Aclexa 200 mg

Doze Deoarece riscurile cardiovasculare (CV) ale celecoxibului pot creşte odată cu doza şi durata expunerii, trebuie să se utilizeze doza minimă eficace şi cea mai scurtă durată posibilă de tratament. Ameliorarea simptomatică şi răspunsul terapeutic trebuie reevaluate periodic, mai ales în cazul pacienţilor cu artroză (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.8 şi 5.1).

Artroză Doza uzuală recomandată este de 200 mg celecoxib pe zi, administrată oral, în doză unică sau fracţionată în 2 prize. La unii pacienţi, cu insuficientă ameliorare a simptomatologiei, creşterea dozei la 200 mg celecoxib de două ori pe zi poate duce la creşterea eficacităţii terapeutice. Dacă după două săptămâni de tratament beneficiul terapeutic nu a crescut, trebuie avute în vedere alte opţiuni terapeutice.

Poliartrită reumatoidă Doza iniţială recomandată este de 200 mg celecoxib pe zi, administrată oral, în două prize. Dacă este necesar, doza poate fi crescută ulterior la 200 mg celecoxib de două ori pe zi. Dacă după două săptămâni de tratament nu există eficacitate terapeutică sau beneficiul terapeutic nu a crescut, trebuie avute în vedere alte opţiuni terapeutice.

Spondilită anchilozantă Doza zilnică recomandată este de 200 mg administrată, o dată pe zi sau în două prize. La unii pacienţi, cu insuficientă ameliorare a simptomatologiei, creşterea dozei la 400 mg o dată pe zi sau în două prize poate duce la creşterea eficacităţii terapeutice. Dacă după două săptămâni de tratament nu există eficacitate terapeutică sau beneficiul terapeutic nu a crescut, trebuie avute în vedere alte opţiuni terapeutice.

Doza maximă recomandată este de 400 mg celecoxib pe zi, pentru toate indicaţiile.

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici Similar cu pacienţii mai tineri, doza iniţială este de 200 mg celecoxib pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi ulterior crescută la 200 mg celecoxib de două ori pe zi. În cazul pacienţilor vârstnici cu greutatea corporală sub 50 kg sunt recomandate precauţii speciale (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Insuficienţă hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată confirmată şi cu valori ale concentraţiei albuminei plasmatice de 25-35 g/l, tratamentul trebuie iniţiat cu jumătate din doza recomandată. Experienţa clinică este limitată la pacienţi cu ciroză hepatică (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).

Insuficienţă renală Nu există suficientă experienţă clinică cu celecoxib, în ceea ce priveşte pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată, de aceea tratamentul la aceşti pacienţi se va face cu prudenţă (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).

Copii şi adolescenţi: tratamentul cu celecoxib nu este indicat copiilor şi adolescenţilor.

Pacienţi metabolizatori lenţi prin intermediul CYP2C9 La pacienţii care sunt cunoscuţi sau suspectaţi a fi metabolizatori lenţi prin intermediul CYP2C9, pe baza genotipului sau a antecedentelor/experienţei cu alte substraturi ale CYP2C9, celecoxib trebuie administrat cu prudenţă, deoarece riscul apariţiei reacţiilor adverse dependente de doză este crescut. Trebuie luată în considerare reducerea dozei până la jumătate din cea mai mică doză recomandată (vezi pct. 5.2).

Mod de administrare

Administrare orală Capsula trebuie înghiţită întreagă, cu o cantitate suficientă de apă. Aclexa poate fi administrat cu sau fără alimente.

Efecte asupra tractului gastrointestinal (GI) La pacienţii trataţi cu celecoxib au fost înregistrate complicaţii la nivelul tractului gastro-intestinal superior și inferior (perforaţii şi ulceraţii gastro-intestinale sau hemoragii), uneori letale. Se recomandă prudenţă la pacienţii cu risc de apariţie a complicaţiilor gastro-intestinale ca urmare a tratamentului cu AINS, la pacienţii vârstnici care utilizează concomitent AINS sau antiagregante plachetare (cum este acidul acetilsalicilic) sau glucocorticoizi, la pacienți consumatori de alcool etilic sau la pacienţii cu antecedente de boli gastro-intestinale, cum sunt ulceraţiile sau hemoragiile gastro-intestinale.

La pacienţii care utilizează acid acetilsalicilic (chiar şi în doze mici) concomitent cu celecoxib există un risc suplimentar crescut de reacţii adverse gastro-intestinale (ulceraţii sau alte complicaţii gastro-intestinale). În studiile clinice pe termen lung nu a fost demonstrată o diferenţă semnificativă între administrarea asocierii de inhibitorii selectivi ai COX-2 şi acid acetilsalicilic, comparativ cu administrarea asocierii de AINS şi acid acetilsalicilic în ceea ce priveşte profilul de siguranţă gastro-intestinală (vezi pct. 5.1).

Utilizare concomitentă de AINS Utilizarea concomitentă de celecoxib şi un AINS, altul decât acidul acetilsalicilic, trebuie evitată.

Efecte cardiovasculare În cadrul unui studiu pe termen lung, controlat placebo, efectuat la subiecţi cu polipoză adenomatoasă sporadică, s-a observat un număr crescut de evenimente cardiovasculare (CV) grave, inclusiv infarct miocardic, la pacienţii trataţi cu celecoxib în doze de 200 mg de două ori pe zi şi de 400 mg de două ori pe zi, comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo (vezi pct 5.1).

Deoarece riscul cardiovascular al celecoxibului poate creşte odată cu creşterea dozei sau a duratei de expunere, trebuie recurs la cea mai scurtă durată posibilă de tratament şi la cea mai mică doză eficace. AINS, inclusiv inhibitorii selectivi ai COX-2, au fost asociate cu un risc crescut de reacții adverse cardiovasculare și trombotice la utilizare pe termen îndelungat. Mărimea exactă a riscului asociat cu utilizarea unei singure doze nu a fost determinată și nici durata exactă a tratamentului asociată cu creșterea riscului. Ameliorarea simptomatică şi răspunsul terapeutic trebuie reevaluate periodic, mai ales la pacienţii cu artroză (vezi pct. 4.2, 4.3, 4.8 şi 5.1).

Pacienţii cu factori de risc semnificativi pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat) trebuie trataţi cu celecoxib numai după o evaluare atentă (vezi pct. 5.1). Inhibitorii selectivi ai COX-2 nu constituie un substituent al acidului acetilsalicilic în profilaxia bolilor tromboembolice cardiovasculare, deoarece nu prezintă efecte antiplachetare. De aceea, tratamentele antiplachetare nu trebuie întrerupte (vezi pct. 5.1).

Retenţie hidrică şi edeme Similar altor medicamente care inhibă sinteza prostaglandinelor, la pacienţii trataţi cu celecoxib au fost observate fenomene de retenţie hidrică şi edeme. De aceea, celecoxib trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de insuficienţă cardiacă, disfuncţie ventriculară stângă sau hipertensiune arterială, precum şi la pacienţii cu edeme preexistente de orice altă etiologie, deoarece inhibarea sintezei prostaglandinelor poate duce la deterioarea funcţiei renale şi retenţie hidrică consecutivă. De asemenea, este necesară prudenţă la pacienţii trataţi cu diuretice sau care prezintă risc de hipovolemie.

Hipertensiune arterială Similar tuturor AINS, celecoxib poate determina debutul hipertensiunii arteriale sau agravarea hipertensiunii arteriale pre-existente, ambele putând contribui la o incidenţă crescută a evenimentelor adverse cardiovasculare. De aceea, tensiunea arterială trebuie monitorizată îndeaproape pe durata iniţierii tratamentului cu celecoxib şi pe parcursul tratamentului.

Efecte hepatice și renale Disfuncţia renală sau disfuncţia hepatică şi, în special, disfuncţia cardiacă, sunt mai posibile la vârstnici; de aceea, la vârstnici este necesară supraveghere medicală atentă.

AINS, inclusiv celecoxib pot produce toxicitate renală. Studiile clinice cu celecoxib au demonstrat că efectele renale sunt similare cu cele observate în cazul tratamentului cu AINS. Pacienţii cu cel mai mare risc de toxicitate renală sunt cei cu insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, pacienţii trataţi cu diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), antagonişti ai receptorilor pentru angiotensină II, precum şi persoanele vârstnice. Aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi atent în timpul tratamentului cu celecoxib.

Au fost raportate la administrarea de celecoxib unele cazuri de reacţii hepatice severe, inclusiv hepatită fulminantă (în unele cazuri letală), necroză hepatică şi insuficienţă hepatică (în unele cazuri letală sau care necesită transplant hepatic). Dintre cazurile pentru care a fost raportat timpul până la debutul evenimentului advers, cele mai multe evenimente adverse hepatice au apărut în decurs de o lună de la iniţierea tratamentului cu celecoxib (vezi pct. 4.8).

Dacă în timpul tratamentului apar disfuncţii ale oricărui organ sau ale oricărui sistem dintre cele menţionate mai sus, trebuie luate măsurile corespunzătoare şi trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu celecoxib.

Inhibarea CYP2D6 Celecoxibul inhibă CYP2D6. Deşi această enzimă nu este puternic inhibată, poate fi necesară stabilirea individuală a dozei pentru medicamentele metabolizate prin intermediul CYP2D6 (vezi pct. 4.5).

Pacienți metabolizatori lenţi prin intermediul CYP2C9 Pacienţii cunoscuţi ca metabolizatori lenţi prin intermediul CYP2C9 trebuie trataţi cu prudenţă (vezi pct. 5.2).

Reacţii de hipersensibilitate la nivel cutanat și sistemic Asociat tratamentului cu celecoxib au fost raportate foarte rar reacţii cutanate grave, unele letale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză toxică epidermică (vezi pct. 4.8). Riscul cel mai mare de apariţie al acestor reacţii pare a fi la începutul tratamentului: debutul acestor reacţii a avut loc în prima lună de tratament, în majoritatea cazurilor. La pacienţii trataţi cu celecoxib au fost raportate reacţii de hipersensibilitate grave (incluzând anafilaxie, angioedem şi erupţii induse de medicament asociate cu eozinofilie şi simptome sistemice – sindrom de hipersensibilitate) (vezi pct. 4.8). Pacienţii cu antecedente de alergie la sulfonamide sau cu antecedente de alergie la orice alt medicament pot prezenta un risc mai mare de apariţie a reacţiilor cutanate grave sau a celor de

hipersensibilitate (vezi pct. 4.3). La primele semne de erupţie cutanată, leziune mucoasă sau orice alt semn de hipersensibilitate, tratamentul cu celecoxib trebuie întrerupt.

Efecte generale Celecoxibul poate masca febra şi alte semne de inflamaţie.

Tratament concomitent cu anticoagulante orale La pacienții aflați în tratament concomitent cu warfarină, s-au raportat reacții adverse hemoragice grave, unele dintre acestea letale. În cadrul tratamentului concomitent s-a raportat o creștere a timpului de protrombină (INR). De aceea, INR trebuie monitorizat cu atenție la pacienții tratați cu anticoagulante orale de tip warfarină/cumarină, în special la inițierea tratamentului cu celecoxib sau la modificarea dozei de celecoxib (vezi pct. 4.5). Administrarea concomitentă de anticoagulante și AINS poate crește riscul de sângerare. Este necesară prudență la utilizarea concomitentă de celecoxib și warfarină sau alte anticoagulante orale, inclusiv anticoagulante mai noi (de exemplu, apixaban, dabigatran și rivaroxaban).

Excipienți Aclexa conţine lactoză și sodiu. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per capsulă, de aceea poate fi considerat “fără sodiu”.

• Reacţiile adverse raportate la pacienţi cu artroză şi pacienţi cu poliartrită reumatoidă, cu rate de incidenţă mai mari de 0,01% şi mai mari decât cele raportate pentru placebo pe parcursul a 12 studii clinice controlate placebo şi/sau activ, cu o durată de până la 12 săptămâni, cu doze zilnice de celecoxib de la 100 mg până la 800 mg. În studiile suplimentare în care s-au utilizat medicamente AINS non-selective drept comparatori, aproximativ 7400 de pacienţi cu artrită au fost trataţi cu celecoxib în doze zilnice de până la 800 mg, incluzând aproximativ 2300 de pacienţi trataţi timp de 1 an sau mai mult. Reacţiile adverse observate la administrarea de celecoxib în aceste studii suplimentare au fost în concordanţă cu cele observate la pacienţii cu artroză şi poliartrită reumatoidă prezentate în Tabelul 1.

• Reacţiile adverse raportate cu rate de incidenţă mai mari decât cele raportate pentru placebo, la pacienţi trataţi cu celecoxib 400 mg o dată pe zi, în studii pe termen lung de prevenţie a polipilor, cu o durată de până la 3 ani (studiile APC (Adenoma Prevention with Celecoxib) şi PreSAP (Prevention of Colorectal Sporadic Adenomatous Polyps), vezi pct. 5.1, Proprietăţi farmacodinamice – Siguranţa Cardiovasculară – Studii pe termen lung implicând subiecţi cu polipi adenomatoşi sporadici).

• Reacţiile adverse raportate spontan după punerea pe piaţă a medicamentului au fost raportate într-o perioadă de timp în care se estimează că au fost trataţi cu celecoxib > 70 de milioane de pacienţi (doze, durată şi indicaţii diferite). Chiar dacă acestea au fost identificate ca reacții raportate după punerea pe piață, au fost consultate rezultatatele studiilor clinice, pentru estimarea frecvenței. Frecvențele de apariție se bazează pe o metaanaliză cumulativă a rezultatelor studiilor care au inclus 38102 pacienți.

Tabelul următor prezintă reacţiile adverse ale celecoxibului clasificate în grupe, conform terminologiei MedDRA şi în funcţie de frecvenţa de apariţie:

Tabelul 1. Reacţii adverse provenind din studiile clinice cu celecoxib şi activitatea de farmacovigilenţă (Termeni Agreaţi MedDRA)1,2

Tulburări Anemie Leucopenie, Pancitopenie4 Pancitop hematologic Trombocitope enie e şi limfatice nie Tulburări Hipersensi Șoc ale bilitate anafilactic4, sistemului reacție imunitar anafilactică4 Tulburări Hiperpotase metabolice şi mie de nutriţie Tulburări Insomnie Anxietate, Stare psihice depresie, confuzională, fatigabilitate halucinații Tulburări ale Ameţeli, Infarct Ataxie, Hemoragie sistemului hipertonie, cerebral1, disgeuzie intracranială nervos cefalee4 parestezii, (inclusiv somnolență forma letală)4, meningită aseptică4, epilepsie (inclusiv forma agravată)4, ageuzie4, anosmie4 Tulburări Vedere Hemoragie Ocluzie a oculare înceţoşată, oculară4 arterei4 sau conjunctivită4 venei retiniene4 Tulburări Tinitus, acustice şi hipoacuzie1 vestibulare Tulburări Infarct Insuficienţă Aritmie4 cardiace miocardic1 cardiacă, palpitaţii, tahicardie Tulburări Hipertensiu Embolie Vasculită vasculare ne arterială1 pulmonară, (inclusiv bufeuri agravare a hipertensiun ii arteriale) Tulburări Rinită, Bronhospasm Pneumonită4 respiratorii, tuse, toracice şi dispnee1 mediastinale Tulburări Greaţă4, Constipaţie, Hemoragie gastro-dureri gastrită, gastro-intestinale abdominale stomatită, intestinală,, diaree, inflamație ulcer dispepsie, gastro-duodenal, flatulenţă, intestinală ulcer gastric, vărsături1, (inclusiv ulcer disfagie1 agravare a esofagian, inflamaţiei ulcer

gastro-intestinal, intestinale), ulcer al eructații colonului; perforaţii intestinale, esofagită, melenă, pancreatită, colită4 Tulburări Disfuncţie Hepatită4 Insuficienţă hepatobiliare hepatică, hepatică4 creştere a (uneori letală valorilor sau care enzimelor necesită hepatice transplant (inclusiv hepatic), creșterea hepatită concentrațiilo fulminantă4 r plasmatice (în unele ale TGO şi cazuri letală), TGP necroză hepatică4, hepatită, colestază4, hepatită colestatică4; icter4 Afecţiuni Erupţii Urticarie, Angioedem4, Dermatită Echimoz cutanate şi ale cutanate echimoze4 alopecie, exfoliativă4, ă, ţesutului tranzitorii, fotosensibilitat eritem erupţie subcutanat prurit polimorf4, buloasă e (inclusiv sindrom prurit Stevens-generalizat) Johnson4, necroliză epidermică toxică4, reacție post-medicamento asă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS)4, pustuloză exantematică acută generalizată (AGEP)4, dermatită buloasă4 Tulburări Artralgie Spasme Miozită4 musculo-musculare scheletice şi (crampe la ale ţesutului nivelul conjunctiv

membrelor inferioare) Tulburări Creştere a Insuficienţă Nefrită renale şi ale creatininemie renală acută4, interstiţială4, căilor urinare i, creştere a hiponatremie4 sindrom uremiei nefrotic4, glomerulonef rită cu leziuni minime4 Tulburări Tulburări Infertilit ale menstruale4 ate aparatului feminină genital şi (scădere sânului a fertilități i feminine )3 Tulburări Simptome Edem facial, generale şi asemănătoa dureri la nivelul re gripei, toracice4 locului de edeme administrar periferice/r e etenţie hidrică Leziuni, Traumatis intoxicaţii şi m complicaţii (traumatis legate de m procedurile accidental) utilizate Reacţii adverse care au fost raportate în studiile de prevenţie a polipilor, la pacienţi trataţi cu celecoxib 400 mg o dată pe zi, în 2 studii clinice cu durată de până la 3 ani (studiile APC şi PreSAP). Reacţiile adverse menţionate mai sus pentru studiile de prevenţie a polipilor sunt doar acelea care au fost în prealabil identificate ca urmare a supravegherii medicamentului după punerea pe piaţă sau care au apărut cu o frecvenţă mai mare decât în studiile privind artrita. De asemenea, următoarele reacţii adverse până atunci necunoscute, au fost raportate în studiile de prevenţie a polipilor, la pacienţi trataţi cu celecoxib 400 mg o dată pe zi, în 2 studii clinice cu durată de până la 3 ani (studiile APC şi PreSAP): Frecvente: angina pectorală, sindromul colonului iritabil, nefrolitiază, creşterea creatininemiei, hiperplazia benignă de prostată, creşterea în greutate. Mai puţin frecvente: infecţii cu Helicobacter, herpes zoster, erizipel, bronhopneumonie, labirintită, infecţii gingivale, lipom, floculaţii în umoarea vitroasă, hemoragie conjunctivală, tromboză venoasă profundă, disfonie, hemoragie hemoroidală, peristaltism accelerat, ulceraţii la nivelul cavităţii bucale, dermatită alergică, adenopatie, nicturie, hemoragie vaginală, mastodinie, fracturi la nivelul membrelor inferioare, creştere a concentraţiilor plasmatice ale sodiului. Femeile care intenționează să rămână gravide sunt excluse din toate studiile, prin urmare, consultarea bazei de date a studiului pentru frecvența acestui eveniment nu a fost inutilă. Frecvențele se bazează pe metaanaliză cumulativă a rezultatelor studiilor cu 38102 de pacienți.

În datele finale (determinate) ale studiilor APC şi PreSAP la pacienţii trataţi cu celecoxib 400 mg zilnic pe o durată de până la 3 ani (date cumulate din ambele studii; pentru rezultatele din fiecare studiu vezi pct. 5.1), rata de incidenţă cu mult mai mare comparativ cu cea raportată în cazul administrării de placebo pentru infarctul de miocard a fost de 7,6 evenimente la 1000 pacienţi (mai puţin frecvente) şi nu a existat o rată cu mult mai mare comparativ cu placebo pentru accidentele vasculare cerebrale (nediferenţiate pe tipuri).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro