Atacand 8 mg

Doze recomandate în tratamentul hipertensiunii arteriale

Doza iniţială recomandată şi doza de întreţinere uzuală de Atacand este de 8 mg, o dată pe zi. Cea mai mare parte a efectului antihipertensiv este obţinut în 4 săptămâni. La unii pacienţi, a căror tensiune arterială nu este controlată corespunzător, doza poate fi crescută până la 16 mg, o dată pe zi, şi până la maxim 32 mg, o dată pe zi. Tratamentul trebuie ajustat în conformitate cu răspunsul terapeutic al tensiunii arteriale. De asemenea, Atacand se poate administra, împreună cu alte medicamente antihipertensive (vezi 4.3, 4.4, 4.5 și 5.1). S-a demonstrat că adăugarea de hidroclorotiazidă la diferite doze de Atacand are un efect antihipertensiv aditiv.

Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei iniţiale la pacienţii vârstnici.

Pacienţi cu hipovolemie intravasculară Poate fi luată în considerare administrarea unei doze iniţiale de 4 mg la pacienţii care prezintă risc de apariţie a hipotensiunii arteriale, cum sunt pacienţii cu posibilă hipovolemie (vezi, de asemenea, pct. 4.4).

Insuficienţă renală Doza iniţială este de 4 mg la pacienţii cu insuficienţă renală, inclusiv la pacienţii cărora li se efectuează hemodializă. Doza trebuie adaptată treptat conform răspunsului terapeutic. Experienţa referitoare la administrarea medicamentului la pacienţii cu insuficienţă renală foarte severă sau în stadiu teminal este limitată (Clcreatinină < 15 ml/min) (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată se recomandă administrarea unei doze iniţiale de 4 mg, o dată pe zi. Se poate ajusta doza conform răspunsului terapeutic. Atacand este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi/sau colestază (vezi pct. 4.3 şi 5.2).

Pacienţi de rasă neagră Efectul antihipertensiv al candesartanului este mai puţin pronunţat la pacienţii de rasă neagră comparativ cu pacienţii de alte rase. Prin urmare, pot fi necesare, mai frecvent, creşterea dozei de Atacand şi terapia concomitentă pentru controlul tensiunii arteriale la pacienţii de rasă neagră, comparativ cu pacienţii de alte rase (vezi pct. 5.1).

Copii şi adolescenţi

Copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 6 şi 18 ani: Doza iniţială recomandată este de 4 mg o dată pe zi.

• Pentru pacienţi cu greutatea <50 kg: în cazul pacienţilor a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută până la maximum 8 mg o dată pe zi.

• Pentru pacienţi cu greutatea ≥ 50 kg: în cazul pacienţilor a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută până la maximum 8 mg o dată pe zi, apoi la 16 mg o dată pe zi, dacă este necesar (vezi pct. 5.1).

Dozele mai mari de 32 mg nu au fost studiate la copii şi adolescenţi.

Cea mai mare parte a efectului antihipertensiv este obţinut în 4 săptămâni.

Pentru copiii cu posibilă depleţie de volum intravasculară (de exemplu pacienţi trataţi cu diuretice, în special cei cu insuficienţă renală). Tratamentul cu Atacand trebuie iniţiat sub strictă supraveghere medicală şi trebuie avută în vedere o doză iniţială mai mică decât doza iniţială obişnuită (vezi pct. 4.4).

Atacand nu a fost studiat la copiii cu rată de filtrare glomerulară mai mică de 30 ml/min/1,73m2 (vezi pct. 4.4).

Pacienţi copii şi adolescenţi de rasă neagră Efectul antihipertensiv al candesartanului este mai puţin pronunţat la pacienţii de rasă neagră comparativ cu pacienţii de alte rase (vezi pct. 5.1).

Copii cu vârsta cuprinsă între sub 1 an şi 6 ani

• Siguranţa şi eficacitatea la copii cu vârsta între sub 1an şi 6 ani nu au fost stabilite. Datele disponibile în acest moment sunt descrise la pct. 5.1, dar nu se poate face o recomandare asupra modului de administrare.

• Atacand este contraindicat la copii cu vârsta sub 1 an (vezi pct.4.3).

Doza în insuficienţa cardiacă

Doza iniţială recomandată de Atacand este de 4 mg, o dată pe zi. Creşterea treptată a acestei doze până la atingerea dozei ţintă de 32 mg (doza maximă), o dată pe zi sau până la cea mai mare doză tolerată, se efectuează prin dublarea dozei la intervale de cel puţin 2 săptămâni (vezi pct. 4.4). Evaluarea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă trebuie să cuprindă întotdeauna evaluarea funcţiei renale, inclusiv monitorizarea creatininei serice şi a potasiului seric. Atacand poate fi administrat cu alte tratamente ale insuficienţei cardiace, incluzând inhibitori ai ECA, beta-blocante, diuretice şi digitalice sau cu o asociere a acestor medicamente. Atacand poate fi administrat împreună cu un inhibitor al ECA la pacienți cu insuficiență cardiacă simptomatică în pofida tratamentului optim standard pentru insuficiență cardiacă când antagoniştii receptorilor de mineralocorticoizi nu pot fi utilizați. Asocierea unui inhibitor al ECA cu un diuretic care economiseşte potasiul (de exemplu, spironolactona) şi cu Atacand nu este recomandată şi trebuie să fie luată în considerare doar după o evaluare atentă a potenţialelor beneficii şi riscuri (vezi pct. 4.4, 4.8 şi 5.1).

Grupe speciale de pacienţi Nu este necesară ajustarea dozei iniţiale la pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu hipovolemie intravasculară fie cu insuficienţă renală fie cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată.

Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea Atacand la copii şi adolescenţi cu vârsta între momentul naşterii şi 18 ani nu au fost stabilite în cazul tratamentului insuficienţei cardiace. Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare

Administrare orală. Atacand trebuie administrat o dată pe zi, cu sau fără alimente. Biodisponibilitatea candesartanului nu este afectată de alimente.

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1). Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale. Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.

Insuficienţă renală Similar altor medicamente care inhibă sistemul renină-angiotensină-aldosteron, se pot anticipa modificări ale funcţiei renale la pacienţii susceptibili trataţi cu Atacand.

Când se utilizează Atacand la pacienţii hipertensivi cu insuficienţă renală, se recomandă monitorizarea periodică a concentraţiilor serice de potasiu şi creatinină. Există o experienţă limitată la pacienţii cu insuficienţă renală foarte severă sau în stadiu terminal (Clcreatinină < 15 ml/min). La aceşti pacienţi, doza de Atacand trebuie crescută treptat cu precauţie, cu monitorizarea atentă a tensiunii arteriale.

Evaluarea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă trebuie să includă evaluări periodice ale funcţiei renale, în special la pacienţii cu vârste de 75 ani şi peste şi la pacienţii cu insuficienţă renală. În timpul creşterii treptate a dozei de Atacand, se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice de creatinină şi potasiu. Studiile clinice privind insuficienţa cardiacă nu au inclus pacienţii cu creatinină serică >265 µmol/l (>3 mg/dl).

Copii şi adolescenţi, incluzând copii şi adolescenţi cu insuficienţă renală Atacand nu a fost studiat la copiii cu rată de filtrare glomerulară mai mică de 30 ml/min/1,73m2 (vezi pct. 4.2).

Tratament concomitent cu un inhibitor al ECA în insuficienţa cardiacă Riscul apariţiei reacţiilor adverse, mai ales hipotensiune arterială, hiperkaliemie şi funcţie renală afectată (inclusiv insuficienţă renală acută), poate creşte când Atacand este utilizat în combinaţie cu un inhibitor al ECA. De asemenea, nu este recomandată tripla combinaţie care constă într-un inhibitor al ECA, un antagonist al receptorilor de mineralocorticoizi şi candesartan. Utilizarea acestor combinaţii trebuie să aibă loc sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale.

Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.

Hemodializă În timpul dializei, tensiunea arterială poate fi deosebit de sensibilă la blocada receptorilor AT1, ca un rezultat al scăderii volumului plasmatic şi al activării sistemului renină-angiotensină-aldosteron. Ca urmare, la pacienţii cărora li se efectuează hemodializă, doza de Atacand trebuie crescută treptat cu atenţie, cu monitorizarea atentă a tensiunii arteriale.

Stenoză de arteră renală

Medicamentele care afectează sistemul renină-angiotensină-aldosteron, inclusiv antagoniştii receptorului de angiotensină II (AIIRA), pot determina creşterea ureei sanguine şi a creatininei serice la pacienţii cu stenoză bilaterală de arteră renală sau cu stenoză de arteră renală pe rinichi unic.

Transplant renal Datele clinice referitoare la administrarea Atacand la pacienţii cărora li s-a efectuat recent transplant renal sunt limitate.

Hipotensiune arterială La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, poate să apară hipotensiune arterială în timpul tratamentului cu Atacand. Hipotensiunea arterială poate, de asemenea, să apară la pacienţii hipertensivi cu depleţie de volum, cum sunt cei cărora li se administrează doze mari de diuretice. Este necesară prudenţă la iniţierea tratamentului şi trebuie iniţiată corectarea hipovolemiei.

Pentru copiii cu posibilă depleţie de volum intravasculară (de exemplu pacienţi trataţi cu diuretice, în special cei cu insuficienţă renală), tratamentul cu Atacand trebuie iniţiat sub strictă supraveghere medicală şi trebuie avută în vedere o doză iniţială mai mică decât doza iniţială obişnuită (vezi pct. 4.2).

Anestezie şi intervenţie chirurgicală La pacienţii trataţi cu antagonişti ai angiotensinei II poate să apară hipotensiune arterială în timpul anesteziei şi intervenţiei chirurgicale din cauza blocadei sistemului renină-angiotensină. Foarte rar, hipotensiunea arterială poate fi atât de severă încât poate impune utilizarea lichidelor intravenoase şi/sau a medicamentelor vasopresoare.

Stenoză de valvă aortică şi mitrală (cardiomiopatie hipertrofică obstructivă) Similar utilizării altor vasodilatatoare, se recomandă utilizarea cu precauţie a medicamentului la pacienţii care prezintă stenoză aortică sau stenoză mitrală, importantă din punct de vedere hemodinamic, sau de cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.

Hiperaldosteronism primar Pacienţii cu hiperaldosteronism primar nu vor prezenta, în general, răspuns terapeutic la administrarea de medicamente antihipertensive care acţionează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron. Ca urmare, nu se recomandă utilizarea Atacand la aceşti pacienţi.

Hiperpotasemie Utilizarea concomitentă de Atacand cu diuretice care economisesc potasiul, suplimente care conţin potasiu, substituenţi de sare care conţin potasiu sau alte medicamente care pot determina creşterea concentraţiilor de potasiu (de exemplu, heparină, cotrimoxazol cunoscut ca trimethoprim/sulfamethoxazol) poate duce la creşterea concentraţiei serice de potasiu la pacienţii hipertensivi. Monitorizarea concentraţiei plasmatice a potasiului trebuie efectuată corespunzător.

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă trataţi cu Atacand, poate să apară hiperpotasemie. Se recomandă monitorizarea periodică a concentraţiei plasmatice a potasiului. Asocierea unui inhibitor al ECA, unui diuretic care economiseşte potasiul (de exemplu, spironolactona) şi Atacand nu este recomandată şi trebuie să fie luată în considerare doar după o evaluare atentă a potenţialelor beneficii şi riscuri.

Angioedem intestinal Angioedemul intestinal a fost raportat la pacienții tratați cu antagoniști ai receptorilor de angiotensină II, [inclusiv candesartan cilexetil] (vezi pct. 4.8). Acești pacienți au prezentat dureri abdominale, greață, vărsături și diaree. Simptomele s-au remis după întreruperea tratamentului cu antagoniști ai receptorilor de angiotensină II. Dacă se diagnostichează angioedemul intestinal, trebuie întreruptă administrarea de candesartan cilexetil și trebuie inițiată monitorizarea adecvată, până la remisia completă a simptomelor.

Atenţionări generale La pacienţii al căror tonus vascular şi a căror funcţie vasculară depind predominant de activitatea sistemului renină-angiotensină-aldosteron (de exemplu, pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă severă sau boală renală subiacentă, inclusiv stenoză de arteră renală), tratamentul cu alte medicamente care afectează acest sistem s-a asociat cu hipotensiune arterială acută, azotemie, oligurie sau, rareori, cu insuficienţă renală acută. Posibilitatea de apariţie a efectelor similare nu poate fi exclusă în cazul ARAII. Similar oricărui alt medicament antihipertensiv, scăderea excesivă a tensiunii arteriale, la pacienţii cu cardiopatie ischemică sau boală cerebrovasculară ischemică, poate duce la infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

Efectul antihipertensiv al candesartanului poate fi potenţat de alte medicamente cu proprietăţi hipotensoare, fie că sunt prescrise ca antihipertensive fie pentru alte indicaţii terapeutice.

Atacand conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Sarcină Nu trebuie început tratamentul cu ARAII în timpul sarcinii. Cu excepţia cazului în care continuarea tratamentului cu ARAII este considerată esenţială, pacientele care plănuiesc să rămână gravide trebuie să fie trecute pe alte tratamente antihipertensive, care au un profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. Când este diagnosticată o sarcină, tratamentul cu ARAII trebuie întrerupt imediat şi, dacă este cazul, trebuie început un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 şi 4.6).

La paciente după prima mestruaţie, posibilitatea unei sarcini trebuie evaluată regulat. Trebuie furnizate informaţii şi/sau luate măsuri pentru a preveni riscul expunerii în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3 şi 4.6).

Tratamentul hipertensiunii arteriale În studiile clinice controlate, reacţiile adverse au fost uşoare şi tranzitorii. Incidenţa generală a evenimentelor adverse nu a evidenţiat nici o asociere între apariţia acestora şi dozele administrate sau vârstele pacienţilor. Întreruperile tratamentului, ca urmare a evenimentelor adverse, au fost similare atât în cazul administrării de candesartan cilexetil (3,1%) cât şi în cazul administrării placebo (3,2%).

Într-o analiză centralizată a datelor din studiile clinice la pacienţii hipertensivi, reacţiile adverse la candesartan cilexetil au fost definite pe baza unei incidenţe a evenimentelor adverse ale candesartan cilexetil cu cel puţin 1% mai ridicată decât incidenţa observată în cazul placebo. Conform acestei definiţii, cele mai frecvente reacţii adverse raportate au fost ameţeli/vertij, cefalee şi infecţie respiratorie.

Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse din studiile clinice şi experienţa după punerea pe piaţă.

Investigaţii diagnostice În general, nu au existat influenţe importante din punct de vedere clinic ale administrării Atacand asupra rezultatelor testelor de laborator de rutină. Similar utilizării altor inhibitori ai sistemului renină-angiotensină-aldosteron, s-au observat scăderi mici ale valorii hemoglobinei. De obicei, nu este necesară monitorizarea de rutină a rezultatelor testelor de laborator la pacienţii care utilizează Atacand. Cu toate acestea, la pacienţii cu insuficienţă renală, se recomandă monitorizarea periodică a concentraţiilor serice de potasiu şi creatinină.

• Cefaleea, ameţelile, infecţiile tractului respirator superior sunt “foarte frecvente” ( ≥1/10) la copii şi adolescenţi şi „frecvente” (≥1/100 şi <1/10) la adulţi.

• Tusea este “foarte frecventă” ( >1/10) la copii şi adolescenţi şi “foarte rară” (<1/10000) la adulţi.

• Erupţia cutanată tranzitorie este “frecventă” ( ≥1/100 şi <1/10) la copii şi adolescenţi şi “foarte rară” (<1/10000) la adulţi.

• Hiperpotasemia, hiponatremia şi funcţia hepatică anormală sunt “mai puţin frecvente” (≥1/1000 şi <1/100) la copii şi adolescenţi şi “foarte rare” (<1/10000) la adulţi.

Profilul de siguranţă general pentru candesartan cilexetil la pacienţii copii şi adolescenţi nu diferă semnificativ faţă de profilul de siguranţă în cazul adulţilor.

Tratamentul insuficienţei cardiace Profilul evenimentelor adverse observate în cazul administrării de Atacand la pacienţii cu insuficienţă cardiacă a fost în concordanţă cu profilul farmacologic al medicamentului şi cu starea de sănătate a pacienţilor. În cadrul programului clinic CHARM, în care s-a comparat administrarea Atacand în doze de până la 32 mg (n=3803) cu administrarea placebo (n=3796), 21% dintre pacienţii grupului căruia i s-a administrat candesartan cilexetil şi 16,1% dintre paceinţii grupului căruia i s-a administrat placebo au întrerupt tratamentul din cauza apariţiei evenimentelor adverse. Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate au fost hiperpotasemia, hipotensiunea arterială şi insuficienţa renală. Aceste evenimente au fost mai frecvente la pacienţii cu vârsta peste 70 de ani, pacienţii cu diabet zaharat sau subiecţii cărora li s-au administrat alte medicamente care afectează sistemul renină-angiotensină-aldosteron, în special un inhibitor al ECA şi/sau spironolactonă.

Tabelul de mai jos prezintă reacţii adverse din studiile clinice şi experienţa după punerea pe piaţă:

Investigaţii de laborator Hiperpotasemia şi insuficienţa renală sunt frecvente la pacienţii trataţi cu Atacand pentru indicaţia de insuficienţă cardiacă. Se recomandă monitorizarea periodică a concentraţiilor serice de creatinină şi potasiu (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro