Acetat De Terlipresina Ever Pharma 0,2 mg/ml

Doze

Adulţi 1) Managementul pe termen scurt al hemoragiilor de la nivelul varicelor esofagiene:

Administrarea de terlipresină este utilă în tratamentul de urgenţă pentru hemoragia acută de la nivelul varicelor esofagiene, pâna devine disponibilă terapia endoscopică. Ulterior, administrarea de terlipresină pentru tratamentul varicelor esofagiene este de obicei un tratament adjuvant al hemostazei prin endoscopie.

Doza inițială: Doza inițială recomandată este de 1 până la 2 mg de acetat de terlipresină (echivalent la 5 până la 10 ml soluție) administrate prin injecție intravenoasă într-o anumită perioadă de timp. În funcție de greutatea corporală a pacientului, doza poate fi ajustată după cum urmează:

• greutate mai mică de 50 kg: 1 mg acetat de terlipresină (5 ml)
• greutate 50 kg până la 70 kg: 1,5 mg acetat de terlipresină (7,5 ml)
• greutate de peste 70 kg: 2 mg acetat de terlipresină (10 ml).

Doza de întreținere: După injectarea inițială, doza poate fi redusă la 1 mg acetat de terlipresină la fiecare 4 până la 6 ore.

• 1 până la 2 mg de acetat de terlipresină corespunzând la 0,85 până la 1,7 mg terlipresină

Valoarea aproximativă pentru doza zilnică maximă de Acetat de Terlipresină EVER Pharma 0,2 mg/ml soluţie injectabilă este de 120 μg acetat de terlipresină pe kg de greutate corporală. Terapia trebuie să fie limitată la 2 – 3 zile în funcţie de evoluția afecțiunii. Injecția intravenoasă trebuie administrată în curs de un minut.

2) În sindromul hepatorenal tip 1:

Un mg acetat de terlipresină se injectează i.v. la fiecare 6 ore, timp de cel puțin 3 zile. Dacă după 3 zile de tratament, scăderea creatininei serice este mai mică de 30% față de valoarea iniţială, va trebui luată în considerare dublarea dozei la 2 mg la fiecare 6 ore.

Tratamentul cu terlipresină trebuie întrerupt dacă nu există un răspuns la tratament (definit ca scădere a creatininei serice sub 30% în ziua 7 faţă de valoarea iniţială) sau la pacienții cu răspuns complet (valori ale creatininei serice sub 1,5 mg/dl, timp de cel puțin două zile consecutive).

La pacienții cu răspuns incomplet (scăderea creatininei serice cu cel puțin 30% față de valoarea iniţială, dar fără a ajunge la o valoare sub 1,5 mg/dl în ziua 7), tratamentul cu terlipresină poate fi menținut până la un maxim de 14 zile.

În majoritatea studiilor clinice care susțin utilizarea terlipresinei pentru tratamentul sindromului hepatorenal, s-a administrat albumină umană concomitent la o doză de 1 g/kg corp în prima zi și apoi doze de 20 – 40 g/zi. Durata obișnuită a tratamentului sindromului hepatorenal este de 7 zile, durata maximă recomandată fiind de 14 zile.

Vârstnici Acetat de Terlipresină EVER Pharma 0,2 mg/ml soluţie injectabilă trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu vârsta peste 70 de ani (vezi pct 4.4).

Copii și adolescenți Acetat de Terlipresină EVER Pharma 0,2 mg/ml soluţie injectabilă nu este recomandat la copii și adolescenți, datorită experienţei insuficiente privind siguranța și eficacitatea (vezi pct 4.4).

Insuficiență renală Acetat de Terlipresină EVER Pharma 0,2 mg/ml soluţie injectabilă trebuie utilizat numai cu precauție la pacienții cu insuficiență renală cronică (vezi pct 4.4). Sindrom hepatorenal tip I Tratamentul cu terlipresină trebuie evitat la pacienții cu disfuncție renală severă, de exemplu creatinină serică ≥ 442µmol/L (5,0 mg/dL) cu excepția cazului în care se consideră că beneficiul depășește riscurile (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă hepatică La pacienții cu insuficiență hepatică nu este necesară ajustarea dozei. Sindrom hepatorenal tip I Tratamentul cu terlipresină trebuie evitat la pacienții cu boală hepatică severă definită ca Insuficiență Hepatică Acută suprapusă bolii hepatice Cronice (ACLF – Acute-on-Chronic Liver Failure) de grad 3 și/sau un scor Model pentru Boala Hepatică în stadiu Terminal (MELD – Model for End-stage Liver Disease) ≥39, cu excepția cazului în care se consideră că beneficiul depășește riscurile (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare Numai pentru administrare intravenoasă. Soluția trebuie verificată înainte de administrare. Nu utilizați Acetat de Terlipresină EVER Pharma 0,2 mg/ml soluţie injectabilă în cazul în care conține particule sau prezintă modificări de culoare.

Pentru administrare, volumul necesar trebuie să fie extras din flacon cu o seringă.

Sindrom hepatorenal tip I Ca alternativă la injectarea în bolus, terlipresina poate fi administrată sub formă de perfuzie intravenoasă continuă (IV) cu o doză inițială de 2 mg acetat de terlipresină/24 ore și crescută la maximum 12 mg acetat de terlipresină/24 ore. Administrarea terlipresinei sub formă de perfuzie continuă IV poate fi asociată cu rate mai scăzute de evenimente adverse severe decât cu administrarea în bolus IV (vezi pct. 5.1).

În principiu, utilizarea medicamentului ar trebui să se facă numai sub supravegherea unui specialist, în unități cu aparate pentru monitorizarea regulată a sistemului cardiovascular, a valorilor hematologice și ale electroliților.

Acetat de Terlipresină EVER Pharma 0,2 mg/ml soluţie injectabilă trebuie utilizat numai cu prudență și sub monitorizare strictă a pacienților în următoarele cazuri:

• șoc septic
• astm bronșic, deficiențe respiratorii
• hipertensiune arterială necontrolată
• boli vasculare cerebrale sau periferice.
• episoade preexistente de convulsii.
• aritmii cardiace
• boli coronariene sau antecedente de infarct miocardic
• insuficiență renală cronică
• pacienți vârstnici cu vârsta peste 70 de ani, deoarece experiența este limitată pentru acest grup.

De asemenea, pacienții cu hipovolemie reacționează adesea cu o vasoconstricție marcată și reacții cardiace atipice.

Terlipresina are un efect antidiuretic slab (doar 3% din efectul antidiuretic al vasopresinei native), prin urmare, pacienții cu antecedente de tulburări ale echilibrului electrolitic trebuie monitorizați pentru o posibilă hiponatremie și hipokaliemie.

În situații de urgență care necesită tratament imediat înainte de a trimite pacientul la un spital trebuie să fie luate în considerare simptomele de hipovolemie.

Terlipresina nu are niciun efect asupra sângerării arteriale.

Pentru a evita necroza locală la locul de injectare, injecția trebuie administrată intravenos.

Necroza cutanată: În perioada experienței de după punerea pe piață, au fost raportate mai multe cazuri de ischemie cutanată și necroză care nu aveau legătură cu locul de injectare (vezi pct 4.8). Pacienții cu hipertensiune venoasă periferică sau cu obezitate morbidă par sa aibă o tendință mai mare de a

manifesta această reacție. Prin urmare, este necesară prudență extremă când se administrează terlipresină la acești pacienți.

Torsada vârfurilor: In timpul studiilor clinice și a experienței de după punerea pe piață, au fost raportate mai multe cazuri de prelungire a intervalului QT și aritmii ventriculare, inclusiv “torsada vârfurilor” (vezi pct 4.8). În cele mai multe cazuri, pacienții au avut factori predispozanți, cum ar fi prelungirea inițială a intervalului QT, dezechilibre ale concentrațiilor serice de electroliți (hipokaliemie, hipomagneziemie) sau medicație cu efect concomitent asupra prelungirii intervalului QT. Prin urmare, este necesară prudență extremă în utilizarea terlipresinei la pacienții cu antecedente de prelungire a intervalului QT, dezechilibre electrolitice, medicație concomitentă care poate prelungi intervalul QT, cum ar fi antiaritmicele clasa IA și III, eritromicină, anumite antihistaminice și antidepresive triciclice sau medicamente care pot determina hipokaliemie sau hipomagneziemie (de exemplu, anumite diuretice) (a se vedea pct. 4.5).

Monitorizarea în timpul tratamentului În timpul tratamentului, este necesară monitorizarea regulată a tensiunii arteriale, a frecvenței cardiace, a saturației de oxigen, a nivelurilor serice de sodiu și potasiu, precum și a echilibrului fluidelor. O atenție deosebită este necesară în abordarea clinică a pacienților cu boli cardiovasculare sau pulmonare, deoarece terlipresina poate induce ischemie și congestie vasculară pulmonară.

Sindrom hepatorenal tip I

Înainte de utilizarea terlipresinei pentru sindromul hepatorenal, trebuie să existe asigurarea că pacientul are o insuficiență renală funcțională acută și această insuficiență renală funcțională nu răspunde la o terapie adecvată de expansiune plasmatică.

Insuficiență renală Terlipresina trebuie evitată la pacienții cu disfuncție renală avansată, adică creatinina serică inițială ≥ 442 µmol/L (5,0 mg/dL), atunci când este tratată cu terlipresină pentru sindromul hepatorenal de tip 1, cu excepția cazului în care se consideră că beneficiul depășește riscurile. În studiile clinice au fost observate scăderea eficacității în inversarea sindromului hepatorenal, risc crescut de evenimente adverse și mortalitate crescută la acest grup de pacienți (vezi pct. 4.2).

Insuficiență hepatică Terlipresina trebuie evitată la pacienții cu boală hepatică severă definită ca Insuficiență Hepatică Acută suprapusă bolii hepatice Cronice (ACLF) de grad 3 și/sau un scor Model pentru boala hepatică în stadiu terminal (MELD) ≥ 39, atunci când sunt tratați cu terlipresină pentru sindrom hepatorenal de tip 1, cu excepția cazului în care se consideră că beneficiul depășește riscurile. În studiile clinice au fost observate o eficacitate redusă în reversibilitatea sindromului hepatorenal, risc crescut de insuficiență respiratorie și mortalitate crescută la acest grup de pacienți (vezi pct. 4.2).

Evenimente respiratorii La pacienţii trataţi cu terlipresină pentru sindromul hepatorenal de tip 1 au fost raportate cazuri fatale de insuficienţă respiratorie, inclusiv insuficienţă respiratorie datorată supraîncărcării cu lichide. Pacienții cu un nou debut al dificultăților respiratorii sau cu agravarea bolii respiratorii trebuie stabilizați înainte de a primi prima doză de terlipresină. Trebuie avută prudență atunci când terlipresina este administrată împreună cu albumina umană ca parte a standardului de îngrijire pentru sindromul hepatorenal de tip 1. În cazul semnelor sau simptomelor de insuficiență respiratorie sau supraîncărcare cu lichide, trebuie luată în considerare reducerea dozei de albumină umană. Dacă simptomele respiratorii sunt severe sau nu se ameliorează, tratamentul cu terlipresină trebuie întrerupt.

Sepsis/ șoc septic

Cazuri de sepsis/șoc septic, inclusiv cazuri fatale, au fost raportate la pacienții tratați cu terlipresină pentru sindromul hepatorenal de tip 1. Pacienții trebuie monitorizați zilnic pentru orice semne sau simptome care sugerează infecție.

Grupe speciale de populație Trebuie prudență deosebită în tratamentul copiilor, adolescenților și vârstnicilor, deoarece experiența este limitată și nu există date privind siguranța și eficacitatea în ceea ce privește recomandările de dozare la aceste grupe de populație.

Acetat de Terlipresină EVER Pharma 0,2mg/ml soluție injectabilă conține sodiu. Acest medicament conține sodiu 3,68 mg la 1 ml, echivalent la 0,18% doză maximă de sodiu recomandată de OMS pentru consumul zilnic de 2 g al unui adult.

Tratamentul hemoragiei de la nivelul varicelor esofagiene și tratamentul de urgență în sindrom hepatorenal de tip 1 (definit conform criteriilor stabilite IAC) cu Acetat de Terlipresină EVER Pharma 0,2 mg/ml soluţie injectabilă (1 mg intravenos și mai mult) poate fi însoțit de reacțiile adverse din tabelul 1.

datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.

Există reacții adverse care apar de două ori în tabel, deoarece frecvențele estimate diferă între indicații.

Tabelul 1. Reacții adverse raportate

Tulburări vasculare hipertensiune ischemie arterială, intestinală, hipotensiune cianoză arterială, periferică, ischemie bufeuri periferică, vasoconstricție periferică, paloare facială Tulburări respiratorii, Insuficiență edem pulmonara, dureri în piept, Dispneeb toracice şi mediastinale respiratoriea, detresă bronhospasm, dispneea respiratoriea detresă respiratorieb, insuficiență respiratorieb

edem pulmonarb Tulburări gastro-crampe greață intestinale abdominale tranzitorie, tranzitorii, diaree vărsături tranzitorie tranzitorii Afecţiuni cutanate şi paloare limfangită necroză ale ţesutului cutanată care subcutanat nu au legătură cu locul de administrare Tulburări ale crampe aparatului genital şi abdominale (la sânului femei) Condiţii în legătură cu contracții sarcina, perioada uterine, puerperală şi scaderea perinatală fluxului sanguin uterin Tulburări generale şi la necroză nivelul locului de cutanată administrare locală a Se aplică sindromului hepatorenal de tip 1. Frecvențele sunt calculate pe baza populației de siguranță cumulate în studiile clinice OT-0401, REVERSE și CONFIRM. b Aplicabil altor indicații aprobate în afară de sindromul hepatorenal de tip 1.

In cursul studiilor clinice și a experienței de după punerea pe piață, au fost raportate mai multe cazuri de prelungire a intervalului QT și aritmii ventriculare, inclusiv “torsada vârfurilor”, (vezi pct 4.4 și 4.5).

În timpul experienței de după punerea pe piață, au fost raportate mai multe cazuri de ischemie cutanată și necroză fără legătură cu locul de injectare (vezi pct 4.4).

Siguranța legată de metoda de administrare Pe baza rezultatelor unui studiu multicentric, randomizat, controlat, administrarea terlipresinei sub formă de perfuzie IV continuă poate fi asociată cu rate mai scăzute de evenimente adverse severe decât cu administrarea în bolus IV (vezi pct. 4.2 și 5.1).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro