Abiraterona Teva 500 mg

Acest medicament trebuie să fie prescris de un profesionist din domeniul sănătății cu specializare adecvată.

Doze Doza recomandată este de 1000 mg (două comprimate de 500 mg) în doză zilnică unică care nu trebuie administrată împreună cu alimente (vezi mai jos „Mod de administrare”). Administrarea comprimatelor împreună cu alimente creşte expunerea sistemică la abirateronă (vezi pct. 4.5. şi 5.2).

Dozele de prednison şi prednisolon Pentru mHSPC, Abirateronă Teva este utilizată în asociere cu 5 mg de prednison sau prednisolon zilnic.

Pentru mCPRC, Abirateronă Teva se utilizează în asociere cu 10 mg de prednison sau prednisolon zilnic.

La pacienţii la care nu s-a efectuat castrare chirurgicală, trebuie continuată castrarea farmacologică cu analogi ai hormonului de eliberare al hormonului luteinizant (LHRH, luteinising hormone releasing hormone) în timpul tratamentului.

Monitorizare recomandată Nivelul seric al transaminazelor trebuie măsurat înainte de iniţierea tratamentului, la fiecare două săptămâni în primele trei luni de tratament şi, ulterior, lunar. Tensiunea arterială, concentraţiile serice de potasiu şi retenţia de lichide trebuie să fie monitorizate lunar. Cu toate acestea, pacienţii cu risc semnificativ de insuficiență cardiacă congestivă trebuie să fie monitorizaţi la fiecare 2 săptămâni în primelor trei luni de tratament şi apoi lunar.

La pacienţii cu hipopotasemie preexistentă sau la cei care dezvoltă hipopotasemie în timpul tratamentului cu Abirateronă Teva trebuie avută în vedere menţinerea concentraţiilor de potasiu ale pacientului la valori ≥ 4,0 mM. La pacienţii care dezvoltă toxicităţi de grad ≥ 3 care includ hipertensiune arterială, hipopotasemie, edem şi alte toxicităţi non-mineralocorticoide, tratamentul trebuie să fie întrerupt şi vor fi aplicate măsurile medicale adecvate. Tratamentul cu Abirateronă Teva nu trebuie reluat decât după remiterea simptomelor de toxicitate la gradul 1 sau la nivelul iniţial. În cazul în care se omite o doză zilnică fie de Abirateronă Teva, fie de prednison sau prednisolon, tratamentul trebuie reluat în ziua următoare cu doza zilnică obişnuită.

Hepatotoxicitate La pacienţii care dezvoltă toxicităţi hepatice în timpul tratamentului (creşteri ale valorilor alanin aminotransferazei [ALT] sau ale aspartat aminotransferazei [AST] de peste 5 ori limita superioară a valorilor normale [LSVN]), tratamentul trebuie întrerupt imediat (vezi pct. 4.4). Reluarea tratamentului după revenirea la nivelul iniţial al parametrilor funcţiei hepatice se poate efectua cu o doză redusă, de 500 mg (un comprimat) o dată pe zi. La pacienţii la care se reia tratamentul trebuie monitorizate valorile serice ale transaminazelor cel puţin la fiecare două săptămâni în primele trei luni şi apoi lunar. Dacă hepatotoxicitatea reapare la doză redusă de 500 mg zilnic, tratamentul trebuie întrerupt.

Dacă pacienţii dezvoltă hepatotoxicitate severă (valori ALT sau AST de 20 superioare față de LSVN), oricând pe parcursul tratamentului, se întrerupe tratamentul și pacienții nu vor mai fi repuși pe tratament.

Insuficiența hepatică Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară preexistentă, clasa Child- Pugh A.

S-a dovedit că insuficienţa hepatică moderată (Clasa Child-Pugh B) creşte expunerea sistemică la abirateronă de aproximativ patru ori după dozelor unice orale de abirateronă acetat 1000 mg (vezi pct. 5.2). Nu există date cu privire la siguranţa şi eficacitatea clinică a dozelor multiple de abirateronă acetat la pacienţi cu insuficiență hepatică moderată sau severă (clasa Child-Pugh B sau C). Nu se poate anticipa ajustarea dozelor. La pacienţi cu insuficiență hepatică moderată trebuie evaluată cu atenţie utilizarea Abirateronă Teva, astfel încât beneficiile tratamentului să depăşească evident posibilele riscuri (vezi pct. 4.2 şi 5.2). Abirateronă Teva nu trebuie să fie utilizat la pacienţi cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţi cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2). Cu toate acestea, nu există experienţă clinică la pacienţii cu cancer de prostată şi insuficiență renală severă. Se recomandă utilizarea cu precauţie la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4).

Copii și adolescenți Nu există utilizare relevantă pentru Abirateronă acetat la copii și adolescenți.

Mod de administrare Abirateronă Teva se administrează pe cale orală. Comprimatele trebuie administrate în doză unică, o dată pe zi, pe stomacul gol. Abirateronă Teva trebuie administrată la cel puţin două ore după masă şi nu trebuie consumate alimente cel puţin o oră după administrarea Abirateronă Teva. Comprimatele de Abirateronă Teva trebuie înghiţite întregi, cu apă.

Hipertensiunea arterială, hipopotasemia, retenţia de lichide şi insuficienţă cardiacă induse de excesul de mineralocorticoizi Abirateronă Teva poate induce hipertensiune arterială, hipopotasemie şi retenţie de lichide (vezi pct. 4.8) ca urmare a creşterii nivelurilor de mineralocorticoizi prin inhibarea citocromului CYP17 (vezi pct. 5.1). Administrarea concomitentă a unui corticosteroid suprimă secreţia hormonului adrenocorticotrop (ACTH), determinând reducerea incidenţei şi a severităţii acestor reacţii adverse. Tratamentul trebuie abordat cu prudenţă la pacienţii ale căror afecţiuni medicale ar putea fi agravate de creşterile tensiunii arteriale, ale hipopotasemiei (de exemplu, cei trataţi cu glicozide cardiace) sau de retenţia de lichide (de exemplu, cei cu insuficiență cardiacă, angină pectorală severă sau instabilă, infarct miocardic recent sau aritmii ventriculare şi la cei cu insuficiență renală severă).

Abirateronă Teva trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare în antecedente. Studiile de fază 3 efectuate cu abirateronă acetat au exclus pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, cu afecţiuni cardiace semnificative clinic, precum infarctul miocardic sau evenimentele trombotice arteriale din ultimele 6 luni, angina pectorală severă sau instabilă, sau insuficienţă cardiacă clasa III sau IV NYHA (studiul 301) sau insuficienţă cardiacă clasa II până la IV (studiile 3011 și 302) sau cu valori ale fracţiei de ejecţie cardiacă < 50%. Din studiile 3011 şi 302 au fost excluşi pacienţii cu fibrilaţie atrială sau cu alte aritmii cardiace care necesită tratament medical. Nu a fost stabilită siguranţa utilizării la pacienţi cu fracţie de ejecţie a ventriculului stâng (FEVS) < 50% sau cu insuficienţă cardiacă clasa NYHA III sau IV (în studiul 301) sau cu insuficienţă cardiacă clasa NYHA II până la IV (în studiile 3011 și 302) (vezi pct. 4.8 şi 5.1).

Înainte de a iniţia tratamentul la pacienţi cu risc semnificativ de insuficiență cardiacă congestivă (adică cu istoric de insuficiență cardiacă, hipertensiune arterială necontrolată terapeutic sau evenimente cardiace precum boala cardiacă ischemică), trebuie luată în considerare evaluarea funcţiei cardiace (adică ecocardiogramă). Înaintea tratamentului cu Abirateronă Teva, insuficienţa cardiacă trebuie să fie tratată şi funcţia cardiacă optimizată. Trebuie corectate şi controlate terapeutic hipertensiunea arterială, hipopotasemia şi retenţia de lichide. Pe parcursul tratamentului, tensiunea arterială, potasemia, retenţia de lichide (creşterea în greutate, edemul periferic) şi alte semne şi simptome de insuficiență cardiacă congestivă trebuie monitorizate la fiecare 2 săptămâni timp de 3 luni, și apoi lunar, iar orice modificări anormale trebuie corectate. La pacienţii la care a apărut hipopotasemie în asociere cu tratamentul cu abirateronă acetat s-a observat prelungirea intervalului QT. Evaluați funcţia

cardiacă după manifestările clinice, începeți monitorizarea adecvată, luând în considerare întreruperea acestui tratament dacă există o scădere semnificativă clinic a funcției cardiace (vezi pct. 4.2).

Hepatotoxicitate şi insuficiență hepatică În studiile clinice controlate au apărut creşteri semnificative ale enzimelor hepatice care au condus la întreruperea tratamentului sau modificarea dozei (vezi pct. 4.8). Nivelurile transaminazelor serice trebuie măsurate înaintea de începerea tratamentului, la fiecare două săptămâni în primele trei luni de tratament şi apoi lunar. Dacă apar semne sau simptome clinice sugestive pentru hepatotoxicitate, trebuie măsurate imediat concentraţiile serice ale transaminazelor. Dacă, în orice moment, ALT sau AST cresc la valori mai mari de 5 ori decât LSVN, tratamentul trebuie oprit imediat şi funcţia hepatică monitorizată îndeaproape. Tratamentul se poate relua numai după revenirea la valorile iniţiale ale parametrilor hepatici şi numai la o doză redusă (vezi pct. 4.2).

Dacă, oricând în timpul tratamentului, pacienţii dezvoltă hepatotoxicitate severă (valori ALT sau AST de 20 ori mai mari decât LSVN), tratamentul trebuie oprit şi pacienții nu vor mai relua tratamentul.

Pacienţii cu hepatită virală activă sau simptomatică au fost excluşi din studiile clinice; astfel că nu există date care să susţină utilizarea abirateronei acetat la aceste grupe de pacienţi.

Nu există date cu privire la siguranţa şi eficacitatea clinică la doze multiple de abirateronă acetat la pacienţi cu insuficiență hepatică moderată sau severă (clasa Child-Pugh B sau C). La pacienţii cu insuficiență hepatică moderată trebuie evaluată cu atenţie utilizarea Abirateronă Teva, astfel încât beneficiile tratamentului să depăşească evident posibilele riscuri (vezi pct. 4.2 şi 5.2). Abirateronă Teva nu trebuie utilizată la pacienţi cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 5.2).

După punerea pe piaţă au fost raportate cazuri rare de insuficiență hepatică acută şi hepatită fulminantă, unele dintre acestea cu evoluţie letală (vezi pct. 4.8).

Întreruperea corticoterapiei şi gestionarea situaţiilor de stres Se recomandă prudenţă şi monitorizarea pentru apariţia insuficienţei corticosuprarenale la pacienţii la care se întrerupe tratamentul cu prednison sau prednisolon. Dacă se continuă administrarea Abirateronă Teva după întreruperea corticoterapiei, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia simptomelor de exces de hormoni mineralocorticoizi (vezi informațiile de mai sus).

În cazul pacienţilor trataţi cu prednison sau prednisolon expuşi unor situaţii de stres neobişnuite, poate fi indicată o creştere a dozei de corticosteroizi înainte, în timpul şi după situaţia stresantă.

Densitatea osoasă La bărbaţi cu neoplasm de prostată în stadiu avansat, metastazat, poate să apară scăderea densităţii osoase. Utilizarea Abirateronă Teva în asociere cu un glucocorticoid poate accentua acest efect.

Utilizarea anterioară de ketoconazol La pacienţi trataţi anterior cu ketoconazol pentru cancer de prostată pot fi anticipate rate de răspuns la tratament mai mici.

Hiperglicemia Utilizarea glucocorticoizilor poate determina hiperglicemie, prin urmare, glicemia trebuie măsurată frecvent la pacienţi cu diabet zaharat.

Hipoglicemia Au fost raportate cazuri de hipoglicemie când s-a administrat abirateronă acetat în asociere cu prednison/prednisolon la pacienți cu diabet zaharat preexistent în tratament cu pioglitazonă sau repaglinidă (vezi pct. 4.5); prin urmare, glicemia trebuie monitorizată la pacienții cu diabet zaharat.

Utilizarea în asociere cu chimioterapia

Siguranţa şi eficacitatea utilizării concomitente de abirateronă acetat și chimioterapie citotoxică nu au fost stabilite (vezi pct. 5.1).

Riscuri posibile La bărbaţi cu neoplasm de prostată metastazat, inclusiv la cei care urmează tratament cu Abirateronă Teva, poate să apără anemia şi disfuncțiile sexuale.

Efecte asupra muşchilor scheletici La pacienţii trataţi cu abirateronă acetat au fost raportate cazuri de miopatie şi rabdomioliză. Majoritatea cazurilor au apărut în primele 6 luni de tratament şi s-au remis după întreruperea tratamentului cu abirateronă acetat. Se recomandă prudenţă la pacienţi trataţi concomitent cu medicamente cunoscute ca fiind asociate cu miopatie/rabdomioliză.

Interacţiuni cu alte medicamente În timpul tratamentului trebuie evitată administrarea de inductori puternici ai CYP3A4, cu excepţia cazului în care nu există alternativă terapeutică, din cauza riscului de creştere a expunerii la abirateronă (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitentă de abirateronă şi prednison/prednisolon cu Ra-223 Tratamentul cu abirateronă şi prednison/prednisolon în asociere cu Ra-223 este contraindicat (vezi pct. 4.3) din cauza riscului crescut de fracturi şi a tendinţei de creştere a mortalităţii în rândul pacienţilor cu neoplasm de prostată asimptomatic sau uşor simptomatic, după cum s-a observat în studiile clinice.

Este recomandat ca tratamentul ulterior cu Ra-223 să nu fie iniţiat cel puţin 5 zile de la ultima administrare a Abirateronă Teva în asociere cu prednison/prednisolon.

Excipienţi Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per fiecare doză, adică practic „nu conţine sodiu”.

Rezumatul profilului de siguranţă În cadrul unei analize a reacţiilor adverse din toate studiile compozite de fază 3 cu abirateronă acetat, reacţiile adverse observate la ≥10% dintre pacienţi au fost edeme periferice, hipopotasemie, hipertensiune arterială, infecţii de tractului urinar şi creşterea valorilor alaninaminotransferazei şi/sau aspartataminotransferazei. Alte reacţii adverse importante includ tulburările cardiace, hepatotoxicitate, fracturi şi alveolită alergică.

Abirateronă acetat poate induce hipertensiune arterială, hipopotasemie şi retenţie de lichide, care constituie o consecinţă farmacodinamică a mecanismului său de acţiune. În studiile de fază 3, reacţiile adverse de tip mineralocorticoid anticipate au fost mai frecvent observate la pacienţi trataţi cu abirateronă acetat decât la cei care au primit placebo: hipopotasemie 18% comparativ cu 8%, hipertensiune arterială 22% comparativ cu 16% şi retenţie de lichide (edeme periferice) 23% comparativ cu 17%. La pacienţii trataţi cu abirateronă acetat faţă de cei trataţi cu placebo: hipopotasemia de gradele 3 şi 4 CTCAE (Common Terminology Criteria for Adverse Events, Criterii de terminologie comună pentru reacțiile adverse) (versiunea 4.0) a fost observată la 6% comparativ cu 1%, hipertensiune arterială de gradele 3 şi 4 CTCAE (versiunea 4.0) a fost observată la 7% comparativ cu 5% dintre pacienţi, iar retenţia de lichide (edeme periferice) de gradele 3 şi şi 4 CTCAE a fost observată la 1% şi, respectiv, 1% dintre pacienţi. În general, efectele mineralocorticoide adverse au fost gestionate medical cu succes. Utilizarea concomitentă a unui corticosteroid reduce incidenţa şi severitatea acestor reacţii adverse (vezi pct. 4.4).

Lista reacțiilor adverse sub formă de tabel În studiile efectuate la pacienţi cu cancer de prostată în stadiu avansat, metastazat, care utilizau un analog al LHRH sau care au fost trataţi anterior prin orhiectomie, abirateronă acetat a fost administrată în doză de 1000 mg zilnic în asociere cu prednison sau prednisolon în doză mică ( 5 mg sau 10mg pe zi, în funcţie de indicaţie).

În cadrul fiecărei categorii de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 1: Reacţiile adverse identificate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă

Tulburări ale sistemului imunitar cu frecvenţă necunoscută: reacţii anafilactice

• Insuficienţa cardiacă include, de asemenea, insuficiență cardiacă congestivă, disfuncţie ventriculară stângă şi fracţie de ejecţie scăzută Fracturile includ osteoporoză și toate tipurile de fracturi cu excepţia fracturilor de os patologic a Raportări spontane din experienţa de după punerea pe piaţă b Creșterea valorilor alaninaminotransferazei și/sau aspartataminotransferazei include creșterea ALT, creșterea AST și funcție hepatică anormală.

La pacienţi trataţi cu abirateronă acetat au apărut următoarele reacţii adverse de gradul 3 conform CTCAE (versiunea 4.0): hipopotasemie (5%), infecţii la nivelul tractului urinar (2%), creşterea valorilor alaninaminotransferazei și/sau aspartataminotransferazei (4%), hipertensiune arterială (6%), fracturi (2%); edeme periferice, insuficienţă cardiacă şi fibrilaţie atrială, fiecare câte 1%. Hipertrigliceridemia și angina pectorală de gradul 3 conform CTCAE (versiunea 4.0) au fost înregistrate la < 1% dintre pacienţi. Evenimentele de grad 4 CTCAE (versiunea 4.0) de infecţie de tract urinar, creşterea alaninaminotransferazei și/sau aspartataminotransferazei, hipopotasemie, insuficienţă cardiacă, fibrilaţie atrială şi fracturi au survenit la < 1% dintre pacienţi.

S-a observat o incidență mai mare a hipertensiunii arteriale și a hipopotasemiei în rândul populației sensibile la terapia hormonală (studiul 3011). Hipertensiunea arterială a fost raportată la 36,7% din pacienții sensibili la terapie hormonală (studiul 3011) comparativ cu 11,8% și 20,2% în studiul 301 şi, respectiv, 302. Hipopotasemia a fost observată la 20,4% dintre pacienţi sensibili la terapie hormonală (studiul 3011) comparativ cu 19,2% și 14,9% în studiul 301 şi, respectiv, 302.

Incidența și severitatea evenimentelor adverse au fost mai mari în subgrupul de pacienți cu status de performanță ECOG 2 la momentul inițial și, de asemenea, în cazul pacienților vârstnici (≥75 de ani).

Descrierea reacțiilor adverse selectate Reacţii cardiovasculare Din cele 3 studii de fază 3 au fost excluşi pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, afecţiuni cardiace clinic semnificative dovedite prin infarct miocardic sau evenimente trombotice arteriale în ultimele 6 luni, angină pectorală severă sau instabilă sau insuficienţă cardiacă clasa III sau IV clasificarea NYHA (studiul 301) sau insuficienţă cardiacă clasa II până la IV clasificarea NYHA (studiile 3011 și 302) sau cu fracţie de ejecţie cardiacă < 50%. Toţi pacienţii înrolaţi (atât cei din grupul cu substanţă activă, cât şi cei din grupul cu placebo) au fost trataţi concomitent cu terapie de deprivare androgenică constând preponderent în utilizarea de analogi ai LHRH, care a fost asociată cu diabet zaharat, infarct miocardic, accident vascular cerebral şi moarte cardiacă subită. Incidenţa reacţiilor adverse cardiovasculare în cadrul studiilor de fază 3, la pacienţi care au utilizat abirateronă acetat comparativ cu pacienții care au utilizat placebo a fost următoarea: fibrilaţie atrială 2,6% vs 2,0%, tahicardie 1,9% vs. 1,0%, angină pectorală 1,7% vs. 0,8%, insuficienţă cardiacă 0,7% vs. 0,2%, şi aritmii cardiace 0,7% vs. 0,5%.

Hepatotoxicitate La pacienţii trataţi cu abirateronă acetat au fost raportate cazuri de toxicitate hepatică manifestată prin valori crescute ale ALT, AST şi ale bilirubinei totale. În toate studiile de fază 3, cazurile de hepatotoxicitate de grad 3 şi 4 (adică creşteri ale ALT sau AST > 5 x LSVN sau creşteri ale bilirubinei > 1,5 x LSVN) au fost raportate la aproximativ 6% dintre pacienţii care au primit abirateronă acetat, de regulă în primele 3 luni după iniţierea tratamentului. În studiul 3011, hepatotoxicitatea de grad 3 sau 4 a fost observată la 8,4% dintre pacienţii trataţi cu abirateronă acetat. La zece pacienţi care au primit abirateronă acetat s-a întrerupt tratamentul din cauza hepatotoxicității; doi au prezentat hepatotoxicitate de grad 2, șase au prezentat hepatotoxicitate de grad 3 şi doi au avut hepatotoxicitate de grad 4. Niciun pacient nu a decedat prin hepatotoxicitate în studiul 3011. În studiile clinice de fază 3, pacienţii cu valori iniţial crescute ale ALT sau AST au fost mult mai predispuși la creşteri ale valorilor testelor funcţionale hepatice comparativ cu pacienţii cu valori normale la momentul iniţial. Când s-au observate creşteri ale valorilor ALT sau AST > 5 x LSVN sau creşteri ale bilirubinei > 3 x LSVN, tratamentul cu abirateronă acetat a fost întrerupt sau oprit. În două cazuri s-au produs creşteri semnificative ale analizelor hepatice (vezi pct. 4.4). Aceşti doi pacienţi cu funcţie hepatică iniţială normală au prezentat creşteri ale ALT sau AST de 15 până la 40 x LSVN şi creşteri ale bilirubinei de 2 până la 6 x LSVN. După întreruperea tratamentului, analizele hepatice s-au normalizat la ambii pacienţi şi la un pacient s-a reluat tratamentul fără reapariţia acestor creşteri. În studiul 302 au fost observate creşteri de gradul 3 sau 4 ale ALT sau AST la 35 (6,5%) din pacienţii trataţi cu abirateronă acetat. Creşterile aminotransferazelor s-au remis în toate cazurile cu excepţia a 3 pacienţi (2 cu noi metastaze hepatice multiple şi 1 cu creşterea valorii AST la aproximativ 3 săptămâni după administrarea ultimei doze de abirateronă acetat). În studiile clinice de fază 3, întreruperile tratamentului din cauza creşterii valorilor ALT şi AST sau a disfuncției hepatice au fost raportate la 1,1% din pacienţii trataţi cu abirateronă acetat şi la 0,6% din pacienţii care au administrat placebo; nu s-au raportat decese cauzate de evenimentele de hepatotoxicitate.

Riscul de hepatotoxicitate a fost diminuat în cadrul studiilor clinice prin excluderea pacienţilor cu hepatită sau modificări semnificative ale abnalizelor hepatice la momentul înrolării. Din studiul 3011 au fost excluși pacienții cu valori inițiale ale ALT şi AST > 2,5 x LSVN și ale bilirubinei > 1,5 x LSVN sau cei cu hepatită virală activă sau simptomatică sau cu boală hepatică cronică, precum şi pacienţii cu ascită sau hemoragie secundară disfuncției hepatice. Din studiul 301 au fost excluşi pacienţii cu valori iniţiale ale ALT şi AST ≥ 2,5 x LSVN în absenţa metastazelor hepatice şi > 5 x LSVN în prezenţa metastazelor hepatice. În studiul 302, nu au fost eligibili pentru participare pacienţii cu metastaze hepatice, iar pacienţii cu valori ALT şi AST iniţiale ≥ 2,5 x LSVN au fost excluşi. Prezența analizelor hepatice modificate la pacienţi care au participat la studii clinice a fost strict controlată prin solicitarea întreruperii tratamentului și permiterea reluării acestuia numai după revenirea la valorile iniţiale ale analizelor hepatice (vezi pct. 4.2). Tratamentul nu a fost reluat la pacienţi cu creşteri ale ALT sau AST > 20 x LSVN. Siguranţa reluării tratamentului la astfel de pacienţi nu este cunoscută. Mecanismul care determină apariţia hepatotoxicităţii nu este elucidat.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată direct la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro