B01AF02 · Antitrombotice inhibitori directi ai factorului xa Prescripție restrictivă

Apixaban Iasis 1,25 mg/ml

Suspensie orală · DCI: Apixabanum

Apixaban IASIS conține ca substanță activă apixaban și aparține unui grup de medicamente numite anticoagulante.

Cum citiți informația

De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Indicații

Prospect · pct. 1 RCP · pct. 4.1

Apixaban IASIS conține ca substanță activă apixaban și aparține unui grup de medicamente numite anticoagulante. Acest medicament acționează prin prevenirea formării cheagurilor de sânge prin blocarea Factorului Xa, care este un component important în coagularea sângelui.

Apixaban IASIS 1,25 mg/ml suspensie orală este utilizat la adulți:

pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge (tromboză venoasă profundă [TVP]) după intervenții chirurgicale de înlocuire a șoldului sau genunchiului. După o intervenție chirurgicală la șold sau genunchi, puteți prezenta un risc mai mare de formare de cheaguri de sânge la nivelul venelor picioarelor. Aceasta poate determina umflarea picioarelor, cu sau fără dureri. Dacă un cheag de sânge se desprinde și ajunge de la nivelul picioarelor la plămâni, poate bloca curgerea sângelui, determinând senzația de lipsă de aer, cu sau fără dureri în piept. Această afecțiune (embolie pulmonară) poate pune viața în pericol și necesită asistență medicală imediată.
pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge la nivelul inimii în cazul pacienților cu bătăi neregulate ale inimii (fibrilație atrială) și cel puțin un factor de risc suplimentar. Cheagurile de sânge se pot desprinde și pot ajunge până la creier, determinând un accident vascular cerebral sau la alte organe, împiedicând curgerea normală a sângelui către organul respectiv (situație cunoscută, de asemenea, sub denumirea de embolie sistemică). Un accident vascular cerebral poate pune viața în pericol și necesită asistență medicală imediată.
pentru a trata cheagurile de sânge formate la nivelul venelor picioarelor (tromboză venoasă profundă) și al vaselor de sânge din plamânii dumneavoastră (embolie pulmonară) și pentru a preveni reapariției cheagurilor de sânge în vasele de sânge de la nivelul picioarelor și/sau plămânilor.

Apixaban IASIS este utilizat la copii cu vârsta de la 28 de zile și mai puțin de 18 ani pentru a trata cheagurile de sânge și pentru a preveni reapariția cheagurilor de sânge în vene sau în vasele de sânge ale plămânilor.

Pentru doza recomandată în funcție de greutatea corporală, vei pct. 3.

Adulți

Prevenirea evenimentelor tromboembolice venoase (ETV) la pacienții adulți, care sunt supuși unei intervenții chirurgicale de artroplastie a șoldului sau genunchiului.

Prevenirea accidentului vascular cerebral și a emboliei sistemice la pacienți adulți cu fibrilație atrială non-valvulară (FANV), cu unul sau mai mulți factori de risc, cum ar fi: accident vascular cerebral sau atac ischemic tranzitor (AIT) în antecedente; vârsta ≥ 75 ani; hipertensiune arterială; diabet zaharat; insuficiență cardiacă simptomatică (Clasa NYHA ≥ II).

Tratamentul trombozei venoase profunde (TVP) și al emboliei pulmonare (EP), precum și prevenirea TVP și a EP recurente la adulți (vezi pct. 4.4 pentru informații referitoare la pacienții cu EP instabili hemodinamic).

Copii și adolescenți Tratamentul tromboembolismului venos (TEV) și prevenirea recurenței TEV la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 28 de zile și mai puțin de 18 ani.

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră, cu farmacistul sau cu asistenta medicală dacă nu sunteţi sigur.

Doza Puteți să luați acest medicament cu sau fără alimente. Puteți să luați acest medicament cu apă, suc de mere, ceai, cola sau cafea. Încercați să luați doza la aceeași oră în fiecare zi, pentru a obține cel mai bun efect al tratamentului. Țineți cu fermitate flaconul și agitați-l puternic de 10 ori. Conținutul trebuie sa fie uniform. Dacă suspensia nu este uniformă agitați din nou flaconul. Este normal să apară mici bule de aer.

Modul de administrare

Utilizați seringa din dotare pentru administrarea dozei dumneavoastră-vezi instrucțiunile mai jos. Seringa se poate folosi pentru a măsura doza dumneavoastră prin încărcarea cu lichid până la marcajul corect al seringii.

Cum să utilizați seringa orală

1. Agitați bine flaconul (cel puțin de 10 ori), asigurându-vă că flaconul este bine închis.

2. Scoateți capacul. Notă: Păstrați capacul la îndemână pentru a închide flaconul după fiecare utilizare.

3. Asigurați-vă că adaptorul de plastic se află in interiorul flaconului. Notă: Adaptorul trebuie ținut în permanență în flacon.

4. Luați seringa și verificați ca pistonul sa fie complet coborât

5. Țineți flaconul în poziție verticală cu gura în sus și intorduceți ferm seringa orală în adaptorul de plastic.

6. Răsturnați flaconul împreună cu seringa cu gura în jos.

7. Trageți încet în jos pistonul astfel încât medicamentul sa intre în seringă. Împingeți înapoi pistonul pentru a elimina bulele mari de aer din interiorul siringii orale.

8. Verificați doza prescrisă. Apoi împingeți încet pistonul până la volumul de care aveți nevoie pentru doză. Verificați seringa pentru bulele de aer. Daca există, goliți complet seringa înapoi în flacon și reluați pașii 7-8.

9. Întoarceți flaconul și seringa cu gura în sus și scoateți seringa din flacon.

10. Doza de medicament poate fi acum inghițită direct din seringa orală. Va rugăm să vă asigurați că stați drept iar pistonul trebuie împins încet pentru a vă permite să înghițiți doza.

11. După folosire, repuneți capacul cu siguranță pentru copii, lăsând adaptorul pe loc.

12. Curățarea: După utilizare, scoateți pistonul și clătiți, atât seringa cât și pistonul sub jet de apă și ștergeți cu un șervet uscat și curat.

Luaţi Apixaban IASIS aşa cum v-a fost recomandat pentru:

Prevenirea formării cheagurilor de sânge după operaţiile de înlocuire a şoldului sau genunchiului.

Doza recomandată este de 2 ml Apixaban IASIS (2,5 mg de apixaban) de două ori pe zi. De exemplu, 2ml dimineaţa şi 2 ml seara.Trebuie să luaţi prima doză la 12 până la 24 ore după operaţia dumneavoastră. Dacă aţi avut o intervenţie chirurgicală majoră la nivelul şoldului, de obicei, trebuie să luaţi suspensia orală timp de 32 până la 38 zile. Dacă aţi avut o intervenţie chirurgicală majoră la nivelul genunchiului, de obicei, trebuie să luaţi suspensia orală timp de 10 până la 14 zile.

Prevenirea formării unui cheag de sânge la nivelul inimii la pacienţii cu bătăi neregulate ale inimii şi cel puţin un factor de risc suplimentar Doza recomandată este de 4 ml Apixaban IASIS (5 mg de apixaban), de două ori pe zi. Doza recomandată este de 2 ml Apixaban IASIS (2,5 mg de apixaban) de două ori pe zi dacă:

aveţi o reducere severă a funcţiei renale;
două sau mai multe dintre următoarele situații sunt valabile în cazul dumneavoastră: − analizele dumneavoastră de sânge indică o funcţie renală deficitară (valoarea creatininei serice este de 1,5 mg/dl (133 micromoli/L) sau mai mare) − aveţi vârsta de 80 ani sau peste − aveţi o greutate corporală de 60 kg sau mai mică.

Doza recomandată este de un 2 ml suspensie orală de două ori pe zi, de exemplu, o dză dimineaţa şi o doză seara. Medicul dumneavoastră va decide cât timp trebuie să continuaţi tratamentul.

Tratamentul cheagurilor de sânge formate la nivelul venelor picioarelor şi al vaselor de sânge din plămânii dumneavoastră Doza recomandată este de 8 ml Apixaban IASIS (10 mg apixaban) de două ori pe zi în primele 7 zile, de exemplu, 8 ml suspensie orală dimineaţa şi 8 ml suspensie orală seara.

După 7 zile, doza recomandată este de 4 ml Apixaban IASIS (5 mg apixaban) de două ori pe zi, de exemplu, 4 ml suspensie orală dimineaţa şi 4 ml suspensie orală seara. Prevenirea reapariţiei cheagurilor de sânge după încheierea tratamentului cu durata de 6 luni Doza recomandată este de 2 ml Apixaban IASIS (2,5 mg apixaban) de două ori pe zi, de exemplu, 2 ml suspensie orală dimineaţa şi 2 ml suspensie orală seara.

Medicul dumneavoastră va decide cât timp trebuie să continuaţi tratamentul.

Utilizare la copii și adolescenți

Pentru tratarea cheagurilor de sânge și pentru prevenirea reapariției cheagurilor de sânge în vene sau în vasele de sânge ale plămânilor.

Luați sau administrați întotdeauna acest medicament exact așa cum v-a indicat medicul copilului sau farmacistul. Consultați medicul dumneavoastră sau al copilului, farmacistul sau asistenta medicală dacă nu sunteți sigur.

Încercați să luați sau să administrați doza la aceeași oră în fiecare zi pentru a obține cel mai bun efect al tratamentului.

Doza de Apixaban IASIS depinde de greutatea corporală și va fi calculată de către medic.

Doza recomandată de Apixaban IASIS, pentru copii și adolescenți este descrisă în Tabelul 1. De exemplu, pentru copii și adolescenți cu greutatea de cel puțin 35 kg doza recomandată este de 8 ml Apixaban IASIS (10 mg apixaban) de două ori pe zi în primele 7 zile, de exemplu, 8 ml suspensie orală dimineaţa şi 8 ml suspensie orală seara. După 7 zile, doza recomandată este de 4 ml Apixaban IASIS (5 mg apixaban) de două ori pe zi, de exemplu, 4 ml suspensie orală dimineaţa şi 4 ml suspensie orală seara.

Tabelul 1 – Recomandare privind dozele pentru tratamentul TEV și prevenirea TEV recurent la copii și adolescenți in funcție de cu greutatea corporală (după tratamentul anticoagulant parenteral inițial) Zilele 1–7 Ziua 8 și următoarele

Greutatea Schema de Doza maximă Schema de Doza maximă corporală (kg) administrare zilnică administrare zilnică

4 la 5 0,6 mg (0,5a ml 1,2 mg (1b ml 0,3 mg (0,25c ml 0,6 mg (0,5a ml suspensie) de două suspensie) suspensie) de două suspensie) ori pe zi ori pe zi

5 la < 6 1 mg (0,8 ml 2 mg (1,6 ml 0,5 mg (0,4 ml 1 mg (0,8 ml suspensie) de două suspensie) suspensie) de două suspensie) ori pe zi ori pe zi

6 la < 9 2 mg (1,6 ml 4 mg (3,2 ml 1 mg (0,8 ml 2 mg (1,6 ml suspensie) de două suspensie) suspensie) de două suspensie) ori pe zi ori pe zi

9 la < 12 3 mg (2,4 ml 6 mg (4,8 ml 1,5 mg (1,2 ml 3 mg (2,4 ml suspensie) de două suspensie) suspensie) de două suspensie) ori pe zi ori pe zi

12 la < 18 4 mg (3,2 ml 8 mg (6,4 ml 2 mg (1,6 ml 4 mg (3,2 ml suspensie) de două suspensie) suspensie) de două suspensie) ori pe zi ori pe zi

18 la < 25 6 mg (4,8 ml 12 mg (9,6 ml 3 mg (2,4 ml 6 mg (4,8 ml suspensie) de două suspensie) suspensie) de două suspensie) ori pe zi ori pe zi

25 la < 35 8 mg (6,4 ml 16 mg (12,8 ml 4 mg (3,2 ml 8 mg (6,4 ml suspensie) de două suspensie) suspensie) de două suspensie) ori pe zi ori pe zi

≥ 35 10 mg (8 ml 20 mg (16 ml 5 mg (4 ml 10 mg (8 ml suspensie) de două suspensie) suspensie) de două suspensie) ori pe zi ori pe zi

Volumul teoretic de 0,48 ml este rotunjit la 0,5 ml
Volumul teoretic de 0,96 ml este rotunjit la 1 ml
Volumul teoretic de 0,24 ml este rotunjit la 0,25 ml. Pentru o mai bună acuratețe, se poate utiliza o seringă de insulină de 1,0 ml, cu gradație de 0,01 ml.

Pentru părinți sau îngrijitori: vă rugăm să supravegheați copilul pentru a vă asigura că ia întreaga doză.

Este important să respectați vizitele programate la medic, deoarece este posibil să fie necesară ajustarea dozei pe măsură ce greutatea se modifică.

Medicul dumneavoastră vă poate schimba tratamentul anticoagulant după cum urmează:

Schimbarea tratamentului cu Apixaban IASIS cu medicamente anticoagulante Opriţi administrarea Apixaban IASIS. Începeţi tratamentul cu medicamente anticoagulante (de exemplu, heparină) la ora la care ar fi trebuit să luaţi următoarea doză de suspensie orală.

Schimbarea tratamentului cu medicamente anticoagulante cu Apixaban IASIS Opriţi administrarea medicamentelor anticoagulante. Începeţi tratamentul cu Apixaban IASIS la ora la care ar fi trebuit administrată următoarea doză din medicamentul anticoagulant, apoi continuaţi administrarea conform orarului obişnuit.

Schimbarea tratamentului anticoagulant care conţine un antagonist al vitaminei K (de exemplu, warfarină) cu Apixaban IASIS Opriţi administrarea medicamentului care conţine un antagonist al vitaminei K. Medicul dumneavoastră trebuie să vă facă analize de sânge şi să vă informeze în legătură cu momentul în care să începeţi să luaţi Apixaban IASIS.

Schimbarea tratamentului cu Apixaban IASIS cu tratament anticoagulant care conţine un antagonist al vitaminei K (de exemplu, warfarină).

Dacă medicul dumneavoastră vă spune că trebuie să începeţi să luaţi un medicament care conţine un antagonist al vitaminei K, continuaţi administrarea Apixaban IASIS timp de cel puţin 2 zile după prima doză din medicamentul care conţine un antagonist al vitaminei K. Medicul dumneavoastră trebuie să vă facă analize de sânge şi să vă informeze când să opriţi administrarea Apixaban IASIS.

Pacienţi supuşi cardioversiei Dacă ritmul anormal al bătăilor inimii dumneavoastră trebuie să fie readus la normal printr-o procedură numită cardioversie, luaţi acest medicament în momentul în care vă spune medicul dumneavoastră, pentru a preveni formarea de cheaguri de sânge în vasele de sânge din creierul dumneavoastră şi alte vase de sânge din corp.

Dacă luaţi mai mult Apixaban IASIS decât trebuie

Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră dacă aţi luat mai mult decât doza prescrisă din acest medicament. Luaţi cutia medicamentului cu dumneavoastră, chiar dacă nu mai conţine suspensie orală.

Dacă luaţi mai mult Apixaban IASIS decât vi s-a recomandat, puteţi avea un risc crescut de sângerare. Dacă apare sângerare, poate fi necesară o intervenţie chirurgicală, transfuzii de sânge sau alte tratamente care ar putea inversa activitatea anti-factor Xa.

Dacă uitaţi să luaţi Apixaban IASIS

Dacă omiteți doza de dimineață, luați-o imediat ce vă amintiți și aceasta poate fi luată/administrată împreună cu doza de seară.
O doză de seară omisă poate fi luată/administrată doar în cursul aceleiași seri. Nu luați/administrați două doze dimineața următoare, în schimb continuați să respectați schema de administrare de două ori pe zi, așa cum v-a fost recomandat, în ziua următoare.

Dacă nu ştiţi ce să faceţi sau aţi omis mai mult de o doză, întrebaţi medicul dumneavoastră, farmacistul sau asistenta medicală.

Dacă încetaţi să luaţi Apixaban IASIS Nu încetaţi să luaţi acest medicament fără să discutaţi mai întâi cu medicul dumneavoastră, deoarece creşte riscul de apariţie a cheagurilor de sânge dacă tratamentul este întrerupt prea devreme.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale.

Doze

Prevenirea ETV (pETV): intervenţia chirurgicală de artroplastie a şoldului sau genunchiului la adulți Doza recomandată de apixaban este de 2,5 mg (2 ml de suspensie orală), administrată oral de două ori pe zi. Doza iniţială trebuie administrată la 12 până la 24 ore după intervenţia chirurgicală.

Medicii trebuie să aibă în vedere beneficiile potenţiale ale anticoagulării precoce pentru profilaxia ETV, dar şi riscul de sângerare postoperatorie atunci când se ia decizia asupra momentului de administrare a medicamentului în cadrul acestui interval de timp.

Pacienţi supuşi unei intervenţii chirurgicale de artroplastie a şoldului Durata recomandată a tratamentului este de 32 până la 38 zile.

Pacienţi supuşi unei intervenţii chirurgicale de artroplastie a genunchiului Durata recomandată a tratamentului este de 10 până la 14 zile.

Prevenirea accidentului vascular cerebral și a emboliei sistemice la pacienții cu fibrilație atrială non-valvulară (FANV) Doza recomandată de apixaban este de 5 mg (4 ml suspensie orală), administrată oral de două ori pe zi.

Reducerea dozei Doza recomandată de apixaban este de 2,5 mg (2 ml suspensie orală), administrată oral de două ori pe zi la pacienții cu FANV, și cel puțin două dintre următoarele caracteristici: vârsta ≥ 80 ani, greutatea corporală ≤ 60 kg sau creatinină serică ≥ 1,5 mg/dl (133 micromol/l).

Tratamentul trebuie continuat pe termen îndelungat.

	Mod de administrare	Doza zilnică maximă
Tratamentul TVP sau al EP	10 mg apixaban (8 ml suspensie orală) de două ori pe zi în primele 7 zile	20 mg apixaban (16 ml suspensie orală)
	Ulterior 5 mg apixaban (4 ml suspensie orală) de două ori pe zi	10 mg apixaban (8 ml suspensie orală)
Prevenirea TVP și/sau a EP recurente, după finalizarea perioadei de tratament de 6 luni de tratament pentru TVP sau EP	2,5 mg apixaban (2 ml suspensie orală) de două ori pe zi	5 mg apixaban (4 ml suspensie orală)

	Zilele 1–7		Ziua 8 și următoarele
Greutatea corporală (kg)	Schema de administrare	Doza maximă zilnică	Schema de administrare	Doza maximă zilnică
4 la 5	0,6 mg (0,5a ml suspensie) de două ori pe zi	1,2 mg (1b ml suspensie)	0,3 mg (0,25c ml suspensie) de două ori pe zi	0,6 mg (0,5a ml suspensie)
5 la < 6	1 mg (0,8 ml suspensie) de două ori pe zi	2 mg (1,6 ml suspensie)	0,5 mg (0,4 ml suspensie) de două ori pe zi	1 mg (0,8 ml suspensie)
6 la < 9	2 mg (1,6 ml suspensie) de două ori pe zi	4 mg (3,2 ml suspensie)	1 mg (0,8 ml suspensie) de două ori pe zi	2 mg (1,6 ml suspensie)
9 la < 12	3 mg (2,4 ml suspensie) de două ori pe zi	6 mg (4,8 ml suspensie)	1,5 mg (1,2 ml suspensie) de două ori pe zi	3 mg (2,4 ml suspensie)
12 la < 18	4 mg (3,2 ml suspensie) de două ori pe zi	8 mg (6,4 ml suspensie)	2 mg (1,6 ml suspensie) de două ori pe zi	4 mg (3,2 ml suspensie)
18 la < 25	6 mg (4,8 ml suspensie) de două ori pe zi	12 mg (9,6 ml suspensie)	3 mg (2,4 ml suspensie) de două ori pe zi	6 mg (4,8 ml suspensie)
25 la < 35	8 mg (6,4 ml suspensie) de două ori pe zi	16 mg (12,8 ml suspensie)	4 mg (3,2 ml suspensie) de două ori pe zi	8 mg (6,4 ml suspensie)
1. Agitați bine flaconul (de cel puțin 10 ori), asigurându-vă ca flaconul este bine inchis.	2. Scoateți capacul. Notă: Păstrați capacul la îndemână pentru a închide flaconul după fiecare utilizare.	3. Asigurați-vă că adaptorul de plastic este in flacon. Notă: Adaptorul trebuie ținut în permanență în flacon.	4. Luați seringa și verificați ca pistonul sa fie complet coborât. 5. Țineți flaconul în poziție verticală cu gura în sus și intorduceți ferm seringa orală în adaptorul de plastic.	6. Răsturnați flaconul împrenă cu seringa cu gura în jos.
7. Trageți încet în jos pistonul astfel încât medicamentul sa intre în seringă. Împingeți înapoi pistonul pentru a elimina bulele mari de aer din interiorul seringii orale.	8. Verificați doza prescrisă. Apoi împingeți încet pistonul până la volumul de care aveți nevoie pentru doză. Verificați seringa pentru bulele de aer. Daca există, goliți complet seringa înapoi în flacon și reluați pașii 7-8.	9. Întoarceți flaconul și seringa cu gura în sus și scoateți seringa din flacon..	10. Doza de medicament poate fi acum inghițită direct din seringa orală. Va rugăm să vă asigurați că stați drept iar pistonul trebuie împins încet pentru a vă permite să înghițiți doza.	11. După folosire, repuneți capacul cu siguranță pentru copii, lăsând adaptorul pe loc. 12. Curățarea: După utilizare, scoateți pistonul și clătiți, atât seringa cât și pistonul sub jet de apă și ștergeți cu un șervet uscat și curat.

Durata întregului tratament trebuie individualizată după evaluarea atentă a beneficiului tratamentului raportat la riscul de sângerare (vezi pct. 4.4).

Tratamentul cu apixaban pentru copii și adolescenți se bazează pe dozare în trepte în funcție de greutatea coprporală. Doza recomandată de apixaban pentru copiii și adolescenții se bazează pe greutatea corporală a pacientului, așa cum este prezentată în tabelul 2. Doza trebuie ajustată pe parcursul tratamentului. Nu se pot indica recomandări de dozaj pentru greutatea corporală care nu se regăsește in tabel.

Volumul teoretic de 0,48 ml este rotunjit la 0,5 ml
Volumul teoretic de 0,96 ml este rotunjit la 1 ml
Volumul teoretic de 0,24 ml este rotunjit la 0,25 ml. Pentru o mai bună acuratețe, se poate utiliza o seringă de insulină de 1,0 ml, cu gradație de 0,01 ml.

Pe baza ghidurilor de tratament pentru TEV la copii și adolescenți, întreaga durată a tratamentului trebuie individualizată după o evaluare atentă a beneficiului tratamentului și a riscului de sângerare (vezi pct. 4.4).

Doza omisă la adulți și la copii și adolescenți O doză de dimineață omisă trebuie luată imediat ce observați, și poate fi luată împreună cu doza de seară. O doză de seară omisă poate fi luată doar în aceeași seară, pacientul nu trebuie să ia două doze în dimineața următoare. Pacientul trebuie să continue cu administrarea dozelor regulate de două ori pe zi în ziua următoare, aşa cum este recomandat.

Schimbarea tratamentului Schimbarea tratamentului de la anticoagulantele parenterale la Apixaban IASIS (și viceversa) poate fi făcută la momentul următoarei doze de administrat (vezi pct. 4.5). Aceste medicamente nu trebuie administrate concomitent.

Schimbarea tratamentului de la antagoniști ai vitaminei K (AVK) la Apixaban IASIS La trecerea pacienţilor de la tratamentul cu antagoniști ai vitaminei K (AVK) la Apixaban IASIS, trebuie oprit tratamentul cu warfarină sau cu o altă AVK, și inițiat tratamentul cu Apixaban IASIS atunci când valoarea INR (international normalized ratio, raport internațional normalizat) este < 2.

Schimbarea tratamentului de la Apixaban IASIS la AVK La trecerea pacienților de la tratamentul cu Apixaban IASIS la tratamentul cu AVK, administrarea Apixaban IASIS trebuie continuată pe o perioadă de cel puțin 2 zile după inițierea tratamentului cu AVK. După 2 zile de administrare concomitentă a tratamentului cu Apixaban IASIS și cu AVK, trebuie măsurată valoarea INR înainte de următoarea doză programată de Apixaban IASIS. Administrarea concomitentă a tratamentului cu Apixaban IASIS și AVK trebuie continuată până când valoarea INR este ≥ 2.

Nu sunt disponibile date pentru pacienții copii și adolescenți.

Vârstnici ETVp și ETVt- Nu este necesară ajustarea dozei (vezi secțiunile 4.4 și 5.2). FANV – Nu este necesară ajustarea dozei, cu excepția cazurilor în care sunt îndeplinite criteriile pentru reducerea dozei (vezi „Reducerea dozei” la începutul secțiunii 4.2).

Insuficienţă renală

Pacienți adulți La pacienții adulți cu insuficiență renală ușoară sau moderată, se aplică următoarele recomandări:

pentru prevenirea ETV la pacienții cu intervenție chirurgicală de artroplastie a șoldului sau genunchiului (pETV), pentru tratamentul TVP, tratamentul EP şi prevenirea TVP şi a EP recurente (tETV), nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 5.2).
Pentru prevenirea accidentului vascular cerebral și a emboliei sistemice la pacienții cu fibrilație atrială non-valvulară (FANV) și creatinină serică ≥ 1,5 mg/dl (133 micromoli/l) asociată cu vârsta ≥ 80 ani sau greutate corporală ≤ 60 kg, este necesară o reducere a dozelor, descrisă mai sus. În lipsa altor criterii pentru reducerea dozelor (vârstă, greutate corporală), nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 5.2).

La pacienții adulți cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei 15–29 mL/min), se aplică următoarele recomandări (vezi pct. 4.4 și 5.2):

Deoarece nu există experienţă clinică la pacienţii cu clearance al creatininei < 15 ml/min sau la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă, apixaban nu este recomandat la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Copii și adolescenți Pe baza datelor de la adulți și a datelor limitate de la pacienții copii și adolescenți (vezi pct. 5.2), nu este necesară ajustarea dozei la pacienții copii și adolescenți cu insuficiență renală ușoară până la moderată. Apixaban nu se recomandă pacienților copii și adolescenți cu insuficiență renală severă (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă hepatică Apixaban IASIS este contraindicat la pacienţii adulți cu boală hepatică asociată cu o coagulopatie şi risc clinic relevant de sângerare (vezi pct. 4.3).

Nu este recomandat pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (clasificarea Child-Pugh clasa A sau clasa B). La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată nu sunt necesare ajustări ale dozelor (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Pacienţii cu valori crescute ale enzimelor hepatice alanin aminotransferază (ALT)/aspartat aminotransferază (AST) >2 x LSVN sau cu valori ale bilirubinei totale ≥1,5 x LSVN au fost excluşi din studiile clinice. Ca urmare, Apixaban IASIS trebuie utilizat cu prudenţă la această categorie de pacienţi (vezi pct. 4.4 şi 5.2).Înainte de iniţierea tratamentului cu Apixaban IASIS trebuie efectuate teste ale funcţiei hepatice.

Apixaban nu a fost studiat la copii și adolescenți cu insuficiență hepatică.

Greutate corporală pETV și tETV – Nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

FANV – Nu este necesară ajustarea dozelor cu excepţia cazului în care nu sunt îndeplinite criteriile pentru reducerea dozei (vezi Reducerea dozei la începutul pct. 4.2).

Administrarea apixaban la copii și adolescenți se bazează pe un regim cu doză fixă, cu creștere în trepte în funcție de greutatea corporală (vezi pct. 4.2).

Sex Nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 5.2).

Pacienţi supuşi ablaţiei prin cateter (FANV) Pacienţii pot continua tratamentul cu apixaban în timp ce sunt supuşi ablaţiei prin cateter (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 4.5).

Pacienţi supuşi cardioversiei Tratamentul cu apixaban poate fi început sau continuat la pacienţii cu FANV care pot necesita cardioversie. Pentru pacienţii fără tratament anterior cu anticoagulante, trebuie exclusă prezența unui tromb de la nivelul atriului stâng, printr-o abordare ghidată imagistic (de exemplu, ecocardiografie transesofagiană (ETE) sau scanare prin tomografie computerizată (TC)) înainte de cardioversie, în conformitate cu ghidurile medicale stabilite.

Pentru pacienţii care încep tratamentul cu apixaban, trebuie administrată doza de 5 mg apixaban (4 ml suspensie orală), de două ori pe zi, timp de cel puţin 2,5 zile (5 doze individuale) înainte de cardioversie pentru a asigura o anticoagulare adecvată (vezi pct. 5.1). Schema terapeutică trebuie redusă prin administrarea dozei de 2,5 mg apixaban (2 ml suspensie orală), de două ori pe zi, timp de cel puţin 2,5 zile (5 doze individuale) dacă pacientul îndeplineşte criteriile pentru reducerea dozei (vezi pct. de mai sus Reducerea dozei şi Insuficienţă renală).

Dacă este necesară cardioversia înainte să poată fi administrate 5 doze de apixaban, trebuie administrată o doză de încărcare de 10 mg apixaban (8 ml suspensie orală), urmată de administrarea dozei de 5 mg apixaban (4 ml suspensie orală) de două ori pe zi. Schema terapeutică trebuie redusă prin administrarea unei doze de încărcare de 5 mg apixaban (4 ml suspensie orală), urmată de administrarea dozei de 2,5 mg apixaban (2 ml suspensie orală) de două ori pe zi, dacă pacientul îndeplineşte criteriile pentru reducerea dozei (vezi punctele de mai sus Reducerea dozei şi Insuficienţă renală). Administrarea dozei de încărcare trebuie făcută cu cel puţin 2 ore înainte de cardioversie (vezi pct. 5.1).

Pentru toţi pacienţii supuşi cardioversiei, înainte de cardioversie trebuie investigată confirmarea faptului că pacientul a luat apixaban aşa cum a fost prescris. Deciziile despre începerea şi durata tratamentului trebuie să aibă în vedere recomandările stabilite din ghidul pentru tratamentul anticoagulant la pacienţii supuşi cardioversiei.

Pacienți cu FANV și sindrom coronarian acut (SCA) și/sau intervenție coronariană percutană (ICP) Există o experiență limitată de tratament cu apixaban în doza recomandată pentru pacienții cu FANV, atunci când este utilizat în asociere cu medicamente antitrombocitare, la pacienți cu SCA și/sau supuși ICP, după ce se obține hemostaza (vezi pct. 4.4, 5.1).

Copii și adolescenți Siguranța și eficacitatea Apixaban IASIS la copii și adolescenți cu vârsta între 28 de zile și mai puțin de 18 ani nu au fost stabilite pentru alte indicații decât tratamentul tromboembolismului venos (TEV) și prevenirea TEV recurent. Nu sunt disponibile date la nou-născuți și nici pentru alte indicații (vezi și pct. 5.1). Prin urmare, Apixaban IASIS nu este recomandat pentru utilizare la nou-născuți și la copii și adolescenți cu vârsta între 28 de zile și sub 18 ani în alte indicații decât tratamentul TEV și prevenirea TEV recurent.

Siguranţa şi eficacitatea Apixaban IASIS la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite pentru indicația de prevenire a tromboembolismului. Datele disponibile în prezent despre prevenirea tromboembolismului sunt descrise la pct. 5.1, dar nu se pot face recomandări privind dozele.

Administrare orală Aceste medicament se administreaza pe cale orală sub formă de suspensie orală “gata de utilizare”, utilizând o seringă orală gradată. Medicamentul se poate administra direct in cavitatea bucală, fiind apoi înghițit. Apixaban IASIS se poate administra cu sau fără alimente. După doză pacientul poate bea un pahar cu apă, suc de mere, ceai, cola sau cafea.

Alternativ, Apixaban IASIS se poate dilua în 60 ml apă sau soluţie apoasă de glucoză 5%, şi administra printr-o sondă nazogastrică (vezi pct. 6.6). Suspensia diluată este stabilă timp de 48 de ore, păstrată fie la temperatura camerei, fie la frigider.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2

Contraindicații

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.3

sunteţi alergic la apixaban sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6);
prezentaţi sângerări în exces;
aveţi o afecţiune a unui organ al corpului, care creşte riscul de sângerare gravă (cum este ulcer activ sau ulcer recent la nivelul stomacului sau intestinului, sângerare recentă la nivelul creierului);
aveţi o boală de ficat care poate duce la risc crescut de sângerare (coagulopatie hepatică);
luaţi medicamente care împiedică coagularea sângelui (de exemplu, warfarină, rivaroxaban, dabigatran sau heparină), cu excepţia cazului în care este vorba despre schimbarea tratamentului anticoagulant, despre montarea unei linii venoase sau arteriale şi vi se administrează heparină pe această linie pentru a o menţine deschisă sau dacă un tub este introdus în vasul de sânge (ablaţie prin cateter) pentru a trata bătăile neregulate ale inimii (aritmie).

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Sângerare activă semnificativă clinic.
Boală hepatică asociată cu o coagulopatie şi risc clinic relevant de sângerare (vezi pct. 5.2).
Leziune sau afecţiune, dacă este considerată factor de risc semnificativ pentru sângerare majoră. Aceasta poate include: ulcer gastro-intestinal prezent sau recent, prezenţa neoplasmelor maligne cu risc crescut de sângerare, traumatisme cerebrale sau medulare recente, intervenţie chirurgicală recentă la nivelul creierului, măduvei spinării sau oftalmologică, hemoragie intracraniană recentă, varice esofagiene cunoscute sau suspectate, malformaţii arteriovenoase, anevrisme vasculare sau anomalii vasculare intramedulare sau intracerebrale majore.
Tratament concomitent cu orice alt medicament anticoagulant, de exemplu, heparină nefracţionată (HNF), heparine cu greutate moleculară mică (enoxaparină, dalteparină etc.), derivați de heparină (fondaparinux etc.), anticoagulante orale (warfarină, rivaroxaban, dabigatran etexilat etc.), cu excepţia situaţiilor specifice în care se realizează schimbarea tratamentului anticoagulant (vezi pct. 4.2), în care se administrează HNF în dozele necesare pentru a menţine deschis un cateter central venos sau arterial sau atunci când HNF se administrează în timpul ablaţiei prin cateter pentru fibrilaţie atrială (vezi pct. 4.4 şi 4.5).

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Înainte să luaţi acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale dacă aveţi oricare dintre următoarele:

un risc crescut de sângerare, precum:
tulburări de sângerare, inclusiv afecţiuni care rezultă în scăderea activităţii trombocitare
tensiune arterială foarte mare, necontrolată prin tratament medical
aveţi vârsta mai mare de 75 ani
greutatea dumneavoastră este de 60 kg sau mai puţin
boală de rinichi severă sau dacă sunteţi dializat
o problemă la ficat sau aţi avut probleme la ficat Acest medicament va fi utilizat cu precauţie la pacienţii cu semne de afectare a funcţiei ficatului.
aţi avut un tub (cateter) sau vi s-a făcut o injecţie în coloana vertebrală (pentru anestezie sau reducerea durerii), medicul dumneavoastră vă va spune să luaţi acest medicament la 5 ore sau mai mult după îndepărtarea cateterului
dacă aveţi proteză la o valvă a inimii
dacă medicul dumneavoastră stabileşte că aveţi tensiune arterială oscilantă sau dacă este planificat un alt tratament sau o intervenţie chirurgicală pentru îndepărtarea cheagului de sânge de la nivelul plămânilor.

Aveți grijă deosebită când luați Apixaban IASIS 1,25 mg/ml suspensie orală

dacă știți că aveți o boală numită sindrom antifosfolipidic (o afecțiune a sistemului imunitar care determină un risc mărit de formare a cheagurilor de sânge), spuneți-i medicului dumneavoastră, care va decide dacă poate fi necesară schimbarea tratamentului.

Dacă trebuie să vi se efectueze o intervenţie chirurgicală sau o procedură care poate provoca sângerare, medicul dumneavoastră vă poate cere să opriţi temporar administrarea acestui medicament, pentru o perioadă scurtă de timp. Dacă nu sunteţi sigur dacă o anumită procedură vă poate provoca o sângerare, discutaţi cu medicul dumneavoastră.

Riscul de hemoragie

Ca şi în cazul altor anticoagulante, pacienţii care iau apixaban trebuie monitorizaţi atent pentru apariţia semnelor de sângerare. Este recomandat să fie utilizat cu precauţie în afecţiuni cu risc crescut de hemoragie. Administrarea apixaban trebuie întreruptă dacă apare hemoragie severă (vezi pct. 4.8 şi 4.9).

Cu toate că tratamentul cu apixaban nu necesită monitorizarea de rutină a expunerii, un test calibrat cantitativ pentru evaluarea activităţii anti-factor Xa poate fi util în situaţii excepţionale, în care cunoaşterea expunerii la apixaban poate influenţa deciziile clinice, de exemplu, în cazul supradozajului şi al intervenţiilor chirurgicale de urgenţă (vezi pct. 5.1).

Este disponibil un agent specific pentru inversare (andexanet alfa) care antagonizează efectul farmacodinamic al apixaban pentru adulţi. Totuși, siguranța și eficacitatea acestuia nu au fost stabilite la copii (consultați rezumatul caracteristicilor produsului pentru andexanet alfa). Pot fi avute în vedere transfuzia de plasmă proaspătă congelată, administrarea de concentrate de complex protrombinic (CCP), sau de factor VIIa recombinant. Cu toate acestea, nu există experienţă clinică pentru utilizarea produselor CCP cu 4 factori pentru a inversa sângerarea la pacienţii copii şi adolescenți şi adulți cărora li s-a administrat apixaban.

Interacţiunea cu alte medicamente care afectează hemostaza

Din cauza riscului crescut de sângerare, este contraindicat tratamentul concomitent cu orice alte medicamente anticoagulante (vezi pct. 4.3).

Utilizarea concomitentă a apixaban cu medicamente antitrombocitare creşte riscul de sângerare (vezi pct. 4.5).

Este necesară prudenţă în cazul în care pacienţii sunt trataţi concomitent cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sau inhibitori ai recaptării serotoninei și noradrenalinei (IRSN) sau medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv acid acetilsalicilic.

După o intervenţie chirurgicală, nu se recomandă administrarea concomitentă cu apixaban a altor inhibitori ai agregării plachetare (vezi pct. 4.5).

La pacienţii cu fibrilaţie atrială şi afecţiuni care necesită tratament antiplachetar unic sau dublu, trebuie efectuată o evaluare atentă a beneficiilor potenţiale, comparativ cu riscurile potenţiale, înainte de asocierea acestui tratament cu apixaban.

Într-un studiu clinic la pacienţi cu fibrilaţie atrială, utilizarea concomitentă a acidului acetilsalicilic (AAS) a crescut riscul de sângerare majoră la apixaban de la 1,8% pe an la 3,4% pe an şi a crescut riscul de sângerare la warfarină de la 2,7% pe an la 4,6% pe an. În acest studiu clinic, a fost înregistrată o utilizare limitată (2,1%) a tratamentului antiplachetar dublu concomitent (vezi pct. 5.1).

Un studiu clinic a înrolat pacienți cu fibrilație atrială cu SCA și/sau supuși ICP și cu o perioadă planificată de tratament cu un inhibitor P2Y12, cu sau fără terapie cu AAS și anticoagulant pe cale orală (fie apixaban sau AVK) timp de 6 luni. Utilizarea concomitentă de AAS a crescut riscul de sângerare majoră conform ISTH (International Society on Thrombosis and Haemostasis) sau CRNM (sângerare cu relevanţă clinică care nu este majoră – clinically relevant non-major) la subiecții tratați cu apixaban de la 16,4% pe an la 33,1% pe an (vezi pct. 5.1).

Într-un studiu clinic la pacienţi cu risc crescut post sindrom coronarian acut fără fibrilație atrială, caracterizaţi prin multiple comorbidităţi cardiace şi non-cardiace, care au fost trataţi cu AAS sau o asociere de AAS şi clopidogrel, a fost raportată o creştere semnificativă a riscului de sângerare majoră conform ISTH în cazul apixaban (5,13% pe an) comparativ cu placebo (2,04% pe an).

În studiul CV185325, nu au fost raportate evenimente hemoragice cu importanță clinică la cei 12 pacienți copii și adolescenți tratați concomitent cu apixaban şi AAS ≤ 165 mg zilnic.

Utilizarea medicamentelor trombolitice în tratamentul accidentului vascular cerebral ischemic acut Există o experienţă foarte limitată legată de utilizarea medicamentelor trombolitice în tratamentul accidentului vascular cerebral ischemic acut la pacienţii la care s-a administrat apixaban (vezi pct. 4.5).

Pacienţi cu proteze valvulare cardiace

Siguranța și eficacitatea cu apixaban nu au fost studiate la pacienții cu valve cardiace protetice, cu sau fără fibrilație atrială. Prin urmare, utilizarea apixaban nu este recomandată în aceste situații.

Apixaban nu a fost studiat la pacienții copii şi adolescenţi cu proteze valvulare cardiace; prin urmare, nu se recomandă utilizarea de apixaban.

Pacienți cu sindrom antifosfolipidic Anticoagulantele orale cu acțiune directă (AOAD), incluzând apixaban, nu sunt recomandate la pacienții cu antecedente de tromboză diagnosticați cu sindrom antifosfolipidic. În special la pacienții care sunt cu teste triplu pozitive (la anticoagulant lupic, anticorpi anticardiolipinici și anticorpi anti– beta 2-glicoproteina I), tratamentul cu AOAD poate fi asociat cu frecvențe mai mari ale evenimentelor trombotice recurente, comparativ cu terapia cu antagoniști ai vitaminei K.

Intervenţiile chirurgicale şi procedurile invazive Administrarea tratamentului cu apixaban trebuie întreruptă cu cel puţin 48 ore înainte de o intervenţie chirurgicală electivă sau înainte de proceduri invazive cu risc de sângerare moderat sau crescut. Acestea includ intervenţiile în care nu poate fi exclusă probabilitatea unei sângerări semnificative clinic sau în care riscul de sângerare ar fi inacceptabil.

Administrarea tratamentului cu apixaban trebuie întreruptă cu cel puţin 24 ore înainte de o intervenţie chirurgicală electivă sau de proceduri invazive cu risc scăzut de sângerare. Acestea includ intervenţiile în care este de aşteptat ca orice sângerare care apare să fie minimă, să nu fie critică privind localizarea sau să fie uşor de controlat.

Dacă intervenţiile chirurgicale sau procedurile invazive nu pot fi amânate, trebuie luate precauţii adecvate, care să ţină cont de riscul crescut de sângerare. Acest risc de sângerare trebuie evaluat faţă de gradul de urgenţă al intervenţiei.

Administrarea apixaban trebuie reluată cât mai repede posibil după procedura invazivă sau intervenţia chirurgicală atunci când situaţia clinică permite acest lucru şi când a fost stabilită o hemostază adecvată (pentru cardioversie, vezi pct. 4.2).

Pentru pacienţii supuşi ablaţiei prin cateter pentru fibrilaţie atrială, tratamentul cu apixaban nu trebuie să fie întrerupt (vezi pct. 4.3, 4.4, şi 4.5).

Întreruperea temporară

Întreruperea administrării medicamentelor anticoagulante, inclusiv apixaban, din cauza sângerărilor active, a intervenţiilor chirurgicale elective sau a procedurilor invazive, determină un risc crescut de tromboză. Trebuie evitate întreruperile tratamentului, iar, în cazul în care anticoagularea cu apixaban trebuie întreruptă temporar, din orice motiv, tratamentul trebuie reluat cât mai repede posibil.

Anestezia sau puncţia spinală/epidurală Atunci când se utilizează anestezia neuraxială (anestezie spinală/epidurală) sau puncţia spinală/epidurală, pacienţii aflaţi sub tratament cu medicamente antitrombotice pentru prevenirea complicaţiilor tromboembolice prezintă risc de apariţie a hematoamelor spinale sau epidurale care pot determina paralizii pe termen lung sau permanente. Riscul acestor evenimente poate fi crescut prin montarea postoperatorie a cateterelor epidurale sau prin utilizarea concomitentă a medicamentelor care afectează hemostaza. Cateterele epidurale sau intratecale trebuie îndepărtate cu cel puţin 5 ore înainte de administrarea primei doze de apixaban. Riscul poate fi crescut, de asemenea, de puncţiile epidurale sau spinale traumatizante sau repetate. Pacienţii trebuie monitorizaţi frecvent pentru apariţia semnelor şi simptomelor de afectare neurologică (de exemplu amorţeală sau slăbiciune la nivelul picioarelor, disfuncţii ale vezicii urinare sau intestinului). Dacă tulburările neurologice sunt semnificative, diagnosticul şi tratamentul de urgenţă sunt necesare. Înaintea intervenției neuraxiale, medicul trebuie să evalueze beneficiul potenţial faţă de riscul potenţial la pacienţii aflaţi sub tratament anticoagulant sau la cei care urmează să utilizeze tratament anticoagulant pentru tromboprofilaxie.

Nu există experienţă clinică privind utilizarea apixaban şi montarea cateterelor intratecale sau epidurale. În cazul în care există o asemenea necesitate şi în funcţie de caracteristicile farmacocinetice generale ale apixaban, trebuie să existe un interval de 20-30 ore (de exemplu de 2 x timpul de înjumătăţire plasmatică) între ultima doză de apixaban şi momentul scoaterii cateterului şi trebuie omisă cel puţin o doză înainte de îndepărtarea cateterului. Următoarea doză de apixaban poate fi administrată la cel puţin 5 ore după îndepărtarea cateterului. La fel ca în cazul tuturor medicamentelor anticoagulante noi, experienţa privind blocul neuraxial este limitată şi, ca urmare, este recomandată precauţie maximă atunci când apixaban se utilizează în prezenţa blocului neuraxial.

Nu sunt disponibile date privind momentul plasării sau îndepărtării cateterului neuraxial la pacienții pediatrici tratați cu apixaban. În astfel de cazuri, se recomandă întreruperea administrării apixabanului și luarea în considerare a unui anticoagulant parenteral cu acțiune scurtă.

Pacienţi cu EP instabili hemodinamic sau pacienţi care necesită tromboliză sau embolectomie pulmonară

Apixaban nu este recomandat ca alternativă la heparina nefracţionată la pacienţii cu embolie pulmonară instabili hemodinamic sau la care este posibil să se intervină prin tromboliză sau embolectomie pulmonară, deoarece siguranţa şi eficacitatea apixaban nu au fost stabilite în aceste contexte clinice.

Pacienţi cu neoplasm malign în evoluţie

Pacienţii cu cancer în evoluţie pot avea un risc crescut atât pentru tromboembolie venoasă, cât și pentru evenimente hemoragice. Atunci când apixaban este luat în considerare pentru tratamentul TVP sau EP la pacienții cu cancer, trebuie făcută o evaluare atentă a beneficiilor față de riscuri (vezi și pct. 4.3).

Pacienţi cu insuficienţă renală Pacienți adulți

Datele clinice limitate indică faptul că la pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei 15– 29 ml/min) concentrațiile plasmatice ale apixaban sunt crescute, ceea ce poate duce la un risc crescut de sângerare. Pentru prevenirea tromboembolismului venos (ETV) în cazul intervențiilor chirurgicale elective de protezare a șoldului sau genunchiului (ETVp), tratamentul trombozei venoase profunde (TVP), tratamentul emboliei pulmonare (EP) și prevenirea recurenței TVP și EP (VTEt), apixabanul trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei 15–29 mL/min) (vezi secțiunile 4.2 și 5.2).

Pentru prevenirea accidentului vascular cerebral și a embolismului sistemic la pacienții cu fibrilație atrială non-valvulară (NVAF), pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei 15–29 ml/min) și pacienții cu creatinină serică ≥ 1,5 mg/dll (133 micromoli/l) asociată cu vârsta ≥ 80 ani sau greutate corporală ≤ 60 kg trebuie să primească doza redusă de apixaban 2,5 mg de două ori pe zi (vezi secțiunea 4.2).

Pacienți copii și adolescenți Nu au fost efectuate studii la copii și adolescenți cu insuficiență renală severă şi prin urmare nu trebuie să li se administreze apixaban (vezi pct. 4.2 şi 5.2).

Vârstnici Vârsta înaintată poate creşte riscul de hemoragie (vezi pct. 5.2).

De asemenea, administrarea concomitentă de apixaban şi AAS trebuie utilizată cu precauţie din cauza riscului potenţial mai mare de sângerare.

Greutate corporală La adulți, greutatea corporală scăzută (< 60 kg) poate creşte riscul de hemoragie (vezi pct. 5.2).

Pacienţi cu insuficienţă hepatică Apixaban este contraindicat la pacienţii cu boală hepatică asociată cu o coagulopatie şi risc clinic relevant de sângerare (vezi pct. 4.3).

Nu este recomandat pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 5.2). Va fi utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (clasificarea Child- Pugh clasa A sau clasa B) (vezi pct. 4.2 şi 5.2).

Pacienţii cu concentraţii mari ale enzimelor hepatice ALT/AST > 2 x LSVN sau valorile bilirubinei totale ≥ 1,5 x LSVN au fost excluşi din studiile clinice. De aceea, apixaban trebuie utilizat cu precauţie la acest grup de pacienţi (vezi pct. 5.2). Înainte de iniţierea administrării apixaban, trebuie efectuată testarea funcţiei hepatice.

Apixaban nu a fost studiat la pacienții copii și adolescenți cu insuficiență hepatică.

Interacţiuni cu inhibitori ai citocromului P450 3A4 (CYP3A4) şi glicoproteinei P (gp-P) Utilizarea Apixaban nu este recomandată la pacienţii care utilizează tratament sistemic concomitent cu inhibitori puternici ai CYP3A4 şi gp-P, precum antimicoticele azolice (de exemplu, ketoconazol, itraconazol, voriconazol şi posaconazol) şi inhibitorii proteazei HIV (de exemplu, ritonavir). Aceste medicamente pot creşte de 2 ori expunerea la apixaban (vezi pct. 4.5) sau mai mult de 2 ori în prezenţa factorilor adiţionali care cresc expunerea la apixaban (de exemplu, insuficienţa renală severă). Nu sunt disponibile date clinice la pacienții copii și adolescenți care primesc concomitent tratament sistemic cu inhibitori puternici ai ambelor enzime CYP3A4 și P-gp (vezi secțiunea 4.5).

Interacţiuni cu inductori ai CYP3A4 şi gp-P Utilizarea concomitentă a apixaban cu inductori puternici ai CYP3A4 şi gp-P (de exemplu, rifampicină, fenitoină, carbamazepină, fenobarbital sau sunătoare) poate conduce la o reducere de aproximativ 50% a expunerii la apixaban. Într-un studiu clinic efectuat la pacienţi cu fibrilaţie atrială, au fost observate eficacitate scăzută şi un risc mai mare de sângerare la administrarea apixaban concomitent cu inductori puternici ai CYP3A4 şi gp-P, comparativ cu utilizarea apixaban în monoterapie.

La pacienţii care utilizează concomitent tratament sistemic cu inductori puternici ai CYP3A4 şi ai gpP se aplică următoarele recomandări (vezi pct. 4.5):

pentru prevenirea ETV la pacienți cu intervenție chirurgicală de artroplastie a șoldului sau genunchiului, pentru prevenirea accidentului vascular cerebral şi a emboliei sistemice la pacienţi cu FANV şi pentru prevenirea TVP şi a EP recurente, apixaban trebuie utilizat cu precauţie;
pentru tratamentul TVP şi tratamentul EP, apixaban nu trebuie utilizat, deoarece eficacitatea poate fi compromisă.

Nu sunt disponibile date clinice referitoare la pacienții copii și adolescenți care primesc tratament sistemic concomitent cu inductori puternici, atât ai CYP 3A4 cât și ai gp-P (vezi pct. 4.5).

Intervenţii chirurgicale pentru fracturi de şold

Apixaban nu a fost studiat în studii clinice la pacienţi cu intervenţii chirurgicale pentru fracturi de şold, pentru a se putea evalua eficacitatea şi siguranţa la aceşti pacienţi. Ca urmare, nu este recomandat acestor pacienţi.

Parametrii de laborator

Testele de coagulare [de exemplu, timpul de protrombină (TP), INR şi timpul de tromboplastină parţial activată (aPTT)] sunt afectate, aşa cum este de aşteptat, ca urmare a mecanismului de acţiune al apixaban. Modificările observate ale acestor teste de coagulare, la doza terapeutică aşteptată, sunt mici şi au un grad mare de variabilitate (vezi pct. 5.1).

Informaţii despre excipienţi

Apixaban IASIS conține benzoat de sodiu. Fiecare 1 ml din acest medicament conține conține 0,65 mg benzoat de sodiu (E211). Benzoatul de sodiu (E211) poate induce icter (colorarea în galben a pielii și ochilor) la nou-născuți (până la vârsta de 4 sătămâni).

Apixaban IASIS conține metabisulfit de sodiu. Fiecare 1 ml din acest medicament conține 1,90 mg metabisulfit de sodiu (E223). Metabisulfitul de sodiu (E223) rareori poate provoca reacții severe de hipersensibilitate și bronhospasm.

Apixaban IASIS conține sodiu.

Apixaban IASIS conține mai puțin de 1 mmol de sodiu (1,8 mg) per 1 ml, adică practic „nu conţine sodiu”.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Interacțiuni

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.5

Spuneţi medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente.

Unele medicamente pot creşte efectele Apixaban IASIS, în timp ce altele pot scădea aceste efecte. Medicul dumneavoastră va decide dacă veţi urma tratament cu Apixaban IASIS atunci când luaţi aceste medicamente şi cât de atent trebuie să fiţi supravegheat.

Următoarele medicamente pot creşte efectele Apixaban IASIS şi pot creşte riscul de sângerare nedorită:

unele medicamente pentru infecţii fungice (de exemplu, ketoconazol etc.)
unele medicamente antivirale pentru HIV / SIDA (de exemplu, ritonavir)
alte medicamente utilizate pentru reducerea coagulării sângelui (de exemplu, enoxaparină etc.)
medicamente antiinflamatoare sau calmante ale durerii (de exemplu, acid acetilsalicilic sau naproxen). În special dacă aveţi vârsta peste 75 ani şi luaţi acid acetilsalicilic, puteţi avea un risc crescut de sângerare
medicamente pentru tratamentul tensiunii arteriale mari sau pentru probleme cardiace (de exemplu, diltiazem)
medicamente antidepresive denumite inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau inhibitori ai recaptării serotoninei-noradrenalinei.

Următoarele medicamente pot scădea capacitatea Apixaban IASIS de a ajuta la prevenirea formării cheagurilor de sânge:

medicamente pentru prevenirea epilepsiei sau a convulsiilor (de exemplu, fenitoină, etc.)
sunătoare (un supliment din plante utilizat pentru tratamentul depresiei)
medicamente pentru tratamentul tuberculozei sau al altor infecţii (de exemplu, rifampicină).

Inhibitorii CYP3A4 şi gp-P

Administrarea concomitentă de apixaban şi ketoconazol (400 mg o dată pe zi), un inhibitor puternic atât al CYP3A4 cât şi al gp-P, a determinat o creştere de 2 ori a valorii medii a ASC şi de 1,6 ori a valorii medii a Cmax pentru apixaban.

Nu este recomandată utilizarea apixaban la pacienţii care utilizează tratament sistemic concomitent cu inhibitori puternici ai CYP3A4 şi ai gp-P, cum sunt antimicoticele azolice (de exemplu, ketoconazol, itraconazol, voriconazol şi posaconazol) şi inhibitori ai proteazei HIV (de exemplu, ritonavir) (vezi pct. 4.4).

Este de aşteptat ca substanţele active care nu sunt considerate inhibitori puternici ai CYP3A4 şi ai gpP (de exemplu, amiodaronă, claritromicină, diltiazem, fluconazol, naproxen, chinidină, verapamil) să determine în măsură mai mică creşterea concentraţiilor plasmatice ale apixaban. Nu este necesară ajustarea dozei de apixaban atunci când acesta este administrat concomitent cu medicamente care nu sunt inhibitori puternici ai CYP3A4 şi/sau ai gp-P. De exemplu, administrarea de diltiazem (360 mg o dată pe zi), considerat un inhibitor moderat al CYP3A4 şi un inhibitor slab al gp-P, a determinat o creştere de 1,4 ori a valorilor medii ale ASC şi de 1,3 ori a Cmax pentru apixaban. Administrarea de naproxen (500 mg doză unică), un inhibitor al gp-P, dar nu şi al CYP3A4, a determinat o creştere de 1,5 ori, respectiv de 1,6 ori a valorilor medii ale ASC şi Cmax pentru apixaban. Administrarea de claritromicină (500 mg de două ori pe zi), un inhibitor al gp-P şi un inhibitor puternic al CYP3A4, a determinat o creştere de 1,6 ori, respectiv de 1,3 ori a valorilor medii ale ASC şi Cmax pentru apixaban.

Inductori ai CYP3A4 şi gp-P

Administrarea concomitentă de apixaban şi rifampicină, un inductor puternic al CYP3A4 şi al gp-P, a determinat o scădere cu aproximativ 54% şi, respectiv, cu 42% a valorilor medii ale ASC şi Cmax pentru apixaban. Utilizarea apixaban concomitent cu alţi inductori puternici ai CYP3A4 şi ai gp-P (de exemplu, fenitoină, carbamazepină, fenobarbital sau sunătoare) poate, de asemenea, determina scăderea concentraţiilor plasmatice ale apixaban. Nu este necesară ajustarea dozelor de apixaban atunci când este administrat concomitent cu asemenea medicamente; totuşi, la pacienţii care utilizează concomitent tratament sistemic cu inductori puternici ai CYP3A4 şi gp-P, apixaban trebuie utilizat cu precauţie pentru prevenirea ETV în artroplastiile de șold sau genunchi, prevenirea accidentului vascular cerebral şi a emboliei sistemice la pacienţi cu FANV şi pentru prevenirea TVP şi a EP recurente.

Apixaban nu este recomandat pentru tratamentul TVP şi al EP la pacienţii care utilizează concomitent tratament sistemic cu inductori puternici ai CYP3A4 şi ai gp-P, deoarece eficacitatea poate fi compromisă (vezi pct. 4.4).

Anticoagulante, inhibitori ai agregării plachetare, ISRS/IRSN şi AINS

Din cauza riscului crescut de sângerare, este contraindicat tratamentul concomitent cu orice alt medicament anticoagulant, cu excepţia situaţiilor specifice în care se realizează schimbarea tratamentului anticoagulant, atunci când HNF se administrează în dozele necesare pentru a menţine deschis un cateter central venos sau arterial sau când HNF se administrează în timpul ablaţiei prin cateter pentru fibrilaţie atrială (vezi pct. 4.3).

După administrarea de enoxaparină (40 mg în doză unică) în asociere cu apixaban (5 mg în doză unică), a fost observat un efect aditiv al activităţii anti-factor Xa.

Nu au fost evidenţiate interacţiuni farmacodinamice sau farmacocinetice atunci când apixaban a fost administrat concomitent cu AAS 325 mg o dată pe zi.

În studiile de fază I, administrarea apixaban în asociere cu clopidogrel (75 mg o dată pe zi) sau cu combinaţia de clopidogrel 75 mg şi AAS 162 mg o dată pe zi sau cu prasugrel (doză de 60 mg, urmată de doza de 10 mg o dată pe zi) nu a evidenţiat o creştere relevantă a timpului de sângerare sau inhibarea suplimentară a agregării trombocitare, comparativ cu administrarea medicamentelor antitrombocitarefără apixaban. Creşterea valorilor testelor de coagulare (TP, INR şi aPTT) a fost concordantă cu efectele apixaban administrat în monoterapie.

Administrarea de naproxen (500 mg), un inhibitor al gp-P, a determinat o creştere de 1,5 ori, respectiv de 1,6 ori a valorilor medii ale ASC şi Cmax pentru apixaban. Corespunzător, în cazul apixaban au fost observate creşteri ale valorilor testelor de coagulare. Nu au fost observate modificări ale efectului naproxen asupra agregării plachetare induse pe calea acidului arahidonic şi nu a fost observată o prelungire relevantă clinic a timpului de sângerare după administrarea concomitentă a apixaban şi naproxen.

În ciuda acestor observaţii, pot exista persoane cu un răspuns farmacodinamic mai pronunţat atunci când medicamentele antitrombocitare sunt administrate concomitent cu apixaban. Apixaban trebuie utilizat cu prudenţă concomitent cu ISRS/IRSN, AINS, AAS și/sau inhibitori P2Y12, deoarece aceste medicamente provoacă în mod normal creşterea riscului de sângerare (vezi pct. 4.4).

Există o experiență limitată privind administrarea concomitentă cu alți inhibitori ai agregării plachetare (precum antagoniști ai receptorilor GPIIb/IIIa, dipiridamol, dextran sau sulfinpirazonă) sau medicamente trombolitice. Deoarece asemenea medicamente cresc riscul de sângerare, nu este recomandată administrarea concomitentă a acestor medicamente cu apixaban (vezi pct. 4.4).

În studiul CV185325, nu au fost raportate evenimente hemoragice cu importanță clinică la cei 12 pacienți pediatrici tratați concomitent cu apixaban și acid acetilsalicilic (ASA) în doză de până la 165 mg pe zi.

Alte tratamente concomitente

Nu au fost evidenţiate interacţiuni farmacodinamice sau farmacocinetice semnificative clinic atunci când apixaban a fost administrat concomitent cu atenolol sau famotidină. Administrarea concomitentă a apixaban 10 mg cu atenolol 100 mg nu a avut un efect clinic relevant asupra farmacocineticii apixaban. În urma administrării în asociere a celor două medicamente, valorile medii ale ASC şi C max au fost cu 15% şi respectiv cu 18% mai mici decât în cazul administrării doar a apixaban. Administrarea concomitentă a apixaban 10 mg cu famotidină 40 mg nu a avut niciun efect asupra ASC sau Cmax pentru apixaban.

Efectul apixaban asupra altor medicamente

Studiile in vitro cu apixaban au demonstrat că nu există efect inhibitor asupra activităţii CYP1A2, CYP2A6, CYP2B6, CYP2C8, CYP2C9, CYP2D6 sau CYP3A4 (CI50 > 45 µM) şi că există un efect inhibitor slab asupra activităţii CYP2C19 (CI50 > 20 µM), la concentraţii care sunt semnificativ mai mari decât concentraţiile plasmatice maxime observate la pacienţi. Apixaban nu a avut efect inductor asupra CYP1A2, CYP2B6, CYP3A4/5 la concentraţii de până la 20 µM. Ca urmare, nu este de aşteptat ca apixaban să modifice eliminarea prin metabolizare a medicamentelor administrate concomitent şi care sunt metabolizate de către aceste enzime. Apixaban nu este un inhibitor semnificativ al gp-P.

În studii efectuate la voluntari sănătoşi, aşa cum este descris mai jos, apixaban nu a modificat semnificativ farmacocinetica digoxinului, naproxenului sau a atenololului.

Digoxin Administrarea concomitentă a apixaban (20 mg o dată pe zi) şi a digoxinului (0,25 mg o dată pe zi), un substrat al gp-P, nu a modificat ASC sau Cmax pentru digoxin. Ca urmare, apixaban nu a inhibat transportul substratului mediat de către gp-P.

Naproxen Administrarea concomitentă a unor doze unice de apixaban (10 mg) şi de naproxen (500 mg), un AINS utilizat frecvent, nu a avut niciun efect asupra ASC sau Cmax pentru naproxen.

Atenolol Administrarea concomitentă a unor doze unice de apixaban (10 mg) şi de atenolol (100 mg), un beta-blocant utilizat frecvent, nu a modificat farmacocinetica atenololului.

Cărbune activat Administrarea de cărbune activat reduce expunerea la apixaban (vezi pct. 4.9).

Copii și adolescenți

Nu au fost efectuate studii privind interacțiunile la copii și adolescenți.

Datele privind interacțiunile menționate mai sus au fost obținute la adulți, iar atenționările din secțiunea 4.4 trebuie luate în considerare pentru utilizarea la copii și adolescenți.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

Nu se cunosc efectele Apixaban IASIS asupra sarcinii şi asupra copilului nenăscut. Nu trebuie să luaţi acest medicament dacă sunteţi gravidă. Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră dacă rămâneţi gravidă în timpul tratamentului cu acest medicament.

Nu se cunoaşte dacă Apixaban IASIS se elimină în laptele uman. Dacă alăptaţi, cereţi sfatul medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale înainte de a lua acest medicament. Ei vă vor recomanda dacă este cazul să nu mai alăptaţi sau să opriţi administrarea acestui medicament/să nu începeţi să luaţi acest medicament.

Sarcina

Nu există date privind utilizarea apixaban la femeile gravide. Studiile pe animale nu au arătat efecte adverse directe sau indirecte referitoare privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Ca o măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea apixaban în timpul sarcinii.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă apixaban sau metaboliţii săi sunt excretaţi în laptele matern. Datele disponibile la animale au arătat excreția de apixaban în lapte (vezi pct. 5.3).. Nu se poate exclude un risc pentru sugar.

Trebuie luată decizia dacă să fie întreruptă alăptarea sau să fie întrerupt/să nu se înceapă tratamentul cu apixaban, având în vedere beneficiile alăptării pentru copil şi beneficiile tratamentului pentru femeie.

Fertilitatea

Studiile cu apixaban administrat la animale au demonstrat că nu există niciun efect asupra fertilităţii (vezi pct. 5.3).

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Reacții adverse

Prospect · pct. 4 RCP · pct. 4.8

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Acest medicament poate fi administrat pentru trei afecțiuni medicale diferite. Reacțiile adverse posibile cunoscute și frecvența cu care acestea apar în fiecare dintre aceste trei afecțiuni medicale pot diferi și sunt enumerate separat, mai jos. În aceste afecțiuni, cea mai frecventă reacție adversă generală este sângerarea care poate pune viața în pericol și necesită asistență medicală imediată.

Următoarele reacţii adverse pot să apară dacă luaţi Apixaban IASIS pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge după operaţiile de înlocuire a şoldului sau genunchiului.

Rezumatul profilului de siguranţă

Siguranţa utilizării apixaban a fost investigată în 7 studii clinice de fază III care au înrolat peste 21000 pacienţi: peste 5000 pacienţi în studiile privind pETV şi peste 11000 pacienţi în studiile privind FANV și peste 4000 pacienți în studiile privind tratamentul ETV (tETV), pentru o expunere totală medie de 20 zile, 1,7 ani şi, respectiv, 221 zile (vezi pct. 5.1).

Reacţiile adverse frecvente au fost hemoragia, contuziile, epistaxisul şi hematoamele (vezi Tabelul 2 pentru profilul reacţiilor adverse şi categoriile de frecvenţă în funcţie de indicaţie).

În studiile privind tromboembolia venoasă (tETV), în total, 11% dintre pacienţii trataţi cu apixaban 2,5 mg de două ori pe zi au prezentat reacţii adverse. Incidenţa generală a reacţiilor adverse la apixaban legate de sângerare a fost de 10% în studiile care au comparat apixaban cu enoxaparină.

În studiile privind FANV, incidenţa generală a reacţiilor adverse la apixaban legate de sângerare a fost de 24,3% în studiul care a comparat apixaban cu warfarină şi de 9,6% în studiul care a comparat apixaban cu acid acetilsalicilic. În studiul care a comparat apixaban cu warfarină, incidenţa sângerărilor gastro-intestinale majore conform criteriilor ISTH (incluzând sângerări GI superioare, GI inferioare şi rectale) asociate cu apixaban a fost de 0,76%/an. Incidenţa sângerărilor intraoculare majore, conform criteriilor ISTH, asociate cu apixaban a fost de 0,18%/an.

În studiile privind tETV, incidenţa generală a reacţiilor adverse la apixaban legate de sângerare a fost de 15,6% în studiul care a comparat apixaban cu enoxaparină/warfarină şi de 13,3% în studiul care a comparat apixaban cu placebo (vezi pct. 5.1).

Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel

Frecvențele reacțiilor adverse raportate în Tabelul 3 pentru copii și adolescenți sunt derivate din studiul CV185325, în care aceștia au primit apixaban pentru tratamentul TEV și prevenirea TEV recurent

Tabelul 3: Reacţii adverse sub formă de tabel Clasa de aparate, Prevenirea Prevenirea Tratamentul Tratamentul sisteme şi organe ETV la accidentului TVP şi al EP TEV și pacienţi adulţi vascular şi prevenirea prevenirea la care s-a cerebral şi a TVP şi a EP TEV efectuat emboliei recurente recurent la intervenţie sistemice la chirurgicală de pacienţi adulţi (ETVt), la copii și artroplastie a cu FANV, cu pacienți adolescenți şoldului sau unul sau mai adulți cu vârsta genunchiului mulţi factori cuprinsă (ETVp) de risc între 28 zile (FANV) și mai puțin de 18 ani

Tulburări hematologice și limfatice

Anemie Frecvente Frecvente Frecvente Frecvente

Trombocitopenie Mai puțin Mai puțin Frecvente Frecvente frecvente frecvente

Tulburări ale sistemului imunitar

Hipersensibilitate, edem Rare Mai puțin Mai puțin Frecvente ‡ alergic şi anafilaxie frecvente frecvenet

Prurit Mai puțin Mai puțin Mai puțin Frecvente frecvente frecvente frecvente

Angioedem Cu frecvenţă Cu frecvenţă Cu frecvenţă Cu frecvenţă necunoscută necunoscută necunoscută necunoscută

Tulburări ale sistemului nervos

Hemoragie cerebrală† Cu frecvenţă Mai puțin Rare Cu frecvenţă necunoscută frecvente necunoscută

Tulburări oculare

Hemoragii la nivelul Rare Frecvente Mai puțin Cu frecvenţă ochiului (inclusiv frecvente necunoscută hemoragie conjunctivală)

Tulburări vasculare

Hemoragii, hematoame Frecvente Frecvente Frecvente Frecvente

Hipotensiune arterială Mai puțin Frecvente Mai puțin Frecvente (inclusiv hipotensiune frecvente frecvente arterială legată de efectuarea unei proceduri)

Hemoragie intra- Cu frecvenţă Mai puțin Cu frecvenţă Cu frecvenţă abdominală necunoscută frecvente necunoscută necunoscută

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Epistaxis Mai puțin Frecvente Frecvente Foarte Frecvente frecvente

Hemoptizie Rare Mai puțin Mai puțin Cu frecvenţă frecvente frecvente necunoscută

Hemoragii la nivelul Cu frecvenţă Rare Rare Cu frecvenţă căilor respiratorii necunoscută necunoscută

Tulburări gastro-intestinale

Greaţă Frecvente Frecvente Frecvente Frecvente

Hemoragie gastro- Mai puțin Frecvente Frecvente Cu frecvenţă intestinală frecvente necunoscută

Hemoragie hemoroidală Cu frecvenţă Mai puțin Mai puțin Cu frecvenţă necunoscută frecvente frecvente necunoscută

Hemoragie bucală Cu frecvenţă Mai puțin Frecvente Cu frecvenţă necunoscută frecvente necunoscută

Hematochezie Mai puțin Mai puțin Mai puțin Frecvente frecvente frecvente frecvente

Hemoragie rectală, Rare Frecvente Frecvente Frecvente sângerare gingivală

Hemoragie Cu frecvenţă Rare Cu frecvenţă Cu frecvenţă retroperitoneală necunoscută necunoscută necunoscută

Tulburări hepatobiliare

Valori anormale ale Mai puţin Mai puţin Mai puţin Frecvente testelor funcţiei hepatice, frecvente frecvente frecvente valori serice crescute ale aspartat aminotransferazei, valori serice crescute ale fosfatazei alcaline, valori crescute ale bilirubinei serice

Valori serice crescute ale Mai puţin Frecvente Frecvente Cu frecvenţă gamaglutamiltransferazei frecvente necunoscută

Valori serice crescute ale Mai puţin Mai puţin Frecvente Frecvente alanin aminotransferazei frecvente frecvente

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Erupţie cutanată Cu frecvenţă Mai puţin Frecvente Frecvente tranzitorie necunoscută frecvente

Alopecie Rare Mai puţin Mai puţin Frecvente frecvente frecvente

Eritem polimorf Cu frecvenţă Foarte rare Cu frecvenţă Cu frecvenţă necunoscută necunoscută necunoscută

Vasculită cutanată Cu frecvenţă Cu frecvenţă Cu frecvenţă Cu frecvenţă necunoscută necunoscută necunoscută necunoscută

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Hemoragie la nivel Rare Rare Mai puţin Cu frecvenţă muscular frecvente necunoscută

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Hematurie Mai puţin Frecvente Frecvente Frecvente frecvente

Nefropatie legată de Cu frecvenţă Cu frecvenţă Cu frecvenţă Cu frecvenţă anticoagulante necunoscută necunoscută necunoscută necunoscută

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Hemoragie vaginală Mai puţin Mai puţin Frecvente Foarte frecvente § anormală, hemoragie frecvente frecvente urogenitală

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Sângerare la nivelul Cu frecvenţă Mai puţin Mai puţin Cu frecvenţă locului de administrare necunoscută frecvente frecvente necunoscută

Investigaţii diagnostice

Testul sângerării oculte Cu frecvenţă Mai puţin Mai puţin Cu frecvenţă pozitiv necunoscută frecvente frecvente necunoscută

Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate

Contuzie Frecvente Frecvente Frecvente Frecvente

Hemoragie după Mai puţin Mai puţin Mai puţin Frecvente efectuarea unei proceduri frecvente frecvente frecvente (inclusive hematom după efectuarea unei proceduri, hemoragie la nivelul plăgii, hematom la locul puncţiei vasculare şi hemoragie la locul montării cateterului), secreţie la nivelul plăgii, hemoragie la locul inciziei (inclusive hematom la locul inciziei), hemoragie operatorie

Hemoragie traumatică Cu frecvenţă Mai puţin Mai puţin Cu frecvenţă necunoscută frecvente frecvente necunoscută

Nu au existat cazuri de prurit generalizat în studiul clinic CV185057 (prevenirea pe termen lung a ETV). † Termenul „hemoragie cerebrală” cuprinde toate hemoragiile intracraniene sau intraspinale (de exemplu, accident vascular hemoragic sau hemoragii la nivelul putamenului, cerebelului, hemoragii intraventriculare sau subdurale). ‡ Include reacția anafilactică, hipersensibilitatea la medicamente și hipersensibilitatea. § Include sângerări menstruale abundente, sângerări intermenstruale și hemoragii vaginale.

Utilizarea apixaban poate fi asociată cu un risc crescut de sângerări oculte sau evidente la nivelul oricărui ţesut sau organ, care pot determina anemii posthemoragice. Semnele, simptomele şi severitatea acestora pot fi diferite, în funcţie de localizarea şi gradul sau extinderea sângerărilor (vezi pct. 4.4 şi 5.1).

Copii și adolescenți Siguranța apixaban a fost investigată în cadrul unui studiu clinic de fază I și a 3 studii clinice de fază II/III, incluzând 970 de pacienți. Dintre aceștia, 568 au primit una sau mai multe doze de apixaban pentru o expunere totală medie de 1, 24, 331 și, respectiv, 80 de zile (vezi pct. 5.1). Pacienții au primit doze ajustate în funcție de greutate, ale unei forme farmaceutice de apixaban adecvate vârstei.

În general, profilul de siguranță al apixaban la pacienții copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 28 zile și <18 ani a fost similar cu cel de la adulți și a fost, în general, constant la diferitele grupe de vârstă ale pacienților copii și adolescenți.

Cele mai frecvent raportate reacții adverse la copii și adolescenți au fost epistaxisul și hemoragia vaginală anormală (vezi Tabelul 3 pentru profilul reacțiilor adverse și frecvența acestora în funcție de indicație).

La copii și adolescenți, epistaxisul (foarte frecvent), hemoragia vaginală anormală (foarte frecvent), hipersensibilitatea și anafilaxia (frecvent), pruritul (frecvent), hipotensiunea arterială (frecvent), hematochezia (frecvent), creșterea aspartat aminotransferazei (frecvent), alopecia (frecvent) și hemoragia postprocedurală (frecvent) au fost raportate mai frecvent în comparație cu adulții tratați cu apixaban, dar în aceeași categorie de frecvență ca la copiii și adolescenții din brațul cu îngrijire standard; singura excepție a fost hemoragia vaginală anormală, care a fost raportată ca frecventă în cadrul brațului cu îngrijire standard. În toate cazurile cu excepția unuia, au fost raportate creșteri ale transaminazelor hepatice la copiii și adolescenții care au primit chimioterapie concomitentă pentru o afecțiune malignă subiacentă.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro.

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine Apixaban IASIS

Substanţa activă este apixaban. Fiecare 1 ml conţine apixaban 1,25 mg.
Celelalte componente sunt: Sucraloză (E955), Aromă de mentă, Benzoat de sodiu (E211), Metabisulfit de sodiu (E223), Edetat disodic(E385), Zaharină sodică (E954), Gumă xantan (E415), Acid citric (E330), Citrat de sodiu (E331), Apă purificată

Cum arată Apixaban IASIS şi conţinutul ambalajului

Apixaban IASIS 1,25 mg/ml este o suspensie orală de culoare albă, cu miros mentolat, în flacon de sticlă tip III de culoare galben-brună, sigilat cu capac de plastic prevăzut cu sistem de închidere securizată pentru copii. Apixaban IASIS 1,25 mg/ml se administrează cu ajutorul unei seringi pentru administrare orală marcată CE 0124 și este diponibil în ambalaj cu un flacon de 1×75 ml sau 1x 100 ml sau 1x 150 ml.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Cardul Pacientului: informații de utilizare În interiorul ambalajului de Apixaban IASIS, veți găsi, alături de prospect, un Card al Pacientului, sau este posibil ca medicul dumneavoastră sa vă înmâneze un card similar.

Acest card al pacientului include informații care vor fi utile pentru dumneavoastră/pentru copil/pentru furnizorii de servicii de îngrijire și avertizează alți medici că sunteți tratat/pacientul este tratat cu Apixaban IASIS. Trebuie să aveți întotdeauna acest card cu dumneavoastră.

Completați următoarele secțiuni sau cereți medicului dumneavoastră să facă acest lucru:

Numele:
Data nașterii:
Indicație:
Greutate:
Doza:……..mg Apixaban (corespunzătoare cu……. ml apixaban suspensie orală) de două ori pe zi
Numele medicului:
Numărul de telefon al medicului: Împăturiți cardul și luați-l întotdeauna cu dumneavoastră.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă și fabricanții

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă IASIS PHARMACEUTICALS HELLAS S.A. Filis Avenue, 137, Kamatero, Attica, 13451, Grecia Τel.: +30 210 2311031

Fabricantul IASIS PHARMACEUTICALS HELLAS SA Archimidous Street Koropi Attikis, 19 400, Grecia

Acest medicament este autorizat în Statele Membre ale Spațiului Economic European sub următoarele denumiri comerciale

Malta: Apixaban IASIS 1.25 mg/ml oral suspension Cipru: Apixaban IASIS 1,25 mg/ml πόσιμο εναιώρημα Grecia: Apixaban IASIS 1,25 mg/ml πόσιμο εναιώρημα România: Apixaban IASIS 1,25 mg/ml suspensie orală

Acest prospect a fost revizuit în mai 2026.

Fiecare 1 ml de suspensie orală conține 1,25 mg apixaban.

Excipient(ți) cu efect cunoscut Benzoat de sodiu (E211) 0,65 mg/ml Metabisulfit de sodiu (E223) 1,90 mg/ml

Pentru lista completă a excipienților, vezi pct. 6.1.

Sucraloză (E955) Aromă de mentă1) Benzoat de sodiu (E211) Metabisulfit de sodiu (E223) Edetat disodic(E385) Zaharină sodică (E954) Gumă xantan (E415) Acid citric (E330) Citrat de sodiu (E331) Apă purificată 1) Aroma de mentă este formată din preparate aromatizante, maltodextrină de porumb și amidon modificat de porumb

Sucraloză (E955) · excipient

Aromă de mentă1) · excipient

Benzoat de sodiu (E211) · excipient

Metabisulfit de sodiu (E223) · excipient

Edetat disodic(E385) · excipient

Zaharină sodică (E954) · excipient

Gumă xantan (E415) · excipient

Acid citric (E330) · excipient

Citrat de sodiu (E331) · excipient

Apă purificată · excipient

Aroma de mentă este formată din preparate aromatizante · excipient

maltodextrină de porumb și amidon modificat · excipient

de porumb · excipient

Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie şi pe blister după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

A nu se păstra la temperaturi peste 25°C. După prima deschidere, a nu se păstra la temperaturi peste 25°C. După prima deschidere a flaconului, soluția se poate păstra timp de 40 de zile. Aruncați cantitatea de medicament rămasă după 40 de zile de la deschiderea flaconului.

MEDICAMENTELE EXPIRATE ȘI/SAU NEUTILIZATE TREBUIE RETURNATE LA SPITALE PUBLICE SAU PRIVATE.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

18 luni

După prima deschidere a flaconului, suspensia poate fi păstrată timp de 40 de zile.

A nu se păstra la temperaturi peste 25°C. După prima deschidere, a nu se păstra la temperaturi peste 25°C.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu 1 flac. din sticla bruna, cu adaptor pt. seringa si o seringa dozatoare de 5 ml, cu marcaj CE si cu gradatii de 0,1 ml, cu 75 ml sups. orala · 16604/2026/01

Cutie cu 1 flac. din sticla bruna, cu adaptor pt. seringa si o seringa dozatoare de 5 ml, cu marcaj CE si cu gradatii de 0,1 ml, cu 100 ml sups. orala · 16604/2026/02

Cutie cu 1 flac. din sticla bruna, cu adaptor pt. seringa si o seringa dozatoare de 5 ml, cu marcaj CE si cu gradatii de 0,1 ml, cu 150 ml sups. orala · 16604/2026/03

Documente oficiale

RCPRezumatul caracteristicilor produsuluiDeschide PDF · ANMDMR ProspectProspect — informații pentru pacientDeschide PDF · ANMDMR AmbalajInformații privind etichetareaDeschide PDF · ANMDMR