Acasă/ Medicamente/ Advil Duo
N02BE51 · Alte analgezice si antipiretice anilide (inclusiv combinatii) Fără prescripție (OTC)

Advil Duo 500 mg/200 mg

Comprimate filmate · DCI: Combinatii (Paracetamolum+ibuprofenum)

Medicamentul se numește Advil Duo.

Cum citiți informația
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Medicamentul se numește Advil Duo.

Advil Duo conține două substanţe active (care determină acțiunea medicamentului). Acestea sunt paracetamol și ibuprofen.

Ibuprofenul aparţine grupului de medicamente denumite antiinflamatoare nesteroidiene (cunoscute ca AINS). AINS acționează prin reducerea durerii, reducerea inflamaţiei și scăderea febrei.

Paracetamolul este un analgezic care acționează într-un mod diferit față de ibuprofen pentru a calma durerea și febra.

Advil Duo este utilizat pentru tratamentul simptomatic de scurtă durată al durerii de intensitate ușoară şi moderată asociată cu migrenă, durere de cap, durere de spate, durere din timpul ciclului menstrual, durere de dinți, durere reumatică și musculară, durere din formele non-grave de artrită, simptome de răceală și gripă, durere în gât și febră.

Acest medicament este potrivit în special pentru durerile care nu au fost ameliorate numai cu ibuprofen sau paracetamol.

Advil Duo este destinat adulților cu vârsta de 18 ani şi peste.

Pentru tratamentul simptomatic de scurtă durată al durerii ușoare până la moderate asociată cu migrenă, cefalee, durere dorsală, dismenoree, durere dentară, dureri reumatice și musculare, durere din formele non-grave de artrită, simptome de răceală și gripă, durere faringiană și febră.

Acest medicament este adecvat în special pentru durerea care necesită o analgezie mai puternică decât cea indusă de ibuprofen sau paracetamol administrate în monoterapie.

Acest medicament este destinat adulților cu vârsta de 18 ani şi peste.

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Pentru administrare orală și numai pentru utilizare pe termen scurt.

Luaţi cea mai mică doză, pentru cel mai scurt timp necesar pentru tratarea simptomelor. Dacă aveți o infecție, adresați-vă imediat unui medic în cazul în care simptomele (cum ar fi febră și durere) nu dispar sau se agravează (vezi pct. 2). Dacă aveți afecțiuni hepatice sau renale sau sunteți vârstnic, medicul dumneavoastră vă va indica doza corectă, care va fi cea mai mică posibilă. Nu luați acest medicament dacă aveți insuficiență renală sau hepatică severă. Advil Duo nu se va administra mai mult de 3 zile. Dacă simptomele nu se ameliorează după 3 zile de tratament, trebuie să vă adresaţi medicului.

Adulți Luați un comprimat, de până la 3 ori pe zi. Intervalul dintre administrări este de minim 6 ore.

Dacă un comprimat nu ameliorează simptomele, atunci se pot lua maximum 2 comprimate, de până la 3 ori pe zi. Doza unică de două comprimate este destinată pacienților cu o greutate corporală de 60 kg sau mai mare. Intervalul dintre administrări este de minim 6 ore. Nu luați mai mult de 6 comprimate într-un interval de 24 de ore (echivalentul a 3000 mg paracetamol, 1200 mg ibuprofen pe zi). Luați Advil Duo cu un pahar de apă. Pentru a reduce probabilitatea apariției reacțiilor adverse, luați Advil Duo cu alimente.

Utilizarea la copii și adolescenți A nu se utiliza de către copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.

Dacă aveți întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui medicament, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Dacă luaţi mai mult Advil Duo decât trebuie Dacă ați luat mai mult Advil Duo decât trebuie sau dacă copiii au luat medicamentul în mod accidental, adresați-vă imediat unui medic sau mergeți la cel mai apropiat spital pentru o evaluare a riscului existent și pentru sfaturi privind măsurile care trebuie luate. Simptomele supradozajului pot include greață, dureri abdominale, vărsături (pot conține urme de sânge), sângerări gastrointestinale (vezi pct. 4), diaree, dureri de cap, țiuituri în urechi, dezorientare și mișcări oscilatorii ale ochilor. De asemenea, pot apărea agitație, somnolență, dezorientare sau comă. Ocazional, pacienții pot dezvolta convulsii. În cazul administrării de doze mari s-au raportat următoarele: somnolență, dureri în piept, palpitații, pierdere a conștienței, convulsii (în special la copii), slăbiciune și amețeală, sânge în urină, niveluri scăzute de potasiu în sânge, senzație de corp rece și probleme respiratorii. În plus, timpul de protrombină/INR poate fi prelungit, probabil din cauza interferenței cu acțiunile factorilor de coagulare circulanți. Poate apărea insuficiență renală acută și leziuni hepatice. La astmatici, este posibilă agravarea astmului. De asemenea, poate apărea tensiune arterială mică și respirație redusă. Dacă depăşiţi doza recomandată, adresaţi-vă imediat medicului, chiar dacă vă simţiţi bine. Supradozajul cu paracetamol poate produce afecțiuni grave, cu debut întârziat, la nivelul ficatului.

Dacă uitaţi să luaţi Advil Duo Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Dacă uitați să luați o doză, luați-o imediat ce vă amintiți și apoi luați următoarea doză după cel puțin 6 ore.

Doze

Numai pentru administrare de scurtă durată. Trebuie administrată cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă durată de timp necesară pentru controlul simptomelor și reducerea la minimum a reacțiilor adverse (vezi pct. 4.4). Pacientul trebuie să solicite consultul unui medic dacă simptomele persistă sau se agravează sau dacă administrarea medicamentului este necesară pentru mai mult de 3 zile.

Adulți: Se administrează un comprimat de până la maxim trei ori pe zi. Intervalul dintre administrări trebuie să fie de cel puţin șase ore.

Dacă administrarea dozei de un comprimat nu ameliorează simptomele, atunci se pot administra maxim două comprimate, de până la trei ori pe zi. Doza unică de două comprimate este destinată pacienților cu o greutate corporală de 60 kg sau peste. Intervalul dintre administrări trebuie să fie de cel puțin șase ore.

Doza zilnică maximă este de șase comprimate (echivalentul a 3000 mg paracetamol, 1200 mg ibuprofen) care nu trebuie depășită într-o perioadă de 24 de ore.

Vârstnici Nu sunt necesare ajustări ale dozei (vezi pct 4.4). Persoanele vârstnice prezintă un risc crescut de consecințe grave ale reacţiilor adverse. În cazul în care un antiinflamator nesteroidian (AINS) este considerat necesar, trebuie utilizată doza minimă eficace, pentru cea mai scurtă durată de timp posibilă. În timpul tratamentului cu AINS, pacientul trebuie monitorizat periodic pentru hemoragii gastro-intestinale.

Insuficiență renală/hepatică Se recomandă precauţie în administrare la pacienţii cu insuficienţă renală/hepatică ușoară până la moderată. Doza trebuie evaluată individual și trebuie menținută la un nivel cât mai scăzut posibil. Acest medicament este contraindicat la pacienții cu insuficiență renală/hepatică severă (vezi pct. 4.3).

Copii și adolescenți: Acest medicament nu este indicat la copii şi adolescenți cu vârsta sub 18 ani.

Mod de administrare Administrare orală. Pacienții trebuie să administreze Advil Duo cu un pahar de apă. Pentru a reduce riscul apariției reacțiilor adverse, pacienții trebuie să administreze Advil Duo cu alimente.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2
  • sunteți alergic la ibuprofen, paracetamol sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6).
  • luaţi orice alte medicamente care conţin paracetamol.
  • luați orice alte medicamente analgezice, inclusiv ibuprofen, acid acetilsalicilic în doze mari (peste 75 mg pe zi) sau alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv inhibitori specifici ai ciclooxigenazei-2 (COX-2).
  • ați avut vreodată o reacție alergică, cum ar fi bronhospasm (contracție a mușchilor din plămâni, care poate provoca dificultăți la respirație), astm bronșic, secreții, mâncărime și inflamare la nivelul nasului însoțite de strănut, urticarie (o erupție pe piele însoțită de mâncărimi) sau angioedem (umflături sub piele) atunci când luați acid acetilsalicilic sau alte AINS.
  • aveți un ulcer activ sau antecedente de ulcer sau o sângerare la nivelul stomacului sau al duodenului (intestinul subțire) (cel puțin două episoade distincte de sângerare sau ulcer confirmate).
  • ați avut vreodată perforație sau sângerare la nivelul stomacului sau duodenului, cauzată de tratamentul anterior cu AINS.
  • aveți tulburări de coagulare a sângelui
  • aveți insuficiență cardiacă, hepatică sau renală severă
  • sunteți în ultimele 3 luni de sarcină.
  • Hipersensibilitate la substanțele active sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
  • Utilizarea concomitentă cu alte medicamente care conțin paracetamol (vezi pct. 4.5)
  • Pacienți cu antecedente de reacții de hipersensibilitate (de exemplu, bronhospasm, angioedem, astm bronşic, rinită sau urticarie) asociate cu acid acetilsalicilic sau alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
  • Pacienți cu ulcer peptic activ sau cu antecedente de ulcer peptic recurent / hemoragie gastrică (două sau mai multe episoade distincte de ulcerație sau hemoragie diagnosticate).
  • Pacienți cu antecedente de hemoragie gastrointestinală sau perforație legată de un tratament anterior cu AINS (vezi secțiunea 4.4).
  • Pacienți cu tulburări de coagulare.
  • Pacienți cu insuficiență hepatică severă, insuficiență renală severă sau insuficiență cardiacă severă (NYHA Clasa IV) (vezi pct. 4.4).
  • Utilizarea concomitentă cu alte medicamente care conțin AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2 (COX-2) și acid acetilsalicilic în doză de peste 75 mg pe zi (vezi pct. 4.5).
  • Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct 4.6).
Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Înainte de a utiliza Advil Duo, cereți sfatul medicului dacă:

  • aveți o infecție – vezi paragraful „Infecții” de mai jos
  • sunteți vârstnic
  • aveți astm bronșic sau ați avut astm bronșic
  • aveți probleme cu rinichii, inima, ficatul sau intestinul
  • aveți lupus eritematos sistemic (LES) – o afecțiune a sistemului imunitar care afectează țesutul conjunctiv şi cauzează dureri articulare, modificări la nivelul pielii şi afecțiuni ale altor organe sau altă boală mixtă a țesutului conjunctiv
  • ați avut oricând în trecut probleme gastrointestinale sau boala inflamatorie cronică a intestinului, (de exemplu colită ulceroasă, boala Crohn)
  • sunteți în primele 6 luni de sarcină sau alăptați
  • plănuiți să rămâneți gravidă.

În timpul tratamentului cu Advil Duo, spuneți imediat medicului dumneavoastră dacă aveți boli severe, inclusiv insuficiență renală severă sau septicemie (când în sânge circulă bacterii și toxine care duc la leziuni ale organelor), dacă sunteți malnutrit, aveți alcoolism cronic sau dacă luați și flucloxacilină (un antibiotic). O afecțiune gravă numită acidoză metabolică (tulburări ale sângelui și lichidelor) a fost raportată la pacienții aflați în aceste situații, în cazul în care paracetamolul se utilizează în doze regulate, pentru o perioadă lungă sau când paracetamolul este administrat concomitent cu flucloxacilină. Simptomele acidozei metabolice pot fi: dificultăți la respirație grave, cu respirație rapidă profundă, somnolență, greață și vărsături.

Infecții Advil Duo poate ascunde semne ale infecției, precum febră și durere. Prin urmare, este posibil ca Advil Duo să întârzie tratamentul adecvat al infecției, ceea ce poate mări riscul de complicații. Acest lucru a fost observat în cazul pneumoniei cauzate de bacterii și al infecțiilor bacteriene ale pielii asociate cu vărsatul de vânt. Dacă luați acest medicament în timp ce aveți o infecție, iar simptomele infecției nu dispar sau se agravează, adresați-vă imediat unui medic.

Au fost raportate reacții grave la nivelul pielii în asociere cu tratamentul cu Advil Duo. Trebuie să încetați să mai luați Advil Duo și să solicitați imediat asistență medicală dacă prezentați erupție pe piele, leziuni ale mucoaselor, vezicule sau alte semne de alergie, întrucât acestea pot fi primele semne ale unei reacții foarte grave la nivelul pielii. Vezi pct. 4.

Medicamente antiinflamatoare/analgezice precum ibuprofenul se pot asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a infarctului miocardic sau a accidentului vascular cerebral, când sunt utilizate în doze mari. Nu depăşiţi doza sau durata recomandată pentru tratament.

Trebuie să discutaţi despre tratament cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul, înainte de a lua Advil Duo în cazul în care:

  • aveţi probleme cu inima, inclusiv insuficienţă cardiacă, angină pectorală (dureri în piept) sau dacă aţi avut un infarct miocardic, intervenţie chirurgicală de bypass, boală arterială periferică (circulaţie redusă a sângelui la nivelul picioarelor sau tălpilor, din cauza îngustării sau blocării arterelor) sau orice tip de accident vascular cerebral (inclusiv „accident vascular cerebral minor” sau accident ischemic tranzitoriu „AIT”).
  • aveţi tensiune arterială mare, diabet zaharat, concentraţii crescute ale colesterolului în sânge, istoric familial de boli ale inimii sau accident vascular cerebral sau dacă sunteţi fumător.

Paracetamol: Riscul de supradozaj cu paracetamol este mai mare la pacienții cu afecțiune hepatică alcoolică non-cirotică. În cazul unui supradozaj trebuie solicitat imediat consult medical, chiar dacă pacientul se simte bine, din cauza riscului de apariție a leziunilor hepatice întârziate grave (vezi pct 4.9).

Au fost raportate cazuri de acidoză metabolică cu gaură anionică crescută (HAGMA) din cauza acidozei induse de piroglutamat, la pacienți cu boală severă, de exemplu insuficiență renală severă şi septicemie, sau

la pacienți cu malnutriție și alte cauze de deficit de glutation (de exemplu, alcoolism cronic) care au fost tratați cu paracetamol în doză terapeutică, pe o perioadă îndelungată sau în cazul utilizării concomitente de paracetamol și flucloxacilină. Dacă se suspectează HAGMA din cauza acidozei induse de piroglutamat, se recomandă întreruperea promptă a utilizării paracetamolului și monitorizarea atentă. Măsurarea 5-oxoprolinei în urină poate fi utilă pentru a identifica acidoza indusă de piroglutamat drept cauză subiacentă a HAGMA la pacienții cu factori de risc multipli.

Ibuprofen: Reacțiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă durată de timp necesară pentru a controla simptomele (vezi pct. 4.2 și riscurile gastrointestinale și cardiovasculare de mai jos) și prin recomandarea ca pacienții să utilizeze doza de medicament împreună cu alimente (vezi pct. 4.2).

Vârstnici: Vârstnicii prezintă o frecvență crescută de apariție a reacțiilor adverse la AINS, în special sângerare și perforație gastrointestinală, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).

Este necesară prudență la pacienții cu anumite afecțiuni:

  • Tulburări respiratorii: La pacienții care au în prezent sau au antecedente de astm bronșic sau de afecţiune alergică, s-a raportat că AINS pot exacerba bronhospasmul.
  • Lupus eritematos sistemic (LES) și boala mixtă a țesutului conjunctiv: La pacienții cu lupus eritematos sistemic (LES) și boală mixtă de țesut conjunctiv, poate exista un risc crescut de apariţie a meningitei aseptice (vezi pct. 4.8).
  • Efecte cardiovasculare și cerebrovasculare La pacienții cu antecedente de hipertensiune arterială și / sau insuficiență cardiacă congestivă ușoară până la moderată se recomandă monitorizare şi consiliere medicală, deoarece au fost raportate retenție de lichid, hipertensiune arterială și edem asociate cu tratamentul cu AINS.

Date din studii clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg / zi) poate fi asociată cu un risc ușor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că ibuprofenul în doză mică (de exemplu≤1200 mg / zi) este asociat cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale.

La pacienții cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficiență cardiacă congestivă (clasa II-III NYHA), boală cardiacă ischemică diagnosticată, boală arterială periferică și / sau boală vasculară cerebrală tratamentul cu ibuprofen trebuie instituit numai după o evaluare atentă și trebuie evitată utilizarea de doze mari (2400 mg / zi). Înainte de inițierea unui tratament pe termen lung la pacienții cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat), trebuie efectuată o evaluare atentă, în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg / zi).

  • Insuficiență cardiovasculară, renală și hepatică: Administrarea de AINS poate provoca o reducere, dependentă de doză, a formării prostaglandinei și poate exacerba insuficiența renală. Pacienții cu cel mai mare risc de apariţie a reacțiilor adverse sunt cei cu insuficiență renală, insuficiență cardiacă, disfuncție hepatică, cei cărora li se administrează diuretice și vârstnicii. Funcția renală trebuie monitorizată la acești pacienți. Tratamentul trebuie întrerupt la acei pacienți care dezvoltă insuficiență renală severă (vezi pct. 4.3). Se recomandă reducerea dozei la pacienții care prezintă semne de agravare a disfuncției hepatice. Tratamentul trebuie întrerupt la acei pacienți care dezvoltă insuficiență hepatică severă (vezi pct. 4.3).
  • Efecte gastrointestinale:

AINS trebuie administrate cu precauție la pacienții cu antecedente de boală gastrointestinală (colită ulcerativă, boala Crohn), deoarece aceste afecțiuni pot fi agravate (vezi pct. 4.8).

Hemoragia, ulcerația și perforația gastrointestinală (GI), care pot fi letale, au fost raportate la toate AINS, în orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau cu antecedente anterioare de evenimente GI grave.

Riscul de hemoragie GI, ulcerație sau perforație este mai mare odată cu creșterea dozelor de AINS, la pacienții cu antecedente de ulcer, în special dacă au avut complicații precum hemoragie sau perforație (vezi pct. 4.3) și la vârstnici. Acești pacienți trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Terapia asociată cu medicamente gastroprotecoare (de exemplu, misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) trebuie luată în considerare pentru acești pacienți, precum și pentru pacienții care necesită administrarea concomitentă de doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care au probabilitatea de a crește riscul gastro-intestinal (vezi mai jos și pct.4.5).

Pacienții cu antecedente de toxicitate GI, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice simptome abdominale neobișnuite (în special hemoragii GI), mai ales la inițierea tratamentului.

Se recomandă precauție la pacienții tratați concomitent cu medicamente care pot crește riscul de ulcerație sau sângerare, cum sunt corticosteroizii cu administrare orală, anticoagulantele de tipul warfarinei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamentele antiagregante plachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

Tratamentul trebuie întrerupt când apar sângerare sau ulcerații gastrointestinale la pacienții cărora li se administrează medicamente care conțin ibuprofen.

  • Efecte dermatologice: Reacții cutanate severe Au fost raportate foarte rar reacții cutanate grave, unele dintre ele cu potenţial letal, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson și necroliză epidermică toxică, asociate cu utilizarea AINS (vezi pct. 4.8). Pacienții par să aibă cel mai mare risc de apariție a acestor reacții la începutul tratamentului, debutul reacției apărând în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Pustuloza exantematică generalizată acută (PEGA) a fost raportată în asociere cu administrarea medicamentelor care conțin ibuprofen. Utilizarea acestui medicament trebuie întreruptă la prima apariție a semnelor și simptomelor de reacții cutanate severe, precum erupție cutanată, leziuni ale mucoasei sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.
  • Afectare a fertilității feminine: Vezi pct 4.6.
  • Mascarea simptomelor infecțiilor preexistente Advil Duo poate masca simptomele unei infecții, ceea ce poate duce la inițierea cu întârziere a unui tratament corespunzător și, prin urmare, la agravarea efectelor infecției. Acest lucru a fost observat în cazul pneumoniei comunitare dobândite de etiologie bacteriană și al complicațiilor bacteriene ale varicelei. Când Advil Duo se administrează pentru febră sau pentru ameliorarea durerii asociate unei infecții, se recomandă monitorizarea infecției. În cazul administrării în afara cadrului spitalicesc, pacientul trebuie să solicite consult medical dacă simptomele persistă sau se agravează.

Sodiu Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per doză, adică practic “nu conţine sodiu”.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Spuneți medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luați, ați luat recent sau este posibil să luați orice alte medicamente.

Acest medicament (din cauza prezenței paracetamolului/ibuprofenului) este contraindicat în asociere cu:

  • alte medicamente care conțin paracetamol – risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse grave (vezi pct. 4.3).
  • acid acetilsalicilic peste 75 mg pe zi și alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclo-oxigenazei-2, deoarece acestea pot crește riscul de apariție a efectelor adverse (vezi pct. 4.3).

Acest medicament trebuie utilizat cu precauție, din cauza prezenței paracetamolului, concomitent cu:

  • colestiramină: viteza de absorbție a paracetamolului este redusă de colestiramină. Prin urmare, colestiramina nu trebuie administrată în decurs de o oră, dacă este necesară analgezia maximă.
  • metoclopramidă și domperidonă: absorbția paracetamolului este crescută de metoclopramidă și domperidonă. Cu toate acestea, nu trebuie evitată utilizarea simultană.
  • warfarină: efectul anticoagulant al warfarinei și al altor cumarinice poate crește prin utilizarea regulată, prelungită a paracetamolului cu creșterea riscului de sângerare; dozele utilizate ocazional nu au efect semnificativ.
  • flucloxacilina în administrare concomitentă a fost asociată cu acidoză metabolică cu gaură anionică crescută, din cauza acidozei induse de piroglutamat, în special la pacienții cu factori de risc (vezi pct. 4.4).

Acest medicament trebuie utilizat cu precauție, din cauza prezenței ibuprofenului, concomitent cu:

  • acid acetilsalicilic (sub 75 mg pe zi): datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic în doze mici asupra agregării plachetare, atunci când acestea sunt administrate concomitent. Deși există incertitudini în ceea ce privește extrapolarea acestor date la situația clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca utilizarea regulată, pe termen lung, a ibuprofenului să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic în doze mici. Nu se consideră probabil niciun efect relevant din punct de vedere clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).
  • anticoagulante: AINS pot crește efectele anticoagulantelor, de exemplu warfarină (vezi pct. 4.4).
  • antihipertensive (inhibitori ECA și antagoniști ai receptorilor de angiotensină II) și diuretice: AINS pot reduce efectele acestor medicamente. La unii pacienți cu funcție renală compromisă (de exemplu, pacienți deshidratați sau pacienți vârstnici cu funcție renală compromisă), administrarea concomitentă a unui inhibitor ECA sau a unui antagonist al angiotensinei II și a inhibitorilor de ciclooxigenază poate duce la deteriorarea suplimentară a funcției renale, inclusiv posibilă insuficiență renală acută, care este de obicei reversibilă. Aceste interacțiuni trebuie luate în considerare la pacienții cărora li se administrează un coxib concomitent cu inhibitori ECA sau antagoniști ai angiotensinei II. Prin urmare, administrarea concomitentă trebuie efectuată cu precauție, în special la vârstnici. Pacienții trebuie să se hidrateze adecvat și trebuie luată în considerare monitorizarea funcției renale după inițierea terapiei concomitente și ulterior, periodic. Diureticele pot crește riscul de nefrotoxicitate al AINS.
  • antiagregante plachetare și inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de sângerare gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
  • glicozide cardiace: AINS pot exacerba insuficiența cardiacă, reduc RFG și cresc concentraţia plasmatică a glicozidelor.
  • ciclosporină: risc crescut de nefrotoxicitate.
  • corticosteroizi: risc crescut de ulcerații gastrointestinale sau hemoragie (vezi secțiunea 4.4).
  • litiu: scădere a eliminării litiului.
  • metotrexat: scădere a eliminării metotrexatului.
  • mifepristonă: AINS nu trebuie utilizat timp de 8-12 zile după administrarea mifepristonei, deoarece AINS pot reduce efectul mifepristonei.
  • antibiotice de tipul chinolonelor: datele provenite din studii la animale indică faptul că AINS pot crește riscul de apariţie a convulsiilor asociat cu chinolonele. Pacienții cărora li se administrează AINS și chinolone pot avea un risc crescut de apariţie a convulsiilor.
  • tacrolimus: posibil risc crescut de nefrotoxicitate atunci când AINS sunt administrate concomitent cu tacrolimus.
  • zidovudină: risc crescut de toxicitate hematologică la administrarea de zidovudină concomitent cu AINS. Există dovezi ale unui risc crescut de hemartroze și hematoame la pacienții cu hemofilie cu test HIV (+) cărora li se administrează tratament concomitent cu zidovudină și ibuprofen.
  • alte medicamente care conțin ibuprofen-risc de supradozaj.
Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

Sarcina Nu luați Advil Duo dacă sunteţi în ultimele 3 luni de sarcină, deoarece ar putea dăuna fătului sau poate cauza probleme la naștere. Poate cauza probleme ale rinichilor şi inimii fătului. Poate influenţa tendința de sângerare a dumneavoastră şi a copilului dumneavoastră și poate determina ca travaliul să apară mai târziu sau să dureze mai mult decât se așteaptă.

Nu trebuie să luați Advil Duo în primele 6 luni de sarcină, cu excepția cazului în care este absolut necesar și recomandat de medicul dumneavoastră. Dacă aveți nevoie de tratament în această perioadă sau în timp ce încercați să rămâneți gravidă, trebuie utilizată cea mai mică doză, pentru cea mai scurtă perioadă posibilă. Începând cu săptămâna 20 de sarcină, Advil Duo poate cauza probleme renale fătului, dacă este luat mai mult de câteva zile, ceea ce poate duce la niveluri scăzute ale lichidului amniotic care înconjoară fătul (oligohidramnios) sau la îngustarea unui vas de sânge (ductul arterial) la nivelul inimii fătului. Dacă aveți nevoie de tratament mai mult de câteva zile, medicul dumneavoastră poate recomanda monitorizarea suplimentară.

Alăptarea Doar cantități mici de ibuprofen și paracetamol şi metaboliți ai acestora trec în laptele matern. Acest medicament poate fi administrat în timpul alăptării dacă se utilizează doza recomandată și pentru cel mai scurt timp posibil.

Fertilitatea Advil Duo poate afecta capacitatea femeilor de a rămâne gravide. Ibuprofenul aparține unui grup de medicamente care pot afecta fertilitatea la femei. Acest efect este reversibil după oprirea tratamentului cu ibuprofen. Adresați-vă medicului dumneavoastră dacă aveți dificultăți în a rămâne gravidă.

Sarcina Nu există date privind utilizarea acestui medicament în timpul sarcinii. Din cauza prezenței ibuprofenului, acest medicament este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3 și 5.3).

Paracetamol Un număr mare de date privind femeile gravide nu indică nici malformații, nici toxicitate fetalo/neonatală. Studiile epidemiologice privind neurodezvoltarea la copiii expuși la paracetamol in utero prezintă rezultate neconcludente. Dacă este necesar din punct de vedere clinic, paracetamolul poate fi utilizat în timpul sarcinii, însă trebuie utilizat la cea mai mică doză eficientă, pentru o perioadă cât mai scurtă de timp și la cea mai mică frecvență posibilă.

Ibuprofen Inhibarea sintezei prostaglandinei poate afecta negativ sarcina și / sau dezvoltarea embrio / fetală. Datele obținute din studii epidemiologice sugerează un risc crescut de avort și de malformație cardiacă și gastroschizis după utilizarea unui inhibitor de sinteză a prostaglandinei la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformație cardiovasculară a crescut de la mai puțin de 1% până la aproximativ 1,5%. Riscul este considerat că va crește odată cu doza și durata terapiei. La animale, administrarea unui inhibitor de sinteză a prostaglandinei are ca rezultat avort pre-şi post-implantare şi o letalitate embrio-fetală sporită. În plus, au fost raportate incidențe crescute ale diferitelor malformații, inclusiv cardiovasculare, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandină în timpul perioadei de organogeneză.

Începând cu săptămâna de sarcină 20, utilizarea ibuprofen poate provoca oligohidramnios ca rezultat al disfuncției renale fetale. Acesta poate surveni la scurt timp după inițierea tratamentului, fiind de obicei reversibil după întreruperea administrării. În plus, au existat raportări de constricție a canalului arterial în urma tratamentului în al doilea trimestru de sarcină, dar majoritatea s-au remis după încetarea tratamentului. Prin urmare, în timpul primului și celui de-al doilea trimestru de sarcină, ibuprofenul nu trebuie administrat, cu excepția cazului în care este necesar. Dacă se recomandă ibuprofen unei femei care încearcă să rămână gravidă sau unei gravide în timpul primului şi al celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie menţinută cât mai mică posibil, iar durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil. Trebuie să se ia în considerare monitorizarea prenatală cu privire la oligohidramnios și constricția canalului arterial după expunerea la ibuprofen timp de câteva zile începând cu săptămâna gestațională 20. Administrarea ibuprofen trebuie întreruptă dacă se descoperă oligohidramnios sau constricția canalului arterial.

În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toți inhibitorii de sinteză a prostaglandinei pot expune fătul la:

  • toxicitate cardiopulmonară (constricție/închidere prematură a canalului arterial și hipertensiune pulmonară);
  • disfuncție renală (a se vedea mai sus).

mama și nou-născutul, la sfârșitul sarcinii, la:

  • posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar și la doze foarte mici;
  • inhibarea contracţiilor uterine, având ca rezultat un travaliu întârziat sau prelungit. În consecință, ibuprofen este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3 și 5.3).

Prin urmare, dacă este posibil, utilizarea Advil Duo trebuie evitată în primele șase luni de sarcină și contraindicată în ultimele trei luni de sarcină (vezi pct. 4.3).

Alăptarea Ibuprofenul și metaboliții săi pot trece în concentrații foarte mici în laptele matern (0,0008% din doza administrată mamei). Nu se cunosc efecte nocive la sugari.

Paracetamolul se excretă în laptele matern, dar într-o cantitate nesemnificativă clinic. Datele disponibile publicate în literatură nu contraindică alăptarea.

Prin urmare, nu este necesară întreruperea alăptării în cazul tratamentului de scurtă durată, cu doza recomandată.

Fertilitatea Există dovezi limitate că medicamentele care inhibă ciclo-oxigenaza / sinteza prostaglandinelor pot afecta fertilitatea feminină printr-un efect asupra ovulației și nu sunt recomandate la femeile care încearcă să rămână gravide. Acest lucru este reversibil la întreruperea tratamentului. La femeile care au dificultăți de concepere sau care sunt supuse unor investigații privind infertilitatea, trebuie luată în considerare întreruperea administrării medicamentului.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

OPRIȚI ADMINISTRAREA medicamentului și spuneți medicului dumneavoastră dacă observați oricare dintre următoarele reacții adverse:

  • arsuri la nivelul stomacului, indigestie (reacții adverse frecvente; pot afecta până la 1 din 10 persoane);
  • semne de sângerare intestinală (dureri abdominale puternice, vărsături cu sânge sau lichid care arată ca niște granule de cafea, sânge în scaune, scaune negre și gudronate) (reacții adverse mai puțin frecvente; pot afecta până la 1 din 100 de persoane);
  • semne de inflamație a mucoasei cerebrale, cum ar fi: gât înțepenit, dureri de cap, greață sau vărsături, febră sau senzație de dezorientare (reacții adverse foarte rare; pot afecta până la 1 din 10000 de persoane);
  • semne ale unei reacții alergice severe (umflarea feței, a limbii sau a gâtului, dificultăți la respirație, agravare a astmului) (reacții adverse foarte rare; pot afecta până la 1 din 10000 de persoane);
  • reacții severe la nivelul pielii, cum ar fi apariția de vezicule – a se vedea și informațiile de mai jos. Reacție gravă pe piele cunoscută sub numele de sindrom DRESS (frecvenţă necunoscută). Simptomele sindromului DRESS includ: erupție pe piele, febră, inflamare a ganglionilor limfatici și o creştere a numărului eozinofilelor (un tip de celule albe din sânge).

O erupție pe piele de culoare roșie, scuamoasă și extinsă, cu umflături sub piele și vezicule localizate în principal la nivelul pliurilor cutanate, pe trunchi și pe membrele superioare, însoțită de febră, la inițierea tratamentului (pustuloză exantematică acută generalizată) (cu frecvență necunoscută). Opriţi administrarea Advil Duo dacă prezentați aceste simptome și solicitați imediat consult medical. Vezi și pct. 2.

Studiile clinice cu acest medicament nu au indicat alte reacții adverse, altele decât cele pentru paracetamol sau ibuprofen utilizate în monoterapie.

Următorul tabel prezintă reacţiile adverse din datele de farmacovigilență provenite de la pacienți care au utilizat doar ibuprofen sau doar paracetamol în tratament pe termen scurt și pe termen lung

Valori serice crescute ale creatininei și ale ureei serice Mai puţin Creștere a concentratiei serice a aspartat frecvente aminotransferazei, fosfatazei alcaline și creatinfosfokinazei, scădere a valorii hemoglobinei și creştere a numărului de trombocite

Descrierea reacțiilor adverse selectate

Exemplele includ agranulocitoză, anemie, anemie aplastică, anemie hemolitică, leucopenie, neutropenie, pancitopenie, şi trombocitopenie.

Primele semne sunt: febră, durere în gât, ulcerații bucale superficiale, simptome asemănătoare gripei, epuizare severă, sângerări și echimoze inexplicabile și epistaxis. Au fost raportate reacții de hipersensibilitate. Acestea pot consta în (a) reacții alergice nespecifice și anafilaxie, (b) reactivitate a tractului respirator, de exemplu, astm bronșic, agravare a astmului bronșic, bronhospasm sau dispnee sau (c) diverse reacții cutanate, inclusiv erupții cutanate tranzitorii de diferite tipuri, prurit, urticarie, purpură, angioedem și, mai rar, dermatoze exfoliative și buloase (incluzând necroliza epidermică toxică, sindromul Stevenss-Johnson și eritemul polimorf). Mecanismul patogenic al meningitei aseptice induse de medicamente nu este pe deplin înțeles. Cu toate acestea, datele disponibile privind meningita aseptică asociată AINS indică o reacție de hipersensibilitate (pe baxa unei relații temporale cu administrarea tratamentului și dispariția simptomelor după întreruperea tratamentului). De menționat că la pacienții cu tulburări autoimune preexistente (cum sunt lupus eritematos sistemic și boala mixtă a țesutului conjunctiv) în timpul tratamentului cu ibuprofen au fost observate cazuri izolate de meningită aseptică, cu simptome precum: redoare a cefei, cefalee, greață, vărsături, febră sau dezorientare (vezi pct. 4.4). Studiile clinice sugerează că utilizarea de ibuprofen, în special în doză mare (2 400mg / zi) poate fi asociată cu o creștere ușoară a riscului de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4). Cele mai frecvente reacții adverse observate sunt de natura gastrointestinală. Uneori letal, în special la persoanele în vârstă. Vezi pct 4.4. În caz de supradozaj, paracetamolul poate provoca insuficiență hepatică acută, insuficiență hepatică, necroză hepatică și leziuni ale ficatului (vezi pct. 4.9). În special la utilizarea pe termen lung, asociată cu creșterea ureei serice și edeme. De asemenea, include necroza papilară. La pacienții cu factori de risc care utilizează paracetamol au fost observate cazuri de acidoză metabolică cu gaură anionică crescută, din cauza acidozei induse de piroglutamat (vezi pct. 4.4). La acești pacienți, acidoza indusă de piroglutamat poate apărea ca o consecință a deficitului de glutation.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro.

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conține Advil Duo

  • Substanțele active sunt paracetamol și ibuprofen. Fiecare comprimat filmat conţine paracetamol 500 mg și ibuprofen 200 mg.
  • Celelalte componente sunt: croscarmeloză sodică, hidroxipropilceluloză, celuloză microcristalină, dioxid de siliciu coloidal anhidru, acid stearic, stearat de magneziu. Film de acoperire: copolimer grefat de poli(vinil alcool) macrogol, talc, pigment sidefat pe bază de mică, monocaprilocaprat de glicerol, alcool polivinilic, dioxid de titan (E 171), oxid negru de fer (E 172).

Cum arată Advil Duo şi conţinutul ambalajului Advil Duo se prezintă sub formă de comprimate filmate ovale, de culoare gri.

Ambalaje Cutie cu 1 blister din PVC-PVDC/Al cu 10 comprimate filmate. Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC/Al cu 20 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deținătorul autorizației de punere pe piață și fabricantul

Deținătorul autorizației de punere pe piață Haleon România S.R.L. Str. Costache Negri nr. 1-5, Opera Center One, Etaj 6 (Zona 2) Sector 5, Bucureşti 050552 România

Fabricantul Zakłady Farmaceutyczne POLPHARMA S.A. (Pharmaceutical Works POLPHARMA S.A.) ul. Pelplińska 19, 83-200 Starogard Gdański, Polonia

Acest medicament este autorizat în Statele Membre ale Spaţiului Economic European sub următoarele denumiri comerciale: Letonia: Metafenex, 500 mg/200 mg, apvalkotā tabletes Bulgaria: Метафен Макс, 500 mg/200 mg, филмирани таблетки Lituania: Metafenex, 500 mg/200 mg, plėvele dengta tabletės Cipru: Panadol Duo 500 mg/200 mg επικαλυμμένα με λεπτό υμένιο δισκία Cehia: Panadol Duo Grecia: Panadol Plus 500 mg/200 mg επικαλυμμένα με λεπτό υμένιο δισκία Ungaria: Panadol Duo 500 mg/200 mg filmtabletta Irlanda: Paracetamol/Ibuprofen Haleon 500 mg/200 mg film-coated tablets Malta: Panadol Duo 500 mg/200 mg film-coated tablets Polonia: Excedrin Duo România: Advil Duo 500 mg/200 mg comprimate filmate Slovacia: Panadol Duo

Acest prospect a fost revizuit în martie 2026.

Fiecare comprimat filmat conţine paracetamol 500 mg și ibuprofen 200 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Nucleul comprimatului: Croscarmeloză sodică Hidroxipropilceluloză Celuloză microcristalină Dioxid de siliciu coloidal anhidru Acid stearic Stearat de magneziu

Film de acoperire: Copolimer grefat de poli(vinil alcool) macrogol

Talc Pigment sidefat pe bază de mică Monocaprilocaprat de glicerol Alcool polivinilic Dioxid de titan (E 171) Oxid negru de fer (E 172)

6.1. Incompatibilităţi

Nu este cazul.

paracetamol 500 mg și ibuprofen 200 mg · substanță activă
Croscarmeloză sodică · excipient
Hidroxipropilceluloză · excipient
Celuloză microcristalină · excipient
Dioxid de siliciu coloidal anhidru · excipient
Acid stearic · excipient
Stearat de magneziu · excipient
Copolimer grefat de poli(vinil alcool) macrogol · excipient
Talc · excipient
Pigment sidefat pe bază de mică · excipient
Monocaprilocaprat de glicerol · excipient
Alcool polivinilic · excipient
Dioxid de titan (E 171) · excipient
Oxid negru de fer (E 172) · excipient
6.1. Incompatibilităţi · excipient
Nu este cazul · excipient
Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsați acest medicament la vederea și îndemâna copiilor.

Acest medicament nu necesită condiții speciale depăstrare.

Nu utilizați acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie și pe blister, după “EXP”. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

MEDICAMENTELE EXPIRATE ȘI/SAU NEUTILIZATE TREBUIE RETURNATE LA SPITALE PUBLICE SAU PRIVATE.

Nu aruncați niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebați farmacistul cum să aruncați medicamentele pe care nu le mai folosiți. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

3 ani

Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu blist. PVC/PVDC/Al x 10 compr. film. · 16535/2026/01
Cutie cu blist. PVC/PVDC/Al x 20 compr. film. · 16535/2026/02

Documente oficiale