Actonel 75 mg

Doze

La adulţi, doza recomandată este de un comprimat de 75 mg, administrat oral, două zile consecutive pe lună. Primul comprimat trebuie administrat în aceeaşi zi a fiecărei luni, urmat de al doilea comprimat în ziua următoare.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozelor, deoarece biodisponibilitatea, distribuţia şi eliminarea au fost similare la vârstnici (cu vârsta peste 60 de ani) şi la subiecţii mai tineri. Acest fapt s-a demonstrat şi la pacientele foarte vârstnice, cu vârsta de 75 de ani şi peste, aflate în perioada de postmenopauză.

Insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală de la uşoară la moderată nu este necesară ajustarea dozelor. La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul plasmatic al creatininei mai mic de 30 ml/min) este contraindicată administrarea de risedronat de sodiu (vezi pct. 4.3 şi 5.2).

Copii şi adolescenţi Risedronatul de sodiu nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza datelor insuficiente privind siguranţa şi eficacitatea (vezi şi pct. 5.1).

Mod de administrare

• Absorbţia risedronatului de sodiu este influenţată de prezenţa alimentelor şi a cationilor polivalenţi (vezi pct. 4.5) şi, ca urmare, pentru a asigura o absorbţie adecvată, pacientele trebuie să utilizeze Actonel 75 mg înainte de micul dejun, cu cel puţin 30 de minute înainte de orice aliment, alt medicament sau băutură (exceptând apa plată) din ziua respectivă. Apa plată este singura băutură cu care trebuie luat comprimatul de Actonel 75 mg. Trebuie luat în considerare faptul că unele tipuri de apă minerală pot avea o concentraţie mare de calciu şi, de aceea, nu trebuie folosite (vezi pct. 5.2).
• În cazul în care se omite o doză, pacientele trebuie instruite să ia comprimatul de Actonel 75 mg în dimineaţa imediat următoare zilei în care şi-au amintit, doar în cazul în care perioada de timp până la administrarea dozelor programate în următoarea lună nu este mai mică de 7 zile. Ulterior, pacientele vor relua administrarea comprimatului de Actonel 75 mg în două zile consecutive pe lună, din ziua în care se făcea în mod obişnuit administrarea.
• Dacă perioada până la administrarea dozelor de Actonel 75 mg programate în luna următoare este mai mică de 7 zile, atunci pacientele trebuie să aştepte până la momentul administrării dozelor din luna următoare şi apoi să continue administrarea Actonel 75 mg, în două zile consecutive ale fiecărei luni, conform schemei terapeutice iniţiale.
• Nu trebuie administrate trei comprimate în aceeaşi săptămână. Comprimatul trebuie înghiţit întreg şi nu trebuie supt sau mestecat. Pentru a favoriza tranzitul comprimatului până în stomac, Actonel 75 mg trebuie administrat în ortostatism, cu un pahar cu apă plată (≥120 ml). Pacientele nu trebuie să se aşeze în clinostatism timp de 30 de minute după administrarea comprimatului (vezi pct. 4.4). Administrarea suplimentară de calciu şi vitamina D trebuie luată în considerare, dacă aportul alimentar este inadecvat.

Nu a fost stabilită durata optimă a tratamentului cu bifosfonaţi pentru osteoporoză. Necesitatea continuării tratamentului trebuie reevaluată periodic, în funcţie de beneficiile şi riscurile potenţiale ale administrării risedronatului, pentru fiecare caz în parte, în special după 5 sau mai mulţi ani de utilizare.

Alimentele, băuturile (altele decât apa plată) şi medicamentele care conţin cationi polivalenţi (de exemplu calciu, magneziu, fier şi aluminiu) interferează cu absorbţia bifosfonaţilor şi nu trebuie administrate concomitent cu Actonel 75 mg (vezi pct. 4.5). Pentru a atinge eficacitatea scontată, este necesară respectarea cu stricteţe a recomandărilor privind administrarea (vezi pct. 4.2).

Eficacitatea bifosfonaţilor în tratamentul osteoporozei este corelată cu prezenţa unei densităţi minerale osoase scăzute şi/sau cu numărul fracturilor prevalente. Vârsta înaintată sau factorii de risc pentru fracturi, prezenţi izolat, nu constituie un motiv de iniţiere a tratamentului osteoporozei cu bifosfonaţi. La pacientele foarte vârstnice (cu vârsta >80 de ani), dovezile în sprijinul eficacităţii bifosfonaţilor, incluzând risedronatul de sodiu, sunt limitate (vezi pct. 5.1).

Bifosfonaţii au fost asociaţi cu esofagită, gastrită, ulceraţii esofagiene şi ulceraţii gastro-duodenale. De aceea, este necesară prudenţă:  la pacientele cu antecedente de afecţiuni esofagiene, care întârzie tranzitul sau golirea esofagiană, cum sunt stricturile esofagiene sau acalazia.

 la pacientele care nu pot sta în ortostatism timp de cel puţin 30 de minute după administrarea comprimatului.  dacă se administrează risedronat la pacienţi cu afecţiuni esofagiene sau ale tractului gastro-intestinal superior, active sau recente (inclusiv esofag Barrett diagnosticat). Medicii curanţi trebuie să atenţioneze pacientele asupra importanţei respectării instrucţiunilor de administrare şi alertării în cazul apariţiei semnelor sau simptomelor unei posibile reacţii esofagiene. Pacientele trebuie sfătuite să solicite imediat asistenţă medicală în cazul în care dezvoltă simptome de iritaţie esofagiană, cum sunt disfagie, odinofagie, durere retrosternală sau pirozis nou apărut sau agravat.

Hipocalcemia trebuie tratată înainte de începerea tratamentului cu Actonel 75 mg. Alte tulburări ale metabolismului osos sau mineral (de exemplu disfuncţie paratiroidiană, hipovitaminoză D) trebuie tratate în momentul începerii terapiei cu Actonel 75 mg.

Osteonecroza de maxilar, în general asociată cu o extracţie dentară şi/sau infecţie locală (incluzând osteomielită), a fost raportată la pacienţii cu neoplasm care utilizau scheme de tratament ce conţineau bifosfonaţi cu administrare, în principal, intravenoasă. De asemenea, mulţi dintre aceşti pacienţi utilizau chimioterapie şi tratament cu corticosteroizi. Osteonecroza de maxilar a fost raportată, de asemenea, la pacienţii cu osteoporoză trataţi cu bifosfonaţi administraţi pe cale orală.

La pacienţii cu factori de risc asociaţi (de exemplu neoplasm, chimioterapie, radioterapie, tratament cu corticosteroizi, igienă orală deficitară), înaintea începerii tratamentului cu bifosfonaţi, trebuie luată în considerare o examinare dentară şi măsuri preventive stomatologice adecvate.

În timpul tratamentului, aceşti pacienţi trebuie să evite, dacă este posibil, procedurile stomatologice invazive. La pacienţii care dezvoltă osteonecroză de maxilar în timpul tratamentului cu bifosfonaţi, chirurgia dentară poate exacerba afecţiunea. Nu există date disponibile care să susţină că întreruperea administrării de bifosfonaţi va minimaliza riscul de osteonecroză de maxilar la pacienţii care necesită intervenţii chirurgicale stomatologice. Planul de măsuri terapeutice pentru fiecare pacient trebuie ghidat de judecata clinică a medicului curant, în funcţie de evaluarea individuală a raportului risc/beneficiu.

În cursul tratamentului cu bifosfonați au fost raportate cazuri de osteonecroză a canalului auditiv extern, în special în asociere cu terapia de lungă durată. Factorii de risc posibili pentru osteonecroza canalului auditiv extern includ utilizarea corticosteroizilor și chimioterapia și/sau factorii de risc locali, cum sunt infecțiile sau traumatismele. Trebuie luată în considerare posibilitatea de apariție a osteonecrozei canalului auditiv extern la pacienții cărora li se administrează bifosfonați, care prezintă simptome auriculare, inclusiv infecții cronice ale urechii.

Fracturi femurale atipice În timpul tratamentului cu bifosfonaţi, au fost raportate fracturi atipice subtrohanterice şi de diafiză femurală, în special la pacienţii care urmează un tratament pe termen lung pentru osteoporoză. Aceste fracturi transversale sau oblice scurte pot apărea oriunde de-a lungul femurului, imediat de sub trohanterul mic până imediat deasupra platoului supracondilar. Aceste fracturi apar în urma unui traumatism minor sau în absenţa unui traumatism, iar unii pacienţi prezintă durere la nivelul coapsei sau la nivel inghinal, frecvent asociată cu aspecte imagistice de fracturi de stres, prezente cu săptămâni până la luni de zile înainte de apariţia unei fracturi femurale complete. Fracturile sunt frecvent bilaterale; de aceea, la pacienţii trataţi cu bifosfonaţi, la care s-a confirmat apariţia unei fracturi de diafiză femurală, trebuie examinat femurul contralateral. A fost raportată, de asemenea, vindecarea insuficientă a acestor fracturi. La pacienţii la care se suspicionează o fractură femurală atipică până la finalizarea evaluării trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi pe baza aprecierii raportului risc-beneficiu individual. În timpul tratamentului cu bifosfonaţi, pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze orice durere la nivelul coapsei, şoldului sau la nivel inghinal, iar orice pacient care prezintă astfel de simptome trebuie evaluat pentru o fractură femurală incompletă.

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe comprimat filmat, adică practic „nu conține sodiu”.

Risedronatul de sodiu a fost studiat în studii clinice de fază III, care au inclus peste 15000 de pacienţi. Majoritatea reacţiilor adverse observate în studiile clinice au fost de intensitate uşoară până la moderată şi nu au necesitat, de obicei, întreruperea tratamentului.

Tulburări ale sistemului nervos: Frecvente: cefalee (1,8% comparativ cu 1,4%)

Tulburări oculare: Mai puţin frecvente: irită

Tulburări gastro-intestinale:

Frecvente: constipaţie (5,0% comparativ cu 4,8%), dispepsie (4,5% comparativ cu 4,1%), greaţă (4,3% comparativ cu 4,0%), dureri abdominale (3,5% comparativ cu 3,3%), diaree (3,0% comparativ cu 2,7%) Mai puţin frecvente: gastrită (0,9% comparativ cu 0,7%), esofagită (0,9% comparativ cu 0,9%), disfagie (0,4% comparativ cu 0,2%), duodenită (0,2% comparativ cu 0,1%), ulceraţii esofagiene (0,2% comparativ cu 0,2%) Rare: glosită (<0,1% comparativ cu 0,1%), strictură esofagiană (<0,1% comparativ cu 0,0%)

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: Frecvente: durere musculo-scheletică (2,1% comparativ cu 1,9%)

Investigaţii diagnostice: Rare: valori anormale ale testelor funcţiei hepatice

Fără incidenţe relevante în studiile de fază III pentru osteoporoză; frecvenţa se bazează pe evenimentele adverse/datele de laborator/reevaluările rezultatelor din studiile clinice anterioare.

Într-un studiu multicentric, dublu-orb, cu durata de urmărire de doi ani, care a comparat administrarea de risedronat de sodiu în doză de 5 mg pe zi (n=613) şi administrarea de risedronat de sodiu în doză de 75 mg, în două zile consecutive ale lunii (n=616), la femei cu osteoporoză aflate în perioada de postmenopauză, profilul general de siguranţă a fost similar. Au fost raportate următoarele evenimente adverse suplimentare, considerate de către investigatori ca posibil sau probabil corelate cu medicamentul (incidenţa a fost mai mare în grupul de tratament cu risedronat de sodiu 75 mg comparativ cu grupul de tratament cu risedronat de sodiu 5 mg):

Tulburări gastro-intestinale: Frecvente: gastrită erozivă (1,5% comparativ cu 0,8%), vărsături (1,3% comparativ cu 1,1%),

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: Frecvente: artralgii (1,5% comparativ cu 1,0 %), dureri osoase (1,1% comparativ cu 0,5%) şi dureri la nivelul extremităţilor (1,1% comparativ cu 0,5%).

Tulburări generale: Mai puţin frecvente: reacţii de fază acută, cum sunt febră şi/sau sindrom pseudo-gripal (în perioada de 5 zile consecutivă administrării primei doze) (0,6% comparativ cu 0%).

Investigaţii diagnostice: La unii pacienţi s-a raportat scăderea precoce, tranzitorie, asimptomatică şi uşoară a concentraţiilor plasmatice ale calciului şi fosfatului.

După punerea pe piaţă, au fost raportate următoarele reacţii adverse suplimentare (cu frecvenţă necunoscută):

Tulburări oculare: irită, uveită

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: osteonecroză de maxilar

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: hipersensibilitate şi reacţii cutanate, incluzând angioedem, erupţie generalizată, urticarie şi reacţii buloase, unele severe, incluzând cazuri izolate de sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică şi vasculită leucocitoclastică. alopecie

Tulburări ale sistemului imunitar: reacţie anafilactică

Tulburări hepatobiliare: tulburări hepatice grave. În cele mai multe dintre cazurile raportate, pacienţii au fost trataţi şi cu alte medicamente cunoscute că determină afecţiuni hepatice.

Din punerea pe piaţă au fost raportate următoarele reacţii adverse: Rare: Fracturi femurale subtrohanterice şi fracture de diafiză femurală atipice (reacţii adverse specifice clasei bifosfonaţilor). Foarte rare: Osteonecroza canalului auditiv extern (reacție adversă caracteristică clasei bifosfonaților).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497