Acasă/ Medicamente/ Almiral
M01AB05 · Antiinflamatoare si antireumatice nesteroidiene derivati ai acidului acetic si substante inrudite Prescripție restrictivă

Almiral 75 mg/3 ml

Soluție injectabilă · DCI: Diclofenacum

Diclofenac sodic, substanţa activă din Almiral, aparţine unui grup de medicamente numite medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), care sunt utilizate pentru tratamentul durerii şi inflamaţiei.

Cum citiți informația
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Diclofenac sodic, substanţa activă din Almiral, aparţine unui grup de medicamente numite medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), care sunt utilizate pentru tratamentul durerii şi inflamaţiei.

Injectarea Almiral într-un muşchi este utilizată pentru a trata o serie de afecţiuni dureroase incluzând:

  • dureri acute articulare sau de spate
  • atacuri de gută.
  • durerea determinată de pietre la rinichi (calculi renali).
  • dureri cauzate de leziuni

Almiral poate fi administrat ca o injecţie într-un muşchi sau ca o perfuzie lentă într-o venă. Administrarea Almiral prin intermediul unei perfuzii într-o venă este utilizată în spital pentru tratamentul şi prevenirea durerii în urma unei intervenţii chirurgicale.

Almiral nu este adecvat pentru administrarea la copii.

Injectare intramusculară

Diclofenac este eficient în:

  • forme acute de durere, inclusiv colici renale,
  • exacerbari de osteoartrită şi artrită reumatoidă,
  • dureri de spate acute,
  • gută acută,
  • traume acute și fracturi și
  • dureri post-operatorii.

Perfuzare intravenoasă Tratamentul sau profilaxia durerii postoperatorii în timpul spitalizării.

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Medicul dumneavoastră va decide când şi cum să vă trateze cu Almiral. Almiral va fi administrat fie ca perfuzie intravenoasă (picurare în venă), fie ca injecţie intramusculară. Injecţia intramusculară este de obicei administrată în fese.

Doza uzuală este:

Adulţi Una sau două fiole (75 până la 150 mg) în fiecare zi, timp de una sau două zile.

Vârstnici Dacă sunteţi vârstnic, medicul dumneavoastră vă poate administra o doză care este mai mică decât doza uzuală pentru adulţi.

Utilizarea la copii Almiral nu este recomandat pentru administrare la copii.

Medicul sau asistenta medicală vor pregăti soluţia injectabilă pentru dumneavoastră. Dacă aţi suferit o operaţie şi sunteţi în spital, conţinutul fiolei poate fi diluat şi pus într-o pungă de perfuzie înainte de a vă fi administrat. O asistentă medicală sau un medic vă vor administra apoi soluţia injectabilă sau perfuzabilă. În mod normal, dumneavoastră nu ar trebui să vă administraţi singur(ă) Almiral. Medicul vă poate prescrie, de asemenea, un alt medicament care să fie luat în acelaşi timp cu Almiral, pentru a vă proteja stomacul, mai ales dacă aţi avut în trecut probleme, sunteţi în vârstă, sau utilizaţi alte medicamente.

Dacă utilizaţi mai mult Almiral decât trebuie (Supradozaj) Dacă credeţi că vi s-a administrat prea mult Almiral, spuneţi imediat acest lucru medicului dumneavoastră sau asistentei medicale.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Reacţiile adverse pot fi reduse minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).

Adulţi

Almiralsoluţie injectabilă nu trebuie administrat pentru mai mult de 2 zile; dacă este necesar, tratamentul poate fi continuat cu diclofenac sodic comprimate sau supozitoare.

Injectare intramusculară

Trebuie respectate următoarele recomandări pentru injectarea intramusculară, pentru a evita afectarea unui nerv sau a altor ţesuturi la locul injectării:

  • doza uzuală este o fiolă, administrată o dată (sau, în cazuri severe, de două ori) zilnic, prin injectare intragluteală profundă, în cadranul superior extern. În cazul în care două injecții sunt necesare zilnic, se recomandă utilizarea fesei alternative pentru a doua administrare. Alternativ, o fiolă de 75 mg poate fi asociată cu alte forme farmaceutice de diclofenac sodic (de exemplu comprimate, supozitoare) până la o doză zilnică maximă de 150 mg.

-colică renală: O fiolă de 75mg administrată intramuscular. Suplimentar, poate fi administrată o fiolă după 30 minute, dacă este necesar. Doza zilnică maximă recomandată de diclofenac sodic este de 150 mg.

Perfuzare intravenoasă

Se recomandă 2 regimuri alternative de dozare:

-pentru tratamentul durerii postoperatorii moderate până la severe, trebuie administrat 75 mg în perfuzie continuă, timp de 30 minute până la 2 ore. Dacă este necesar, tratamentul poate fi repetat după 4-6 ore, dar doza nu trebuie să depăşească 150 mg în orice perioadă de 24 ore.

  • pentru profilaxia durerii postoperatorii, trebuie administrată, după intervenţia chirurgicală, o doză de 25 până la 50 mg în perfuzie pe parcursul a 15 minute până la 1 oră, urmată de o perfuzie continuă de aproximativ 5 mg pe oră, până la o doză maximă zilnică de 150 mg.

Populații speciale

Vârstnici Deși farmacocinetica diclofenacului sodic nu este afectată clinic într-o măsură relevantă la pacienții vârstnici, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) trebuie utilizate cu deosebită atenție la astfel de pacienți care, în general, sunt mult mai predispuși la reacții adverse. Se recomandă utilizarea dozei minime eficace în special la vârstnicii slăbiţi sau la cei cu o greutate redusă (vezi şi Precauţii); pacientul trebuie monitorizat pentru hemoragii gastro-intestinale în timpul tratamentului cu AINS.

Insuficiență renală Diclofenac este contraindicat la pacienții cu insuficiență renală severă (vezi pct. 4.3). Nu există studii specifice efectuate la pacienții cu insuficiență renală, prin urmare, nu pot fi făcute recomandări specifice de ajustare a dozei. Se recomandă prudență în cazul administrării diclofenac la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (vezi pct. 4.3 și 4.4).

Insuficiență hepatică Diclofenac este contraindicat la pacienții cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 4.3). Nu există studii specifice efectuate la pacienții cu insuficiență hepatică, prin urmare, nu pot fi făcute recomandări specifice de ajustare a dozei. Se recomandă prudență în cazul administrării diclofenac la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată (vezi pct. 4.3 și 4.4).

Copii şi adolescenţi Fiolele de Almiral soluţie injectabilă nu sunt recomandate pentru utilizarea la copii.

Mod de administrare

  • Almiral soluţie injectabilă nu trebuie administrat sub formă de injecţie intravenoasă in bolus.
  • Înainte de a începe perfuzarea intravenoasă, Almiral soluţie injectabilă trebuie diluat imediat cu 100
  • 500ml din orice soluţie de clorură de sodiu (0,9%) sau soluţie de glucoză (5%). Ambele soluții pot fi tamponate cu soluție de bicarbonat de sodiu (0,5 ml 8,4 % sau 4,2% 1ml). Trebuie utilizate

numai soluții clare.

Pentru instrucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2
  • dacă sunteţi alergic la diclofenac, acid acetilsalicilic, ibuprofen sau orice alt AINS, metabisulfit de sodiu sau la oricare dintre celelalte componente ale Almiral, (enumerate la punctul 6) Semnele de reacţie de hipersensibilitate includ umflarea feţei şi a gurii (angioedem), probleme de respiraţie, nas înfundat, erupţii pe piele sau orice alt tip de reacţie alergică.
  • dacă aveţi, sau aţi avut vreodată, ulcer la stomac (gastric) sau ulcer duodenal (peptic), sau sângerare în tractul digestiv (aceasta poate include vărsătură cu sânge, sângerare la golirea intestinelor, sânge proaspăt în materiile fecale sau fecale negre de culoarea şi consistenţa gudronului)
  • dacă aţi avut probleme gastrice sau intestinale, după ce aţi luat alte AINS
  • dacă aveţi insuficienţă a rinichilor (renală) sau a ficatului (hepatică)
  • dacă aveţi insuficienţă a inimii (cardiacă) moderată sau severă
  • dacă sunteţi în ultimele trei luni de sarcină
  • dacă aveţi insuficienţă cardiacă congestivă diagnosticată şi/sau boală cerebrovasculară, de exemplu, dacă aţi suferit un atac de cord, un accident vascular cerebral minor (AVC), aveţi blocaje ale vaselor de sânge la nivelul inimii sau creierului sau dacă aţi suferit o intervenţie chirurgicală pentru îndepărtarea blocajelor sau efectuarea unui bypass la acestea
  • hipersensibilitate la substanţa activă, sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
  • ulcer gastric sau duodenal activ, sângerare sau perforare;
  • antecedente de sângerare sau perforaţie gastrointestinală legate de terapia cu antiinflamatoare nesteroidiene
  • ulcer peptic recurent / hemoragie activă sau în antecedente (două sau mai multe episoade dovedite de ulcerare sau sângerare)
  • ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6);
  • insuficienţa hepatică, renală sau cardiacă severă (vezi pct. 4.4 ).
  • insuficienţă cardiacă congestivă diagnosticată (NYHA II-IV), boală cardiacă ischemică, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară.
  • similar altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), diclofenacul sodic este contraindicat, de asemenea, la pacienţii la care crizele de astm bronşic, angioedem urticarie sau rinită acută sunt declanșate de ibuprofen, acid acetilsalicilic sau alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene.

Contraindicaţii speciale pentru utilizare intravenoasă:

  • utilizarea concomitentă a AINS sau a anticoagulantelor (inclusiv heparină în doze mici).
  • antecedente de diateză hemoragică, sângerare cerebro-vasculară confirmate sau suspectate.
  • operațiuni asociate cu un risc crescut de hemoragie.
  • antecedente de astm bronșic.
  • insuficiență renală moderată sau severă (creatinina serică > 160 μmol/ l).
  • hipovolemie sau deshidratare din orice cauză.
Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4
  • Asiguraţi-vă că medicul dumneavoastră ştie următoarele înainte de a vi se administra diclofenac:
  • dacă suferiţi de orice fel de tulburări intestinale, inclusiv colită ulceroasă sau boala Crohn
  • dacă aveţi probleme cu ficatul sau rinichii, sau sunteţi în vârstă
  • dacă suferiţi de orice fel de sângerări sau aveţi tulburări de coagulare
  • dacă aveţi o afecţiune numită porfirie
  • dacă aţi avut vreodată astm
  • dacă alăptaţi
  • dacă aveţi lupus eritematos sistemic (LES) sau orice afecţiuni similare
  • dacă aţi putea suferi de deshidratare
  • dacă aţi suferit recent pierderi masive de sânge
  • dacă fumaţi
  • dacă aveţi diabet
  • dacă aveţi angină pectorală, cheaguri de sânge, tensiune arterială mare, valori mărite ale colesterolului sau trigliceridelor
  • dacă aveţi probleme cu inima, aţi avut un accident vascular cerebral, sau credeţi că sunteţi o persoană cu risc de a dezvolta aceste probleme

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor.

Generalităţi Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi cardiovasculare prezentate mai jos).

Utilizarea concomitentă cu AINS sistemice, inclusiv cu inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2 ar trebui să fie evitată datorită absenţei oricărui indiciu care să demonstreze beneficii sinergice şi potenţialului de apariţie a reacţiilor adverse cumulate (vezi pct. 4.5).

Se recomandă precauție la vârstnici, din motive medicale. Îndeosebi, la pacienţii vârstnici slăbiţi sau la cei subponderali, se recomandă administrarea celei mai mici doze eficace (vezi pct. 4.2).

Ca și în cazul altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, la începutul tratamentului pot să apară, de asemenea, reacții alergice, inclusiv reacții anafilactice / anafilactoide ( vezi pct. 4.8).

Ca si alte antiinflamatoare nesteroidiene, diclofenac poate masca semne și simptome de infecție cauzate de proprietățile sale farmacodinamice. Metabisulfitul de sodiu din compoziţie poate provoca rar reacţii de hipersensibilitate grave şi bronhospasm.

Instrucțiunile referitoare la modul de administrare a injecției intramusculare trebuie urmate cu strictețe pentru a evita apariția de evenimente adverse la locul injectării, care pot să determine slăbiciune musculară, paralizie musculară, hipoestezie și necroză la locul injectării.

Efecte gastro-intestinale În cazul administrării tuturor antiinflamatoarelor nesteroidiene inclusiv a diclofenacului, s-au raportat hemoragii gastro-intestinale (hematemeză, melenă) ulceraţii sau perforaţii, cu potenţial letal şi care pot să apară în orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de afecţiuni gastro-intestinale grave. În general, acestea au consecinţe mult mai severe la vârstnici. Dacă apar

hemoragii gastro-intestinale sau ulceraţii la pacienţii cărora li se administrează diclofenac, tratamentul trebuie întrerupt. Similar tuturor AINS, este necesară o supraveghere medicală atentă şi exercitarea unei atenţii deosebite în cazul prescrierii diclofenacului sodic la pacienţii care prezintă simptome ce indică o afecţiune gastro-intestinală sau cu antecedente ambigue privind ulceraţii, hemoragii sau perforaţii gastrice sau intestinale (vezi pct. 4.8). Riscul hemoragiilor gastro-intestinale este mai mare la creşterea dozelor AINS, inclusiv diclofenac şi la pacienţii cu antecedente de ulcer, mai ales dacă este complicat cu hemoragie sau perforare.

Vârstnicii au o frecvență crescută a reacțiilor adverse la AINS, în special hemoragii intestinale și perforații gastro –intestinale care pot fi fatale (vezi pct. 4.2).

Pentru a reduce riscul toxicităţii gastro-intestinale la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special cel complicat cu hemoragie sau perforare, şi vârstnici, tratamentul trebuie iniţiat şi menţinut cu cea mai mică doză eficace.

Tratamentul concomitent cu agenți de protecție (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni), ar trebui să fie luat în considerare pentru acesti pacienţi, precum si pentru pacienţii care necesită utilizarea concomitentă a medicamentelor care conțin doze scăzute de acid acetilsalicilic (ASA / aspirină sau medicamente care pot crește riscul gastro-intestinal (vezi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special vârstnici, trebuie să raporteze orice simptom abdominal neobişnuit (mai ales hemoragie gastro-intestinale). Se recomandă prudenţă la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent ce poate creşte riscul apariţiei ulceraţiei sau hemoragiei, precum corticosteroizii administraţi sistemic, anticoagulante, cum ar fi warfarina, inhibitori specificii ai recaptării serotoninei sau antiagregante plachetare cum ar fi acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

De asemenea, se recomandă supraveghere medicală atentă şi exercitarea unei atenţii deosebite la pacienţii cu colită ulceroasă sau boala Crohn deoarece afecţiunea acestora se poate agrava (vezi pct. 4.8).

Efecte hepatice În cazul prescrierii diclofenacului sodic la pacienţii cu funcţia hepatică afectată, este necesară supraveghere medicală atentă, deoarece afecţiunea acestora se poate agrava.

Similar altor AINS, inclusiv diclofenac, valorile serice ale uneia sau mai multor enzime hepatice pot creşte. În timpul tratamentului de lungă durată cu diclofenac sodic, se recomandă ca măsura de precauţie monitorizarea periodică a funcţiei hepatice. Dacă rezultatele anormale ale testelor funcţionale hepatice persistă sau se agravează, dacă apar semne sau simptome clinice specifice afectării hepatice sau dacă apar alte manifestări (de exemplu, eozinofilie, erupţii cutanate etc.), administrarea diclofenacului sodic trebuie întreruptă. Hepatita poate să apară fără manifestări clinice de avertizare.

La pacienţii cu porfirie hepatică, se recomandă prudenţă la administrarea diclofenacului sodic deoarece se poate declanşa o criză.

Efecte renale Deoarece s-a raportat retenţie de lichide şi edem asociate tratamentului cu AINS inclusiv la diclofenac, se recomandă atenţie specială deosebită la pacienţii cu insuficienţă renală sau cardiacă, antecedente de hipertensiune arterială, vârstnici, la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent cu diuretice sau medicamente ce pot afecta semnificativ funcţia renală şi la pacienţii cu deshidratare extracelulară semnificativă de orice etiologie, de exemplu, înainte sau după o intervenţie chirurgicală majoră (vezi pct. 4.3). În aceste cazuri, în timpul tratamentului cu diclofenac sodic, monitorizarea funcţiei renale este recomandată ca o măsură de precauţie. În general, întreruperea tratamentului este urmată de revenirea la starea de dinaintea tratamentului.

Efecte cutanate Reacții cutanate grave, unele dintre ele letale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens – Johnson și necroliză epidermică toxică, au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea AINS, inclusiv diclofenac

sodic (vezi pct. 4.8). Pacienţii par a fi la cel mai înalt risc al acestor reacții la începutul tratamentului, debutul reacțiilor apărând în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Almiral trebuie întrerupt la prima apariție a erupției cutanate, a leziunilor mucoaselor sau a altor semne de hipersensibilitate.

LES şi boli ale tesutului conjunctiv mixt La pacienţii cu lupus eritematos sistemic (LES) și tulburări mixte ale țesutului conjunctiv poate exista un risc crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8).

Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS inclusiv diclofenac se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea diclofenacului, în special în doze mari (150 mg zilnic) şi în tratamentul de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral).

Pacienţii care prezintă factori majori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat) trebuie trataţi cu diclofenac numai după evaluare atentă. Deoarece factorii de risc cardiovasculari asociaţi cu administrarea diclofenacului se pot accentua în funcţie de doză şi durata expunerii, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp. Trebuie să se reevalueze periodic nevoia pacientului de atenuare a simptomelor şi răspunsul acestuia la tratament.

Efecte hematologice În timpul tratamentului de lungă durată cu diclofenac sodic, similar altor AINS, se recomandă monitorizarea hemogramei.

Similar altor AINS, diclofenacul sodic poate inhiba temporar agregarea plachetară vezi anticoagulante la pct. 4.5. Pacienţii cu tulburări de hemostază, diateză heroragică sau anomalii hematologice trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Astm preexistent La pacienţii cu astm bronşic, rinite alergice sezoniere, inflamaţii ale mucoasei nazale (precum polipii nazali), afecţiuni pulmonare obstructive cronice sau infecţii cronice ale tractului respirator (în special dacă sunt asociate cu simptome asemănătoare rinitelor alergice), reacţiile la AINS, precum crizele astmatice (aşa numita intoleranţă la analgezice/ astmul-analgezicelor), edem angioneurotic sau urticaria sunt mult mai frecvente decât la alţi pacienţi. Astfel, se recomandă măsuri speciale de precauţie la aceşti pacienţi (pregătire de urgenţă). De asemenea, aceasta este aplicabilă şi pacienţilor alergici la alte substanţe, de exemplu cu reacţii cutanate, prurit sau urticarie. Ca și alte medicamente care inhibă activitatea prostaglandin-sintetazei, diclofenacul sodic poate precipita bronhospasmul dacă este administrat pacienților care suferă de, sau cu antecedente de astm bronșic.

Fertilitate Utilizarea diclofenac sodic poate afecta fertilitatea femeilor și nu este recomandat femeilor care încearcă să rămână gravide. La femeile care ar putea avea dificultăți în a rămâne gravide sau care se investighează pentru infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu Almiral. (vezi pct. 4.6).

Almiral conţine alcool benzilic Nu trebuie administrat la prematuri sau nou-născuţi. Alcoolul benzilic poate fi toxic si poate determina reacţii alergice la nou-născuţi şi copii cu vârsta până la 3 ani. Almiral conţine propilenglicol care poate provoca simptome asemănătoare celor provocate de consumul de alcool. Almiral conţine metabisulfit sodic, care poate provoca rar reacţii de hipersensibilitate grave şi bronhospasm.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente.Unele medicamente pot interacţiona cu tratamentul dumneavoastră. Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi:

  • medicamente pentru tratamentul diabetului zaharat
  • anticoagulante (medicamente utilizate pentru a preveni coagularea sângelui, cum ar fi warfarina)
  • diuretice (medicamente utilizate pentru a creşte cantitatea de urină)
  • litiu (utilizat pentru a trata unele probleme psihice)
  • metotrexat (un medicament utilizat pentru anumite boli inflamatorii şi unele forme de cancer)
  • ciclosporină şi tacrolimus (utilizate pentru a trata unele boli inflamatorii şi după transplanturi)
  • trimetoprim (un medicament utilizat pentru a preveni sau a trata infecţii ale tractului urinar)
  • antibiotice din clasa chinolonelor (pentru infecţii)
  • orice alt AINS sau inhibitor COX-2 (inhibitor de ciclo oxgenază-2), de exemplu acid acetilsalicilic sau ibuprofen
  • mifepristone (un medicament utilizat în întreruperea de sarcină)
  • glicozide cardiace (de exemplu digoxină), utilizate pentru tratarea problemelor cardiace
  • medicamente cunoscute sub numele de ISRS (inhibitori selectivi ai receptării serotoninei), folosite pentru a trata depresia
  • steroizi administraţi pe cale orală (medicamente antiinflamatoare)
  • medicamente utilizate pentru a trata afecţiuni cardiace sau tensiunea arterială, de exemplu beta-blocante sau inhibitori ACE.
  • voriconazol (un medicament utilizat pentru tratarea infecţiilor fungice)
  • fenitoină (un medicament utilizat în tratamentul convulsiilor)
  • colestipol / colestiramină (utilizate pentru scăderea colesterolului)

Următoarele interacțiuni le includ pe cele observate la administrarea diclofenac fiole și / sau a altor forme farmaceutice de diclofenac.

Litiu: Dacă este administrat concomitent, diclofenacul poate creşte concentraţiile plasmatice ale litiului. Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale litiului.

Digoxină: Dacă este utilizat concomitent, diclofenacul poate creşte concentraţiile plasmatice ale digoxinei. Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale digoxinei.

Diuretice şi substanţe antihipertensive: Similar altor AINS, administrarea concomitentă a diclofenacului cu diuretice sau substanţe antihipertensive (de exemplu, beta-blocante, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) poate determina o scădere a efectului antihipertensiv al acestora, prin inhibarea sintezei de prostaglandine vasodilatatoare. Astfel, asocierea trebuie administrată cu prudenţă şi monitorizată periodic tensiunea arterială a acestor pacienţi, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale după iniţierea tratamentului concomitent şi după aceea periodic, în special pentru diuretice şi inhibitori ECA, datorită riscului crescut de nefrotoxicitate.

Medicamente care produc hiperkaliemie: Tratamentul concomitent cu diuretice care economisesc potasiul poate fi asociat cu hiperkaliemie, care, datorită acestui fapt, trebuie monitorizată frecvent (vezi pct. 4.4).

Anticoagulante şi anti agregante plachetare: Se recomandă precauţie, întrucât administrarea concomitentă poate creşte riscul hemoragiilor (vezi pct. 4.4). Deşi investigaţiile clinice nu par să indice faptul că diclofenacul influenţează acţiunea anticoagulantelor, la pacienţii la care se administrează concomitent diclofenac şi anticoagulante există raportări izolate privind riscul crescut de hemoragie. De aceea, la aceşti pacienţi, se recomandă monitorizare atentă. Ca și în cazul altor medicamente anti – inflamatorii nesteroidiene, diclofenac în doze mari poate inhiba reversibil agregarea plachetară.

Alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2 şi corticosteroizi: Administrarea concomitentă a diclofenacului cu AINS cu administrare sistemică sau corticosteroizi, poate creşte riscul de hemoragii gastro-intestinale sau ulcerații. Trebuie evitată utilizarea concomitentă a două sau mai multe AINS (vezi pct. 4.4).

Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): Administrarea concomitentă a AINS şi ISRS poate creşte riscul hemoragiilor gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).

Antidiabetice orale: Studiile clinice au arătat că diclofenacul poate fi administrat concomitent cu antidiabetice orale fără a influenţa efectul clinic al acestora. Cu toate acestea, în timpul tratamentului cu diclofenac, s-au raportat cazuri izolate de hipoglicemie şi hiperglicemie, care au necesitat ajustarea dozelor de antidiabetice. Din acest motiv, se recomandă monitorizarea concentraţiei sanguine a glucozei, ca o măsură de precauţie în timpul tratamentului concomitent.

Metotrexat: Cazuri grave de toxicitate au fost raportate la metotrexat și AINS, inclusiv diclofenac când sunt au fost administrate la interval de 24 de ore unul faţă de celălalt. Această interacțiune este mediată prin acumularea de metotrexat, rezultată din afectarea excreției renale în prezenţa AINS.

Ciclosporină: Diclofenacul, similar altor AINS, poate creşte nefrotoxicitatea ciclosporinei datorită efectului asupra prostaglandinelor renale. Astfel, acesta trebuie administrat în doze mai mici decât acelea ce ar trebui administrate pacienţilor cărora nu li se administrează ciclosporină.

Tacrolimus: Risc de nefrotoxicitate posibil crescut atunci când AINS sunt administrate cu tacrolimus. Acest risc ar putea fi mediat prin efecte antiprostagladin renale ale AINS și ale inhibitorului de calcineurină.

Antibacteriene chinolone: Convulsiile pot să apară din cauza unei interacțiuni între chinolone si AINS. Acest lucru poate să apară la pacienții cu sau fără antecedente de epilepsie sau convulsii. Prin urmare, se

recomandă precauție atunci când se ia în considerare utilizarea unei quinolone la pacienții care primesc deja un medicament antiinflamator nesteroidian.

Fenitoină: Când se utilizează fenitoină concomitent cu diclofenac, monitorizarea concentrațiilor plasmatice de fenitoină este recomandată din cauza unei creșteri așteptate a acestora în urma expunerii la fenitoină.

Colestipol și colestiramină: Aceste medicamente pot induce o întârziere sau o reducere a absorbției de diclofenac. De aceea, se recomandă să se administreze diclofenac cu cel puțin o oră înainte sau 4 până la 6 ore după administrarea colestipol / colestiramină.

Glicozide cardiace: utilizarea concomitentă de glicozide cardiace și AINS pot exacerba insuficiența cardiacă, pot reduce RFG și pot crește nivelul glicozidelor plasmatice.

Mifepristonă: AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile după administrarea de mifepristonă deoarece pot reduce efectul mifepristonei.

Inhibitori puternici ai CYP2C9: se recomandă prudență în cazul prescrierii diclofenac cu inhibitori CYP2C9 puternici (cum ar fi voriconazolul), care ar putea duce la o creștere semnificativă a concentrației plasmatice maxime și expunerea la diclofenac datorită inhibării metabolismului diclofenac.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a utiliza acest medicament. Deşi nu au fost raportate frecvent anomalii la copiii ale căror mame au luat AINS în timpul sarcinii, nu ar trebui să utilizaţi diclofenac în ultimele 3 luni de sarcină, deoarece acest lucru poate afecta circulaţia sângelui la copil. Almiral poate afecta capacitatea de a rămâne însărcinată.

Sarcina Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta negativ sarcina și / sau dezvoltarea embrionului / fătului. Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan și de malformații cardiace sau și gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformații cardiovasculare a crescut de la mai puțin de 1 % până la aproximativ 1,5 %. Se presupune că riscul crește odată cu doza și durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine a rezultat în creșterea pierderii post-și pre – implantare și mortalitate embrio – fetală. În plus, creșterea incidenței diverselor malformații, inclusiv cardiovasculare, au fost raportate la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de organogeneză. Dacă Almiral este utilizat de către o femeie care încearcă să rămână gravidă, sau în primul trimestru de sarcină, doza utilizată trebuie să fie cât mai mică și durata tratamentului cât mai scurtă posibil.

În al treilea trimestru de sarcină, toți inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune

  • fătul la:
  • Toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial și hipertensiune pulmonară)
  • Disfuncție renală, care poate progresa la insuficiență renală cu oligo – hydroamniosis
  • mama și nou-născutul, la sfârșitul sarcinii, la:
  • Eventuala prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar și la doze foarte mici
  • Inhibarea contracțiilor uterine care duce la întârzierea sau prelungirea travaliului

Prin urmare, diclofenac sodic este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină.

Alăptarea Similar altor AINS, diclofenacul sodic se excretă în lapte în cantităţi mici. Astfel, nu trebuie administrat în timpul alăptării pentru a evita reacţiile adverse la sugar (vezi pct. 5.2).

Fertilitatea Similar altor AINS, administrarea diclofenacului sodic poate să scadă fertilitatea la femei şi nu se recomandă femeilor care încearcă să rămână gravide. Trebuie avută în vedere întreruperea administrării diclofenacului sodic la femeile ce au dificultăţi în a rămâne gravide sau care se află în timpul investigaţiilor privind infertilitatea. A se vedea, de asemenea, pct. 4.4, textul referitor la fertilitate.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Unele reacţii adverse pot fi grave. Opriți utilizarea Almiral și adresați-vă imediat medicului dumneavoastră dacă manifestaţi:

  • dureri de stomac, indigestie, arsuri la stomac, balonare, greaţă (senzaţie de rău) sau vărsături (stare de rău)
  • orice semn de sângerare la nivelul stomacului sau intestinului, de exemplu, atunci când eliminaţi fecalele din intestine, dacă aveţi vărsătură cu sânge sau fecale negre de culoarea şi consistenţa gudronului.
  • reacţii alergice care pot include erupţii cutanate, mâncărime, vânătăi, zone înroşite dureroase, exfolieri ale pielii (descuamări) sau vezicule pe piele
  • respiraţie şuierătoare sau scurtarea respiraţiei (bronhospasm)
  • faţă, buze, mâini sau degete umflate
  • îngălbenirea pielii sau a albului ochilor
  • durere în gât persistentă sau temperatură
  • o schimbare neaşteptată în cantitatea de urină produsă şi / sau aspectul său
  • crampe ușoare si sensibilitate abdominală, care se manifestă la puțin timp după începerea tratamentului cu Almiral și sunt urmate de sângerare rectală sau de diaree hemoragică, care se manifestă de obicei în decurs de 24 de ore de la apariția durerii abdominale (cu frecvență necunoscută, care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă observaţi că vă învineţiţi mai uşor decât de obicei sau că aveţi frecvent infecţii sau gâtul inflamat.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, cele mai frecvente fiind primele, utilizând următoarea convenţie:

Tabel 1 Tulburări hematologice şi limfatice Foarte rare: Trombocitopenie, leucopenie, anemie (incluzând anemia hemolitică şi aplastică), agranulocitoză.

Tulburări vasculare Foarte rare: Hipertensiune arterială, vasculită. Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Rare: Astm (incluzând dispnee). Foarte rare: Pneumonie. Tulburări gastrointestinale

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează un risc crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral) asociate cu utilizarea diclofenacului, în special în doze mari (150 mg zilnic) şi în tratamentul de lungă durată (vezi pct. 4.3 şi 4.4).)

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine Almiral

  • Substanţa activă este diclofenacul sodic.. Fiecare fiolă de 3 ml conţine 75 mg diclofenac sodic.
  • Celelalte componente sunt: alcool benzilic, hidroximetilsulfoxilat de sodiu, propilenglicol, metabisulfit de sodiu(E 223), hidroxid de sodiu, apă pentru preparate injectabile.

Cum arată Almiral şi conţinutul ambalajului Soluţie limpede, incoloră până la slab galbenă. Medicamentul se prezintă în cutii cu 5 sau 10 fiole, având câte 3 ml soluţie injectabilă.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul Medochemie Ltd. P.O. BOX 51409, CY 3505, Limassol Cipru

Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţa locală ai deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă.

Acest prospect a fost revizuit în Iulie, 2024.

Fiecare fiolă de 3 ml soluţie injectabilă conţine diclofenac sodic 75 mg.

Excipient cu efect cunoscut: metabisulfit de sodiu (E 223) 1,50 mg/3 ml, propilenglicol 1,89 mg/3 ml, alcool benzilic 157,05 mg/3 ml.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Alcool benzilic Hidroximetilsulfoxilat de sodiu Propilenglicol Metabisulfit de sodiu (E 223) Hidroxid de sodiu Apă pentru preparate injectabile

diclofenac sodic 75 mg · substanță activă
Alcool benzilic · excipient
Hidroximetilsulfoxilat de sodiu · excipient
Propilenglicol · excipient
Metabisulfit de sodiu (E 223) · excipient
Hidroxid de sodiu · excipient
Apă pentru preparate injectabile · excipient
Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare. A se păstra în ambalajul original. A nu se păstra la frigider sau congelator.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj, după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

3 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare. A se păstra în ambalajul original. A nu se păstra la frigider sau congelator. Medicamentul nu trebuie lăsat la vederea şi îndemâna copiilor. Soluția perfuzabilă nu trebuie utilizată în cazul în care se observă cristale sau precipitate.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu 5 fiole din sticla bruna in suport termoformat din material plastic transparent x 3 ml sol. inj. · 9748/2017/01
3ml
Cutie cu 10 fiole din sticla bruna in 2 suporturi termoformate din material plastic transparent x 3 ml sol. inj. · 9748/2017/02
3ml

Documente oficiale