Anexate 0,1 mg/ml

Anexate este recomandat pentru administrare intravenoasă lentă şi trebuie administrat doar de către un anestezist sau de către un medic experimentat. Poate fi administrat fie nediluat, fie diluat (vezi pct. 6.6).

Anexate poate fi administrat în asociere cu alte proceduri de resuscitare.

Adulţi În anestezie: Doza iniţială recomandată este de 0,2 mg flumazenil, administrată i.v. în decurs de 15 secunde. Dacă în decurs de 60 secunde, nu se obţine gradul de conştienţă dorit se poate injecta o a doua doză de 0,1 mg; aceasta se poate repeta la intervale de 60 secunde, dacă este necesar, până la administrarea unei doze totale de 1 mg.

Doza uzuală este de 0,3-0,6 mg, dar necesarul individual poate varia considerabil, în funcţie de doză, durata efectului benzodiazepinelor administrate şi caracteristicile pacientului.

În cadrul terapiei intensive şi al abordării terapeutice a lipsei de conştienţă de etiologie necunoscută: Doza iniţială recomandată este de 0,3 mg flumazenil, administrată i.v. Dacă, în decurs de 60 secunde, nu se obţine gradul de conştienţă dorit, se poate injecta Anexate în mod repetat până când pacientul se trezeşte sau până la administrarea unei doze totale de 2 mg. Dacă reapare somnolenţa, se poate administra o a doua doză de flumazenil i.v. in bolus, sau ca perfuzie i.v. cu viteza de 0,1-0,4 mg pe oră.

Doza și viteza perfuziei trebuie ajustate individual în funcţie de nivelul de trezire dorit.

În unităţile de terapie intensivă, administrarea injectabilă lentă a dozelor de Anexate adaptate individual nu determină apariţia simptomelor sindromului de întrerupere la pacienţii trataţi cu benzodiazepine în doze mari şi/sau o perioadă îndelungată de timp. Dacă apar totuşi semne neaşteptate de suprastimulare, trebuie administrate intravenos lent doze de diazepam sau midazolam adaptate în funcţie de răspunsul pacientului (vezi pct. 4.4).

Dacă nu se obţine o ameliorare semnificativă a stării de conştienţă sau a funcţiei respiratorii după administrarea dozelor repetate de Anexate, trebuie avută în vedere o etiologie nonbenzodiazepinică a stării patologice. Pacienţi vârstnici Nu sunt disponibile date specifice privind utilizarea Anexate la pacienţii vârstnici, dar trebuie avută în vedere sensibilitatea mai mare a acestei populaţii la efectele benzodiazepinelor şi aceştia trebuie trataţi cu precauţie.

Copii cu vârsta >1 an: Pentru inversarea sedării conştiente indusă cu benzodiazepine la copii cu vârsta >1 an, doza iniţială recomandată este de 0,01 mg/kg (până la 0,2 mg) administrată i.v. în decurs de 15 secunde. Dacă, în decurs de 45 secunde, nu se obţine gradul de conştienţă dorit se pot administra injectabil doze ulterioare de 0,01 mg/kg (până la 0,2 mg) care pot fi repetate la intervale de 60 secunde atunci când este necesar (de până la maximum 4 administrări suplimentare) până la o doză totală maximă de 0,05 mg/kg sau 1 mg, oricare dintre acestea e mai mică. Doza trebuie individualizată în funcţie de răspunsul pacientului. Nu sunt disponibile date privind siguranţa şi eficacitatea administrărilor repetate de Anexate la copii pentru resedare.

Pacienţi cu insuficienţă renală Nu sunt necesare ajustări de doze la pacienţii cu insuficienţă renală.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică Deoarece flumazenil este metabolizat predominant în ficat, se recomandă ajustarea cu grijă a dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Până la obţinerea unor date suficiente, Anexate trebuie administrat la copiii cu vârstă sub 1 an numai dacă riscurile pentru pacient (mai ales în cazul supradozajului accidental) au fost evaluate în raport cu beneficiile tratamentului. Anexate trebuie administrat cu precauţie în cazul inversării sedării conştiente, în cazul resuscitării noului-născut şi în cazul inversării efectelor sedative ale benzodiazepinelor utilizate pentru inducţia anesteziei generale.

Efectul antagonist al flumazenil este specific pentru benzodiazepine; prin urmare, nu se aşteaptă obţinerea unui efect dacă sedarea este produsă de alte substanţe.

Deoarece flumazenil are în general o durată de acţiune mai scurtă decât benzodiazepinele, starea clinică a pacientului trebuie monitorizată (preferabil în unitatea de terapie intensivă) pentru observarea semnelor de reapariţie a sedării, deprimare a respiraţiei sau a altor efecte reziduale ale benzodiazepinei, o perioadă adecvată corespunzător dozei şi duratei efectului benzodiazepinei utilizate, până la dispariţia efectului flumazenil. Deoarece pacienții cu insuficienţă hepatică asociată pot manifesta efecte întârziate la benzodiazepine, aşa cum sunt cele prezentate mai sus, poate fi necesară o extindere a perioadei de observaţie.

Utilizarea antagonistului nu este recomandată la pacienţii cu epilepsie cărora li s-a administrat o perioadă îndelungată tratament cu benzodiazepine. Deşi Anexate posedă un uşor efect intrinsec anticonvulsivant, întreruperea bruscă de către acesta a efectului protector al agonistului benzodiazepinic poate determina apariţia convulsiilor la pacienţii cu epilepsie.

Utilizarea Anexate la pacienţii cu traumatisme craniene severe (şi/sau presiune intracraniană instabilă) poate să precipite apariţia convulsiilor sau să modifice fluxul sanguin cerebral, conducând la creşterea presiunii intracraniene, la pacienţii trataţi cu benzodiazepine.

Trebuie evitată injectarea rapidă a Anexate. La pacienţii cărora li s-au administrat benzodiazepine în doze mari şi/sau cu expunere îndelungată la benzodiazepine, terminată în orice moment cuprins în intervalul de câteva săptămâni înainte de administrarea Anexate, injectarea rapidă a unor doze egale cu sau mai mari de 1 mg a determinat apariţia simptomelor sindromului de întrerupere, inclusiv palpitaţii, agitaţie, anxietate, instabilitate emoţională, depresie, nervozitate, insomnie, iritabilitate, transpiraţii, diaree, precum şi confuzie uşoară şi tulburări senzoriale (vezi pct. 4.2).

De asemenea, există posibilitatea apariţiei simptomelor sindromului de întrerupere, uşoare, tranzitorii, chiar după administrarea de benzodiazepine pentru o perioadă scurtă.

Pentru pacienţii trataţi cronic cu doze mari de benzodiazepine, trebuie evaluate cu grijă avantajele administrării flumazenil în raport cu riscul apariţiei simptomelor sindromului de întrerupere; dacă, în ciuda dozării atente, apar simptomele sindromului de întrerupere, poate fi necesar tratamentul cu doze mici de benzodiazepine administrate intravenos, în funcţie de răspunsul pacientului.

Dacă flumazenil trebuie administrat în anestezie la finalul operaţiei, aceasta se face după dispariţia efectului medicamentelor miorelaxante periferice (medicamente blocante neuromusculare).

La pacienţii cu risc mare, beneficiile sedării induse de o benzodiazepină trebuie evaluate în raport cu riscurile revenirii rapide la starea de conştienţă.

La pacienţii anxioşi în faza pre-operatorie sau la pacienţii care suferă de anxietate cronică sau tranzitorie, doza de flumazenil trebuie ajustată cu grijă. La unii pacienţi (de exemplu, cu probleme cardiace), menţinerea unui anumit grad de sedare în perioada imediat post-operatorie poate fi de preferat în locul conştienţei complete.

După intervenţii chirurgicale majore, trebuie avută în vedere durerea post-operatorie şi poate fi de preferat ca pacientul să fie menţinut uşor sedat.

Anexate trebuie utilizat cu precauţie în cazul supradozajului polimedicamentos. În mod special, în cazul unei intoxicaţii cu benzodiazepine şi antidepresive triciclice şi/sau tetraciclice, anumite efecte toxice cum ar fi convulsiile şi aritmiile cardiace, produse de aceste antidepresive şi care se manifestă mai puţin frecvent la administrarea concomitentă a benzodiazepinelor, sunt exacerbate la administrarea flumazenil.

Eliminarea poate fi întârziată la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Nu se recomandă administrarea Anexate nici ca tratament al dependenţei de benzodiazepine şi nici în cadrul abordării terapeutice a sindromului de abstinenţă prelungită la benzodiazepine.

Anexate conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) per mililitru.

Acest medicament conţine sodiu 3,7 mg per ml (18,5 mg per fiolă de 5 ml). Doze de peste 0,6 mg (6 ml soluţie Anexate) conţin mai mult de 1 mmol sodiu (23 mg). Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie de sodiu.

Au fost raportate evenimentele adverse menţionate mai jos. Evenimentele adverse se remit de regulă rapid, fără să necesite tratament special.

Tulburări ale sistemului imunitar Cu frecvenţă necunoscută: pot apărea reacţii de hipersensibilitate, inclusiv anafilaxie.

Tulburări psihice Mai puţin frecvente: Agitaţie, anxietate, frică: după injectarea rapidă, de obicei nu necesită tratament. Cu frecvenţă necunoscută: Simptomele sindromului de întrerupere (de exemplu, agitaţie, anxietate, tahicardie, ameţeală, transpiraţii, instabilitate emoţională, confuzie, tulburări senzoriale), după injectarea rapidă a unor doze de 1 mg sau mai mult la pacienţii cu doze mari şi/sau expunere îndelungată la benzodiazepine terminată în orice moment cuprins în intervalul de câteva săptămâni înainte de administrarea flumazenil (vezi pct. 4.4); de asemenea, există posibilitatea apariţiei simptomelor sindromului de întrerupere, uşoare, tranzitorii, chiar după administrarea de benzodiazepine pentru o perioadă scurtă; atacuri de panică (la pacienţii cu antecedente ale acestei afecţiuni); plâns anormal, agitaţie, reacţii de agresivitate (profilul reacţiilor adverse la copii este în general similar cu cel al adulţilor. S-au raportat plâns anormal, agitaţie şi reacţii de agresivitate atunci când flumazenil a fost administrat pentru inversarea sedării conştiente).

Tulburări ale sistemului nervos Cu frecvenţă necunoscută: Convulsii: în special la pacienţii cu epilepsie sau insuficienţă hepatică severă, mai ales după tratament îndelungat cu benzodiazepine sau în cazul supradozajului polimedicamentos (vezi pct. 4.4).

Tulburări cardiace Mai puţin frecvente: Palpitaţii: după injectarea rapidă, de obicei nu necesită tratament.

Tulburări vasculare Cu frecvenţă necunoscută: Creşterea tranzitorie a tensiunii arteriale (la trezire).

Tulburări gastro-intestinale Frecvente: Greaţă, vomă: în timpul administrării post-operatorii, în special dacă au fost administrate şi opiacee.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Cu frecvenţă necunoscută: Hiperemie facială.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Cu frecvenţă necunoscută: Frisoane: după injectarea rapidă, de obicei nu necesită tratament.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.