai CYP3A4 Concentrația plasmatică a amlodipinei poate varia în eventualitatea administrării concomitente a inductorilor cunoscuți ai CYP3A4. Drept urmare, este necesară monitorizarea tensiunii arteriale și avută în vedere reglarea dozei, atât în timpul, cât și după administrarea concomitentă de medicamente, în special în cazul inductorilor puternici ai CYP3A4 (de exemplu, rifampicina, Hypericum perforatum).

Administrarea de amlodipină cu grepfrut sau suc de grepfrut nu este recomandată deoarece biodisponibilitatea poate fi crescută la unii pacienţi, având ca rezultat creşterea efectului de reducere a tensiunii arteriale.

Dantrolen (soluţie perfuzabilă) La animale au fost observate fibrilaţie ventriculară letală şi colaps cardiovascular în asociere cu hiperkaliemia după administrarea de verapamil şi dantrolen intravenos. Din cauza riscului de hiperkaliemie, se recomandă evitarea administrării concomitente a blocantelor canalelor de calciu, cum este amlodipina, la pacienţii susceptibili de hipertermie malignă şi în cadrul abordării terapeutice a hipertermiei maligne.

Efectele amlodipinei asupra altor medicamente Efectele de reducere a tensiunii arteriale ale amlodipinei sunt aditive efectelor de reducere a tensiunii arteriale ale altor medicamente cu proprietăţi antihipertensive.

Tacrolimus Există un risc de creștere a concentrațiilor tacrolimusului în sânge atunci când acesta este administrat concomitent cu amplodipina, dar mecanismul farmacocinetic al acestei interacțiuni nu este pe deplin înțeles. Pentru a evita toxicitatea tacrolimusului, administrarea de amlodipină la un pacient tratat cu tacrolimus necesită monitorizarea concentrațiilor tacrolimusului în sânge și ajustarea dozelor de tacrolimus atunci când este adecvat.

Inhibitori ai activării factorului-ţintă al rapamicinei la mamifere (mTOR) Inhibitorii mTOR cum sunt sirolimus, temsirolimus şi everolimus sunt substraturi CYP3A. Amlodipina este un inhibitor CYP3A slab. La administrarea concomitentă cu inhibitori mTOR, amlodipina poate creşte expunerea inhibitorilor mTOR.

Ciclosporină

Nu au fost efectuate studii de interacțiune medicamentoasă cu ciclosporină și amlodipină la voluntari sănătoși sau la alte populații cu excepția pacienților cu transplant renal, la care au fost observate creșteri variabile ale concentrației ciclosporinei (medie 0-40%). Trebuie luată în considerare monitorizarea nivelelor de ciclosporină la pacienții cu transplant renal la care se administrează amplodipină și trebuie redusă doza de ciclosporină, conform necesităților.

Simvastatină Administrarea concomitentă a unor doze multiple de amlodipinǎ 10 mg cu simvastatinǎ 80 mg a avut ca rezultat o creştere cu 77% a expunerii la simvastatinǎ în comparaţie cu simvastatina în monoterapie. La pacienţii cǎrora li se administreazǎ amlodipinǎ limitaţi doza de simvastatinǎ la 20 mg zilnic.

În studiile de interacţiune clinică, amlodipina nu a influenţat proprietăţile farmacocinetice ale atorvastatinei, digoxinei sau warfarinei.

Cu privire la Beatil

Utilizare concomitentă care necesită atenţie deosebită

Baclofen Baclofenul potenţează efectul antihipertensiv. Este necesară monitorizarea tensiunii arteriale şi a funcţiei renale şi ajustarea dozei medicamentului antihipertensiv.

A se lua în considerare în cazul administrării concomitente

Medicamente antihipertensive (cum sunt beta-blocantele) şi vasodilatatoare Utilizarea concomitentă a acestor medicamente poate creşte efectele hipotensive ale perindoprilului şi amlodipinei. Utilizarea concomitentă cu nitroglicerină şi alţi nitraţi sau alte vasodilatatoare poate reduce în plus tensiunea arterială şi, ca urmare, trebuie efectuată cu prudenţă.

Corticosteroizi, tetracosactidă Determină reducerea efectului antihipertensiv (retenţie salină şi hidrică indusă de administrarea corticosteroizilor).

Alfa-blocante (prazosin, alfuzosin, doxazosin, tamsulosin, terazosin) Efect antihipertensiv crescut şi risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică.

Amifostină Amifostina poate potenţa efectul antihipertensiv al amlodipinei.

Antidepresive triciclice/antipsihotice/anestezice Efect antihipertensiv crescut şi risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

Sarcina Trebuie să-i spuneţi medicului dumneavoastră dacă credeţi că sunteţi (sau aţi putea rămâne) gravidă. În mod normal, medicul dumneavoastră vă va recomanda să opriţi tratamentul cu Beatil înainte de a rămâne gravidă sau imediat ce ştiţi că sunteţi gravidă şi să luaţi alt medicament în locul Beatil. Beatil nu este recomandat la începutul sarcinii şi nu trebuie utilizat dacă sunteţi gravidă de peste 3 luni, deoarece, dacă este utilizat în această etapă, poate cauza leziuni grave copilului dumneavoastră.

Alăptarea Spuneţi medicului dumneavoastră dacă alăptaţi sau urmează să începeţi să alăptaţi. S-a demonstrat că amlodipina pătrunde în cantități mici în laptele uman., prin urmare Beatil nu este recomandat la mamele care alăptează, iar medicul dumneavoastră vă poate alege un alt tratament dacă doriţi să alăptaţi, în special în cazul în care copilul dumeavoastră este nou-născut sau s-a născut prematur.

Având în vedere efectele componentelor individuale ale acestui medicament combinat asupra sarcinii şi alăptării:

Utilizarea Beatil nu este recomandată în primul trimestru de sarcină. Când o sarcină este planificată sau confirmată, trebuie iniţiat un tratament alternativ cât mai curând posibil. Utilizarea Beatil este contraindicată în trimestrele doi şi trei de sarcină.

Utilizarea Beatil nu este recomandată în timpul alăptării. Ca urmare, trebuie decis dacă se va întrerupe alăptarea sau tratamentul cu Beatil, luând în considerare importanţa acestui tratament pentru mamă.

Sarcina

Cu privire la perindopril

Utilizarea inhibitorilor ECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea inhibitorilor ECA este contraindicată în trimestrele al doilea şi al treilea de sarcină (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Dovezile epidemiologice privind riscul de teratogenitate în urma expunerii la inhibitorii ECA în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente; cu toate acestea, o uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. Cu excepţia situaţiei în care terapia cu inhibitor al ECA este considerată esenţială, tratamentul pacientelor care vor să rămână gravide trebuie schimbat cu tratamente antihipertensive alternative, ale căror profiluri de siguranţă în timpul sarcinii au fost stabilite. Dacă se detectează sarcina, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, trebuie iniţiat un tratament alternativ.

Se ştie că expunerea la terapia cu inhibitori ai ECA în trimestrele al doilea şi al treilea de sarcină induce fetotoxicitate la om (funcţie renală diminuată, oligohidramnios, întârziere a osificării craniului) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie), (vezi pct. 5.3).

Dacă expunerea la inhibitori ai ECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă verificarea ecografică a funcţiei renale şi a craniului.

Sugarii ale căror mame au utilizat tratament cu inhibitori ai ECA trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru apariţia hipotensiunii arteriale (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Cu privire la amlodipină

Nu a fost stabilită siguranţa administrării amlodipinei în timpul sarcinii la om.

În cadrul studiilor efectuate la animale, în cazul administrării de doze mari, a fost observată toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Utilizarea în timpul sarcinii este recomandată doar atunci când nu există o alternativă mai sigură şi când boala însăşi reprezintă un risc mai mare pentru mamă şi făt.

Alăptarea

Cu privire la perindopril

Deoarece nu sunt disponibile informaţii privind utilizarea perindoprilului în timpul alăptării, perindoprilul nu este recomandat şi sunt de preferat tratamente alternative, ale căror profiluri de siguranţă în timpul alăptării au fost mai bine stabilite, în special în cazul alăptării unui nou-născut sau prematur.

Cu privire la amlodipină

Amlodipina este excretată în laptele uman. Proporția dozei materne primite de sugar a fost estimată într-un interval intercuartilic de 3-7%, cu o valoare maximă de 15%. Nu se cunoaște efectul amlodipinei asupra sugarului.

Trebuie decis dacă se va continua/întrerupe alăptarea sau tratamentul cu amlodipină, luând în considerare beneficiile alăptării pentru copil şi beneficiile tratamentului cu amlodipină pentru mamă.

Fertilitatea

Cu privire la perindopril

Nu a fost niciun efect asupra capacității de reproducere sau fertilității.

Cu privire la amlodipină

La unii pacienţi trataţi cu blocante ale canalelor de calciu au fost raportate modificări biochimice reversibile la nivelul capului spermatozoizilor. Datele clinice privind efectul potenţial al amlodipinei asupra fertilităţii sunt insuficiente. În cadrul unui studiu efectuat la şobolani au fost observate reacţii adverse asupra fertilităţii masculine (vezi pct. 5.3).

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Reacții adverse

Prospect · pct. 4 RCP · pct. 4.8

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Dacă prezentaţi oricare dintre următoarele, opriţi de îndată utilizarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră: − umflare a feţei, buzelor, gurii, limbii sau gâtului, dificultăţi la respiraţie; − ameţeli severe sau leşin din cauza tensiunii arteriale mici; − bătăi neobişnuit de rapide sau neregulate ale inimii, durere în piept (angină pectorală) sau infarct miocardic; − slăbiciune la nivelul membrelor superioare sau inferioare sau dificultăți de vorbire, care pot fi semnul unui accident vascular cerebral; − respirație șuierătoare instalată brusc, durere în piept, scurtare a respirației sau dificultate la respirație (bronhospasm); − pancreas inflamat, care poate determina durere severă la nivelul abdomenului și spatelui, însoțite de o stare generală foarte alterată; − îngălbenire a pielii sau a albului ochilor (icter), care poate fi un semn de hepatită; − reacții severe la nivelul pielii, inclusiv erupție intensă trecătoare pe piele, urticarie, înroșire a pielii de pe tot corpul, mâncărimi severe, formare de vezicule, descuamare și umflare a pielii, inflamație a membranelor mucoase (Sindrom Stevens Johnson, necroliză epidermică toxică) sau alte reacții alergice; − erupție trecătoare pe piele care începe adesea cu pete roșii însoțite de mâncărimi la nivelul feței, membrelor superioare sau inferioare (eritem polimorf).

Spuneți medicului dumneavoastră dacă observați apariția oricăreia dintre următoarele reacții adverse:

Reacţii adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane): Edem.

Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): Dureri de cap, ameţeli, senzaţie de învârtire, înţepături şi furnicături, somnolenţă, tulburări de vedere, palpitații (bătăi foarte rapide ale inimii), tinitus (senzaţie de zgomot în urechi), bufeuri (senzaţie de fierbinţeală sau căldură la nivelul feţei), tuse, scurtare a respiraţiei (dispnee), tulburări gastro-intestinale (greţuri, vărsături, dureri abdominale, tulburări ale gustului, indigestie sau tulburări ale digestiei, diaree, constipaţie), reacţii alergice (cum sunt erupţii trecătoare pe piele, mâncărimi), crampe musculare, umflare a gleznelor, senzaţie de slăbiciune, senzaţie de oboseală, tensiune arterială scăzută.

Reacţii adverse mai puţin frecvente ( pot afecta până la 1 din 100 persoane): Modificări ale valorilor testelor de laborator (concentrații mari ale potasiului în sânge, care revin la normal la întreruperea tratamentului, concentrații mici ale sodiului, hipoglicemie (concentrații foarte mici ale zahărului în sânge) la pacienții diabetici, creștere a concentrației ureei în sânge și creștere a concentrației creatininei în sânge), număr foarte mare de eozinofile (un tip de celule albe din sânge), depresie, modificări ale dispoziţiei, stare de neliniște, lipsa senzației de somn, tulburări de somn, tremurături, leșin, pierdere a senzaţiei de durere, probleme ale ritmului bătăilor inimii, bătăi rapide ale inimii, vasculită (inflamație a vaselor de sânge), strănut/nas care curge cauzate de inflamația mucoasei care căptușește nasul (rinită), bronhospasm (senzaţie de strângere în piept, respiraţie şuierătoare şi scurtare a respiraţiei), uscăciune a gurii, angioedem (simptome cum sunt respiraţie şuierătoare, umflare a feţei sau limbii), reacție de fotosensibilitate (sensibilitate crescută a pielii la soare), afecțiuni ale pielii cu formare de vezicule (pemfigoid), cădere a părului, transpiraţii abundente, pete roșii la nivelul pielii, tulburări de pigmentare a pielii, urticarie, artralgie (dureri la nivelul articulațiilor), mialgie (dureri la nivelul mușchilor), dureri la nivelul spatelui, probleme ale rinichilor, dificultăți în eliminarea urinei, nevoie crescută de a urina noaptea, număr crescut al eliminărilor urinei, impotență, disconfort sau mărire a sânilor la bărbaţi, durere în piept, durere, stare generală de rău, febră, creştere sau scădere în greutate, căderi.

Reacţii adverse rare (pot afecta până la 1 din 1.000 persoane): Urină concentrată (închisă la culoare), senzație de rău (greață) sau stare de rău (vărsături), crampe musculare, confuzie și crize. Acestea pot fi simptome cauzate de secreția necorespunzătoare de hormon antidiuretic (ADH). Modificări ale valorilor testelor de laborator: concentrații crescute ale enzimelor ficatului, concentrații mari ale bilirubinei în sânge. Confuzie. Agravare a psoriazisului. Scădere sau absență a urinărilor, insuficiență renală acută.

Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10.000 persoane): Modificări ale concentrațiilor în sânge, cum sunt număr mai mic de celule albe și roșii, concentrații mai mici ale hemoglobinei, număr mai mic al plachetelor în sânge, reacții alergice, concentrație foarte mare a zahărului în sânge (hiperglicemie), hipertonie (creștere anormală a tensiunii la nivelul mușchilor), neuropatie (o afecțiune a nervilor care poate cauza slăbiciune, furnicături sau amorțeli), angină pectorală, infarct miocardic, pneumonie eozinofilică (un tip rar de pneumonie), accident vascular cerebral, inflamație a pancreasului, balonare anormală (gastrită), umflare a gingiilor, funcție anormală a ficatului, inflamație a ficatului (hepatită), îngălbenire a pielii (icter), eritem polimorf (erupţie trecătoare pe piele care începe adesea cu pete roşii însoțite de mâncărimi la nivelul feţei, membrelor superioare sau inferioare), afecţiuni inflamatorii ale pielii (dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson), edem Quincke.

Reacții adverse cu frecvență necunoscută (frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile): Tremurat, postură rigidă, față ca o mască, mișcări lente și mers ezitant, dezechilibrat. Modificări ale culorii pielii, amorțeală și durere la nivelul degetelor de la mâini sau de la picioare (fenomen Raynaud).

Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

Investigaţii Mai puţin frecvente Creştere ponderală, Creştere a uremiei, diagnostice Scădere ponderală Creştere a creatininemiei Rare Creştere a bilirubinemiei, Creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice Leziuni, intoxicații Mai puţin frecvente Căderi și complicații legate de procedurile utilizate

Cu privire la perindopril

Frecvența calculată din studiile clinice privind reacțiile adverse depistate din raportări spontane

Cu privire la amlodipină

În general, proporţional cu colestaza

Studii clinice: În timpul perioadei de randomizare a studiului EUROPA au fost înregistrate numai evenimentele adverse grave. Câţiva pacienţi au prezentat evenimente adverse grave: 16 (0,3%) din 6122 pacienţi la care s-a administrat perindopril şi 12 (0,2%) din 6107 pacienţi la care s-a administrat placebo. În cazul pacienţilor la care s-a administrat perindopril, la 6 pacienţi a fost observată hipotensiune arterială, la 3 pacienţi a fost observat angioedem şi la 1 pacient a fost observat stop cardiac. Comparativ cu placebo, mai mulţi pacienţi din grupul de tratament cu perindopril au întrerupt tratamentul din cauza apariţiei tusei, hipotensiunii arteriale sau altor intoleranţe: 6,0% (n=366), respectiv 2,1% (n=129).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine Beatil

− Substanţele active sunt perindopril terţ-butilamină şi amlodipină (sub formă de besilat).

BEATIL 4 mg/5 mg comprimate: conţine perindopril terţ-butilamină 4 mg şi amlodipină 5 mg (sub formă de besilat). BEATIL 4 mg/10 mg comprimate: conţine perindopril terţ-butilamină 4 mg şi amlodipină 10 mg (sub formă de besilat).

− Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină tip 112, celuloză microcristalină tip 14, polacrilin potasic, dioxid de siliciu coloidal hidrofob, stearat de magneziu.

Cum arată Beatil şi conţinutul ambalajului

BEATIL 4 mg/5 mg comprimate: comprimate rotunde, plate, de culoare albă până la aproape albă, cu diametrul de 8 mm, marcate pe o faţă cu „CH3”. BEATIL 4 mg/10 mg comprimate: comprimate rotunde, plate, de culoare albă până la aproape albă, cu diametrul de 11 mm, marcate pe o faţă cu „CH5”.

Cutie cu blistere din PA-Al-PVC/Al, cu 30 de comprimate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricanţii

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă Gedeon Richter România S.A. Str. Cuza Vodă Nr. 99-105 540306 Târgu-Mureş, România

Fabricanţi Gedeon Richter Plc. Gyömrői út 19-21 1103 Budapesta Ungaria

Gedeon Richter Polska Sp. z o.o. ul. ks. J. Poniatowskiego 5 05-825 Grodzisk Mazowiecki Polonia

Acest medicament este autorizat în Statele Membre ale Spaţiului Economic European sub următoarele denumiri comerciale:

Pentru comprimatele de 4 mg/5 mg: Republica Cehă: VIDONORM 4 mg/5 mg tablets România: BEATIL 4 mg/5 mg comprimate Republica Slovacă: VIDONORM 4 mg/5 mg tablets Ungaria: VIDONORM

Pentru comprimatele de 4 mg/10 mg: Republica Cehă: VIDONORM 4 mg/10 mg tablets România: BEATIL 4 mg/10 mg comprimate Republica Slovacă: VIDONORM 4 mg/10 mg tablets Ungaria: VIDONORM

Acest prospect a fost revizuit în noiembrie 2025.

BEATIL 4 mg/5 mg comprimate: Fiecare comprimat conţine perindopril terţ-butilamină 4 mg şi amlodipină 5 mg (sub formă de besilat). BEATIL 4 mg/10 mg comprimate: Fiecare comprimat conţine perindopril terţ-butilamină 4 mg şi amlodipină 10 mg (sub formă de besilat).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Celuloză microcristalină tip 112 Celuloză microcristalină tip 14 Poliacrilin potasic Dioxid de siliciu coloidal hidrofob Stearat de magneziu

perindopril terţ-butilamină 4 mg şi amlodipină 5 mg (sub formă de besilat) · substanță activă

Celuloză microcristalină tip 112 · excipient

Celuloză microcristalină tip 14 · excipient

Poliacrilin potasic · excipient

Dioxid de siliciu coloidal hidrofob · excipient

Stearat de magneziu · excipient

Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie şi pe blistere, după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Acest medicament nu necesită condiţii de temperatură speciale de păstrare.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.

MEDICAMENTELE EXPIRATE ȘI/SAU NEUTILIZATE TREBUIE RETURNATE LA SPITALE PUBLICE SAU PRIVATE.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

3 ani.

Acest medicament nu necesită condiţii de temperatură speciale de păstrare. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu blist. PA-Al-PVC/Al x 30 compr. · 9968/2017/01

Documente oficiale

RCPRezumatul caracteristicilor produsuluiDeschide PDF · ANMDMR ProspectProspect — informații pentru pacientDeschide PDF · ANMDMR AmbalajInformații privind etichetareaDeschide PDF · ANMDMR