Acasă/ Medicamente/ Amiodarona Arena
C01BD01 · Antiaritmice clasa i si iii antiaritmice clasa iii Prescripție restrictivă

Amiodarona Arena 200 mg

Comprimate · DCI: Amiodaronum

Amiodaronă Arena conţine substanţa activă numită clorhidrat de amiodaronă.

Cum citiți informația
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Amiodaronă Arena conţine substanţa activă numită clorhidrat de amiodaronă. Acest medicament aparţine unei clase de medicamente numite antiaritmice, care vă ajută inima să bată regulat.

Acest medicament este indicat pentru prevenirea şi tratamentul anumitor tulburări de ritm cardiac.

Profilaxia recidivelor:

  • tahicardiilor ventriculare cu prognostic vital: tratamentul se instituie în mediu spitalicesc sub monitorizare;
  • tahicardiilor ventriculare documentate, simptomatice şi invalidante;
  • tahicardiilor supraventriculare documentate care necesită tratament, în caz de rezistenţă sau contraindicaţie a altor terapii. Tratamentul tahicardiilor supraventriculare: rărirea ritmului sau conversia fibrilaţiei sau flutterului atrial. Tahiaritmii asociate cu sindromul Wolff-Parkinson-White. Poate fi utilizat în prezenţa bolii coronariene şi/sau în prezenţa unei alterări a funcţiei ventriculului stâng.
Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră saufarmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Doza recomandată Doza uzuală diferă foarte mult de la o persoană la alta. De obicei, dozele recomandate sunt:

  • doza de atac: 3 comprimate Amiodaronă Arena (600 mg clorhidrat de amiodaronă) pe zi, timp de 8 – 15 zile;
  • în anumite cazuri, doza de atac poate fi: 4-5 comprimate Amiodaronă Arena (800- 1000 mg clorhidrat de amiodaronă) pe zi, sub supraveghere electrocardiografică;
  • doza de întreţinere: ½ comprimat până la 2 comprimate Amiodaronă Arena (100 – 400 mg clorhidrat de amiodaronă) pe zi. Rareori este necesară o doză de întreţinere mai mare.

Doza de întreţinere trebuie revizuită periodic, mai ales când aceasta depăşeşte 200 mg clorhidrat de amiodaronă pe zi.

Dacă utilizaţi mai mult Amiodaronă Arena decât trebuie Dacă aţi luat mai mult decât trebuie din acest medicament, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau celui mai apropiat departament de urgenţă.

Dacă uitaţi să utilizaţi Amiodaronă Arena

Omiterea ocazională a unei doze nu vă expune niciunui risc deosebit. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă încetaţi să utilizaţi Amiodaronă Arena Nu trebuie să întrerupeţi tratamentul fără recomandarea medicului dumneavoastră.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale.

Doza recomandată pentru tratamentul de atac este de 600 mg clorhidrat de amiodaronă (3 comprimate Amiodaronă Arena 200 mg) pe zi, timp de 8-15 zile. În anumite cazuri, tratamentul de atac poate fi început şi cu doze mai mari, 800-1000 mg clorhidrat de amiodaronă (4-5 comprimate Amiodaronă Arena 200 mg) pe zi, sub supraveghere electrocardiografică.

Doza recomandată pentru tratamentul de întreţinere este de 100-400 mg clorhidrat de amiodaronă (1/2-2 comprimate Amiodaronă Arena 200 mg) pe zi, în funcţie de răspunsul pacientului; se tatonează doza minimă eficace. Rareori este necesară o doză de întreţinere mai mare. Doza de întreţinere trebuie revizuită periodic, mai ales când aceasta depăşeşte 200 mg clorhidrat de amiodaronă pe zi.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2
  • dacă sunteţi alergic la iod, la amiodaronă sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6),
  • dacă aveţi tulburări de ritm şi/sau de conducere cardiacă manifestate prin bătăi rare ale inimii (cum sunt bradicardie sinusală, bloc sinoatrial, boala nodului sinusal, tulburări de conducere de grad înalt), şi nu aveţi pace-maker (stimulator cardiac) implantat,
  • în caz de colaps cardiovascular
  • dacă aveţi tensiune arterială foarte mică
  • dacă aveţi funcţia tiroidei afectată
  • dacă sunteţi gravidă (trimestrul II și III),
  • dacă alăptaţi,
  • dacă luaţi Amiodaronă Arena în asociere cu sotalol, sparfloxacină, dofetilidă, anumite medicamente care determină torsada de vârfuri.

Hipersensibilitate la iod, la clorhidrat de amiodaronă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1. Bradicardie sinusală cu bloc sinoatrial. Disfuncţie de nod sinusal (ce determină bradicardie sinusală marcată). Tulburări de conducere de grad înalt (în lipsa unui pacemaker). Colaps cardiovascular, hipotensiune arterială marcată. Disfuncţii tiroidiene (prezente sau în antecedente). Tratament concomitent cu sotalol, sparfloxacină, dofetilidă, anumite medicamente care determină torsade de vârfuri. Sarcină (trimestrul II şi III) şi alăptare.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Înaintea începerii tratamentului trebuie efectuată o electrocardiogramă (ECG), dozarea TSH-ului (tireotrofinei) şi kaliemiei.

Amiodarona poate determina apariţia unor modificări („cordaronice”) pe electrocardiogramă (ECG) cum sunt prelungirea intervalului QT cu posibila apariţie a undei U. Aceste modificări reprezintă un semn al instalării efectului terapeutic şi nu reflectă toxicitate. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi orice alte medicamente (vezi punctul „Amiodaronă Arena împreună cu alte medicamente”) sau aveţi un dezechilibru al sărurilor în sânge, deoarece în aceste situaţii poate să apară prelungirea intervalului QT.

Înainte să luaţi Amiodaronă Arena, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă:  aveţi un pace-maker sau un defibrilator implantabil (dispozitive de stimulare a inimii), deoarece acest medicament poate afecta acţiunea acestora şi medicul dumneavoastră va dori să verifice periodic funcţionarea dispozitivelor, înainte şi în timpul tratamentului.

La vârstnici, este accentuat efectul de scădere a frecvenţei bătăilor inimii. De aceea, dacă sunteţi vârstnic (cu vârsta peste 65 ani) va fi necesar ca medicul să vă supravegheze mai atent.

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă:  reapare un ritm cardiac prea rapid sau aveţi orice alte modificări noi ale ritmului cardiac;  aveţi antecedente personale sau familiale de boli tiroidiene deoarece clohidratul de amiodaronă poate determina disfuncţii tiroidiene. De aceea, se recomandă monitorizare atentă clinică şi biologică înaintea începerii tratamentului, în timpul tratamentului şi câteva luni după întreruperea tratamentului. Dacă se suspectează disfuncţie tiroidiană se recomandă dozarea TSH.

Înaintea unei intervenţii chirurgicale, spuneţi medicului anestezist că urmaţi un tratament cu amiodaronă.

Teste cardiace, pulmonare şi analize ale sângelui Înainte de a începe tratamentul şi pe parcursul tratamentului cu Amiodaronă Arena, medicul dumneavoastră vă poate efectua teste pentru a verifica starea dumneavoastră de sănătate şi modul în care medicamentul are efect la dumneavoastră.  Medicul dumneavoastră vă va verifica activitatea electrică a inimii (electrocardiogramă), utilizând un aparat ECG.  Medicul dumneavoastră poate să recomande efectuarea unor analize de sânge pentru a determina valoarea potasiului din sânge, deoarece valorile anormale ale potasiului pot favoriza apariţia de aritmii.  Medicul dumneavoastră va cere efectuarea unor analize de sânge pentru a verifica funcţia ficatului dumneavoastră.  Medicul dumneavoastră va cere efectuarea unor analize de sânge pentru a verifica funcţia tiroidei.  Este posibil ca medicul dumneavoastră să vă verifice plămânii (radiografie toracică). În unele cazuri, poate fi necesar ca tratamentul cu Amiodaronă Arena să fie oprit.

Înaintea începerii tratamentului trebuie efectuate electrocardiograma, dozarea TSH-ului (tireotrofinei) şi kaliemiei. Scăderea frecvenţei cardiace poate fi chiar mai accentuată la bolnavii vârstnici.

Sub tratament cu clorhidrat de amiodaronă, apar modificări ECG: prelungirea intervalului QT reprezentat de prelungirea repolarizării şi eventual de apariţia undei U. Acestea sunt semne de impregnare medicamentoasă terapeutică şi nu de toxicitate. Apariţia sub tratament a unui bloc atrio-ventricular de gradul II sau III, a unui bloc sinoatrial sau a unui bloc bifascicular necesită oprirea tratamentului; un bloc atrio-ventricular de gradul I necesită supraveghere atentă.

Datorită conţinutului în iod, clorhidratul de amiodaronă poate da rezultate false la anumite teste ale funcţiei tiroidiene (fixarea iodului radioactiv, PBI); cu toate acestea un bilanţ al funcţiei tiroidiene este întotdeauna posibil. Clorhidratul de amiodaronă poate determina disfuncţii tiroidiene (vezi pct. 4.8) în special la pacienţi cu antecedente personale sau familiale de boli tiroidiene. De aceea, se recomandă monitorizare atentă clinică şi biologică înaintea începerii tratamentului, în timpul tratamentului şi câteva luni după întreruperea tratamentului. Dacă se suspectează disfuncţie tiroidiană se recomandă dozarea TSH.

Deoarece medicamentele antiaritmice pot fi ineficace sau chiar aritmogene la pacienţii cu disfuncţii electrolitice, în particular cu hipokaliemie, orice deficit de potasiu sau magneziu trebuie corectat înainte de a institui tratamentul cu clorhidrat de amiodaronă. Se recomandă pacienţilor să evite expunerea la soare sau să folosească măsuri de protecţie în timpul tratamentului cu clorhidrat de amiodaronă.

După deconectarea de la monitorizarea cardio-pulmonară pot să apară puseuri de hipotensiune arterială la pacienţii care au primit clorhidrat de amiodaronă.

Se recomandă supravegherea regulată a funcţiei hepatice (transaminaze) în timpul tratamentului; creşterea concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice se observă frecvent la pacienţii trataţi cu clorhidrat de amiodaronă şi în cele mai multe cazuri este asimptomatică. Dacă creşterea depăşeşte de trei ori limitele normale, dozele trebuie reduse sau chiar trebuie întreruptă administrarea clorhidratului de amiodaronă. Insuficienţa hepatică a fost rar letală la pacienţii trataţi cu clorhidrat de amiodaronă.

Anestezie: înaintea unei intervenţii chirurgicale medicul anestezist trebuie informat dacă pacientul se află sub tratament cu clorhidrat de amiodaronă. Asocierea anestezicelor generale sau locale în timpul tratamentului cronic cu clorhidrat de amiodaronă creşte riscul de apariţie a reacţiilor adverse hemodinamice (bradicardie, hipotensiune arterială, scăderea debitului cardiac şi tulburări de conducere). Câteva cazuri de detresă respiratorie acută au fost observate imediat după o intervenţie chirurgicală la pacienţi trataţi cu clorhidrat de amiodaronă. În consecinţă este necesară supraveghere atentă în caz de ventilaţie artificială la aceşti pacienţi.

Creşterea concentraţiei plasmatice a flecainidei a fost observată în timpul administrării concomitente cu clorhidrat de amiodaronă. Doza de flecainidă trebuie redusă corespunzător.

Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente.

Nu trebuie să luaţi niciunul dintre următoarele medicamente în timp ce utilizaţi Amiodaronă Arena:

  • anumite medicamente care determina torsada de vârfuri cum sunt:  bepridil (pentru dureri în piept determinate de boala de inimă),  difemanil, disopiramidă, chinidină, forme i.v. de eritromicină, sultopridă, vincamină,  sotalol, dofetilidă,  sparfloxacină,  astemizol, halofantrină, pentamidină,  laxative iritante.
  • diltiazem injectabil: risc de bradicardie şi de bloc atrio-ventricular; dacă această asociere este indispensabilă, se va face sub supraveghere clinică şi ECG continuă;
  • beta-blocante (altele decât esmololul): posibilitate de apariţie a unor modificări ale automatismului şi conducerii prin suprimarea mecanismului simpatic compensator; este necesară supraveghere clinică şi ECG.

Trebuie să evitaţi asocierea acestui medicament cu:

  • medicamente anticoagulante orale (acenocumarol, warfarină) utilizate pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge;
  • ciclosporină (medicament imunosupresor);
  • diltiazem oral;
  • medicamente digitalice;
  • esmolol;
  • medicamente care scad concentratia potasiului în sânge: diuretice, corticoizi (gluco-, mineralocorticoizi), tetracosactid, amfotericină B administrată i.v.
  • fenitoină.

Amiodaronă Arena împreună cu alimente, băuturi şi alcool

Evitaţi să consumaţi suc de grapefruit în timpul tratamentului cu Amiodaronă Arena. Acesta poate influenţa efectul obişnuit al medicamentului dumneavoastră.

Asocieri contraindicate:

  • anumite medicamente care determină torsade de vârfuri (bepridil, difemanil, disopiramidă, chinidină, forme i.v. de eritromicină, sultopridă, vincamină): risc major de tulburări de ritm ventriculare, în special torsade de vârfuri;
  • sotalol, dofetilidă: risc major de tulburări de ritm ventriculare, în special torsade de vârfuri;
  • sparfloxacină: risc de apariţie a torsadei de vârfuri prin prelungirea intervalului QT (efect aditiv electrofiziologic).

Asocieri nerecomandate:

  • anumite medicamente care pot determina torsade de vârfuri (astemizol, halofantrină, pentamidină): risc major de tulburări de ritm ventriculare, în special torsade de vârfuri; este necesară supraveghere clinică şi ECG;
  • laxative iritante: risc de apariţie a torsadei de vârfuri (hipokaliemia este un factor favorizant, la fel ca şi bradicardia şi un interval QT lung preexistent); se va utiliza un laxativ din altă clasă;
  • diltiazem injectabil: risc de bradicardie şi de bloc atrio-ventricular; dacă această asociere este indispensabilă, se va face sub supraveghere clinică şi ECG continuă;
  • beta-blocante (altele decât esmololul): posibilitate de apariţie a unor modificări ale automatismului şi conducerii prin suprimarea mecanismului simpatic compensator; este necesară supraveghere clinică şi ECG.

Asocieri care necesită precauţii de utilizare:

  • anticoagulante orale (acenocumarol, warfarina): creşterea efectului anticoagulant şi risc hemoragic; necesită control frecvent al INR şi adaptarea dozei de anticoagulant în timpul tratamentului cu clorhidrat de amiodaronă şi după oprirea lui;
  • ciclosporină: creşterea concentraţiilor plasmatice de ciclosporină prin scăderea metabolizării hepatice a acestora cu risc de nefrotoxicitate; sunt necesare scăderea dozei de ciclosporină, controlul funcţiei renale şi determinarea concentraţiei plasmatice a ciclosporinei cu adaptarea dozelor în timpul tratamentului cu clorhidrat de amiodaronă şi după oprirea lui;
  • diltiazem (oral): risc de bradicardie şi de bloc atrio-ventricular în special la vârstnici; se recomandă supraveghere clinică şi ECG;
  • digitalice: scăderea automatismului (bradicardie excesivă) şi tulburări de conducere atrio-ventriculare; pentru digoxină: poate creşte digoxinemia, prin diminuarea clearance-ului digoxinei; sunt necesare supraveghere clinică şi ECG şi controlarea concentraţiei plasmatice a digoxinei;
  • esmolol: tulburări de contractilitate, automatism şi conducere (prin suprimarea mecanismului simpatic compensator); se recomandă supraveghere clinică şi ECG;
  • medicamente hipokaliemiante: diuretice, corticoizi (gluco-, mineralocorticoizi), tetracosactid, amfotericină B administrată i.v.: risc de apariţie a torsadei de vârfuri (hipokaliemia este un factor favorizant, la fel ca şi bradicardia şi un interval QT lung preexistent); este necesară prevenirea hipokaliemiei şi, dacă este necesar, corectarea ei şi supravegherea intervalului QT; în caz de apariţie a torsadei de vârfuri, nu se vor administra antiaritmice;
  • fenitoină: creşterea concentraţiei plasmatice a fenitoinei, cu semne de supradozaj, mai ales semne neurologice (prin scăderea metabolismului hepatic al fenitoinei); sunt necesare supraveghere clinică şi scăderea dozei de fenitoină la apariţia semnelor de supradozaj.
Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

Din cauza conţinutului de iod, acest medicament este contraindicat în trimestrele II și III ale sarcinii, iar în trimestrul I nu este recomandat.

Alăptarea este contraindicată în timpul tratamentului cu acest medicament.

Studiile la animale nu au pus în evidenţă un efect teratogen. În absenţa efectului teratogen la animale, un efect malformativ la specia umană nu este de aşteptat. Substanţele responsabile de malformaţii la specia umană nu s-au dovedit teratogene la animale în studii bine conduse la două specii. În clinică nu există până în prezent date suficiente pentru a evalua un posibil efect malformativ al clorhidratului de amiodaronă dacă se administrează în primul trimestru de sarcină. Tiroida fetală începe să fixeze iod începând din a 14-a săptămână de amenoree; nici un efect asupra tiroidei fetale nu este de aşteptat în caz de administrare anterior de această dată. O supraîncărcare cu iod asociată cu utilizarea acestui produs după această perioadă poate determina hipotiroidie fetală, biologic sau clinic (guşă).

În consecinţă, nu se recomandă administrarea clorhidratului de amiodaronă în trimestrul I iar în trimestrele II şi III ale sarcinii este contraindicată. Clorhidratul de amiodaronă traversează bariera feto-placentară şi este excretat în lapte în cantităţi mari. În consecinţă, alăptarea este contraindicată în timpul tratamentului cu amiodaronă.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Tulburări hematologice şi limfatice Foarte rare: anemie hemolitică, anemie aplastică, trombocitopenie. Cu frecvenţă necunoscută: neutropenie, agranulocitoză

Tulburări ale sistemului imunitar Cu frecvenţă necunoscută: edem angioneurotic (edem Quincke). reacţie anafilactică/anafilactoidă, şoc anafilactic

Tulburări endocrine Frecvente: hipotiroidie hipertiroidie, uneori letală Semne şi simptome ale disfuncţiei tiroidiene: În absenţa oricărei manifestări de disfuncţie tiroidiană, modificările biochimice “disociate” (creşterea T4, cu păstrarea unor valori normale sau uşor scăzute pentru T3) nu justifică întreruperea tratamentului.

  • hipotiroidia se manifestă în forma clasică prin: creştere în greutate, intoleranţă la frig, activitate redusă, bradicardie pronunţată, apatie, somnolenţă; diagnosticul este susţinut de creşterea evidentă a TSH. Întreruperea tratamentului determină revenirea progresivă la eutiroidie, într-un interval de 1 până la 3 luni; această întrerupere nu este obligatorie: dacă indicaţia o justifică, tratamentul cu amiodaronă poate fi continuat, în asociere cu terapie hormonală de substituţie cu L-tiroxină. Doza de L-tiroxină se ajustează în funcţie de TSH.
  • hipertiroidia este mai greu de diagnosticat: simptomatologia fiind minimă şi uneori atipică (scădere ponderală, instalarea aritmiei, angină pectorală, insuficienţă cardiacă congestivă); forme psihiatrice la vârstnici şi chiar tireotoxicoză. Diagnosticul este susţinut de o scădere evidentă a concentraţiilor de TSHus. În acest caz, întreruperea tratamentului cu amiodaronă este obligatorie; de obicei, întreruperea tratamentului este suficientă pentru a declanşa vindecarea clinică, în 3 – 4 săptămâni. Cazurile severe, care pot avea evoluţie letală, necesită administrarea urgentă a tratamentului adecvat. Dacă tireotoxicoza este severă, determinată de hipertiroidie sau prin afectarea miocardului, eficacitatea inconstantă a antitiroidienelor de sinteză face necesară corticoterapia susţinută (1 mg/kg) şi suficient de prelungită (3 luni). Cazuri de hipertiroidie au fost raportate pe parcursul câtorva luni de la întreruperea tratamentului cu amiodaronă.

Foarte rare: sindrom de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic (SIADH) (sindrom Schwartz-Bartter).

Tulburări metabolice şi de nutriţie Cu frecvenţă necunoscută: scădere a poftei de mâncare

Tulburări psihice Cu frecvenţă necunoscută: stare confuzională, delir (inclusiv confuzie), halucinaţii

Tulburări oculare Foarte frecvente: microdepozitele corneene, prezente aproape în mod constant la adult, rămân, de obicei, localizate la aria sub-pupilară. Acestea pot fi asociate cu perceperea de halouri colorate în lumină orbitoare sau cu senzaţia de vedere înceţoşată. Microdepozitele corneene sunt constituite din depozite de complexe lipidice şi sunt reversibile la întreruperea tratamentului. Foarte rare: neuropatie/nevrită optică, cu vedere neclară şi scăderea acuităţii vizuale şi edem papilar la nivelul fundului de ochi (vezi pct. 4.4). Evoluţia poate fi către scăderea acuităţii vizuale, mai mult sau mai puţin severă, până la cecitate.

Tulburări cardiace Frecvente: bradicardie, în general moderată şi dependentă de doză Mai puţin frecvente: instalarea sau agravarea aritmiei, urmată uneori de stop cardiac (vezi pct. 4.4 şi 4.5) tulburări de conducere (bloc sinoatrial, bloc atrio-ventricular de diferite grade) (vezi pct. 4.4) Foarte rare: bradicardie marcată sau stop sinusal, la pacienţii cu disfuncţie de nod sinusal şi/sau la vârstnici Cu frecvenţă necunoscută: torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4 şi 4.5).

Tulburări vasculare Foarte rare: vasculită. Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Cu frecvenţă necunoscută: granulom, inclusiv granulom al măduvei osoase.

Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente: tulburări gastro-intestinale benigne (greaţă, vărsături, disgeuzie), care apar, de obicei, la dozele de atac şi dispar cu scăderea dozei. Frecvente: constipaţie Mai puţin frecvente: xerostomie Cu frecvenţă necunoscută: pancreatită (acută)

Tulburări ale aparatului genital şi sânului Foarte rare: epididimită, impotenţă. Cu frecvenţă necunoscută: scăderea libidoului

Investigaţii diagnostice Foarte rare: creşterea creatininemiei.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine Amiodaronă Arena

  • Substanţa activă este: clorhidrat de amiodaronă. Fiecare comprimat conţine clorhidrat de amiodaronă 200 mg.
  • Celelalte componente sunt: lactoză monohidrat, amidon de porumb, dioxid de siliciu coloidal anhidru, povidonă K 30, stearat de magneziu.

Cum arată Amiodaronă Arena şi conţinutul ambalajului

Se prezintă sub formă de comprimate rotunde, plate, de culoare albă, cu diametrul de 10 mm, având marcată litera A pe una din fețe și un șanț median pe cealaltă față.

Este disponibil în cutie cu 3 sau 6 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă ARENA GROUP S.A. Str. Ştefan Mihăileanu nr. 31,cod 024022, sector 2, Bucureşti, România

Fabricantul ARENA GROUP S.A. B-dul Dunării nr. 54, cod 077190, Oras Voluntari, jud. Ilfov, România

Acest prospect a fost revizuit în Aprilie 2021.

Un comprimat conţine clorhidrat de amiodaronă 200 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 75,50 mg

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Lactoză monohidrat Amidon de porumb Dioxid de siliciu coloidal anhidru Povidonă K 30 Talc Stearat de magneziu.

clorhidrat de amiodaronă 200 mg · substanță activă
Lactoză monohidrat · excipient
Amidon de porumb · excipient
Dioxid de siliciu coloidal anhidru · excipient
Povidonă K 30 · excipient
Talc · excipient
Stearat de magneziu · excipient
Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie după Exp. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

3 ani

A se păstra la temperaturi sub 25C, în ambalajul original.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu 3 blist. PVC/Al x 10 compr. · 9977/2017/01
Cutie cu 6 blist. PVC/Al x 10 compr. · 9977/2017/02

Documente oficiale