Atofab 40 mg

Doze Atofab poate fi administrat ca doză unică zilnică, dimineaţa. Pacienţii la care administrarea Atofab în doză unică zilnică nu determină un răspuns clinic satisfăcător (din punct de vedere al tolerabilităţii [de exemplu greaţă sau somnolenţă] sau eficacităţii), pot avea beneficiu prin administrarea dozei în două prize egale, dimineaţa şi după-amiaza târziu sau la începutul serii. Copii și adolescenți

Doze pentru copii şi adolescenţi cu greutate corporală până la 70 kg Tratamentul cu Atofab trebuie inițiat cu o doză zilnică totală de aproximativ 0,5 mg/kg. Doza iniţială trebuie menţinută timp de minim 7 zile, înainte de a se trece la creşterea treptată a dozei, corelată cu răspunsul clinic şi tolerabilitatea. Doza de întreţinere recomandată este de aproximativ 1,2 mg/kg şi zi (depinzând de greutatea pacientului şi de concentraţiile de atomoxetină per capsulă disponibile). Nu s-a demonstrat existenţa unui beneficiu clinic suplimentar pentru doze mai mari de 1,2 mg/kg şi zi. Siguranţa administrării de doze unice mai mari de 1,8 mg/kg şi zi şi a dozelor zilnice totale peste 1,8 mg/kg nu a fost evaluată sistematic. În unele cazuri, poate fi indicată continuarea tratamentului la maturitate.

Doze pentru adolescenţi cu greutate corporală mai mare de 70 kg Tratamentul cu Atofab trebuie inițiat cu o doză zilnică totală de 40 mg atomoxetină. Doza iniţială trebuie menţinută timp de minim 7 zile, înainte de a se trece la creşterea treptată a dozei, corelată cu răspunsul clinic şi tolerabilitatea. Doza de întreţinere recomandată este de 80 mg. Nu s-a demonstrat existenţa unui beneficiu clinic suplimentar pentru doze mai mari de 80 mg. Doza totală zilnică maximă recomandată este de 100 mg atomoxetină. Siguranţa administrării de doze unice mai mari de 120 mg şi a dozelor zilnice totale peste 150 mg nu a fost evaluată sistematic.

Adulți Tratamentul cu Atofab trebuie să fie iniţiat cu o doză zilnică totală de 40 mg. Doza iniţială trebuie să fie menţinută timp de minim 7 zile, înainte de a se trece la creşterea treptată a dozei, corelată cu răspunsul clinic şi tolerabilitatea. Doza de întreţinere zilnică recomandată este de 80 până la 100 mg. Doza totală zilnică maximă recomandată este de 100 mg. Siguranţa administrării de doze unice mai mari de 120 mg şi a dozelor zilnice totale peste 150 mg nu a fost evaluată sistematic.

Informaţii suplimentare privind administrarea în siguranţă a acestui medicament:

Screening-ul pretratament: Înainte de a se prescrie, este necesar a se parcurge antecedentele medicale şi a se face o evaluare iniţială a stării cardiovasculare a pacientului, care să includă tensiunea arterială şi frecvența cardiacă (vezi pct 4.3 şi 4.4).

Monitorizare regulată: Statusul cardiovascular trebuie monitorizat regulat prin înregistrarea tensiunii arteriale şi a frecvenței cardiace pe o fişă de urmărire, după fiecare ajustare a dozei şi apoi cel puţin la 6 luni. Pentru pacienţii copii şi adolescenţi, este recomandată utilizarea unei fişe de urmărire. Pentru adulţi, trebuie respectate ghidurile de referinţă actuale referitoare la hipertensiunea arterială (vezi pct. 4.4).

Întreruperea tratamentului: În programul de studiu nu au fost descrise simptome ale sindromului de întrerupere. În cazul unor reacţii adverse semnificative, tratamentul cu atomoxetină poate fi întrerupt brusc; altfel, tratamentul poate fi oprit treptat, de-a lungul unei perioade potrivite de timp.

Tratamentul cu Atofab nu trebuie administrat pe o perioadă nedeterminată de timp. Trebuie realizată o reevaluare a necesităţii continuării tratamentului mai mult de 1 an, în special în cazul în care pacientul a atins un răspuns stabil şi satisfăcător.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici: Utilizarea atomoxetinei la pacienţii cu vârsta de peste 65 ani nu a fost evaluată sistematic.

Insuficienţa hepatică: La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată (Clasa B Child-Pugh), dozele iniţiale şi cele ţintă trebuie scăzute la 50% din doza uzuală recomandată. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (Clasa C Child-Pugh), doza iniţială şi dozele ţintă trebuie scăzute la 25% din doza uzuală recomandată (vezi pct. 5.2).

Insuficienţa renală: Pacienții cu insuficienţă renală în stadiu terminal au avut expunere sistemică la atomoxetină mai mare decât subiecţii sănătoşi (creştere cu aproximativ 65%), dar nu a existat nicio diferenţă atunci când expunerea a fost corectată pentru doza în mg/kg. Ca urmare, Atofab poate fi administrat la pacienţii cu ADHD şi cu insuficienţă renală în stadiu terminal sau cu grade mai reduse de insuficienţă renală, folosind schemele de administrare obişnuite. Atomoxetina poate exacerba hipertensiunea arterială la pacienţii cu insuficienţă renală în stadiu terminal (vezi pct. 5.2). Aproximativ 7% dintre pacienţii aparținând rasei albe au un genotip corespunzător unei enzime CYP2D6 nefuncţionale (numiţi şi metabolizatori cu activitate enzimatică lentă prin intermediul CYP2D6). Pacienţii cu acest genotip au o expunere la atomoxetină de câteva ori mai mare, comparativ cu pacienţii cu enzime funcţionale. Ca urmare, metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă prezintă un risc mai mare de reacţii adverse (vezi pct. 4.8 şi pct. 5.2). Pentru pacienţii cu genotip de metabolizator cu activitate enzimatică lentă cunoscut, se va lua în considerare administrarea unei doze iniţiale mai mici şi o rată mai lentă de creştere a dozelor.

Copii cu vârsta sub şase ani: Siguranţa şi eficacitatea utilizării atomoxetinei la copii cu vârsta sub 6 ani nu au fost stabilite. Ca urmare, Atofab nu trebuie utilizat la copii cu vârsta sub 6 ani (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare Administrare orală. Atofab poate fi administrat cu sau fără alimente. Capsulele nu trebuie deschise, iar conținutul capsulei nu trebuie îndepărtat și utilizat în oricare alte moduri.

Comportament asociat suicidului: La pacienţii trataţi cu atomoxetină, s-a raportat comportament asociat suicidului (tentative de suicid şi ideație suicidară). În studiile clinice de tip dublu-orb, comportamentele asociate suicidului au fost mai puţin frecvente, dar au fost observate mai frecvent la copiii şi adolescenţii trataţi cu atomoxetină, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo, la care nu au existat astfel de evenimente. În studiile clinice de tip dublu-orb efectuate la adulţi, nu s-a observat nicio diferenţă în ceea ce priveşte frecvenţa comportamentelor asociate suicidului între administrarea atomoxetinei şi administrarea de placebo. Pacienţii care urmează tratament pentru ADHD trebuie monitorizaţi atent pentru apariţia sau agravarea comportamentelor asociate suicidului.

Moarte subită şi anomalii preexistente ale structurii cardiace: A fost raportată moarte subită la pacienţii cu anomalii ale structurii cardiace care utilizau atomoxetină în doze uzuale. Cu toate că unele anomalii grave ale structurii cardiace determină un risc crescut de moarte subită, atomoxetina va fi utilizată numai cu prudenţă la pacienţii cu anomalii grave cunoscute ale structurii cardiace şi după consultarea cu un medic specialist cardiolog.

Efecte cardiovasculare: Atomoxetina poate influența frecvența cardiacă şi tensiunea arterială. Cei mai mulţi pacienţi care utilizează atomoxetină prezintă o creştere moderată a frecvenţei cardiace (media <10 bpm) şi/sau o creştere a tensiunii arteriale (media <5 mmHg) (vezi pct. 4.8).

Cu toate acestea, datele combinate din studiile clinice ADHD controlate sau necontrolate, arată că aproximativ 8-12% dintre copii și adolescenţi şi 6-10% dintre adulţi prezintă modificări mai pronunţate ale frecvenței cardiace (cu 20 bătăi pe minut sau mai mult) şi ale tensiunii arteriale (15-20 mmHg sau mai mare). Analiza acestor date din studiile clinice a arătat că aproximativ 15-26 % dintre copii şi adolescenţi şi 27-32% dintre adulţii care au prezentat astfel de modificări ale tensiunii arteriale şi frecvenței cardiace în timpul tratamentului cu atomoxetină au avut creşteri susţinute sau progresive. Modificările susţinute pe termen lung ale tensiunii arteriale pot conduce la consecinţe clinice cum este hipertrofia miocardului.

Ca rezultat al acestor date, pacienţilor care sunt eligibili pentru tratamentul cu atomoxetină trebuie să li se efectueze o anamneză şi o examinare obiectivă minuţioasă pentru depistarea afecțiunilor cardiace, iar pentru cazurile la care constatările iniţiale sugerează o boală cardiacă sau la care se evidenţiază în antecedente o boală cardiacă, se impune, în continuare, o evaluare de către un specialist cardiolog.

Statusul cardiovascular trebuie monitorizat regulat, cu înregistrarea tensiunii arteriale şi a frecvenței cardiace pe o fişă de urmărire înainte de începerea tratamentului, în timpul tratamentului, după fiecare ajustare a dozei şi apoi cel puţin la 6 luni, pentru a evidenţia posibile creşteri, semnificative clinic. Pentru pacienţii copii şi adolescenţi, este recomandată utilizarea unei fişe de urmărire. Pentru adulţi, trebuie respectate ghidurile de referinţă actuale referitoare la hipertensiunea arterială.

Atomoxetina nu trebuie utilizată la pacienţii cu probleme cardiovasculare sau cerebrovasculare severe (vezi pct. 4.3 – Afecțiuni Cardiovasculare şi Cerebrovasculare Severe). Atomoxetina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii a căror condiţie medicală poate să se agraveze prin creşterea tensiunii arteriale şi a pulsului, cum sunt pacienţii cu hipertensiune arterială, tahicardie sau cu boli cardiovasculare sau cerebrovasculare.

Pacienţii care dezvoltă simptome cum sunt palpitații, dureri în piept, sincopă inexplicabilă, dispnee sau alte simptome sugestive ale bolii cardiace în timpul tratamentului cu atomoxetină trebuie să fie evaluaţi imediat de către un specialist cardiolog.

În plus, atomoxetina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu interval QT prelungit, congenital sau dobândit, sau la pacienţii cu antecedente heredocolaterale de interval QT prelungit (vezi pct. 4.5 şi 4.8).

Deoarece s-a raportat hipotensiune arterială ortostatică, atomoxetina trebuie utilizată cu prudenţă în orice afecţiune care poate să predispună pacienţii la hipotensiune arterială sau orice tulburare asociată cu modificări bruşte ale pulsului sau tensiunii arteriale.

Efecte cerebrovasculare: Pacienţii cu factori de risc adiţionali pentru afecţiunile cerebrovasculare (ca de exemplu istoric de afecțiuni cardiovasculare, medicaţie concomitentă cu efect de creştere a tensiunii arteriale) trebuie evaluaţi la fiecare vizită pentru semne şi simptome neurologice, după iniţierea tratamentului cu atomoxetină.

Efecte hepatice: Foarte rar, au fost raportate spontan cazuri de afectare hepatică, manifestată prin valori plasmatice crescute ale enzimelor hepatice şi bilirubinei, asociate cu icter. De asemenea, foarte rar, a fost raportată afectare hepatică severă, inclusiv insuficienţă hepatică acută. Tratamentul cu Atofab trebuie întrerupt la pacienţii care prezintă icter sau investigaţii diagnostice care atestă afectare hepatică şi tratamentul nu trebuie să mai fie reluat.

Simptome psihotice sau maniacale: Tratamentul cu atomoxetină în doze uzuale la pacienţi care nu au antecedente de boală psihotică sau maniacală poate determina simptome psihotice sau maniacale, cum sunt, halucinaţiile, gândirea delirantă, mania sau agitaţia. Dacă apar asemenea simptome, trebuie luat în considerare posibilul rol cauzal al atomoxetinei şi trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului. Nu poate fi exclusă posibilitatea ca Atofab să determine exacerbarea simptomelor psihotice sau maniacale preexistente.

Comportament agresiv, ostilitate sau labilitate emoţională: În studiile clinice, la copiii, adolescenţii şi adulţii trataţi cu atomoxetină, s-a observat mai frecvent ostilitate (predominant agresivitate, comportament opoziţional şi furie), comparativ cu cei la care s-a administrat placebo. În studiile clinice la copiii trataţi cu atomoxetină, s-a observat mai frecvent labilitate emoţională, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo. Pacienţii trebuie monitorizaţi atent pentru apariţia sau agravarea comportamentului agresiv, ostilităţii sau labilităţii emoţionale.

Evenimente alergice posibile: Deşi mai puţin frecvent, la pacienţii trataţi cu atomoxetină s-au raportat reacţii alergice, incluzând reacţii anafilactice, erupţii cutanate tranzitorii, angioedem şi urticarie.

Iritații oculare: Capsulele nu trebuie deschise. Atomoxetina este un iritant ocular. În eventualitatea în care conținutul capsulei vine în contact cu ochii, ochii afectați trebuie clătiți imediat cu apă, și trebuie solicitat consult medical. Mâinile și orice suprafață potențial contaminată trebuie spălate/ă cât mai repede posibil.

Crize convulsive: Crizele convulsive reprezintă un risc potenţial al tratamentului cu atomoxetină. Tratamentul cu atomoxetină trebuie iniţiat cu prudenţă la pacienţii care au antecedente de convulsii. Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu atomoxetină la orice pacient care are o convulsie sau dacă apare o creştere a frecvenţei acestora, fără o cauză identificabilă.

Creştere şi dezvoltare: În cursul tratamentului cu atomoxetină trebuie monitorizată creşterea şi dezvoltarea copiilor şi adolescenţilor. Pacienţii care necesită tratament de lungă durată trebuie monitorizaţi şi, la copiii şi adolescenţii la care creşterea este insuficientă sau nu prezintă creștere ponderală satisfăcătoare, trebuie luate în considerare scăderea dozelor sau întreruperea tratamentului. Datele clinice nu sugerează efecte nocive ale atomoxetinei asupra proceselor cognitive sau a maturizării sexuale, cu toate acestea, există informaţii limitate privind administrarea pe termen lung. Prin urmare, pacienţii care necesită tratament de lungă durată vor fi atent monitorizaţi.

Apariţie nouă sau agravare a depresiei, anxietăţii şi ticurilor comorbide: Într-un studiu clinic controlat la pacienţii copii şi adolescenţi cu ADHD şi comorbidităţi cronice de tip ticuri motorii sau Sindromul Tourette, nu s-a observat o agravare a ticurilor la pacienţii trataţi cu atomoxetină, comparativ cu pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Într-un studiu clinic controlat la pacienţi adolescenţi cu ADHD şi tulburare depresivă majoră, nu s-a observat o agravare a simptomatologiei depresive la pacienţii trataţi cu atomoxetină, comparativ cu pacienţii la care s-a administrat placebo. În două studii clinice controlate (unul la pacienţi copii şi adolescenţi si unul la pacienţi adulţi), la pacienţi cu ADHD şi tulburări de anxietate ca şi comorbidităţi, pacienţii trataţi cu atomoxetină nu au avut o agravare a simptomatologiei anxioase, comparativ cu pacienţii la care s-a administrat placebo.

După punerea pe piaţă, au existat raportări rare de cazuri de anxietate şi depresie sau stare depresivă şi raportări foarte rare de ticuri la pacienți care au utilizat atomoxetină (vezi pct. 4.8).

Pacienţii trataţi cu atomoxetină pentru ADHD trebuie monitorizaţi pentru apariţia sau agravarea simptomelor de anxietate, a stării de depresie şi a depresiei sau ticurilor.

Copii cu vârsta sub şase ani: Atomoxetina nu trebuie utilizată la pacienţii cu vârsta sub şase ani, deoarece siguranţa şi eficacitatea nu au fost stabilite la această grupă de vârstă.

Altă utilizare terapeutică: Atomoxetina nu este indicată pentru tratamentul episoadelor depresive majore şi/sau anxietăţii, deoarece studiile efectuate la adulţii cu astfel de afecţiuni, care nu prezintă ADHD, nu au evidenţiat niciun efect comparativ cu placebo (vezi pct. 5.1).

Copii şi adolescenţi Rezumatul profilului de siguranță În studiile clinice placebo controlate efectuate la copii şi adolescenţi, cefaleea, durerea abdominală1 şi scăderea apetitului alimentar sunt reacțiile adverse cel mai frecvent asociate cu atomoxetina, fiind raportate la aproximativ 19%, 18%, respectiv 16% dintre pacienţi, determinând, rareori, întreruperea tratamentului (ratele de întrerupere sunt 0,1% pentru cefalee, 0,2% pentru durerea abdominală şi 0,0% pentru scăderea apetitului alimentar). De regulă, durerea abdominală şi scăderea apetitului alimentar sunt tranzitorii.

În asociere cu scăderea apetitului alimentar, unii pacienţi au prezentat precoce retard de creștere la începutul tratamentului, atât în ceea priveşte creșterea în greutate cȃt și creşterea în înălțime. În medie, după o scădere inițială în greutate și o reducere a creşterii în înălțime, pacienţii trataţi cu atomoxetină au revenit la greutatea medie și înălțimea, previzionate prin datele din grupul de bază după tratamentul de lungă durată.

Greaţa, vărsăturile şi somnolenţa2 pot să apară la aproximativ 10%, respectiv 11% dintre pacienţi, în special, în cursul primei luni de tratament. Cu toate acestea, aceste episoade sunt, de regulă, uşoare până la moderate ca intensitate şi tranzitorii şi nu au determinat un număr semnificativ de întreruperi ale tratamentului (rata întreruperilor ≤0,5%).

În ambele studii placebo controlate, efectuate la copii şi adolescenţi şi la adulţi, pacienţii care utilizau atomoxetină au prezentat creşteri ale frecvenţei cardiace şi ale valorilor tensiunii arteriale sistolice şi diastolice (vezi pct. 4.4).

La pacienţii care utilizau atomoxetină, din cauza efectului asupra tonusului noradrenergic, au fost raportate hipotensiune ortostatică (0,2%) şi sincopă (0,8%). Atomoxetina trebuie administrată cu prudenţă în orice situaţii care pot predispune pacienţii la hipotensiune arterială.

Următorul tabel cu reacţii adverse are la bază raportările reacțiilor adverse şi investigaţiile diagnostice din cadrul studiilor clinice şi raportările spontane din perioada de după punerea pe piaţă la copii și adolescenţi.

Tulburări Palpitații, cardiace tahicardie sinusală, prelungirea intervalului QT Tulburări Fenomen vasculare Raynaud Tulburări Dispnee (vezi respiratorii, pct. 4.4) toracice şi mediastinale Tulburări Dureri Constipație, gastrointes abdominale1, dispepsie tinale vărsături, greaţă Tulburări Concentraţii Valori hepatobiliare crescute ale anormale/cres bilirubinei serice cute ale testelor funcţionale hepatice, icter, hepatită, afectare hepatică, insuficienţă hepatică acută

Afecţiuni Dermatită, Hiperhidroză, cutanate şi ale prurit, erupţie reacții ţesutului cutanată alergice subcutanat tranzitorie Tulburări Ezitare la renale şi ale iniţierea căilor urinare micţiunii, retenţie urinară Tulburări ale Priapism, durere aparatului la genital şi nivelul organelor sânului genitale masculine Tulburări Fatigabilitate, Astenie generale şi la letargie, nivelul locului durere în piept de (vezi pct. 4.4) administrare

Investigaţii Creştere a Scădere diagnostice tensiunii ponderală arteriale4,

creștere a frecvenţei pulsului4 Include, de asemenea, durere abdominală superioară, disconfort gastric, disconfort abdominal şi disconfort epigastric. Include, de asemenea, sedare. Include insomnia de adormire, insomnia de trezire în timpul nopţii şi insomnia terminală (de trezire matinală precoce) Constatări în ceea ce priveşte tensiunea arterială şi frecvența cardiacă au fost făcute pe baza măsurării semnelor vitale.Vezi pct. 4.4Vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5

Metabolizatori cu activitate enzimatică lentă (ML) prin intermediul CYP2D6: Următoarele reacţii adverse au apărut la cel puţin 2% dintre pacienţii cu metabolizare enzimatică lentă (ML) prin intermediul CYP2D6 şi au fost semnificativ mai frecvente statistic la aceşti pacienţi, comparativ cu pacienţii cu metabolizare enzimatică extensivă (MR) prin intermediul CYP2D6: scădere a apetitului alimentar (24,1% ML; 17,0% MR); insomnie combinată (incluzând insomnie, insomnie de trezire în timpul nopţii şi insomnie de adormire, 14,9% ML şi 9,7% MR); depresie combinată (incluzând depresie, depresie majoră, simptome depresive, stare depresivă şi disforie, 6,5% ML şi 4,1% MR); scădere ponderală (7,3% ML; 4,4% MR); constipaţie (6,8% ML; 4,3% MR); tremor (4,5% ML;0,9% MR); sedare (3,9% ML; 2,1% MR); escoriaţii (3,9% ML; 1,7% MR); enurezis (3,0% ML; 1,2% MR); conjunctivită (2,5% ML;1,2% MR); sincopă (2,5% ML; 0,7% MR); trezire matinală (2,3% ML; 0,8% MR); midriază (2,0% ML; 0,6% MR). Următoarea reacţie adversă, deşi nu îndeplineşte criteriile enunţate, este demnă de luat în considerare: tulburare de anxietate generalizată (0,8% ML şi 0,1% MR). Suplimentar, în studii clinice cu o durată de până la 10 săptămâni, scăderea ponderală a fost mai pronunţată la pacienţii ML (în medie 0,6 kg la MR şi 1,1 kg la ML).

Următorul tabel al reacţiilor adverse se bazează pe raportările reacțiilor adverse şi pe investigaţiile diagnostice din cadrul studiilor clinice şi pe raportările spontane de după punerea pe piaţă, la adulţi.

Tulburări Scădere a metabolice şi de apetitului nutriţie alimentar

Tulburări Insomnie2 Agitaţie, Evenimente Psihoză psihice libidou scăzut, asociate (incluzând tulburări ale suicidului, halucinații) somnului, agresivitate, depresie şi stare ostilitate şi depresivă, labilitate anxietate emoţională, nelinişte, ticuri Tulburări ale Cefalee Ameţeli, Sincopă, Crize sistemului disgeuzie, migrenă, convulsive nervos parestezie, hipoestezie somnolenţă (incluzând sedare), tremor

Tulburări Vedere oculare încețoșată Tulburări Palpitații, Prelungirea cardiace tahicadie intervalului QT

Tulburări Roşeaţă, bufeuri Extremităţi reci Fenomen vasculare Raynaud Tulburări Dispnee (vezi respiratorii, pct. 4.4) toracice şi mediastinale Tulburări Xerostomie, Durere gastrointestinale greaţă abdominală1, constipație, dispepsie, flatulență, vărsături Tulburări Valori anormale/ hepatobiliare crescute ale testelor funcţionale hepatice, icter, hepatită, afectare hepatică, insuficienţă hepatică acută, concentraţii crescute ale bilirubinei serice

Afecţiuni Dermatită, Reacții cutanate şi ale hiperhidroză, alergice4, ţesutului erupţie cutanată prurit, subcutanat tranzitorie urticarie Tulburări Spasme musculo-muscula scheletice şi re ale ţesutului conjunctiv Tulburări Disurie, Micțiuni renale şi ale poliurie, ezitare la imperioase căilor urinare iniţierea micţiunii, retenţie urinară

Tulburări ale Dismenoree, Anorgasmi Priapism aparatului tulburări de e genital şi ejaculare, masculină, sânului disfuncţie menstruaţie erectilă, neregulată, prostatită, durere orgasm la nivelul anormal organelor genitale masculine Tulburări Astenie, Senzaţie de generale şi la fatigabilitate, frig, durere nivelul locului letargie, frisoane, în piept de stare de (vezi pct administrare nervozitate, 4.4) iritabilitate, senzaţie de sete

Investigaţii Creştere a Scădere ponderală diagnostice tensiunii arteriale3, creştere a frecvenței cardiace3 Include, de asemenea, durere abdominală superioară, disconfort gastric, disconfort abdominal şi disconfort epigastric. Include, de asemenea, insomnie de adormire, insomnie de trezire în timpul nopţii şi insomnie terminală (de trezire matinală precoce). Constatări în ceea ce priveşte tensiunea arterială şi frecvența cardiacă au fost făcute pe baza măsurării semnelor vitale. Inclusiv reacții anafilatice și angioedemVezi pct. 4.4Vezi pct. 4.4 şi 4.5

Metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă (ML) prin intermediul CYP2D6 Următoarele reacţii adverse au fost raportate la cel puţin 2% dintre pacienţii metabolizatori cu activitate enzimatică lentă (ML) prin intermediul CYP2D6 şi au fost mai frecvente şi semnificative din punct de vedere statistic în cazul pacienţilor metabolizatori cu activitate enzimatică lentă comparativ cu pacienţii metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă (ME) prin intermediul CYP2D6: vedere înceţoşată (3,9% ML; 1,3% ME), xerostomie (34,5% ML; 17,4% ME), constipaţie (11,3% ML; 6,7% ME), agitaţie (4,9% ML; 1,9% ME), apetit alimentar scăzut (23,2% ML; 14,7% ME), tremor (5,4% ML; 1,2% ME), insomnie (19,2% ML; 11,3% ME), tulburări ale somnului (6,9% ML; 3,4% ME), insomnie de trezire în timpul nopţii (5,4% ML; 2,7% ME), insomnie terminală (3 % ML; 0,9% ME), retenţie urinară (5,9% ML; 1,2% ME), disfuncţie erectilă (20,9% ML; 8,9% ME), tulburări de ejaculare (6,1% ML; 2,2% ME), hiperhidroză (14,8% ML; 6,8% ME), senzaţie de frig periferică (3% ML; 0,5% ME).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro