Abacavir/Lamivudina Viatris 600 mg/300 mg

Terapia trebuie recomandată de către un medic cu experienţă în tratamentul infecţiei HIV.

Doze

Adulţi, adolescenţi şi copii cu greutatea de cel puţin 25 kg

Doza de abacavir/lamivudină recomandată este de un comprimat o dată pe zi.

Copii cu greutatea mai mică de 25 kg Abacavir/Lamivudină Viatris nu trebuie administrat la copiii cu greutate sub 25 kg, deoarece este un comprimat cu doză fixă, care nu poate fi scăzută.

Abacavir/Lamivudină Viatris este un comprimat cu doză fixă şi nu trebuie prescris la pacienţi la care sunt necesare ajustări ale dozelor. Sunt disponibile medicamente care conțin separat doar abacavir sau lamivudină, destinate cazurilor în care este indicată întreruperea sau ajustarea dozelor uneia dintre substanţele active. În aceste cazuri, medicul trebuie să citească informaţiile specifice fiecărui medicament în parte.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici Până în prezent, nu sunt disponibile date de farmacocinetică la pacienţi cu vârsta peste 65 ani. Se recomandă precauţie la această grupă de vârstă, din cauza modificărilor asociate vârstei, cum sunt scăderea funcţiei renale şi modificări ale parametrilor hematologici.

Insuficienţă renală Nu se recomandă utilizarea abacavir/lamivudină la pacienţii cu clearance-ul creatininei < 30 ml/min (vezi pct. 5.2). Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficiență renală ușoară sau moderată. Cu toate acestea, expunerea la lamivudină este semnificativ crescută la pacienții cu clearance-ul creatininei < 50 ml/min (vezi punctul 4.4).

Insuficienţă hepatică Abacavir este metabolizat în principal la nivel hepatic. Nu sunt disponibile date clinice referitoare la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată sau severă, prin urmare utilizarea abacavir/lamivudină nu este recomandată decât dacă este considerată necesară. La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară (scor Child-Pugh 5-6) este necesară monitorizarea atentă, inclusiv monitorizarea nivelurilor plasmatice de abacavir, dacă este posibil (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Copii și adolescenți Nu a fost stabilită siguranța și eficacitatea abacavir/lamivudină la copii cu greutatea sub 25 kg.

Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 şi 5.2, însă nu se pot face recomandări cu privire la doze.

Mod de administrare

Administrare orală.

Abacavir/Lamivudină Viatris poate fi administrat cu sau fără alimente.

La acest punct sunt incluse precauţiile şi atenţionările speciale pentru abacavir şi lamivudină. Nu există precauţii şi atenţionări suplimentare semnificative pentru abacavir/lamivudină.

Reacţii de hipersensibilitate (vezi şi pct. 4.8)

Abacavir este asociat cu un risc de reacții de hipersensibilitate (RHS) (vezi pct 4.8) caracterizate prin febră și/sau erupție cutanată tranzitorie cu alte simptome indicând implicarea multiplă de organ. Au fost observate RHS la abacavir, unele dintre acestea punând viața în pericol, și în cazuri rare fiind letale, dacă nu au fost abordate terapeutic adecvat.

Riscul de apariție a RHS la abacavir este crescut la pacienții testați pozitiv pentru starea de purtător ai alelei HLA-B5701. Cu toate acestea, reacțiile de HS la abacavir au fost raportate cu o frecvență mai scăzută și la pacienții care nu sunt purtători ai acestei alele.

Ca urmare, următoarele reguli trebuie respectate:

• Trebuie verificată întotdeauna starea de purtător al alelei HLA-B5701 înaintea inițierii terapiei

• Tratamentul cu abacavir/lamivudină nu trebuie inițiat niciodată nici la pacienții testați pozitiv pentru alela HLA-B5701, și nici la pacienții testați negativ pentru alela HLA-B5701 la care a fost suspectată o RHS la abacavir la o schemă de tratament anterior care conținea abacavir (de exemplu abacavir/lamivudină, abacavir/lamivudină/zidovudină, abacavir/dolutegravir/lamivudină).

• Tratamentul cu abacavir/lamivudină trebuie oprit imediat, chiar în absența alelei HLA-B5701, dacă este suspectată o RHS. Întârzierea în oprirea tratamentului cu abacavir/lamivudină după debutul hipersensibilității poate determina o reacție care pune viața în pericol.

• După oprirea tratamentului cu abacavir/lamivudină ca urmare a suspectării unei RHS, Abacavir/Lamivudină Viatris sau oricare alt medicament care conține abacavir (de exemplu abacavir/lamivudină, abacavir/lamivudină/zidovudină, abacavir/dolutegravir/lamivudină) nu mai trebuie reluat niciodată.

• Reluarea administrării de medicamente care conțin abacavir, în urma unei RHS cauzată de abacavir, poate determina o reapariția imediată a simptomelor, în decurs de câteva ore. De regulă, această recurență este mult mai severă decât manifestarea inițială și poate include hipotensiune arterială, care pune viața în pericol, și deces.

• Pentru a evita reînceperea tratamentului cu abacavir, pacienții care au suspectat o RHS trebuie sfătuiți să arunce comprimatele de abacavir/lamivudină rămase.

• Descrierea clinică a RHS la abacavir

RHS determinate de abacavir au fost bine caracterizate în cadrul studiilor clinice și pe parcursul expunerii de după punerea pe piață. De regulă, simptomele au apărut în primele șase săptămâni (durata medie până la debut este de 11 zile) de la începerea tratamentului cu abacavir, cu toate că aceste reacții pot apărea oricând în timpul terapiei.

Aproape toate RHS determinate de abacavir includ febră și/sau erupție cutanată tranzitorie. Alte semne și simptome observate ca manifestări ale RHS la abacavir sunt prezentate în detaliu la pct. 4.8 (Descrierea reacțiilor adverse selectate), inclusiv simptomele respiratorii și gastro-intestinale. Este important de ştiut că astfel de simptome pot determina diagnosticul greșit al RHS ca boală respiratorie (pneumonie, bronșită, faringită), sau gastroenterită.

Simptomele legate de RHS sunt agravate de continuarea terapiei şi pot pune în pericol viaţa. Aceste simptome dispar în mod obişnuit la întreruperea abacavirului. Rareori, pacienții care au întrerupt tratamentul cu abacavir din alte cauze decât simptomele RHS s-au confruntat cu reacții care pun viața în pericol, în decurs de câteva ore de la re-inițierea terapiei cu abacavir (vezi pct. 4.8 Descrierea recțiilor adverse selectate). Reînceperea administrării de abacavir la astfel de pacienți trebuie efectuată într-un cadru în care se poate acorda asistență medicală de urgență.

Greutate corporală şi parametri metabolici În timpul terapiei antiretrovirale poate să apară o creştere a greutăţii corporale, a concentraţiei lipidelor plasmatice şi a glicemiei. Astfel de modificări pot fi parţial asociate cu controlul asupra bolii şi cu stilul de viaţă. În cazul creşterii valorilor de lipide, în unele cazuri există dovezi ale acestui efect ca urmare a administrării tratamentului, în timp ce pentru creşterea greutăţii corporale nu există dovezi convingătoare cu privire la administrarea unui medicament specific. Monitorizarea lipidelor plasmatice şi a glicemiei se realizează în conformitate cu protocoalele terapeutice stabilite pentru tratamentul infecţiei cu HIV. Tulburările lipidice trebuie tratate adecvat din punct de vedere clinic.

Pancreatită S-a raportat apariţia pancreatitei, dar o legătură cauzală cu lamivudina şi abacavirul este incertă.

Risc de eşec terapeutic din punct de vedere virusologic

• Tripla terapie cu analogi nucleozidici: s-au raportat rate mari de eşec terapeutic din punct de vedere virusologic şi apariţia rezistenţei precoce când abacavirul şi lamivudina au fost asociate cu tenofovir disoproxil fumarat, cu administrare o dată pe zi.
• Riscul de eşec virusologic cu abacavir/lamivudină poate fi mai mare decât cu alte opţiuni terapeutice (vezi pct. 5.1).

Afecţiuni hepatice Nu s-a stabilit profilul de siguranţă şi eficacitate al administrării abacavir/lamivudină la pacienţii cu afecţiuni hepatice subiacente importante. Administrarea abacavir/lamivudină nu este recomandată la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată sau severă (vezi pct. 4.2 şi 5.2).

În timpul terapiei antiretrovirale asociate, pacienţii cu disfuncţie hepatică preexistentă, inclusiv hepatită cronică activă, prezintă o frecvenţă mai mare de apariţie a tulburărilor funcţiei hepatice şi trebuie monitorizaţi conform ghidurilor de practică medicală curente. Dacă la acești pacienţi există dovezi de agravare a bolii hepatice, trebuie avută în vedere întreruperea temporară sau definitivă a tratamentului.

Pacienţi cu infecție concomitentă cu virus hepatitic B și C Pacienţii cu hepatită cronică B sau C, trataţi cu terapie antiretrovirală combinată, prezintă un risc crescut de reacţii adverse hepatice severe şi potenţial letale. În cazul folosirii concomitente a terapiei antivirale pentru hepatită B sau C, vă rugăm să citiţi şi informaţiile despre aceste medicamente.

Dacă lamivudina este utilizată concomitent pentru tratamentul infecţiei HIV şi cu virus hepatitic B (VHB), informaţii suplimentare referitoare la utilizarea lamivudinei în tratamentul infecţiei cu virusul hepatitic B pot fi găsite în Rezumatul caracteristicilor produsului medicamentelor care conţin lamivudină şi sunt indicate pentru tratamentul infecţiei cu VHB.

Dacă administrarea abacavir/lamivudină este întreruptă la pacienţii cu infecţie concomitentă cu VHB, se recomandă monitorizarea periodică atât a testelor funcţionale hepatice, cât şi a markerilor de replicare a VHB, deoarece întreruperea lamivudinei poate determina o exacerbare acută a hepatitei (vezi Rezumatul caracteristicilor produsului medicamentelor care conţin lamivudină şi sunt indicate pentru tratamentul infecţiei cu VHB).

Disfuncţie mitocondrială în urma expunerii in utero Analogii nucleozidici şi nucleotidici pot afecta funcția mitocondrială în grade variabile, afectarea fiind cea mai pronunțată în cazul stavudinei, didanozinei și zidovudinei. Au fost raportate cazuri de disfuncţie mitocondrială la copiii HIV seronegativi expuşi la analogi nucleozidici in utero şi/sau postnatal; acestea au fost predominant asociate cu schemele de tratament care conțin zidovudină. Principalele reacții adverse observate sunt tulburările hematologice (anemie, neutropenie) și tulburările metabolice (hiperlactatemie, hiperlipazemie). Aceste evenimente au fost adesea tranzitorii. S-au raportat rar tulburări neurologice cu debut tardiv (hipertonie, convulsii, comportament anormal). Până în prezent, nu se ştie dacă aceste tulburări neurologice sunt tranzitorii sau permanente. Aceste constatări trebuie luate în considerare pentru orice copil expus in utero la analogi nucleozidici şi nucleotidici, care prezintă constatări clinice severe de etiologie necunoscută, în special constatări neurologice. Aceste constatări nu afectează recomandările curente la nivel naţional privind utilizarea tratamentului antiretroviral de către gravide pentru prevenirea transmisiei verticale a infecţiei HIV.

Sindromul de Reactivare Imună La pacienţii infectaţi cu HIV, cu deficienţă imună severă la momentul iniţierii terapiei antiretrovirale combinate (TARC) poate apare o reacţie inflamatorie la germenii patogeni asimptomatici sau oportunişti reziduali, care poate provoca afectare clinică gravă sau agravarea simptomelor. De regulă, aceste reacţii se pot observa în primele săptămâni sau luni de la iniţierea TARC. Exemple elocvente sunt retinita cu citomegalovirus, infecţii localizate şi/sau generalizate cu mycobacterii şi pneumonia cu Pneumocystis jirovecii (denumită adesea PPC). Orice simptome inflamatorii trebuie evaluate şi, dacă este necesar, trebuie instituit tratament. Boli autoimune (cum este boala Graves și hepatita autoimună) au fost de asemenea raportate în cadrul sindromului de reactivare imună; cu toate acestea, timpul raportat până la debut este variabil şi aceste evenimente pot apare la câteva luni de la iniţierea tratamentului.

Osteonecroză Cu toate că etiologia este considerată a fi multifactorială (incluzând utilizarea de corticosteroizi, consumul de alcool, imunosupresia severă, indicele de masă corporală crescut), s-au raportat cazuri de osteonecroză mai ales la pacienţii cu boală HIV avansată şi/sau expunere îndelungată la TARC. Pacienţii trebuie îndrumaţi să ceară sfatul medicului în cazul în care prezintă artralgie și durere, redoare articulară sau dificultate la mişcare.

Infecţii oportuniste Pacienţii trebuie informaţi că tratamentul cu abacavir/lamivudină sau alte terapii antiretrovirale nu vindecă infecţia HIV şi pot dezvolta în continuare infecţii oportuniste şi alte complicaţii alte infecţiei HIV. Prin urmare, pacienţii trebuie să rămână în continuare sub supravegherea strictă a medicilor cu experienţă în tratarea acestor afecţiuni asociate infecţiei HIV.

Evenimente cardiovasculare Cu toate că datele obţinute din studii clinice şi observaţionale cu abacavir prezintă rezultate inconsecvente, mai multe studii sugerează un risc crescut de evenimente cardiovasculare (în special infarct miocardic) la pacienții tratați cu abacavir. Prin urmare, atunci când se prescrie abacavir/lamivudină, se vor lua măsuri pentru reducerea la minim a tuturor factorilor de risc care pot fi modificaţi (de exemplu, fumat, hipertensiune arterială, hiperlipidemie).

În plus, atunci când se tratează pacienții cu risc cardiovascular crescut, trebuie luate în considerare opțiunile de tratament alternative față de terapia cu abacavir.

Administrarea la subiecți cu insuficiență renală moderată Pacienții cu clearance-ul creatininei între 30 și 49 ml/min cărora li se administrează abacavir/lamivudină pot prezenta o expunere la lamivudină (ASC) de 1,6-3,3 ori mai mare comparativ cu pacienții cu clearance-ul creatininei ≥50 ml/min. Nu sunt disponibile date privind siguranța din studii randomizate, controlate, de comparare a abacavir/lamivudină cu componentele individuale la pacienții cu clearance-ul creatininei între 30 și 49 ml/min la care s-au administrat doze ajustate de lamivudină. În studiile inițiale pentru acordarea autorizației de punere pe piață, în cazul administrării de lamivudină în asociere cu zidovudină, expunerile mai mari la lamivudină au fost asociate cu rate mai mari de toxicitate hematologică (neutropenie și anemie), deși întreruperea tratamentului din cauza neutropeniei sau anemiei a fost raportată la <1% dintre subiecți. Este posibil să apară și alte evenimente adverse asociate cu administrarea lamivudinei (cum ar fi tulburări gastro-intestinale și hepatice).

Pacienții cu valori persistente ale clearance-ului la creatinină între 30 și 49 ml/min tratați cu abacavir/lamivudină trebuie să fie monitorizați pentru apariția evenimentelor adverse asociate cu administrarea lamivudinei, în special pentru toxicitatea hematologică. În cazul apariției sau agravării neutropeniei sau anemiei, este indicată ajustarea dozei de lamivudină, conform informațiilor de prescriere pentru lamivudină, ceea ce nu se poate realiza cu abacavir/lamivudină. Tratamentul cu abacavir/lamivudină trebuie întrerupt și trebuie utilizate componentele individuale pentru asigurarea schemei terapeutice.

Interacţiuni medicamentoase Abacavir/lamivudină nu trebuie administrat în asociere cu alte medicamente care conţin lamivudină sau medicamente care conţin emtricitabină.

Administrarea concomitentă lamivudină cu cladribină nu este recomandată (vezi pct. 4.5).

Aparate, organe şi sisteme Abacavir Lamivudină Tulburări hematologice şi Mai puţin frecvente: limfatice Neutropenie şi anemie (ambele ocazional severe), trombocitopenie Foarte rare: Aplazie eritrocitară pură Tulburări ale sistemului Frecvente: hipersensibilitate imunitar Tulburări metabolice şi de Frecvente: anorexie Foarte rare: acidoză lactică nutriţie Foarte rare: acidoză lactică Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: cefalee Frecvente: cefalee, insomnie Foarte rare: s-au raportat cazuri de neuropatie periferică (sau parestezii) Tulburări respiratorii, toracice Frecvente: tuse, simptome şi mediastinale nazale

Descrierea reacțiilor adverse selectate

Reacţii de hipersensibilitate la abacavir Semnele și simptomele acestor RHS sunt enumerate mai jos. Acestea au fost identificate fie în urma studiilor clinice, fie în timpul monitorizării după punerea pe piață. Cele raportate la cel puțin 10% dintre pacienții cu reacție de hipersensibilitate sunt scrise cu caractere îngroșate.

Aproximativ toți pacienții care dezvoltă reacții de hipersensibilitate vor prezenta febră și/ sau erupții cutanate (de regulă, de tip maculopapular sau urticarian) ca parte a sindromului, cu toate că au fost observate și reacții de hipersensibilitate fără erupții cutanate tranzitorii sau febră. Alte simptome cheie includ simptome gastrointestinale, respiratorii sau constituționale cum sunt letargia și starea generală de rău.

Cutanat Erupții cutanate tranzitorii (de regulă, de tip maculopapular sau urticarian)

Tract gastrointestinal Greață, vărsături, diaree, durere abdominală, ulcerație bucală Tract respirator Dispnee, tuse, durere în gât, sindrom de detresă respiratorie la adult, insuficiență respiratorie Diverse Febră, letargie, stare generală de rău, edem, limfadenopatie, hipotensiune arterială, conjunctivită, anafilaxie

Neurologice/Psihiatrice Cefalee, parestezie Hematologice Limfopenie Ficat/pancreas Creșteri ale testelor funcției hepatice, hepatită, insuficiență hepatică Musculo – scheletice Mialgie, rar mioliză, artralgie, creatinfosfokinază crescută

Urologice Creatinină crescută, insuficiență renală

Simptomele asociate acestor RHS se agravează în cazul continuării terapiei și pot pune viața în pericol, putând fi chiar letale.

Reluarea terapiei cu abacavir după o RHS determinată de abacavir, determină o revenire a simptomelor în termen de câteva ore. De regulă, această revenire a RHS este mai severă decât manifestarea inițială și poate include hipotensiune arterială care pune viața în pericol și deces. Reacții similare s-au produs în mod frecvent după reînceperea administrării de abacavir la pacienții care au prezentat doar unul dintre simptomele cheie de hipersensibilitate (vezi mai sus) înainte de întreruperea abacavir, și în cazuri foarte rare au fost, de asemenea întâlnite la pacienții care au reînceput terapia fără simptome anterioare de RHS (adică, pacienți considerați anterior având toleranță la abacavir).

Parametri metabolici În timpul terapiei antiretrovirale poate creşte greutatea corporală și nivelele de lipidele plasmatice şi glicemia (vezi pct. 4.4).

Sindromul reactivării imune La pacienţii infectaţi cu HIV cu deficienţă imună severă la momentul iniţierii terapiei antiretrovirale combinate, poate apărea o reacţie inflamatorie la infecţiile asimptomatice sau oportuniste reziduale. Boli autoimune (cum este boala Graves și hepatita autoimună) au fost de asemenea raportate în cadrul sindromului de reactivare imună; cu toate acestea, timpul raportat până la debut este variabil şi poate să apară la câteva luni de la iniţierea tratamentului (vezi pct. 4.4).

Osteonecroză Au fost raportate cazuri de osteonecroză, mai ales la pacienţii cu factori generali de risc dovediţi, boală HIV avansată sau după expunere îndelungată la TARC. Frecvenţa acestora este necunoscută (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi Datele referitoare la siguranţă care susţin administrarea în doză unică zilnică la copii şi adolescenţi provin din studiul clinic ARROW (COL105677), în care 669 subiecţi copii infectaţi cu HIV-1 (având vârste cuprinse între 12 luni şi ≤ 17 ani) au primit abacavir şi lamivudină fie o dată pe zi, fie de două ori pe zi (vezi pct. 5.1). În cadrul acestei populaţii, la 104 pacienţi copii infectaţi cu HIV-1, având greutatea de cel puţin 25 kg, s-a administrat abacavir şi lamivudină (sub formă de abacavir/lamivudină) o dată pe zi. Nu au fost identificate probleme de siguranţă suplimentare la subiecţii copii şi adolescenţi la care s-a administrat doza o dată pe zi sau de ori pe zi, comparativ cu adulţii.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate:

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro