Avelox 400 mg
Comprimate filmate · DCI: Moxifloxacinum
Avelox conţine substanţa activă, moxifloxacină, care aparţine grupului de antibiotice, denumite fluorochinolone.
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.
Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.
Avelox conţine substanţa activă, moxifloxacină, care aparţine grupului de antibiotice, denumite fluorochinolone. Avelox acţionează prin distrugerea bacteriilor care provoacă infecţii.
Avelox se utilizează la pacienţii cu vârsta de 18 ani sau peste pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene, când acestea sunt determinate de bacterii împotriva cărora moxifloxacina este activă. Avelox trebuie utilizat numai pentru a trata aceste infecţii, atunci când antibioticele obişnuite nu pot fi utilizate sau nu au avut efectul dorit:
Infecţia sinusurilor, înrăutăţirea bruscă a inflamaţiilor de lungă durată ale căilor respiratorii sau infecțiilor pulmonare (pneumonie) dobândite în afara spitalului (cu excepția cazurilor severe).
Infecţii uşoare până la moderate ale tractului genital superior feminin (afecţiuni inflamatorii pelvine), incluzând infecţiile trompelor uterine şi infecţii ale mucoasei uterine. Comprimatele Avelox nu sunt suficiente pentru terapia unică a acestui tip de infecţii, şi prin urmare, trebuie prescris de către medicul dumneavoastră un antibiotic suplimentar pentru tratamentul infecţiilor tractului genital superior feminin (vezi pct. 2 Ce trebuie să știți înainte să luați Avelox, Atenţionări şi precauţii, Înainte să luaţi Avelox adresaţi-vă medicului dumneavoastră).
În cazul în care următoarele infecţii bacteriene au arătat o îmbunătăţire în timpul tratamentului iniţial cu soluţie perfuzabilă Avelox, comprimatele Avelox pot fi prescrise de către medicul dumneavoastră pentru a finaliza cursul tratamentului: Infecţii pulmonare (pneumonii) dobândite în afara spitalului, infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi. Comprimatele Avelox nu trebuie utilizate pentru a iniţia terapia pentru orice tip de infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi sau în caz de infecţii severe ale plămânilor.
Avelox 400 mg comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene la pacienţi cu vârsta de 18 ani sau peste, cauzate de către bacterii sensibile la moxifloxacină (vezi pct. 4.4, 4.8 şi 5.1).
În următoarele indicații, moxifloxacina trebuie utilizată numai atunci când se consideră inadecvată utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate frecvent pentru tratamentul infecțiilor respective:
- Sinuzită bacteriană acută
- Exacerbare acută a bolii pulmonare obstructive cronice, inclusiv a bronșitei cronice
În următoarele indicații, moxifloxacina trebuie utilizată numai atunci când se consideră inadecvată utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate pentru tratamentul inițial al acestor infecții sau atunci când acestea nu au avut rezultat:
- Pneumonie dobândită în colectivitate, cu excepția cazurilor severe
- Afecţiuni inflamatorii pelvine uşoare până la moderate (adică, infecţii ale tractului genital superior feminin, incluzând salpingite şi endometrite) fără un abces tubo-ovarian sau pelvin asociat. Avelox de 400 mg comprimatele filmate nu este recomandat pentru utilizarea în monoterapie cu o boală inflamatorie pelvină ușoară până la moderată, dar trebuie administrat în combinație cu un alt agent antibacterian adecvat (de exemplu, cefalosporină) datorită creșterii rezistenței la moxifloxacină a Neisseria gonorrhoeae, doar dacă moxifloxacină rezistentă la Neisseria gonorrhoeae poate fi exclusă (vezi pct. 4.4 și 5.1).
Avelox 400 mg comprimate filmate poate fi de asemenea utilizat pentru a completa un curs de terapie la pacienții care au arătat ameliorări ale stării de sănătate în timpul tratamentului inițial cu moxifloxacină intravenoasă pentru următoarele indicații:
- Pneumonie dobândită în colectivitate
- Infecţii complicate ale pielii şi ale structurii acesteia Avelox de 400 mg comprimatele filmate nu trebuie utilizat pentru a iniția terapia pentru niciun tip de infecție a pielii și a structurii pielii sau în pneumonia severă obținută în comunitate.
Trebuie luate în considerare ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.
- Dacă sunteţi alergic la substanţa activă, moxifloxacină, la oricare alt antibiotic chinolonic sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (vezi pct. 6).
- Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi.
- Dacă aveţi vârsta sub 18 ani.
- Dacă aţi avut boli sau afectări ale tendoanelor asociate cu tratamentul cu antibiotice chinolone (vezi pct. 2 Aveţi grijă deosebită când luaţi Avelox şi pct. 4. Reacții adverse posibile)
- Dacă aţi avut sau v-aţi născut cu ritm anormal al bătăilor inimii (vizibil la electrocardiograma ECG, înregistrări electrice ale ritmului bătăilor inimii), un dezechilibru de săruri în sânge (în special o concentraţie mică de potasiu sau magneziu în sânge), un ritm al bătăilor inimii foarte lent (bradicardie), aveţi probleme cu inima (insuficienţă cardiacă), aveți istoric de ritm al inimii anormal, sau luaţi alte medicamente care determină anumite modificări anormale ECG
- Hipersensibilitate la moxifloxacină, alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
- Sarcină şi alăptare (vezi pct. 4.6)
- Pacienţi cu vârsta sub 18 ani
- Pacienţi cu istoric de boală/afectări ale tendoanelor asociate cu tratamentul cu chinolone.
Atât în studiile preclinice cât şi la om, au fost observate modificări ale electrocardiogramei, ca urmare a expunerii la moxifloxacină, sub forma prelungirii intervalului QT. Prin urmare, din motive de siguranţă în utilizare, moxifloxacina este contraindicată pacienţilor cu:
- Prelungirea intervalului QT congenitală sau dobândită, diagnosticată
- Tulburări electrolitice, în special hipokaliemie necorectată
- Bradicardie relevantă clinic
- Insuficienţă cardiacă relevantă clinic, cu reducerea fracţiei de ejecţie a ventriculului stâng
- Antecedente de aritmii simptomatice. Moxifloxacina nu trebuie administrată concomitent cu alte medicamente care prelungesc intervalul QT (vezi, de asemenea, pct. 4.5).
Datorită datelor clinice limitate, moxifloxacina este, de asemenea, contraindicată la pacienţii cu insuficienţă hepatică (Child Pugh C) şi la pacienţii cu valori serice ale transaminazelor crescute > 5 ori limita superioară a valorilor normale.
Aceasta se recomandă deoarece Avelox poate provoca anumite modificări ale ECG, şi anume o prelungire a intervalului QT, adică o întârziere a conducerii semnalelor electrice.
- Dacă aveţi o afecţiune severă a ficatului sau valori serice crescute ale enzimelor ficatului (transaminaze) de peste 5 ori limita superioară a valorilor normale.
Interacțiuni cu alte medicamente Nu poate fi exclus un efect suplimentar asupra prelungirii intervalului QT a moxifloxacinei și a altor medicamente care pot prelungi intervalul QTc. Aceasta ar putea duce la un risc crescut de aritmii ventriculare, inclusiv torsada vârfurilor. Prin urmare, administrarea concomitentă de moxifloxacină cu oricare dintre următoarele medicamente este contraindicată (vezi și pct. 4.3):
- anti-aritmice clasa IA (de exemplu, chinidină, hidrochinidină, disopiramidă)
- anti-aritmice clasa III (de exemplu, amiodarona, sotalol, dofetilida, ibutilida)
- antipsihotice (de exemplu, fenotiazine, pimozidă, sertindol, haloperidol, sultopridă)
- agenți antidepresivi triciclici
- anumiți agenți antimicrobieni (saquinavir, sparfloxacin, eritromicină IV, pentamidină, antimalarice în special halofantrină)
- anumite antihistaminice (terfenadină, astemizol, mizolastină)
- alte medicamente (cisapride, vincamine IV, bepridil, difemanil).
Moxifloxacina trebuie utilizată cu precauție la pacienții care iau medicamente care pot reduce nivelurile de potasiu (de exemplu, Loop și diuretice de tip tiazidă, laxative și clisme [doze mari], corticosteroizi, amfotericină B) sau medicamente care sunt asociate cu bradicardie clinic semnificativă.
Trebuie lăsat un interval de aproximativ 6 ore între administrarea agenților care conțin cationi bivalenți sau trivalenți (de exemplu, antiacide care conțin magneziu sau aluminiu, tablete de didanozină, sucralfat și agenți care conțin fier sau zinc) și administrarea de moxifloxacină.
Administrarea concomitentă de cărbune activ cu o doză de 400 mg moxifloxacină determină prevenirea pronunţată a absorbţiei medicamentului şi la reducerea biodisponibilităţii sistemice a acestuia cu până la 80%. De aceea nu se recomandă administrarea concomitentă a acelor două medicamente (cu excepția cazurilor de supradozaj, vezi de asemenea pct. 4.9).
După administrarea de doze repetate de moxifloxacină la voluntari sănătoşi Cmax a digoxinei a crescut cu aproximativ 30% la starea de echilibru, fără a afecta nivelul ASC sau minimele. Nu este necesară precauție pentru utilizarea cu digoxină.
În studiile efectuate la voluntari diabetici, administrarea concomitentă de moxifloxacină orală cu glibenclamidă a dus la o scădere cu aproximativ 21% a concentrațiilor plasmatice maxime ale glibenclamidei. Combinația de glibenclamidă și moxifloxacină ar putea duce teoretic la o hiperglicemie ușoară și tranzitorie. Cu toate acestea, modificările farmacocinetice observate pentru glibenclamidă nu au avut ca rezultat modificări ale parametrilor farmacodinamici (glucoză din sânge, insulină). Prin urmare, nu a fost observată nicio interacțiune relevantă clinic între moxifloxacină și glibenclamidă.
Modificări ale INR (International Normalised Ratio) A fost raportat un mare număr de cazuri demonstrând o creştere a activităţii anticoagulantelor orale la pacienţii cărora li s-au administrat antibiotice, în special fluorochinolone, macrolide, tetracicline, cotrimoxazol şi anumite cefalosporine. Factorii de risc par a fi afecţiunile infecţioase şi inflamatorii, vârsta şi starea generală a pacientului. În aceste condiții, este dificil de evaluat dacă infecţia sau tratamentul cu antibiotice determină modificări ale INR (International Normalised Ratio). O măsură de precauţie este monitorizarea mai frecventă a INR. Dacă este necesar, dozarea anticoagulantului oral trebuie să fie ajustată corespunzător.
Studiile clinice nu au arătat interacțiuni în urma administrării concomitente de moxifloxacină cu: ranitidină, probenecid, contraceptive orale, suplimente de calciu, morfină administrată parenteral, teofilină, ciclosporină sau itraconazol.
Studiile in vitro cu enzime umane citocrom P450 au susținut aceste constatări. Având în vedere aceste rezultate, este puțin probabilă o interacțiune metabolică prin enzimele citocromului P450.
Interacţiunea cu alimentele Moxifloxacina nu are interacţiuni semnificative clinic cu alimentele, incluzând produsele lactate.
Informația pentru pacient nu este disponibilă; consultați Prospectul oficial.
Sarcina Siguranţa moxifloxacinei în timpul sarcinii la om nu a fost evaluată. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Din cauza riscului experimental de leziuni produse de fluorochinolone la cartilajele articulaţiilor de susţinere la animalele imature şi leziuni comune reversibile descrise la copiii care au primit fluorochinolone, administrarea moxifloxacinei în timpul sarcinii este contraindicată (vezi pct. 4.3). Alăptare Nu există date disponibile referitoare la lactație sau la femeile care alăptează. Datele preclinice arată că moxifloxacina se excretă în laptele matern în cantități mici. În lipsa unor date și din cauza riscului experimental de afectare a cartilajelor articulaţiilor de susţinere la animalele imature de către fluorochinolone, alăptarea este contraindicată în timpul tratamentului cu moxifloxacină (vezi pct. 4.3).
Fertilitatea Studii la animale nu au demonstrat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
Ce conţine Avelox
- Substanţa activă este moxifloxacină. Fiecare comprimat filmat conţine moxifloxacină 400 mg sub formă de clorhidrat. Celelalte componente sunt: Nucleu: celuloză microcristalină, croscarmeloză sodică, lactoză monohidrat (vezi pct. Avelox conţine lactoză) şi stearat de magneziu; Film: hipromeloză, macrogol 4000, oxid de fer (E172), dioxid de titan (E171).
Cum arată Avelox şi conţinutul ambalajului
Comprimate filmate de culoare roşu închis, alungite, cu fețe convexe, marcate cu “M400” pe o faţă şi cu “BAYER” pe cealaltă faţă, cu dimensiunea de 17 x 7 mm.
Avelox este ambalat în cutii care conţin blistere transparente sau alb opace din PP/Al sau blistere transparente din PVC-PVdC/Al. Avelox este disponibil în ambalaje comerciale de 5, 7, respectiv 10 comprimate filmate şi în ambalaje pentru uz spitalicesc de 25, 50 sau 70 comprimate filmate și în ambalaje multiple pentru uz spitalicesc cu 5 cutii, fiecare conținând 16 comprimate filmate, sau 10 cutii, fiecare conținând 10 comprimate filmate.
Avelox este, de asemenea, disponibil în ambalaje cu 1 comprimat filmat, într-o cutie de carton cu blistere din Al/Al.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă Bayer AG Kaiser-Wilhelm-Allee 1 51373 Leverkusen Germania
Fabricantul Bayer AG Kaiser-Wilhelm-Allee 51368 Leverkusen Germania
Bayer HealthCare Manufacturing S.r.l. Via delle Groane, 126 20024 Garbagnate Milanese Italia
Acest medicament este autorizat în Statele Membre ale Spaţiului Economic European sub următoarele denumiri comerciale:
Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Estonia, Finlanda, Grecia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Portugalia, România, Suedia: Avelox Franța: Izilox Germania, Italia: Avalox
Acest prospect a fost revizuit în octombrie 2024.
Un comprimat filmat conţine moxifloxacină 400 mg (sub formă de clorhidrat de moxifloxacină).
Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 68 mg (= 66,56 mg lactoză) (vezi pct. 4.4). Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
Nucleu: Celuloză microcristalină Croscarmeloză sodică Lactoză monohidrat Stearat de magneziu
Film: Hipromeloză Macrogol 4000 Oxid feric (E172) Dioxid de titan (E171)
Nu lăsați acest medicament la vederea și îndemâna copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe blister sau pe cutie după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
A se păstra la temperaturi sub 25ºC. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai utilizaţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
5 ani.
Blistere din PP/Al și PVC-PVdC/Al A se păstra la temperaturi sub 25ºC. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.
Blistere din Al/Al A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.