Airbufo Forspiro 320 Micrograme/9 Micrograme

Mod de administrare: administrare inhalatorie.

Doze

Astm bronşic

Airbufo Forspiro 320 micrograme/9 micrograme pulbere de inhalat unidoză nu este recomandat în tratamentul iniţial al astmului bronşic. Dozajul componentelor Airbufo Forspiro 320 micrograme/9 micrograme pulbere de inhalat unidoză este individualizat şi trebuie ajustat în funcţie de severitatea afecţiunii. Acest aspect trebuie luat în considerare nu numai la iniţierea tratamentului cu medicamente combinate, ci şi în cazul ajustării dozelor de întreţinere. Dacă un anumit pacient necesită o combinaţie a dozelor diferită de cea disponibilă în medicamentul combinat inhalator, trebuie prescrise dozele corespunzătoare de agonişti β2-adrenergici şi/sau corticosteroizi în medicamente inhalatorii separate.

Pacienții trebuie reevaluați periodic de către medicul care le prescrie/ medicul curant/ profesionistii din domeniul sănătăţii, astfel încât doza de fumarat de budesonidă / formoterol să rămână optimă. Doza trebuie ajustată până la cea mai mică doză care menține controlul eficace al simptomelor. Când se ajunge la menţinerea de lungă durată a controlului simptomelor cu cea mai mică doză recomandată de medicament, se poate trece la pasul următor care include un test de utilizare a unui corticosteroid inhalator în monoterapie.

Atunci când este necesară reducerea dozei până la o concentraţie mai mică sau este necesară prescierea unei doze mai mari decât cea disponibilă pentru Airbufo Forspiro 320 micrograme/9 micrograme pulbere de inhalat unidoză, este necesară trecerea la o combinaţie alternativă cu doză fixă de budesonidă şi fumarat de formoterol care conţine o doză mai mică sau mai mare de corticosteroid inhalator.

În practica uzuală, în cazul realizării unui control adecvat al simptomelor cu schema de administrare de două ori pe zi, scăderea treptată a dozei până la cea mai mică doză eficientă ar putea include fumarat de budesonidă/formoterol administrat o dată pe zi, când, în opinia medicului, un bronhodilatator cu acțiune îndelungată în combinație cu un corticosteroid inhalator, este necesar pentru menţinerea controlului.

O creștere a frecvenţei de utilizare a unui bronhodilatator cu durată scurtă de acțiune, indică o agravare a bolii și necesită o reevaluare a terapiei astmului bronşic.

Airbufo Forspiro 320 micrograme/9 micrograme pulbere de inhalat unidoză trebuie utilizat doar ca terapie de întreținere. Pentru terapia de întreţinere cu budesonidă/formoterol şi de ameliorare a simptomelor sunt disponibile scheme de administrare cu concentraţii mai mici (160 micrograme/4,5 micrograme/inhalaţie).

Doze recomandate:

Adulţi (cu vârsta de 18 ani şi mai mult): 1 inhalaţie, de două ori pe zi. Unii pacienţi pot necesita până la maximum 2 inhalații, de două ori pe zi.

Adolescenți (12 – 17 ani): 1 inhalație, de două ori pe zi.

Copii cu vârsta mai mică de 12 ani: deoarece nu sunt date disponibile, Airbufo Forspiro 320 micrograme/9 micrograme pulbere de inhalat unidoză, nu este recomandat copiilor cu vârsta mai mică de 12 ani.

Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC)

Doze recomandate:

Adulţi: 1 inhalaţie, de două ori pe zi.

Informații generale Grupe speciale de pacienţi: Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii vârstnici. Nu există date disponibile cu privire la utilizarea Airbufo Forspiro 320 micrograme/9 micrograme pulbere de inhalat unidoză la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală. Întrucât mecanismul principal de eliminare al budesonidei şi formoterolului este metabolizarea hepatică, o expunere crescută poate fi de aşteptat în cazul pacienţilor cu ciroză hepatică severă.

Mod de administrare

Instrucţiuni de utilizare: Pacienții trebuie instruiţi cum să utilizeze inhalatorul Forspiro iar modul adecvat de administrare trebuie verificat periodic.

Dispozitivul pentru inhalare conţine 60 de doze de medicament sub formă de pulbere, ambalat în folie dispusă în spirală. Inhalatorul are un dispozitiv de contorizare a dozei care indică numărul de doze care mai sunt disponibile şi numără de la 60 la 0. Când ajungeţi la ultimele 10 doze, numerele vor apărea pe un fond roşu.

Dispozitivul pentru inhalare nu este reîncărcabil – trebuie aruncat atunci când este gol şi înlocuit cu unul nou.

Mâner alb: Capac de protecție Utilizați acest mâner doar când sunteți gata să utilizați o doză Cameră laterală: Folia se adună aici pentru îndepărtare

Dispozitiv de numărare a dozei: Aerul intră pe Când îndepărtați fiecare parte a piesei capacul de protecție bucale puteți verifica câte doze mai sunt disponibile

Înainte de a utiliza dispozitivul pentru inhalare

• Clapeta transparentă a camerei laterale trebuie sa fie deschisă.
• Folia de la nivelul camerei laterale trebuie îndepărtată prin tragerea completă a acesteia în sens invers zimților de la acest nivel, așa cum este prezentat mai jos. Folia nu trebuie împinsă sau forțată.

• Clapeta camerei laterale trebuie închisă și folia utilizată trebuie îndepărtată.

Notă: pe măsură ce se utilizează inhalatorul, camera laterală se va umple treptat cu folie utilizată. Benzile de folie cu bare negre, nu conțin medicament. În cele din urmă, secțiunile numerotate ale foliei vor apărea în camera laterală. Nu trebuie să fie niciodată mai mult de 2 secțiuni de folie în camera laterală, deoarece acestea pot provoca blocarea inhalatorului. Folia trebuie îndepărtată cu atenție, așa cum este arătat mai sus, și aruncată în siguranță.

Utilizarea dispozitivului de inhalare Dispozitivul pentru inhalare trebuie ținut în mână așa cum se observă în imagine.

1. Deschiderea

• Capacul de protecție trebuie deschis cu orientare în jos pentru a expune piesa bucală.
• Indicatorul pentru doze trebuie verificat pentru a vedea câte doze mai sunt disponibile.

2. Pregătirea dozei

• Capătul manetei albe trebuie ridicat. Camera laterală trebuie închisă.

Notă: Maneta albă trebuie manevrată numai când pacientul este gata să inhaleze o doză din medicament. Dacă pacientul manevrează în mod neadecvat maneta albă, va pierde doze din medicament.

“Clic” Deschideți

• Deschidere: Maneta albă trebuie mișcată complet până se aude un clic. Această acțiune deplasează o doză nouă în poziție, cu numărul expus la capăt.

“Clic”

Închideți

• Închidere: Maneta albă trebuie închisă complet, aceasta fiind introdusă cu un clic în poziţia sa originală. Acum inhalatorul este pregătit pentru utilizare imediată.

3. Inhalarea dozei

• Pacientul trebuie să expire cât de mult este posibil, ținând piesa bucală departe de gură. Nu trebuie să expire niciodată direct în inhalator deoarece acest lucru poate afecta administrarea dozei.
• Inhalatorul trebuie ținut cu capacul de protecţie orientat în jos.
• Pacientul trebuie să strângă ferm buzele în jurul piesei bucale.
• Pacientul trebuie să inspire cât mai profund și ferm posibil, prin inhalator, nu pe nas.

Nu blocați intrarea aerului

• Inhalatorul trebuie îndepărtat din gură şi pacientul trebuie să își țină respiraţia timp de 5-10

secunde sau atât cât este posibil fără a cauza disconfort.

• Pacientul trebuie să expire apoi ușor, dar nu în inhalator.
• Capacul protector trebuie închis peste piesa bucală.
• Pacientul trebuie să își clătească gura cu apă și să scuipe după aceea. Aceasta poate ajuta la prevenirea apariţiei infecţiilor fungice la nivelul gurii şi a apariției răguşelii.

Curăţare

• Partea exterioară a piesei bucale se șterge cu un şerveţel curat, uscat dacă este necesar.
• Inhalatorul nu trebuie demontat pentru curăţare sau pentru alte motive!
• Părţile inhalatorului nu trebuie curățate cu apă sau cu şerveţele umede deoarece umezeala poate afecta dozele!
• Nu trebuie introduse niciodată ace sau alte obiecte ascuţite în piesa bucală sau în alte părţi, deoarece aceasta poate distruge inhalatorul!

Se recomandă ca dozele să fie scăzute progresiv în cazul întreruperii tratamentului și nu trebuie oprit brusc.

Dacă tratamentul este considerat ineficace de către pacienţi sau implică depăşirea dozei maxime de Airbufo Forspiro 320 micrograme/9 micrograme pulbere de inhalat unidoză, trebuie informat medicul (vezi pct. 4.2). Creșterea utilizării bronhodilatatoarelor de salvare indică o agravare a afecțiunii și este necesară reevaluarea terapiei pentru astm. Deteriorarea bruscă şi progresivă a controlului astmului bronşic sau al BPOC poate pune viaţa în pericol şi pacientul trebuie supus de urgenţă unei evaluări medicale. În această situaţie, trebuie luată în considerare necesitatea unei terapii mai agresive cu corticosteroizi, de exemplu o cură cu corticosteroizi pe cale orală sau tratament cu antibiotice în cazul prezenţei unei infecţii.

Pacienţii trebuie sfătuiţi să aibă la dispoziţie în orice moment inhalatorul de salvare.

Pacienţilor trebuie să li se reamintească sa își administreze Airbufo Forspiro 320 micrograme/9 micrograme pulbere de inhalat unidoză, doza de întreținere conform prescripţiei, chiar şi în perioadele asimptomatice.

Odată ce simptomele de astm bronşic sunt controlate, se poate lua în considerare reducerea treptată a dozei de Airbufo Forspiro 320 micrograme/9 micrograme pulbere de inhalat unidoză. Este importantă evaluarea periodică a pacienţilor pe măsură ce se reduce doza. Trebuie utilizată cea mai mică doză eficace de Airbufo Forspiro 320 micrograme/9 micrograme pulbere de inhalat unidoză (vezi pct. 4.2).

Tratamentul cu Airbufo Forspiro 320 micrograme/9 micrograme pulbere de inhalat unidoză nu trebuie iniţiat în timpul unei exacerbări sau în timpul agravării semnificative a simptomelor sau deteriorării acute a astmului bronşic.

În timpul tratamentului cu Airbufo Forspiro 320 micrograme/9 micrograme pulbere de inhalat unidoză pot apărea evenimente adverse grave și exacerbări legate de astmul bronșic. Pacienţilor trebuie să li se comunice să continue tratamentul, dar să solicite consult medical dacă simptomele de astm bronşic rămân necontrolate sau se agravează după iniţierea tratamentului cu Airbufo Forspiro 320 micrograme/9 micrograme pulbere de inhalat unidoză.

Nu sunt disponibile date provenite din studii clinice cu budesonidă/formoterol la pacienți cu BPOC cu VEMS pre-bronhodilatator > 50% din valoarea normală prezisă și VEMS post-bronhodilatator < 70% din valoarea normală prezisă (vezi pct. 5.1). Similar altor terapii administrate inhalator, este posibilă apariţia bronhospasmului paradoxal, cu intensificarea imediată a wheezing-ului şi scurtării respiraţiei, după administrarea dozei. Dacă pacientul prezintă bronhospasm paradoxal, administrarea Airbufo Forspiro 320 micrograme/9 micrograme pulbere de inhalat unidoză trebuie întreruptă imediat, pacientul trebuie reevaluat şi, dacă este necesar, se instituie o terapie alternativă. Bronhospasmul paradoxal răspunde la bronhodilatatoare cu acţiune rapidă şi trebuie tratat imediat (vezi pct. 4.8).

Pot apărea reacţii adverse sistemice la orice corticosteroizi inhalatori, în special la doze mari, prescrise pe perioade lungi de timp. Aceste reacţii adverse apar mai puţin decât în cazul corticosteroizilor administraţi pe cale orală. Reacţiile adverse sistemice posibile includ sindrom Cushing, reacții de tip cushingoid, supresia glandei suprarenale, retard de creştere la copii şi adolescenţi, scăderea densităţii minerale osoase, cataractă şi glaucom şi, mai rar, o serie de efecte psihologice sau de comportament, inclusiv hiperactivitate psihomotorie, tulburări de somn, anxietate, depresie sau agresivitate (în special la copii şi adolescenţi) (vezi pct. 4.8).

Posibilele efecte asupra densităţii minerale osoase trebuie luate în considerare, în special la pacienţii aflaţi în tratament de lungă durată cu doze mari care prezintă factori de risc coexistenţi pentru osteoporoză. Studiile pe termen lung cu budesonidă administrată pe cale inhalatorie la copii în doze medii zilnice de 400 micrograme (doza măsurată) sau la adulţi în doze zilnice de 800 micrograme (doza măsurată) nu au demonstrat efecte semnificative asupra densităţii minerale osoase. Nu sunt disponibile informaţii cu privire la efectul Airbufo Forspiro 320 micrograme/9 micrograme pulbere de inhalat unidoză, în doze mari.

Dacă există vreun motiv de a presupune că funcţia glandei suprarenală este afectată din cauza unei terapii sistemice anterioare cu corticosteroizi, trecerea pacienţilor la terapia combinată cu doză fixă de Airbufo Forspiro 320 micrograme/9 micrograme pulbere de inhalat unidoză trebuie făcută cu prudenţă.

Beneficiile terapiei inhalatorii cu budesonidă se reflectă în mod normal în reducerea necesităţii corticosteroizilor orali, dar pacienţii care sunt transferaţi de la tratament cu corticosteroizi orali pot rămâne cu riscul afectării funcţiei glandei suprarenală pentru o perioadă considerabilă de timp. După întreruperea tratamentului cu corticosteriozi sistemici, recuperarea poate necesita o perioadă lungă de timp şi, de aceea, pacienţii corticodependenţi la care se înlocuieşte această terapie cu budesonidă administrată inhalator pot fi consideraţi pacienţi cu risc de afectare a funcţiei glandei suprarenale pentru o perioadă lungă de timp. În aceste circumstanţe, trebuie monitorizată regulat funcţia axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian.

Tratamentul de lungă durată cu doze mari de corticosteroizi inhalatori, în special cu doze mai mari decât cele recomandate, poate duce, de asemenea, la o supresie a funcţiei glandei suprarenale semnificativă clinic. Prin urmare, o terapie adițională cu corticosteroizi sistemici trebuie luată în considerare în timpul perioadelor de stres, cum sunt infecţiile severe sau intervenţiile chirurgicale programate. Reducerea rapidă a dozei de corticosteroizi poate induce o criză suprarenală acută. Simptomele şi semnele care pot fi observate în criza suprarenală acută pot fi oarecum vagi, dar pot include anorexie, durere abdominală, scădere în greutate, oboseală, cefalee, greaţă, vărsături, scăderea nivelului de conştienţă, convulsii, hipotensiune arterială şi hipoglicemie.

Nu se recomandă întreruperea bruscă a tratamentului cu corticosteroizi sistemici adiţionali sau budesonidă inhalatorie.

În timpul trecerii de la terapia orală la Airbufo Forspiro 320 micrograme/9 micrograme pulbere de inhalat unidoză, poate fi observată o scădere a acţiunii corticosteroizilor sistemici care poate duce la apariţia de simptome alergice sau artritice, cum sunt rinita, eczema şi durerea musculară şi articulară. În aceste cazuri trebuie iniţiat un tratament specific. În cazuri rare, la apariţia unor simptome, cum sunt oboseala, cefaleea, greaţa şi vărsăturile, se poate suspecta un efect insuficient al glucocorticosteroizilor sistemici. În aceste cazuri, este necesară uneori o creştere temporară a dozei de glucocorticosteroizi sistemici.

Pentru a reduce la minimum riscul apariţiei unei infecţii candidozice orofaringiene (vezi pct. 4.8), pacientul trebuie instruit să îşi clătească gura cu apă după inhalarea dozei de întreţinere.

Trebuie evitat tratamentul concomitent cu itraconazol, ritonavir sau alţi inhibitori puternici ai enzimei CYP3A4 (vezi pct. 4.5). Dacă acest lucru nu este posibil, intervalul de timp dintre administrările medicamentelor care interacţionează trebuie prelungit pe cât posibil.

Este de așteptat ca tratamentul concomitent cu inhibitori ai CYP3A4, inclusiv cu medicamente care conțin cobicistat, să mărească riscul de reacții adverse sistemice. Administrarea concomitentă trebuie evitată, cu excepția cazurilor în care beneficiul obținut depășește riscul crescut de reacții adverse sistemice induse de corticosteroizi.

Airbufo Forspiro 320 micrograme/9 micrograme pulbere de inhalat unidoză trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu tireotoxicoză, feocromocitom, diabet zaharat, hipokaliemie netratată, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă, stenoză aortică subvalvulară idiopatică, hipertensiune arterială severă, anevrism sau alte afecţiuni cardiovasculare severe, cum sunt boala cardiacă ischemică, tahiaritmiile sau insuficienţa cardiacă severă.

Tratamentul pacienţilor cu interval QTc prelungit trebuie făcut cu precauţie. Formoterolul în sine poate induce prelungirea intervalului QTc.

Necesitatea administrării, precum şi doza de corticosteroizi inhalatori trebuie reevaluate la pacienţii cu tuberculoză pulmonară activă sau latentă, precum şi la cei cu infecţii fungice sau virale ale căilor respiratorii.

Hipokaliemia potenţial gravă poate să apară ca urmare a administrării de doze mari de agonişti β2-adrenergici. Tratamentul concomitent cu agonişti β2-adrenergici cu substanțe active care pot induce hipokaliemie sau pot potenţa un efect hipokaliemiant, de exemplu derivaţi xantinici, steroizi şi diuretice, poate contribui la un posibil efect hipokaliemiant al agonistului β2-adrenergic. Se recomandă o precauție deosebită în cazul astmului bronşic instabil, cu utilizare variabilă a bronhodilatatoarelor de urgenţă, precum şi în cazul astmului bronşic sever acut, deoarece riscul asociat poate fi amplificat de către hipoxie şi în alte condiţii în care probabilitatea dezvoltării reacţiilor adverse hipokaliemice este crescută. În aceste cazuri, se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale potasiului.

Ca pentru toți agoniştii β2-adrenergici, trebuie luate în considerare determinări suplimentare ale glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat.

Pot fi raportate tulburări de vedere în cazul utilizării sistemice și topice de corticosteroizi. Dacă un pacient prezintă simptome cum ar fi vedere încețoșată sau alte tulburări de vedere, trebuie luată în considerare trimiterea sa la un oftalmolog pentru evaluarea cauzelor posibile care pot include cataractă, glaucom sau boli rare, precum corioretinopatia centrală seroasă (CRSC), care au fost raportate după utilizarea sistemică și topică de corticosteroizi.

Copii şi adolescenţi

Este recomandat ca înălţimea copiilor cărora li se administrează tratament de lungă durată cu corticosteroizi pe cale inhalatorie să fie monitorizată în mod regulat. În cazul întârzierii creşterii, terapia trebuie reevaluată în scopul reducerii dozei de corticosteroid inhalator, la cea mai mică doză la care este menţinut controlul eficient al astmului bronşic, dacă este posibil. Beneficiile terapiei cu corticosteroizi, precum şi riscurile posibile ale întârzierii creşterii trebuie evaluate atent. În plus, trebuie luată în considerare şi recomandarea unui consult efectuat de un pediatru specializat în boli respiratorii.

Datele limitate din studii realizate pe termen lung sugerează faptul că majoritatea copiilor şi adolescenţilor trataţi cu budesonidă pe cale inhalatorie vor atinge în cele din urmă înălţimea corespunzătoare vârstei adulte. Cu toate acestea, a fost observată o reducere iniţială de mică amploare, dar tranzitorie, a creşterii (de aproximativ 1 cm). Acest fenomen apare în mod obişnuit în decursul primului an de tratament.

Pneumonia la pacienții cu BPOC

S-a observat o creștere a incidenței pneumoniei, inclusiv a pneumoniei care necesită spitalizare, la pacienții cu BPOC care urmează tratament cu corticosteroizi administrați prin inhalare. Există unele dovezi de creștere a riscului de pneumonie odată cu creșterea dozei de steroizi, dar această ipoteză nu a fost demonstrată în mod clar în studiile efectuate.

Nu există dovezi clinice concludente de diferențe intra-categorie în ceea ce privește anvergura riscului de pneumonie în rândul produselor administrate prin inhalare care conțin corticosteroizi.

Medicii trebuie să își păstreze vigilența pentru depistarea posibilei apariții a pneumoniei la pacienții cu BPOC, deoarece caracteristicile clinice ale acestor infecții și simptomele de exacerbare a BPOC se suprapun. Factorii de risc pentru pneumonie la pacienții cu BPOC includ fumatul în prezent, vârsta înaintată, indice de masă corporală (IMC) scăzut și BPOC severă.

Airbufo Forspiro 320 micrograme/9 micrograme pulbere de inhalat unidoză conține lactoză (7,9 mg/inhalație). Această cantitate nu cauzează în mod normal probleme la persoanele cu intoleranță la lactoză. Excipientul lactoză conține cantități mici de proteine din lapte, care pot provoca reacții alergice.

Deoarece Airbufo Forspiro 320 micrograme/9 micrograme pulbere de inhalat unidoză conţine atât budesonidă, cât şi formoterol, poate să apară acelaşi tip de reacţii adverse raportate pentru fiecare substanță în parte. Nu a fost observată o incidenţă crescută a reacţiilor adverse consecutiv administrării concomitente a celor doi compuşi. Cele mai frecvente reacţii adverse sunt reprezentate de efectele secundare farmacologice previzibile ale terapiei β2-agoniste, cum sunt tremorul şi palpitaţiile. Acestea tind să fie uşoare şi dispar în mod obişnuit în decurs de câteva zile de tratament.

Tabelul 1

Tulburări musculo- Mai puţin frecvente Crampe musculare scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Infecţiile candidozice orofaringiene sunt datorate depunerii substanţei active la acest nivel. Sfătuirea pacientului să-şi clătească gura cu apă după fiecare doză va minimiza riscul. Infecţiile candidozice orofaringiene răspund, de obicei, la tratamentul topic antifungic fără a necesita întreruperea corticosteroidului administrat pe cale inhalatorie. Dacă apare candidoza orofaringiană, pacienţii trebuie să îşi clătească gura cu apă şi după inhalarea dozelor „la nevoie”.

Similar celorlalte terapii administrate inhalator, bronhospasmul paradoxal poate să apară foarte rar, afectectând mai puţin de 1 din 10000 de persoane, cu intensificarea imediată a wheezing-ului şi scurtării respiraţiei după administrarea dozei. Bronhospasmul paradoxal răspunde la un bronhodilatator cu acţiune rapidă administrat inhalator şi trebuie tratat imediat. Administrarea budesonidă/fumarat de formoterol trebuie întreruptă imediat, pacientul trebuie evaluat şi, dacă este necesar, se instituie o terapie alternativă (vezi pct. 4.4).

Reacţiile adverse sistemice ale corticosteroizilor administraţi pe cale inhalatorie pot apărea, în special, la doze mari prescrise pe perioade lungi de timp. Probabilitatea apariţiei acestor reacţii este mult mai mică în cazul terapiei inhalatorii decât în cazul corticosteroizilor administraţi oral. Posibilele reacţii sistemice includ sindromul Cushing, caracteristici Cushingoide, supresia suprarenală, întârzierea creşterii la copii şi adolescenţi, scăderea densităţii minerale osoase, cataracta şi glaucomul. Mai pot apărea sensibilitatea crescută la infecţii şi afectarea capacităţii de adaptare la stres. Aceste reacţii sunt probabil dependente de doză, timpul de expunere, expunerea concomitentă sau anterioară la corticosteroizi şi sensibilitatea individuală.

Tratamentul cu agonişti β2-adrenergici poate avea ca rezultat creşterea valorilor plasmatice ale insulinei, acizilor graşi liberi, glicerolului şi corpilor cetonici.

Copii şi adolescenţi Este recomandat ca înălţimea copiilor cărora li se administrează tratament de lungă durată cu corticosteroizi pe cale inhalatorie să fie monitorizată în mod regulat (vezi pct 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro