Alendronat Sandoz 70 mg

Doze

Doza recomandată este de un comprimat filmat de 70 mg pe săptămână.

Pacienții trebuie informați că, dacă uită să ia un comprimat de Alendronat Sandoz o dată pe săptămână, trebuie să îl ia în dimineața următoare, după ce își dau seama că au omis doza. Totuși, nu trebuie să ia două comprimate în aceeași zi, ci să continuie cu un comprimat pe săptămână conform zilei săptămânii inițial stabilite.

Durata optimă de administrare a tratamentului cu bifosfonaţi nu a fost stabilită. Necesitatea administrării unui tratament continuu trebuie reevaluată periodic pe baza riscurilor şi beneficiilor potenţiale ale tratamentului cu alendronat la diferiţi pacienţi, în special după 5 sau mai mulţi ani de utilizare.

Pacientelor trebuie să li se administreze suplimente de calciu şi vitamina D, dacă dieta este inadecvată (vezi pct. 4.4).

Vârstnici În studiile clinice nu au fost observate diferenţe legate de vârstă, în legătură cu eficacitatea sau profilul de siguranţă al alendronatului. În consecinţă, nu este necesară nicio ajustare a dozei pentru pacientele vârstnice.

Insuficienţă renală Nu este necesară ajustarea dozei la pacientele care au clearance al creatininei mai mare de 35 ml/min. Alendronatul nu este recomandat la pacientele cu insuficienţă renală, dacă clearance-ul creatininei este mai mic de 35 ml/min, deoarece nu există experienţă în aceste cazuri.

Insuficienţă hepatică Nu este necesară ajustarea dozei.

Copii și adolescenți Alendronatul nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani din cauza datelor insuficiente cu privire la siguranță și eficacitate în condiții asociate cu osteoporoza (vezi și pct. 5.1).

Alendronat Sandoz nu a fost studiat în tratamentul osteoporozei induse de corticosteroizi.

Mod de administrare Pentru administrare orală.

Pentru a obţine o absorbţie satisfăcătoare a alendronatului Alendronat Sandoz trebuie administrat pe stomacul gol, imediat după trezire, dimineaţa, numai cu apă plată, cu cel puţin 30 de minute înainte de prima masă a zilei, înainte de a bea lichide sau de a lua alte medicamente. Alte băuturi (incluzând apa minerală), alimente şi unele medicamente reduc probabil absorbţia alendronatului (vezi pct. 4.5).

Pentru a facilita ajungerea medicamentului în stomac şi în acest fel reducerea riscului de iritaţii/reacţii adverse locale şi la nivelul esofagului (vezi pct. 4.4).

• Alendronat Sandoz trebuie administrat numai prin înghiţire, dimineaţa, cu un pahar plin cu apă (nu mai puţin de 200 ml).
• Comprimatele filmate de Alendronat Sandoz trebuie înghiţite întregi. Comprimatele nu trebuie să fie mestecate, supte sau lăsate să se dizolve în cavitatea bucală, ţinând cont de riscul de ulceraţii orofaringiene.
• Pacientele nu vor sta în poziţie culcat până vor lua prima masă a zilei, care va trebui să fie la cel puţin o jumătate de oră de la administrarea comprimatului.
• Pacientele nu vor sta în poziţie culcat cel puţin 30 de minute după administrarea Alendronat Sandoz.
• Alendronat Sandoz nu trebuie administrat înainte de culcare sau înainte de a se ridica din pat dimineaţa.

Reacții adverse gastro-intestinale superioare Alendronatul poate determina iritaţia locală a mucoasei tractului gastro-intestinal superior.

Din cauza riscului de agravare a unor boli preexistente, alendronatul va fi administrat cu prudenţă la pacientele cu afecţiuni active ale tractului gastro-intestinal superior cum sunt disfagie, afecţiuni ale esofagului, gastrită, duodenită, ulcere sau în cazul celor cu afecţiuni gastro-intestinale severe, recente (în timpul ultimului an) cum sunt ulcer peptic, hemoragii gastro-intestinale active sau intervenţii chirurgicale la nivelul tractului gastro-intestinal superior, altele decât piloroplastia (vezi pct. 4.3). La pacientele diagnosticate cu esofag Barrett, medicii trebuie să evalueze beneficiile şi potenţialele riscuri ale alendronatului pentru fiecare pacientă în parte.

La pacientele tratate cu alendronat au fost raportate reacţii adverse la nivelul esofagului (în unele cazuri severe şi care au necesitat spitalizare), cum sunt esofagită, ulcer esofagian sau eroziuni esofagiene, care, în cazuri rare, au fost urmate de stricturi esofagiene. În consecinţă, medicul trebuie informat despre orice semne sau simptome care indică o posibilă reacţie esofagiană. Pacientele trebuie instruite să întrerupă tratamentul cu alendronat şi să solicite consult medical, în cazul în care prezintă simptome de iritaţie esofagiană, cum sunt disfagie, durere la deglutiţie, durere retrosternală sau arsuri retrosternale nou apărute/agravate (vezi pct. 4.8).

Riscul reacţiilor adverse severe esofagiene este mult mai mare la pacientele care nu urmează corect indicaţiile de administrare a alendronatului şi/sau continuă administrarea alendronatului chiar şi după apariţia simptomelor care indică iritaţie esofagiană. Este foarte important ca pacientelor să li se ofere informaţiile complete despre modul de administrare, iar aceste informaţii să fie înţelese (vezi pct. 4.2). Pacientele trebuie informate că nerespectarea acestor instrucţiuni poate creşte riscul apariţiei afecţiunilor esofagiene.

Deşi în studiile clinice extinse nu a fost observat un risc crescut, după punerea pe piaţă au fost raportate cazuri rare de ulcer gastric şi ulcer duodenal, unele dintre ele severe şi cu complicaţii (vezi pct. 4.8).

Osteonecroza maxilarului Osteonecroza maxilarului, în general asociată cu o extracţie dentară şi/sau cu infecţie locală (incluzând osteomielită) a fost raportată la pacienţii cu cancer, trataţi cu o schemă terapeutică incluzând, în principal, administrarea intravenoasă de bifosfonaţi. Mulţi dintre aceşti pacienţi au fost trataţi concomitent cu chimioterapice şi corticosteroizi. Osteonecroza maxilarului a fost raportată, de asemenea, la pacienţi cu osteoporoză trataţi cu bifosfonaţi cu administrare orală.

Trebuie luați în considerare următorii factori de risc atunci când se evaluează riscul individual de a dezolta osteonecroză a maxilarului:

• potența bifosfonatului (mai mare pentru acidul zoledronic), calea de administrare (a se vedea mai sus) și doza cumulativă
• cancer, chimioterapie, radioterapie, corticosteroizi, inihibitori ai angiogenezei, fumat
• antecedente de boli dentare, igienă dentară precară, boală periodontală, proceduri dentare invazive și protezele dentare ajustate incorect

La pacienţii cu status dentar deficitar trebuie avută în vedere o examinare a danturii, asociată cu măsuri de prevenţie stomatologică, înainte de iniţierea tratamentului cu bifosfonaţi cu administrare orală.

Dacă este posibil, aceşti pacienţi trebuie să evite procedurile dentare invazive în timpul tratamentului. La pacienţii la care osteonecroza maxilarului apare în timpul tratamentului cu bifosfonaţi, o intervenţie chirurgicală dentară poate exacerba această situaţie. Pentru pacienţii care necesită proceduri stomatologice, nu sunt disponibile informaţii care să sugereze că întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi reduce riscul de osteonecroză a maxilarului. Evaluarea clinică a medicului curant trebuie să ghideze planul terapeutic pentru fiecare pacient, în funcţie de raportul individual beneficiu/risc.

În timpul tratamentului cu bifosfonați toți pacienții trebuie încurajați să mențină o igienă dentară bună, să efectueze verificări dentare de rutină și să raporteze orice simptom la nivelul cavităţii bucale, precum mobilitate dentară, durere sau umflare.

Osteonecroza canalului auditiv extern Osteonecroza canalului auditiv extern a fost raportată în cazul bifosfonaților în special în cazul tratamentului pe termen lung. Factorii de risc posibili pentru osteonecroza canalului auditiv extern

sunt utilizarea steroizilor și chimioterapia și/sau factorii de risc locali cum sunt infecțiile și traumatismele. Posibilitatea osteonecrozei canalului auditiv extern trebuie avută în vedere la pacienții care primesc bifosfonați care prezintă simptome auditive precum durere sau secreții sau infecție auriculară cronică.

Durere musculo-scheletală La pacienţii trataţi cu bifosfonaţi au fost raportate durere osoasă, articulară şi/sau musculară. În cadrul experienţei după punerea pe piaţă aceste simptome au fost rareori severe şi/sau incapacitante (vezi pct. 4.8). Debutul acestor simptome a variat de la o zi la câteva luni de la iniţierea tratamentului. La majoritatea pacienţilor simptomele s-au ameliorat după oprirea tratamentului. O reapariţie a simptomelor s-a produs când pacienţii au fost expuşi la acelaşi medicament sau la alt bifosfonat.

Fracturi femurale atipice În timpul tratamentului cu bifosfonaţi au fost raportate fracturi atipice subtrohanteriene şi de diafiză femurală, în special la pacienţii care urmează un tratament pe termen lung pentru osteoporoză. Aceste fracturi transversale sau oblice scurte pot apărea oriunde de-a lungul femurului, imediat de sub trohanterul mic până imediat deasupra platoului supracondilian. Aceste fracturi apar în urma unui traumatism minor sau în absenţa unui traumatism, iar unii pacienţi prezintă durere la nivelul coapsei sau la nivel inghinal, asociată adesea cu aspecte imagistice de fracturi de stres, prezente cu săptămâni până la luni de zile înainte de apariţia unei fracturi femurale complete. Fracturile sunt adesea bilaterale; de aceea, la pacienţii trataţi cu bifosfonaţi la care s-a confirmat apariţia unei fracturi de diafiză femurală, trebuie examinat femurul contralateral. A fost raportată, de asemenea, vindecarea insuficientă a acestor fracturi. La pacienţii la care se suspicionează o fractură femurală atipică, până la finalizarea evaluării trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi, pe baza aprecierii raportului risc-beneficiu individual. În timpul tratamentului cu bifosfonaţi, pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze orice durere la nivelul coapsei, şoldului sau la nivel inghinal, iar orice pacient care prezintă astfel de simptome trebuie evaluat pentru o fractură femurală incompletă.

Fracturi atipice ale altor oase Au fost raportate, de asemenea, fracturi atipice ale altor oase, cum ar fi ulna și tibia, la pacienții care urmează tratament pe termen lung. La fel ca în cazul fracturilor femurale atipice, aceste fracturi apar după traumatisme minime sau chiar fără traumatism, iar unii pacienți prezintă durere prodromală înainte de apariția fracturii complete. În cazul fracturilor ulnaire, acest lucru poate fi legat de solicitarea repetitivă cauzată de utilizarea pe termen lung a dispozitivelor de sprijin pentru mers.

Reacții cutanate Rar, în perioada de după punerea pe piaţă au fost raportate reacţii adverse cutanate severe care includ sindrom Stevens Johnson şi necroliză epidermică toxică.

Insuficiență renală Alendronatul nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă renală, dacă clearance-ul creatininei este mai mic de 35 ml/min (vezi pct. 4.2). Metabolismul mineral și osos Trebuie luate în considerare şi cauzele de osteoporoză, altele decât deficitul de estrogeni şi îmbătrânirea.

Hipocalcemia trebuie corectată înaintea iniţierii terapiei cu alendronat (vezi pct. 4.3.). Alte tulburări ale metabolismului mineralelor (cum sunt deficitul de vitamină D şi hipoparatiroidismul) trebuie, de asemenea, obligatoriu tratate înaintea iniţierii terapiei cu alendronat. La pacientele aflate în aceste condiţii, calcemia şi simptomele de hipocalcemie trebuie monitorizate în timpul tratamentului cu alendronat.

Datorită efectului pozitiv al alendronatului de creştere a mineralizării osoase, pot să apară scăderi ale calcemiei şi fosfatemiei, în special la pacienții care iau glucocorticoizi la care absorbția de calciu poate fi scăzută. Acestea sunt, de obicei, uşoare şi asimptomatice. Totuşi, în cazuri rare, a fost raportată hipocalcemie simptomatică, ocazional severă şi care apare mai ales la pacientele aflate în condiţii

predispozante (de exemplu, hipoparatiroidism, deficit de vitamina D şi în caz de malabsorbţie a calciului).

În consecinţă, asigurarea unui aport adecvat de calciu şi vitamina D este importantă, în mod special, la pacientele tratate cu corticosteroizi.

Alendronat Sandoz conține sodiu Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per comprimat filmat, adică practic,,nu conține sodiu”.

Rezumatul profilului de siguranță Într-un studiu cu durata de un an care a inclus femei cu osteoporoză aflate în perioada de postmenopauză, profilurile generale de siguranţă pentru alendronatul de sodiu administrat în doză de 70 mg o dată pe zi (n = 519) şi pentru alendronatul de sodiu administrat în doză de 10 mg pe zi (n = 370) au fost similare.

În două studii clinice cu durata de trei ani, cu un protocol aproape identic, efectuate la femei aflate în post-menopauză (alendronat 10 mg: n=196; placebo: n=397) profilurile de siguranţă globale pentru alendronat 10 mg zilnic şi placebo au fost similare.

În continuare, sunt prezentate reacţiile adverse raportate de investigatori ca fiind posibile, probabil sau categoric determinate de către medicament şi care au apărut în procente mai mari de 1% în studiile cu durata de 1 an la oricare dintre grupurile tratate sau care au apărut la mai mult de 1% dintre pacientele tratate cu alendronat 10 mg pe zi şi cu o incidenţă mai mare decât la pacientele la care s-a administrat placebo, în studiile cu durata de trei ani:

Studiu cu durata de un an Studii cu durata de trei ani Alendronat Alendronat Alendronat Placebo un comprimat de 10 mg zilnic 10 mg zilnic (n=397) 70 mg pe (n=370) (n=196) % săptămână % % (n=519) % Tulburări gastro-intestinale Durere abdominală 3,7 3,0 6,6 4,8 Dispepsie 2,7 2,2 3,6 3,5 Regurgitaţie acidă 1,9 2,4 2,0 4,3 Greaţă 1,9 2,4 3,6 4,0 Distensie abdominală 1,0 1,4 1,0 0,8 Constipaţie 0,8 1,6 3,1 1,8 Diaree 0,6 0,5 3,1 1,8 Disfagie 0,4 0,5 1,0 0 Flatulenţă 0,4 1,6 2,6 0,5 Gastrită 0,2 1,1 0,5 1,3 Ulcer gastric 0 1,1 0 0 Ulcer esofagian 0 0 1,5 0 Tulburări musculo-scheletice Durere musculo-scheletică 2,9 3,2 4,1 2,5 (oase, muşchi sau articulaţii) Crampe musculare 0,2 1,1 0 1,0 Tulburări ale sistemului nervos Cefalee 0,4 0,3 2,6 1,5

Următoarele reacţii adverse au fost raportate, de asemenea, în studiile clinice şi/sau după punerea pe piaţă: Frecvențele sunt definite astfel: Foarte frecvente: ( 1/10) Frecvente: ( 1/100 şi < 1/10)

Tulburări ale sistemului imunitar Rare: reacţii de hipersensibilitate incluzând urticarie şi angioedem Tulburări metabolice şi de nutriţie Rare: hipocalcemie simptomatică, adesea în asociere cu afecţiuni predispozante§ Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: cefalee, ameţeală†

Mai puţin frecvente: disgeuzie† Tulburări oculare Mai puţin frecvente: inflamaţie oculară (uveită, sclerită, episclerită)

Tulburări acustice şi vestibulare Frecvente: vertij† Foarte rare: Osteonecroză a canalului auditiv extern (reacție adversă din clasa bisfosfonaților) Tulburări gastrointestinale Frecvente: dureri Osteonecroză abdominale, a canalului dispepsie, auditiv extern (clasa constipaţie, bifosfonat de diaree, flatulenţă, ulcer reacție adversă) esofagian, Osteonecroză a disfagie, canalului distensie auditiv extern (clasa abdominală, regurgitaţie bifosfonat de reacție adversă) acidă.

Mai puţin frecvente: greaţă, vărsături, gastrită, esofagită, eroziuni esofagiene, sânge în scaun (melenă)†

Rare: stricturi esofagiene, ulceraţii orofaringiene, tulburări la nivelul tractului gastrointestinal superior (perforaţii, ulcere, hemoragii)§ Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Frecvente: alopecie†, prurit† Mai puţin frecvente: erupţie cutanată tranzitorie, eritem.

§ Vezi pct. 4.4. † În timpul studiilor clinice frecvenţa a fost similară la grupul la care s-a administrat medicamentul şi la grupul care a utilizat placebo. Vezi pct. 4.2 și 4.4. ‡ Această reacţie adversă a fost identificată în timpul supravegherii după punerea pe piaţă. Frecvenţa de reacţii adverse rare a fost estimată pe baza studiilor clinice relevante ⊥Identificate după punerea pe piață.

Descrierea unor reacții adverse selectate

Fracturi atipice subtrohanteriene și diafizare ale femurului

Deși fiziopatologia este neclară, dovezi consistente din studii epidemiologice sugerează un risc crescut de fracturi atipice subtrohanteriene și diafizare ale femurului în urma terapiei pe termen lung cu bifosfonați pentru tratamentul osteoporozei postmenopauzale, în special după trei până la cinci ani de utilizare. Riscul absolut de fracturi atipice subtrohanteriene și diafizare ale femurului (reacţie adversă a clasei de bifosfonați) rămâne totuși rar.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro. Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478-RO Tel: +4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.