Abacavir/Lamivudina Terapia 600 mg/300 mg

Terapia trebuie recomandată de către un medic cu experienţă în tratamentul infecţiei cu HIV.

Doze

Adulţi, adolescenţi şi copii cu greutatea de cel puţin 25 kg: Doza de Abacavir/Lamivudină Terapia recomandată este de un comprimat o dată pe zi.

Copii cu greutatea mai mică de 25 kg: Abacavir/Lamivudină Terapia nu trebuie administrat la copiii cu greutate sub 25 kg, deoarece este un comprimat ce conţine o doză fixă, care nu poate fi scăzută.

Abacavir/Lamivudină Terapia se prezintă sub formă de comprimate cu doză fixă şi nu trebuie prescris la pacienţi la care sunt necesare ajustări ale dozelor. Sunt disponibile preparate individuale de abacavir

sau lamivudină, destinate cazurilor în care este indicată întreruperea sau ajustarea dozelor uneia dintre substanţele active. În aceste cazuri, medicul trebuie să citească informaţiile specifice fiecărui medicament în parte.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici: Până în prezent, nu sunt disponibile date de farmacocinetică la pacienţi cu vârsta peste 65 ani. Se recomandă precauţie la această grupă de vârstă, din cauza modificărilor asociate vârstei, cum sunt scăderea funcţiei renale şi modificări ale parametrilor hematologici.

Insuficienţă renală: Nu se recomandă utilizarea abacavir/lamivudină la pacienţii cu clearance-ul creatininei < 30 ml/minut (vezi pct. 5.2). Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară sau moderată. Cu toate acestea, expunerea la lamivudină este crescută semnificativ la pacienţii cu clearance-ul creatininei < 50 ml/min (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă hepatică: Abacavir este metabolizat în principal la nivel hepatic. Nu sunt disponibile date clinice referitoare la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată sau severă, prin urmare utilizarea abacavir/lamivudină nu este recomandată decât dacă este considerată necesară. La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară (scor Child-Pugh 5-6) este necesară monitorizarea atentă, inclusiv monitorizarea valorilor concentraţiei plasmatice ale abacavirului, dacă este posibil (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Copii și adolescenţi: Nu a fost stabilită siguranța și eficacitatea abacavir/lamivudină la copiii cu greutate sub 25 kg.

Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 şi 5.2, însă nu se pot face recomandări cu privire la doze.

Mod de administrare

Administrare orală. Abacavir/Lamivudină Terapia poate fi administrat cu sau fără alimente.

La acest punct sunt incluse precauţiile şi atenţionările speciale legate de utilizarea abacavirului şi a lamivudinei. Nu există precauţii şi atenţionări suplimentare legate de utilizarea abacavir/lamivudină.

Reacţii de hipersensibilitate (vezi şi pct. 4.8)

Abacavir este asociat cu un risc de reacții de hipersensibilitate (RHS) (vezi pct 4.8) caracterizate prin manifestări ca febră și/sau erupții cutanate cu alte simptome indicând implicarea mai multor organe. Au fost observate RHS la abacavir, unele dintre acestea punând viața în pericol, și în cazuri rare fiind letale, dacă nu au fost controlate corespunzător.

Riscul de RHS asociate cu administrarea abacavir este semnificativ la pacienții purtători ai alelei HLA-B5701. Cu toate acestea, RHS asociate cu administrarea abacavir au fost raportate cu o frecvență scăzută și la pacienții care nu sunt purtători ai acestei alele.

Ca urmare, următoarele reguli trebuie respectate:

• Trebuie verificat întotdeauna statusul alelei HLA-B5701 înaintea inițierii terapiei.
• Tratamentul cu Abacavir/Lamivudină Terapia nu trebuie niciodată inițiat la pacienții cu alela HLA-B5701 pozitivă, nici la pacienții cu alela HLA-B5701 negativă care au avut o suspiciune de RHS la abacavir la un tratament anterior cu abacavir (de exemplu: Kivexa, Ziagen, Trizivir, Triumeq).

• Tratamentul cu Abacavir/Lamivudină Terapia trebuie întrerupt imediat, chiar în absența alelei HLA-B 5701, dacă este suspectată o RHS. Întârzierea întreruperii tratamentului cu Abacavir/Lamivudină Terapia după declanșarea hipersensibilității poate determina o reacție care să pună viața în pericol.

• După oprirea tratamentului cu Abacavir/Lamivudină Terapia ca urmare a suspectării unei RHS, tratamentul cu Abacavir/Lamivudină Terapia sau cu orice alt medicament care conține abacavir (de exemplu: Kivexa, Ziagen, Trizivir, Triumeq) nu mai trebuie reinițiat niciodată.

• Reluarea administrării de medicamente care conțin abacavir, în urma unei RHS datorate abacavir, poate determina o revenire imediată a simptomelor, în decurs de câteva ore. De regulă, revenirea este mult mai severă decât manifestarea inițială și poate include hipotensiune arterială, care pune viața în pericol, și deces.

• Pentru a evita reînceperea tratamentului cu abacavir, pacienții care s-au confruntat cu RHS trebuie sfătuiți să arunce comprimatele de Abacavir/Lamivudină Terapia rămase.

Descrierea clinică a RHS la abacavir

RHS determinate de abacavir au fost bine caracterizate în cadrul studiilor clinice și pe parcursul supravegherii de după punerea pe piață. De regulă, simptomele au apărut în primele șase săptămâni (durata medie până la debut este de 11 zile) de la începerea tratamentului cu abacavir, deși aceste reacții pot apărea oricând în timpul terapiei.

Aproape toate RHS determinate de abacavir includ febră și/sau erupție cutanată. Alte semne și simptome observate ca manifestări ale RHS la abacavir sunt prezentate în detaliu la pct. 4.8 (Descrierea reacțiilor adverse selectate), inclusiv simptomele respiratorii și gastro-intestinale. Este important de ştiut că astfel de simptome pot determina diagnosticarea greșită a RHS ca boală respiratorie (pneumonie, bronșită, faringită) sau gastroenterită.

Simptomele legate de RHS sunt agravate de continuarea terapiei şi pot pune în pericol viaţa. Aceste simptome dispar în mod obişnuit la întreruperea abacavirului. Rareori, pacienții care au întrerupt tratamentul cu abacavir din alte cauze decât simptomele RHS s-au confruntat cu reacții care pun viața în pericol, în decurs de câteva ore de la reinițierea terapiei cu abacavir (vezi pct. 4.8 Descrierea recțiilor adverse selectate). Reînceperea administrării de abacavir la astfel de pacienți trebuie efectuată într-un cadru în care se poate acorda asistență medicală de urgență.

Greutate corporală şi parametri metabolici În timpul terapiei antiretrovirale poate să apară o creştere a greutăţii corporale, a concentraţiei lipidelor plasmatice şi a glicemiei. Astfel de modificări pot fi parţial asociate cu controlul asupra bolii şi cu stilul de viaţă. În cazul creşterii valorilor de lipide, în unele cazuri există dovezi ale acestui efect ca urmare a administrării tratamentului, în timp ce pentru creşterea greutăţii corporale nu există dovezi convingătoare cu privire la administrarea unui medicament specific. Monitorizarea lipidelor plasmatice

şi a glicemiei se realizează în conformitate cu protocoalele terapeutice stabilite pentru tratamentul infecţiei cu HIV. Tulburările lipidice trebuie tratate adecvat din punct de vedere clinic.

Pancreatită S-a raportat apariţia pancreatitei, dar o legătură cauzală cu lamivudina şi abacavirul este incertă.

Risc de eşec terapeutic din punct de vedere virusologic

• Tripla terapie cu analogi nucleozidici: s-au raportat rate mari de eşec terapeutic din punct de vedere virusologic şi apariţia rezistenţei precoce când abacavirul şi lamivudina au fost asociate cu fumarat de tenofovir disoproxil, cu administrare o dată pe zi.
• Riscul de eşec virusologic cu Abacavir/Lamivudină Terapia poate fi mai mare decât cu alte opţiuni terapeutice (vezi pct. 5.1).

Afecţiuni hepatice Nu s-a stabilit profilul de siguranţă şi eficacitate al administrării abacavir/lamivudină la pacienţii cu afecţiuni hepatice subiacente importante. Administrarea Abacavir/Lamivudină Terapia nu este recomandată la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată sau severă (vezi pct. 4.2 şi 5.2).

În timpul terapiei antiretrovirale asociate, pacienţii cu disfuncţie hepatică preexistentă, inclusiv hepatită cronică activă, prezintă o frecvenţă crescută de apariţie a tulburărilor funcţiei hepatice şi trebuie monitorizaţi conform ghidurilor de practică medicală curente. Dacă la acești pacienţi există dovezi de agravare a bolii hepatice, trebuie avută în vedere întreruperea temporară sau definitivă a tratamentului.

Pacienţi cu infecție concomitentă cu virus hepatitic B și C Pacienţii cu hepatită cronică B sau C, trataţi cu terapie antiretrovirală combinată, prezintă un risc crescut de reacţii adverse hepatice severe şi potenţial letale. În cazul folosirii concomitente a terapiei antivirale pentru hepatită B sau C, vă rugăm să citiţi şi informaţiile despre aceste medicamente.

Dacă lamivudina este utilizată concomitent pentru tratamentul infecţiei cu HIV şi cu virus hepatitic B (VHB), informaţii suplimentare referitoare la utilizarea lamivudinei în tratamentul infecţiei cu virusul hepatitic B pot fi găsite în Rezumatul caracteristicilor produsului medicamentelor care conţin lamivudină şi sunt indicate pentru tratamentul infecţiei cu VHB.

Dacă administrarea combinaţiei abacavir/lamivudină este întreruptă la pacienţii cu infecţie concomitentă cu VHB, se recomandă monitorizarea periodică atât a testelor funcţiei hepatice, cât şi a markerilor de replicare a VHB, deoarece întreruperea lamivudinei poate duce la o exacerbare acută a hepatitei (vezi Rezumatul caracteristicilor produsului medicamentelor care conţin lamivudină şi sunt indicate pentru tratamentul infecţiei cu VHB).

Disfuncţie mitocondrială în urma expunerii in utero Analogii nucleozidici şi nucleotidici pot afecta funcția mitocondrială în grade variabile, afectarea fiind cea mai pronunțată în cazul stavudinei, didanozinei și zidovudinei. Au fost raportate cazuri de disfuncţie mitocondrială la copiii HIV seronegativi expuşi la analogi nucleozidici in utero şi/sau postnatal; acestea au fost predominant asociate cu schemele de tratament care conțin zidovudină. Principalele reacții adverse observate sunt tulburările hematologice (anemie, neutropenie) și tulburările metabolice (hiperlactatemie, hiperlipazemie). Aceste evenimente au fost adesea tranzitorii. S-au raportat rar tulburări neurologice cu debut tardiv (hipertonie, convulsii, comportament anormal). Până în prezent, nu se ştie dacă aceste tulburări neurologice sunt tranzitorii sau permanente. Aceste constatări trebuie luate în considerare pentru orice copil expus in utero la analogi nucleozidici şi nucleotidici, care prezintă constatări clinice severe de etiologie necunoscută, în special constatări neurologice. Aceste constatări nu afectează recomandările curente la nivel naţional privind utilizarea tratamentului antiretroviral de către gravide pentru prevenirea transmisiei verticale a infecţiei cu HIV.

Sindromul de reactivare imună La pacienţii infectaţi cu HIV, cu deficienţă imună severă la momentul iniţierii terapiei antiretrovirale combinate (combination antiretroviral therapy – CART) poate apărea o reacţie inflamatorie la germenii patogeni asimptomatici sau oportunişti reziduali, care poate provoca afectare clinică gravă sau agravarea

simptomelor. De regulă, aceste reacţii se pot observa în primele săptămâni sau luni de la iniţierea CART. Exemple elocvente sunt retinita cu citomegalovirus, infecţii localizate şi/sau generalizate cu mycobacterii şi pneumonia cu Pneumocystis jirovecii (denumită adesea PPC). Orice simptome inflamatorii trebuie evaluate şi, dacă este necesar, trebuie instituit tratament. Boli autoimune (cum este boala Graves şi hepatita autoimună) au fost de asemenea raportate în cadrul sindromului de reactivare imună; cu toate acestea, timpul raportat până la debut este variabil şi aceste evenimente pot apărea la câteva luni de la iniţierea tratamentului.

Osteonecroză Cu toate că etiologia este considerată a fi multifactorială (incluzând utilizarea de corticosteroizi, consumul de alcool, imunosupresia severă, indicele de masă corporală crescut), s-au raportat cazuri de osteonecroză mai ales la pacienţii cu boală HIV avansată şi/sau expunere îndelungată la CART. Pacienţii trebuie îndrumaţi să ceară sfatul medicului în cazul în care prezintă artralgii, redoare articulară sau dificultate la mişcare.

Infecţii oportuniste Pacienţii trebuie informaţi că tratamentul cu abacavir/lamivudină sau alte terapii antiretrovirale nu vindecă infecţia cu HIV şi pot dezvolta în continuare infecţii oportuniste şi alte complicaţii ale infecţiei cu HIV. De aceea, pacienţii trebuie să rămână în continuare sub supravegherea strictă a medicilor cu experienţă în tratarea acestor afecţiuni asociate infecţiei cu HIV.

Evenimente cardiovasculare Deși datele disponibile din studiile clinice și observaționale cu abacavir prezintă rezultate neconcordante, mai multe studii sugerează un risc crescut de evenimente cardiovasculare (în special infarct miocardic) la pacienții tratați cu abacavir. Prin urmare, când se prescrie abacavir/lamivudină se vor lua măsuri pentru reducerea la minim a factorilor de risc modificabili (de exemplu: fumat, hipertensiune arterială, hiperlipidemie). În plus, ar trebui luate în considerare opțiuni de tratament alternative față de regimul care conține abacavir atunci când se tratează pacienții cu risc cardiovascular ridicat.

Administrare la pacienții cu insuficiență renală moderată

Pacienții cu clearance-ul creatininei cuprins între 30 și 49 ml/min cărora li se administrează abacavir/lamivudină pot prezenta o expunere la lamivudină (ASC) de 1,6 până la 3,3 ori mai mare comparativ cu pacienții cu clearance al creatininei ≥50 ml/min. Nu sunt disponibile date de siguranță din studiile randomizate, controlate care să compare combinația abacavir/lamivudină cucomponentele individuale, la pacienții cu clearance-ul creatininei cuprins între 30 și 49 ml/min, cărora li s-au administrat doze ajustate de lamivudină. În studiile inițiale pentru acordarea autorizației de punere pe piață, în cazul administrării de lamivudină în asociere cu zidovudină, expunerile mai mari la lamivudină au fost asociate cu rate mai mari de toxicitate hematologică (neutropenie și anemie), deși întreruperile tratamentului din cauza neutropeniei și anemiei au fost raportate la <1% dintre subiecți. Pot să apară și alte evenimente adverse legate de administrarea lamivudinei (cum ar fi tulburări gastro-intestinale și hepatice).

Pacienții cu valori persistente ale clearance-ului la creatinină cuprins între 30 și 49 ml/min cărora li se administrează abacavir/lamivudină trebuie monitorizați pentru evenimentele adverse legate de administrarea lamivudinei, în special pentru toxicitatea hematologică. Dacă apare sau se agravează neutropenia sau anemia, este indicată ajustarea dozei de lamivudină, conform informațiilor de prescriere pentru lamivudină, care nu poate fi realizată cu combinația abacavir/lamivudină. Administrarea combinației abacavir/lamivudină trebuie întreruptă și trebuie utilizate componentele individuale pentruasigurarea schemei de tratament.

Interacţiuni medicamentoase Abacavir/lamivudină nu trebuie administrat în asociere cu alte medicamente care conţin lamivudină sau medicamente care conţin emtricitabină. Combinaţia lamivudină cu cladribină nu este recomandată (vezi pct. 4.5).

Excipienți Abacavir/Lamivudină Terapia conține un colorant azoic, Galben amurg (E110), care poate determina reacţii alergice.

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conține sodiu”.

Clasificare MedDRA pe Abacavir Lamivudină sisteme şi organe Tulburări hematologice şi Mai puţin frecvente: limfatice Neutropenie şi anemie (ambele ocazional severe), trombocitopenie Foarte rare: Aplazie eritrocitară pură Tulburări ale sistemului Frecvente: hipersensibilitate imunitar Tulburări metabolice şi de Frecvente: anorexie Foarte rare: acidoză lactică nutriţie Foarte rare: acidoză lactică Tulburări ale sistemului Frecvente: cefalee Frecvente: Cefalee, insomnie nervos Foarte rare: S-au raportat cazuri de neuropatie periferică (sau parestezii)

Tulburări respiratorii, Frecvente: Tuse, toracice şi simptome nazale mediastinale Tulburări gastro-intestinale Frecvente: greaţă, vărsături, Frecvente: Greaţă, vărsături, diaree crampe sau dureri abdominale, Rare: s-a raportat pancreatită, diaree dar legătura cauzală cu Rare: Creşteri ale concentraţiei tratamentul cu abacavir nu este plasmatice de amilază. S-au sigură raportat cazuri de pancreatită Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente: Creşteri tranzitorii ale enzimelor hepatice (AST, ALT) Rare: hepatită

Descrierea reacțiilor adverse selectate

Reacţii de hipersensibilitate la abacavir Semnele și simptomele acestor RHS sunt enumerate mai jos. Acestea au fost identificate fie în urma studiilor clinice, fie în timpul monitorizării după punerea pe piață. Cele raportate la cel puțin 10% dintre pacienții cu reacție de hipersensibilitate sunt scrise cu caractere îngroșate.

Aproximativ toți pacienții care dezvoltă reacții de hipersensibilitate vor prezenta febră și/sau erupții cutanate (de regulă, de tip maculopapular sau urticarian) ca parte a sindromului, deşi au fost observate și reacții de hipersensibilitate fără erupții cutanate sau febră. Alte simptome cheie includ simptome gastro-intestinale, respiratorii sau constituționale cum sunt letargia și starea generală de rău.

Cutanat Erupții cutanate tranzitorii (de regulă, de tip maculopapular sau urticarian) Tract gastrointestinal Greață, vărsături, diaree, dureri abdominale, ulcerații bucale Tract respirator Dispnee, tuse, durere în gât, sindrom de detresă respiratorie la adult, insuficiență respiratorie Diverse Febră, letargie, stare generală de rău, edem, limfadenopatie, hipotensiune arterială, conjunctivită, anafilaxie Neurologice/Psihiatrice Cefalee, parestezie Hematologice Limfopenie Ficat/pancreas Creșteri ale valorilor testelor funcționale hepatice, hepatită, insuficiență hepatică Musculo – scheletice Mialgie, rar mioliză, artralgie, concentraţie crescută a creatinfosfokinazei Urologice Creșterea valorilor creatininei, insuficiență renală

Simptomele asociate acestor RHS se agravează în cazul continuării terapiei și pot pune viața în pericol, putând fi chiar letale.

Reluarea terapiei cu abacavir după o RHS determinată de abacavir, determină o revenire a simptomelor în termen de câteva ore. De regulă, această revenire a RHS este mai severă decât manifestarea inițială și poate include hipotensiune arterială care pune viața în pericol și deces. Reacții similare s-au produs în mod frecvent după reînceperea administrării de abacavir la pacienții care au prezentat doar unul dintre simptomele cheie de hipersensibilitate (vezi mai sus) înainte de întreruperea abacavir, și în cazuri foarte rare au fost, de asemenea întâlnite la pacienții care au reînceput terapia fără simptome anterioare de RHS (adică, pacienți considerați anterior având toleranță la abacavir).

Parametri metabolici În timpul terapiei antiretrovirale pot avea loc creşteri ale greutăţii corporale, a concentraţiilor lipidelor plasmatice şi a glicemiei (vezi pct. 4.4).

Sindromul reactivării imune La pacienţii infectaţi cu HIV cu deficienţă imună severă la momentul iniţierii terapiei antiretrovirale combinate, poate apărea o reacţie inflamatorie la infecţiile asimptomatice sau oportuniste reziduale. Boli autoimune (cum este boala Graves şi hepatita autoimună) au fost de asemenea raportate în cadrul sindromului de reactivare imună; cu toate acestea, timpul raportat până la debut este variabil şi poate să apară la câteva luni de la iniţierea tratamentului (vezi pct. 4.4).

Osteonecroză Au fost raportate cazuri de osteonecroză, mai ales la pacienţii cu factori generali de risc dovediţi, boală HIV avansată sau după expunere îndelungată la CART. Frecvenţa acestora este necunoscută (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi Datele referitoare la siguranţă care susţin administrarea în doză unică zilnică la copii şi adolescenţi provin din studiul clinic ARROW (COL105677), în care 669 subiecţi copii infectaţi cu HIV-1 (având vârste cuprinse între 12 luni şi ≤ 17 ani) au primit abacavir şi lamivudină fie o dată pe zi, fie de două ori pe zi (vezi pct. 5.1). În cadrul acestei populaţii, la 104 pacienţi copii infectaţi cu HIV-1, având greutatea de cel puţin 25 kg, s-a administrat abacavir şi lamivudină sub forma combinației în doză fixă Abacavir/Lamivudină Terapia administrată o dată pe zi. Nu au fost identificate probleme de siguranţă suplimentare la subiecţii copii şi adolescenţi la care s-a administrat doza o dată pe zi sau de ori pe zi, comparativ cu adulţii.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478 – RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro