Atgam 50 mg/ml

Numai medicii cu experiență în tratamentul imunosupresor trebuie să utilizeze Atgam. Trebuie administrat în unităţi dotate din punctul de vedere al echipamentelor şi personalului, cu resurse medicale adecvate de laborator şi auxiliare pentru pacienţii internaţi.

Doze

Pacienţi adulţi, adolescenți şi copii cu vârsta de 2 ani şi peste Recomandările privind dozele sunt în funcţie de greutatea corporală (gc).

Doza totală recomandată este de 160 mg/kg gc, administrată ca parte a tratamentului imunosupresor standard, după cum urmează (vezi pct. 4.4, 4.8 şi 5.1):

• 16 mg/kg gc şi zi timp de 10 zile sau
• 20 mg/kg gc şi zi timp de 8 zile sau
• 40 mg/kg gc şi zi timp de 4 zile

Monitorizarea şi abordarea terapeutică a evenimentelor adverse Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru evenimente adverse în timpul tratamentului şi după tratament. Recomandările privind monitorizarea şi abordarea terapeutică a evenimentelor adverse sunt incluse în Tabelul 1. Tratamentul evenimentelor adverse trebuie instituit în conformitate cu ghidurile locale.

Tabelul 1. Recomandările privind monitorizarea şi abordarea terapeutică a evenimentelor adverse

Eveniment advers Recomandările privind monitorizarea şi abordarea terapeutică Anafilaxie, inclusiv afectare Pentru a identifica persoanele cu cel mai mare risc de anafilaxie respiratorie sistemică, mai ales dacă pacientul este atopic, testarea cutanată a posibililor beneficiari este ferm recomandată înainte de începerea tratamentului.

Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie în ceea ce priveşte anafilaxia, inclusiv afectarea respiratorie, iar tratamentul trebuie oprit în caz de apariţie a anafilaxiei (vezi pct. 4.4).

Sindromul de eliberare a citokinelor Dacă apare SEC, trebuie avută în vedere întreruperea (SEC) tratamentului (vezi pct. 4.4). Trombocitopenie şi neutropenie Dacă există dovezi de trombocitopenie sau neutropenie severe şi fără remisii, trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4).

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală şi hepatică Nu au fost efectuate studii clinice specifice pentru evaluarea efectului insuficienţei renale sau hepatice asupra farmacocineticii Atgam.

Copii și adolescenți Datele disponibile în prezent la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani sunt descrise la pct. 4.8 şi 5.1.

Pacienţi vârstnici ( ≥65 de ani) Experienţa clinică la pacienţii vârstnici nu a identificat diferenţe între răspunsurile la pacienţii vârstnici şi cei mai tineri. Prin urmare, nu se recomandă nicio ajustare de doză pentru pacienţii vârstnici.

Mod de administrare

Atgam este destinat pentru administrare intravenoasă şi trebuie administrat, de preferinţă, printr-o venă centrală cu debit mare.

Premedicaţie Se recomandă administrarea unei premedicaţii cu corticosteroizi şi antihistaminice înainte de perfuzia cu Atgam, în conformitate cu ghidurile locale de tratament. Antipireticele pot, de asemenea, să crească tolerabilitatea perfuziei cu Atgam (vezi pct. 4.4).

Administrare Atgam trebuie diluat înainte de perfuzie şi administrat prin utilizarea unei tehnici aseptice adecvate (vezi pct. 6.3 şi 6.6).

Atgam diluat trebuie să fie la temperatura camerei (20 °C – 25 °C) înainte de perfuzie. Atgam trebuie administrat într-o venă centrală cu debit mare, prin intermediul unui filtru încorporat în linia de perfuzie (0,2 – 1,0 microni). Un filtru încorporat în linia de perfuzie (care nu este furnizat) trebuie utilizat pentru toate perfuziile cu Atgam, pentru a preveni administrarea eventualelor materiale insolubile care s-ar putea forma în timpul păstrării. Utilizarea venelor cu debit mare va reduce la minimum incidenţa flebitei şi a trombozei.

Durata recomandată a perfuziei pentru schema terapeutică cu doza de 40 mg/kg este de 12 până la 18 ore. Atgam nu trebuie perfuzat într-o durată mai mică de 4 ore. Creşterea duratei de perfuzare poate reduce la minimum reacţiile adverse. Pacientul trebuie menţinut sub observaţie continuă în timpul perfuziei şi după aceasta, pentru a depista posibilele reacţii alergice (vezi pct. 4.4 și 4.8). După administrare, se recomandă spălarea liniei intravenoase.

Volumul de perfuzie al soluţiei diluate trebuie să ia în considerare factori cum sunt statusul hemodinamic, vârsta şi greutatea pacientului.

Tratamentul imunosupresor concomitent Atgam este administrat cel mai frecvent cu ciclosporină A.

Trasabilitate

Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele şi numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenţie.

Consideraţii speciale privind perfuzia Atgam

Atgam trebuie administrat într-o venă centrală cu debit mare, prin intermediul unui filtru încorporat în linia de perfuzie (care nu este furnizat). Atgam nu trebuie perfuzat într-o durată mai mică de 4 ore. Creşterea duratei de perfuzare poate reduce la minim reacţiile adverse. Pacientul trebuie menținut sub observaţie continuă în timpul şi după perfuzie, pentru depistarea posibilelor reacţii alergice (vezi pct. 4.8).

Infecţie

Din cauza naturii bolii şi a efectelor imunosupresoare ale Atgam, infecţiile oportuniste (bacteriene şi fungice) sunt foarte frecvente. S-a raportat, de asemenea, septicemie. Riscul de infecţii este sporit la administrarea Atgam în asociere cu alte imunosupresoare. Există un risc crescut de reactivare virală (de exemplu citomegalovirus [CMV], virus Epstein-Barr [EBV], virus herpes simplex [HSV]). Pacienții trebuie monitorizați cu atenţie pentru a depista semnele de infecţie şi tratamentul trebuie instituit în conformitate cu ghidurile locale.

Reacţii mediate imun

În cazuri rare, s-au raportat reacţii imunomediate grave în asociere cu utilizarea Atgam. S-au raportat semne clinice asociate cu anafilaxia, alte reacţii asociate perfuziei, boala serului şi simptome asociate, cum sunt erupţie cutanată tranzitorie, artralgie, pirexie, frisoane şi durere (vezi pct. 4.8).

O reacţie sistemică cum este erupţia cutanată generalizată, tahicardia, dispneea, hipotensiunea arterială sau anafilaxia exclude orice administrare suplimentară de Atgam.

Se recomandă administrarea de corticosteroizi şi antihistaminice înainte de perfuzia cu Atgam (vezi pct. 4.2 și 4.5). Antipireticele pot fi, de asemenea, administrate pentru a creşte tolerabilitatea la perfuzia de Atgam.

Sindrom de eliberare de citokine

Există un posibil risc de sindrom de eliberare de citokine, care poate fi letal (vezi pct. 4.2).

Anafilaxie/testare cutanată

Pentru a identifica persoanele cu cel mai mare risc de anafilaxie sistemică, mai ales dacă pacientul este atopic, testarea cutanată a posibililor beneficiari este ferm recomandată înainte de începerea tratamentului. O abordare conservatoare, convenţională utilizează în prealabil testarea epicutanată cu Atgam nediluat. Dacă pacientul nu prezintă o papulă eritematoasă în decurs de zece minute după înţepare, se continuă cu testarea intradermică cu Atgam 0,02 ml diluat cu soluție salină (1:1000 v/v), cu o injecţie separată de control cu soluţie salină, cu volum similar. Se evaluează rezultatul după 10 minute. O papulă eritematoasă la locul injecţiei cu Atgam cu diametrul de 3 milimetri sau mai mare, comparativ cu locul injecţiei de control cu soluţie salină (sau un rezultat pozitiv la testul prin înţepătură) sugerează sensibilitate clinică şi o posibilitate crescută de reacţie alergică sistemică.

Valoarea predictivă a acestui test nu a fost dovedită clinic. Reacţiile alergice pot apărea şi la pacienţii cu rezultat negativ la testul cutanat. De asemenea, testarea cutanată descrisă mai sus nu este predictivă pentru dezvoltarea viitoare a bolii serului. În prezenţa unui test cutanat cu rezultat local pozitiv la Atgam, trebuie avute în vedere cu seriozitate alte forme de tratament. Raportul beneficiu/risc trebuie evaluat cu atenţie. Dacă tratamentul cu Atgam este considerat corespunzător în urma unui rezultat local pozitiv la testul cutanat, tratamentul trebuie administrat într-un mediu în care sunt imediat disponibile facilităţi de terapie intensivă pentru suport vital şi în care este prezent un medic familiarizat cu tratamentul reacţiilor alergice cu posibil risc vital (vezi pct. 4.2).

Trombocitopenie și neutropenie

Tratamentul cu Atgam poate exacerba trombocitopenia şi neutropenia (vezi pct. 4.2).

Teste ale funcţiei renale şi hepatice

La pacienţii cu anemie aplastică şi alte tulburări hematologice cărora li s-a administrat Atgam, s-au observat rezultate anormale ale testelor funcţiei hepatice şi funcţiei renale.

Utilizarea concomitentă a vaccinurilor

Siguranţa şi eficacitatea imunizării cu vaccinuri şi tratamentul cu Atgam nu au fost studiate. Vaccinarea nu este recomandată în asociere cu tratamentul cu Atgam, întrucât eficacitatea vaccinurilor poate fi redusă. Trebuie consultate informaţiile privind prescrierea respectivului vaccin pentru a stabili intervalul potrivit pentru vaccinare, în legătură cu tratamentul imunosupresor.

Excipienţi

Conţinutul de sodiu Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză totală, adică practic „nu conţine sodiu”.

Atgam poate fi preparat în continuare pentru administrare cu soluţii care conţin sodiu (vezi pct. 6.6) şi acestea trebuie avute în vedere în legătură cu conținutul total de sodiu, din toate sursele, care va fi administrat pacientului.

Agenţi transmisibili

Atgam este fabricat din plasmă de cal şi, în cadrul procesului de fabricaţie, sunt utilizați și reactivi derivaţi din sânge uman.

În procesul de fabricaţie Atgam există etape eficace pentru inactivarea/eliminarea virusurilor, aceste etape fiind validate în eliminarea unei game largi de virusuri, atât virusuri transmise pe calea sângelui uman, cât şi virusuri ecvine, utilizând o abordare cu panel de detecţie virusuri. Aceasta acoperă spectrul complet de virusuri, de la virusurile mici, neîncapsulate, cum sunt parvovirusurile şi virusul hepatitic A, la virusurile mari încapsulate cum este virusul herpex simplex. În ciuda acestui fapt, la administrarea unor medicamente preparate din sânge de cal şi uman, posibilitatea transmiterii de agenţi infecţioşi nu poate fi complet exclusă. Această atenționare se aplică, de asemenea, virusurilor necunoscute sau emergente şi altor patogeni.

Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate în cadrul studiilor clinice (apărute la peste 10% din pacienţi) sunt infecţii, neutropenie, boala serului, cefalee, hipertensiune arterială, diaree, erupţie cutanată tranzitorie, artralgie, pirexie, frisoane, durere, edem şi rezultate anormale la testul funcţiei hepatice (vezi pct. 4.4). Reacţiile adverse listate cu frecvenţă necunoscută sunt cele observate din experienţa după punerea pe piaţă.

Pentru informaţii de siguranţă cu privire la agenţii transmisibili, vezi pct. 4.4.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Tabelul 2. Reacţii adverse Aparate, Foarte Frecvente Mai puţin Cu frecvenţă sisteme şi frecvente frecvente necunoscută organe Infecţii şi Infecţie, Septicemie, Hepatită virală, infestări infecţie infecție cu virusul infecție cu virusul localizată Herpes simplex Epstein-Barr, infecție cu citomegalovirus Tulburări Neutropenie Hemoliză, Trombocitopenie Pancitopenie, hematologice leucopenie, granulocitopenie, şi limfatice limfadenopatie anemie hemolitică, anemie, eozinofilie Tulburări ale Boala serului Reacţie sistemului anafilactică imunitar Tulburări Hiperglicemie metabolice şi de nutriţie Tulburări Agitaţie Stare de confuzie, psihice dezorientare Tulburări ale Cefalee Convulsii, Encefalită, sistemului sincopă, diskinezie, nervos parestezie, tremor ameţeală Tulburări Edem periorbital oculare Tulburări Bradicardie, Insuficienţă cardiace tahicardie cardiacă congestivă Tulburări Hipertensiune Hipotensiune Vasculită, ocluzie vasculare arterială arterială, a venei iliace, tromboflebită tromboză venoasă profundă Tulburări Efuziune pleurală, Laringospasm, respiratorii, dispnee, epistaxis, edem pulmonar, toracice şi tuse apnee, durere mediastinale orofaringiană, sughiţ Tulburări Diaree Hemoragie Perforaţie gastro-gastro-gastrointestinală, intestinală, intestinale durere durere la nivelul abdominală, cavității bucale durere abdominală superioară, vărsături, stomatită, greaţă Afecţiuni Erupţie Prurit, Dermatită Necroliză cutanate şi ale cutanată urticarie alergică epidermică toxică, ţesutului tranzitorie transpirații subcutanat nocturne, hiperhidroză

Copii şi adolescenţi

Datele din studiile publicate, cu structuri diferite, sugerează că siguranţa Atgam la copiii şi adolescenţii cu anemie aplastică este similară cu cea la adulţi, în condiţiile tratamentului cu doze comparabile cu cele utilizate la adulţi, pe durate de tratament similare.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro