Alprostadil “remedia” 500 Μg

Doze Doza iniţială este 0,05 g alprostadil/kg/min. Dacă tratamentul este eficient, adică se obţine ameliorarea oxigenării la copiii cu afectarea funcţiei pulmonare sau ameliorarea tensiunii arteriale sistemice şi a pH-ului sanguin la copiii cu flux sanguin sistemic scăzut, cantitatea substanţei active perfuzate ar trebui redusă până la o valoare mai mică, dar încă eficientă şi chiar până la doza de 0,01-0,025 g alprostadil/kg/min. Se recomandă administrarea cât mai devreme a alprostadilului pentru a preveni închiderea canalului arterial. Redeschiderea, dacă este cazul, se poate obţine cu o doză mai mare (> 0,1μg alprostadil/kg/min).

Dacă efectul terapeutic obţinut după administrarea a 0,05 g alprostadil/kg/min nu este suficient, doza poate fi crescută gradual până la maxim 0,4 g alprostadil/kg/min. În general, dozele mai mari 0,1 μg

alprostadil/kg/min nu cresc suplimentar eficienţa şi în general produc reacţii adverse mai grave. În general, la copiii cianotici (cu aspect vineţiu), deschiderea canalului arterial este aşteptată în 30 minute până la 3 ore după administrarea tratamentului cu alprostadil, cu o creştere a presiunii parţiale a oxigenului de aproximativ 20-30 mmHg.

Mod de administrare Alprostadil“REMEDIA”se administrează sistemic, de preferat intravenos (i.v.), în perfuzie, într-o venă mare cu ajutorul unui injectomat. Alprostadil “REMEDIA” trebuie diluat înainte de folosire. Solvenţii indicaţi sunt serul fiziologic sau soluţia de glucoză 5%. Pentru instrucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Durata administrării Alprostadil“REMEDIA”trebuie în general administrat pe o perioadă de 2-3 zile până la intervenţia chirurgicală. În cazuri excepţionale, după ce se evaluează raportul risc-beneficiu, se poate prelungi administrarea până la 3 săptămâni (la nou-născuţi cu sindrom de hipoplazie a inimii stângi, înainte de un transplant de inimă, sau la nou-născuţi în cazul în care este necesară o creştere a nou-născutului pentru a reduce riscul chirurgical) (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Alprostadil “REMEDIA” trebuie administrat numai în clinicile de pediatrie dotate cu echipamente de diagnosticare a bolilor cardiace şi cu secţii de terapie intensivă. Următorii parametri trebuie monitorizaţi regulat la copiii cu boli cardiace congenitale:

• gazele sanguine arteriale (P02, PCO2);
• pH-ul sângelui arterial;
• tensiunea arterială;
• ECG;
• frecvenţa cardiacă;
• frecvenţa respiratorie;
• statusul respirator (iniţial monitorizare continuă).

La copiii cu anomalii de crosă aortică se recomandă monitorizarea suplimentară a următorilor parametri:

• tensiunea arterială (trebuie măsurată la nivelul aortei descendente sau a extremităţilor inferioare);
• palparea pulsului femural;
• măsurarea diurezei.

La copiii cu o circulaţie sanguină pulmonară redusă, creşterea oxigenării este invers proporţională cu nivelul de oxigen din sânge măsurat iniţial (valori iniţiale pO2). Un răspuns mai bun la tratament a fost observat la pacienţii cu o valoare a pO2 iniţială scăzută (40 mmHg) s-a observat doar un raspuns mai scăzut la tratament.

Studiile clinice au demonstrat că succesul tratamentului scade odată cu creşterea vârstei nou-născutului sau a copilului. Apneea apare în special la nou-născuţii cianotici, cu o greutate corporală mai mică de 2 kg, în primele ore de perfuzare. S-a demonstrat că 10 – 12% dintre copiii cu boli cardiace sunt afectaţi.Trebuie să existe posibilitatea de intubaţie şi de aspiraţie pe termen lung, inclusiv în mijloacele de transport. Dacă reducerea dozei nu este indicată înainte de transport, trebuie avută în vedere intubarea înainte de transport. Ar trebui administrată cea mai mică doză în cel mai scurt timp posibil pentru obţinerea efectului dorit. Riscurile administrării unui tratament mai îndelungat trebuie atent cântărite în raport cu posibilele beneficii la nou-născuţii grav bolnavi (vezi 4.8).

Copiii cu o greutate la naştere mai mică de 2 kg sunt în mod special vulnerabili la următoarele reacţii adverse: tulburări cardiovasculare, depresie respiratorie; copiii cianotici sunt în mod special vulnerabili la insuficienţă respiratorie. În mod similar, astfel de riscuri apar dacă perfuzia se prelungeşte peste 48 ore (tulburări cardiovasculare şi ale sistemului nervos central) şi la un pH de 7,1 sau mai mic (tulburări ale sistemului nervos central) (vezi pct. 4.8).

La nou-născuţii la care se administrează medicamentul pe o perioadă mai mare de 5 zile, trebuie monitorizată cu mare atenţie posibila apariţie a unei hiperplazii de mucoasă gastrică la nivelul antrului sau închiderea orificiului piloric, manifestări care sunt dependente de doză. Apariţia acestei reacţii adverse a fost raportată la 7% dintre pacienţi (vezi capitolul 4.8).

În studiile clinice cu tratament pe termen lung, 50-60% dintre pacienţi au demonstrat formarea unor excrescenţe osoase pe traiectul oaselor lungi ale braţelor şi picioarelor (hiperosteoză), demineralizarea membranei intraosoase şi o creştere a fosfatazei alcaline. Aceste modificări au dispărut după oprirea tratamentului. Majoritatea modificărilor au regresat în 6 – 12 săptămâni, însă în câteva cazuri s-au prelungit până la 38 săptămâni. Frecvenţa şi gravitatea formării de noi oase depind de durata tratamentului şi de doza totală administrată; nu s-a asociat cu dozajul.

În plus, la tratamentul pe termen lung, au fost observate afectarea histologică a canalului arterial Bottalo, a arterei pulmonare sau a aortei (slăbirea şi umflarea, ruperea şi/sau lărgirea pereţilor arteriali) şi diaree non-responsivă la tratament (vezi capitolul 4.8). Aceste reacţii adverse au fost asociate cu dozajul.

La nou-născuţii cu sindrom de detresă respiratorie, care uneori poate fi confundat cu bolile cardiace cianogene, administrarea de PGE1 trebuie evitată cu orice preţ. Dacă evaluarea clinică completă nu este posibilă într-o perioadă scurtă de timp, diagnosticul trebuie stabilit clinic pe baza unui test de cianoză (pO2 < 40 Torr) şi printr-o radiografie cu raze X care are la bază o circulaţie sanguină pulmonară scăzută.

Nou-născuţii predispuşi la hemoragii trebuie monitorizaţi atent. PGE1 trebuie utilizată cu atenţie, deoarece agregarea plachetară (trombocitară) este foarte scăzută.

În timpul tratamentului, tensiunea arterială trebuie monitorizată atent (cateterizarea arterei ombilicale, auscultare sau explorare Doppler) la intervale diferite. În cazul scăderii semnificative a tensiunii arteriale, rata de perfuzare trebuie redusă imediat.

Datorită unei frecvenţe ridicate a infecţiilor în timpul tratamentului cu alprostadil, se recomandă tratament preventiv cu antibiotice.

Marea majoritate a reacţiilor adverse sunt dependente de doză. Apneea, înroşirea pielii, febra, superexcitabilitatea, bătăile rare ale inimii şi/sau tensiunea arterială scăzută indică un efect excesiv al prostaglandinei şi necesită reducerea dozei.

Etanol anhidru Un ml Alprostadil “REMEDIA” conţine etanol anhidru, 788,00 mg, echivalent la 1 ml de bere sau 0,4 ml vin pe kg şi oră la doza maximă unică.

Următoarea frecvenţă este utilizată în evaluarea reacţiilor adverse:

Reacţiile adverse foarte frecvente şi frecvente cum sunt stopul respirator, înroşirea bruscă a pielii, febra, scăderea frecvenţei bătăilor inimii sunt dependente de doză (vezi pct.4.4).

Tulburări Coagulare Anemie, Modificări hematologice intravasculară hiperanemie, ale şi limfatice diseminată trombocitopenie, numărului hemoragii, de creştere a leucocite, proteinei C creştere a reactive numărului de trombocite Tulburări Creştere a Hipercapnie, metabolice şi fosfatazei hiperpotasemie de nutriţie alcaline în sau cazul hipopotasemie, tratamentului hipocalcemie, pe termen hipoglicemie, lung hiperglicemie cetoacidozică (în caz de administrare la nou-născut cu mamă diabetică) Tulburări ale Febră, Convulsii Hiperextensie a Confuzie sistemului hipertermie cerebrale, gâtului, nervos spasme hiperexcitabilitate musculare, nervoasă, letargie, cefalee ameţeli, parestezii

Tulburări Tahicardie, Stare de şoc,

cardiace bradicardie, insuficienţă Hipotensiune cardiacă arterială, congestivă, bloc stop cardiac atrioventricular grad II, tahicardie supraventriculară, fibrilaţie ventriculară, edem cardiac, dureri toracice, palpitaţii, ameţeli Tulburări Înroşiri Hipotensiune Afectare a vasculare bruşte ale arterială canalului feţei arterial, a arterei pulmonare sau a aortei (slăbirea şi umflarea, ruperea şi/sau lărgirea pereţilor arteriali) în cazul tratamentul ui de lungă durată (vezi pct. 4.4) Tulburări Apnee Edem pulmonar respiratorii, (dependentă acut, bradipnee, toracice şi de doză) tahipnee, mediastinale (vezi pct. wheezing, 4.4) dificultăţi respiratorii, inclusiv depresie respiratorie Tulburări Diaree, Reflux, peritonită, gastrointestin hiperplazie de enterocolită ale mucoasă necrotică gastrică-în antru, incluzând închiderea pilorului în terapia pe termen lung Tulburări Creştere a hepatobiliare valorilor bilirubinei şi transaminazelor Afecţiuni Roşeaţă, edem Reacţii cutanate şi alergice (de ale ţesutului exemplu subcutanat dermatită, prurit, rash cutanat,

hipersudora ţie, febră) Tulburări Hiperostoză, Dureri articulare musculo-tulburări de scheletice şi mineralizare ale ţesutului (tratament conjunctiv îndelungat) (vezi pct. 4.4) Tulburări Insuficienţă renale şi ale renală, anurie, căilor urinare hematurie Tulburări Febră Sepsis Infecţii, Tromboză Reacţie generale şi la hipotermie, la nivelul anafilact nivelul urticarie, cateterului ică locului de tahifilaxie, şi sângerare administrare transpiraţie, locală durere, edem la nivelul locului de administrare, înroşire a venei perfuzate, flebită, dureri vasculare, inflamare a vaselor sanguine. Aceste reacţii adverse sunt preponderent reversibile şi pot fi reduse prin scăderea dozei

Există o predispoziţie către anumite reacţii adverse la copiii cântărind la naştere sub 2 kg (reacţii adverse cardiovasculare, depresie respiratorie) şi la copiii cianotici (depresie respiratorie). Această predispoziţie apare când perfuzia durează mai mult de 48 ore (reacţii adverse cardiovasculare şi la nivelul sistemului nervos central) şi la o valoare a pH-ului de 7,1 sau mai mică (reacţii adverse la nivelul sistemului nervos central) (vezi pct. 4.4).

Tratament pe termen lung În cazul unui tratament îndelungat, la 50-60% dintre pacienţi au fost observate următoarele reacţii adverse: poate creşte proliferarea corticală a oaselor lungi (hiperostoză) cu modificări de mineralizare osoasă şi creştere a fosfatazei alcaline, dar care sunt reversibile la oprirea tratamentului. În plus, în cazul tratamentului pe termen lung, s-au mai observat şi leziuni la nivelul arterei pulmonare şi aortei (slăbirea şi umflarea, ruperea şi/sau lărgirea pereţilor arteriali), precum şi diaree care nu a răspuns la tratament. În unele cazuri izolate, dependente de doză, s-a observat apariţia hiperplaziei mucoasei gastrice la nivel antral sau închiderea orificiului piloric. Această reacţie adversă a apărut la 7% dintre pacienţi (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/.