Caspofungina Demo 70 mg

Tratamentul cu caspofungină trebuie iniţiat de către un medic cu experienţă în tratamentul infecţiilor fungice invazive.

Doze

Adulţi O singură doză de încărcare de 70 mg trebuie administrată în ziua 1, urmată de 50 mg zilnic, ulterior. La pacienții care cântăresc mai mult de 80 kg, după doza inițială de încărcare de 70 mg, se recomandă caspofungină 70 mg zilnic (vezi pct. 5.2). Nu este necesară ajustarea dozei în funcție de sex sau rasă (vezi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi (12 luni până la 17 ani) La copii şi adolescenţi (cu vârsta de 12 luni până la 17 ani), dozele trebuie stabilite pe baza suprafaţei corporale a pacientului (vezi Instrucţiuni pentru utilizare la copii şi adolescenţi, formula Mosteller1). Pentru toate indicaţiile terapeutice, o doză de încărcare unică de 70 mg/m2 (a nu se depăşi o doză efectivă de 70 mg) trebuie administrată în ziua 1 de tratament, urmată apoi de o doză zilnică de 50 mg/m2 (a nu se depăşi o doză zilnică efectivă de 70 mg). Dacă doza zilnică de 50 mg/m2 este bine tolerată, dar nu produce un răspuns clinic adecvat, doza zilnică poate fi crescută la 70 mg/m2 (a nu se depăşi o doză zilnică efectivă de 70 mg).

1 Mosteller RD: Simplified Calculation of Body Surface Area. N Engl J Med 1987 Oct 22;317(17):1098 (letter)

Siguranţa şi eficacitatea administrării caspofunginei nu au fost suficient cercetate în studii clinice efectuate la nou-născuţi şi sugari cu vârsta sub 12 luni. Se recomandă prudenţă la tratarea acestei grupe de vârstă. Date limitate sugerează că poate fi luată în considerare (vezi pct. 5.2) administrarea caspofunginei în doze zilnice de 25 mg/m2 la nou-născuţi şi sugari (cu vârsta mai mică de 3 luni) şi de 50 mg/m2 la copii mici (cu vârsta de 3 până la 11 luni).

Durata tratamentului Durata tratamentului empiric se stabileşte în funcţie de răspunsul clinic al pacientului. Tratamentul va continua pe o perioadă de până la 72 ore după remiterea neutropeniei (număr absolut de neutrofile NAN≥500/mm3). Pacienţii depistaţi cu infecţie fungică vor fi trataţi timp de minimum 14 zile, iar tratamentul va continua cel puţin 7 zile după ce atât neutropenia cât şi simptomele clinice s-au remis.

Durata tratamentului pentru candidoza invazivă se stabileşte în funcţie de răspunsul clinic şi microbiologic al pacientului. După ce semnele şi simptomele candidozei invazive s-au ameliorat şi culturile au devenit negative, se poate lua în considerare trecerea la tratamentul antifungic cu administrare orală. În general, tratamentul antifungic trebuie continuat cel puţin 14 zile după ultima cultură pozitivă.

Durata tratamentului pentru aspergiloza invazivă se stabileşte de la caz la caz, în funcţie de gravitatea bolii de bază a pacientului, de recuperarea după imunosupresie şi de răspunsul clinic la tratament. În general, tratamentul trebuie continuat cel puţin 7 zile după dispariţia simptomelor. Informaţiile în ceea ce priveşte siguranţa în cazul tratamentului prelungit mai mult de 4 săptămâni sunt limitate. Cu toate acestea, datele disponibile sugerează că pe parcursul unor tratamente mai lungi (până la 162 zile la adulţi şi până la 87 zile la copii şi adolescenţi) caspofungina este în continuare bine tolerată.

Grupe speciale de pacienţi Vârstnici La pacienţii vârstnici (cu vârsta de 65 ani sau mai mult), aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) este crescută cu aproximativ 30 %. Cu toate acestea, nu este necesară ajustarea sistematică a dozei. Experienţa terapeutică la pacienţii cu vârsta de 65 ani sau peste este limitată (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă renală Nu este necesară ajustarea dozei în caz de insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii adulţi cu insuficienţă hepatică uşoară (scor Child-Pugh 5 până la 6). La pacienţii adulţi cu insuficienţă hepatică moderată (scor Child-Pugh 7 până la 9), pe baza datelor farmacocinetice, se recomandă o doză zilnică de 35 mg caspofungină. În ziua 1 trebuie administrată o doză iniţială de încărcare de 70 mg. Nu există experienţă clinică la pacienţi adulţi cu insuficienţă hepatică severă (scor Child-Pugh mai mare de 9) şi la copii şi adolescenţi cu orice grad de insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4).

Administrare concomitentă cu inductori ai enzimelor metabolice Date limitate sugerează că o creştere a dozei zilnice de caspofungină la 70 mg, după doza iniţială de încărcare de 70 mg, trebuie luată în considerare atunci când caspofungina se administrează concomitent cu anumiţi inductori ai enzimelor metabolice la pacienţi adulţi (vezi pct. 4.5). La copii şi adolescenţi (cu vârsta de 12 luni până la 17 ani), atunci când caspofungina este administrată concomitent cu aceşti inductori ai enzimelor metabolice (vezi pct. 4.5), trebuie luată în considerare o doză zilnică de 70 mg/m2 (a nu se depăşi o doză zilnică efectivă de 70 mg).

Mod de administrare După reconstituire şi diluare, soluţia trebuie administrată în perfuzie intravenoasă cu ritm lent, pe durata a aproximativ 1 oră. Vezi pct. 6.6 pentru indicaţii privind reconstituirea.

Sunt disponibile flacoane de 70 mg şi de 50 mg. Caspofungina trebuie administrată în perfuzie ca doză unică zilnică.

A fost raportată anafilaxie în timpul administrării de caspofungină. În cazul apariţiei acesteia, trebuie întreruptă administrarea caspofunginei şi administrat tratament corespunzător. Au fost raportate reacţii adverse posibil mediate histaminic, incluzând erupţii cutanate tranzitorii, edem al feţei, angioedem, prurit, senzaţie de căldură sau bronhospasm şi poate fi necesară întreruperea şi/sau administrarea unui tratament corespunzător.

Date limitate sugerează că speciile mai puţin frecvente de fungi non-Candida şi mucegai non-Aspergillus nu sunt sensibile la caspofungină. Eficacitatea caspofunginei împotriva acestor patogeni fungici nu a fost stabilită.

Administrarea concomitentă de caspofungină şi ciclosporină a fost evaluată la voluntari adulţi sănătoşi şi la pacienţi adulţi. Unii voluntari adulţi sănătoşi cărora li s-au administrat două doze de ciclosporină de 3 mg/kg în asociere cu caspofungină au prezentat creşteri tranzitorii ale valorilor serice ale alanin-aminotransferazei (ALAT) şi aspartat-aminotransferazei (ASAT) de până la de 3 ori limita superioară a valorilor normale (LSN), valori care au revenit la normal după întreruperea tratamentului. Într-un studiu retrospectiv, la 40 pacienţi trataţi cu caspofungină şi ciclosporină în timpul utilizării pe piaţă a medicamentului pe parcursul unei perioade de 1 până la 290 zile (mediana 17,5 zile), nu s-au semnalat reacţii adverse hepatice grave. Aceste date sugerează că medicamentul caspofungină poate fi utilizat la pacienţii cărora li se administrează ciclosporină atunci când beneficiul potenţial depăşeşte riscul potenţial. În cazul administrării asociate de ciclosporină şi caspofungină, se recomandă monitorizarea atentă a valorilor enzimelor hepatice.

La pacienţi adulţi cu insuficienţă hepatică uşoară şi moderată, ASC este crescută cu aproximativ 20 % şi respectiv, 75 %. La adulţi cu insuficienţă hepatică moderată, se recomandă reducerea dozei zilnice la 35 mg. Nu există experienţă clinică la adulţi cu insuficienţă hepatică severă sau la copii şi adolescenţi cu orice grad de insuficienţă hepatică. La aceşti pacienţi, este de aşteptat ca expunerea să fie mai mare decât la cei cu insuficiență hepatică moderată și, prin urmare, caspofungina trebuie utilizată cu precauție (vezi pct. 4.2 și 5.2).

La voluntari sănătoși și pacienți adulți, copii și adolescenți tratați cu caspofungină au fost observate valori anormale ale testelor de laborator ale funcției hepatice. Au fost raportate cazuri de disfuncție hepatică semnificativă clinic, hepatită și insuficiență hepatică la unii pacienți adulți, copii și adolescenți cu afecțiuni preexistente grave, cărora li s-au administrat concomitent cu caspofungină mai multe medicamente; nu a fost stabilită o relație de cauzalitate pentru caspofungină. Pacienții care prezintă valori anormale ale testelor funcției hepatice în timpul tratamentului cu caspofungină trebuie

monitorizați pentru semne ale agravării funcției hepatice și trebuie re-evaluat raportul beneficiu/risc al continuării tratamentului cu caspofungină.

Au fost raportate cazuri de sindrom Stevens-Johnson (SSJ) și necroliză epidermică toxică (NET) după punerea pe piață a caspofunginei. Se recomandă prudență la pacienții cu antecedente de reacție alergică cutanată (vezi pct. 4.8).

Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate (anafilaxie şi reacţii adverse posibil mediate histaminic) (vezi pct. 4.4).

De asemenea, la pacienţi cu aspergiloză invazivă au fost raportate edem pulmonar, sindrom de detresă respiratorie a adultului (SDRA) şi infiltrate observate la radiografie.

Adulţi În studii clinice, la 1 865 subiecţi adulţi s-au administrat doze unice sau repetate de caspofungină: 564 pacienţi cu neutropenie febrilă (studiul privind terapia empirică), 382 pacienţi cu candidoză invazivă, 228 pacienţi cu aspergiloză invazivă, 297 pacienţi cu infecţii localizate cu Candida şi 394 subiecţi înrolaţi în studii de fază I. În studiul privind terapia empirică, pacienţilor li se administrase chimioterapie pentru procese maligne sau li se efectuase transplant hematopoetic de celule stem (inclusiv 39 transplante alogene). În studiile care au inclus pacienţi cu infecţie dovedită cu Candida, majoritatea pacienţilor cu infecţie candidozică invazivă prezentau boli preexistente grave (de exemplu boli hematologice, boli maligne, intervenţii chirurgicale majore recente, infecţie HIV) care au necesitat numeroase tratamente concomitente. Pacienţii cu infecţii cu Aspergillus din studiul fără comparator, au prezentat frecvent situaţii medicale predispozante grave (de exenplu transplant de măduvă osoasă sau transplant periferic de celule stem, boli hematologice maligne, tumori solide sau transplant de organ), care au necesitat numeroase tratamente concomitente.

La toate tipurile de pacienţi, flebita s-a raportat frecvent ca reacţie adversă la locul de administrare. Alte reacţii adverse locale au inclus eritem, durere/sensibilitate, prurit, extravazare şi senzaţie de arsură.

La toţi adulţii trataţi cu caspofungină (total 1 780) modificările clinice şi de laborator raportate au fost de regulă uşoare şi rareori au condus la întreruperea tratamentului.

Lista reacţiilor adverse prezentată sub formă de tabel

S-au raportat următoarele reacţii adverse pe parcursul studiilor clinice și/sau după punerea pe piață:

Tulburări greață, diaree, durere abdominală, durere la nivelul gastro-intestinale vărsături abdomenului superior, xerostomie, dispepsie, disconfort stomacal, distensie abdominală, ascită, constipație, disfagie, flatulență

Tulburări valori crescute ale colestază, hepatomegalie, hepatobiliare parametrilor hiperbilirubinemie, icter, disfuncție hepatici (alanin hepatică, hepatotoxicitate, tulburări aminotransferază, hepatice, valoare crescută a aspartat gama-glutamiltransferazei aminotransferază, fosfatază alcalină, bilirubină conjugată, bilirubină sanguină) Afecțiuni cutanate erupție cutanată eritem polimorf, erupție cutanată necroliză și ale țesutului tranzitorie, prurit, tranzitorie maculară, erupție cutanată epidermică subcutanat eritem, tranzitorie maculopapulară, erupție toxică și hiperhidroză cutanată tranzitorie pruriginoasă, sindrom urticarie, dermatită alergică, prurit Stevens-generalizat, erupție cutanată tranzitorie Johnson (vezi eritematoasă, erupție cutanată tranzitorie pct. 4.4) generalizată, erupție cutanată tranzitorie morbiliformă, leziuni cutanate

Tulburări artralgie durere de spate, durere la nivelul musculoscheletice extremităților, durere osoasă, slăbiciune și ale țesutului musculară, mialgie conjunctiv Tulburări renale și insuficiență renală, insuficiență renală ale căilor urinare acută Tulburări generale pirexie, frisoane, durere, durere la nivelul locului de și la nivelul locului prurit la nivelul introducere al cateterului, oboseală, de administrare locului de senzație de frig, senzație de cald, eritem administrare a la nivelul locului de administrare a perfuziei perfuziei, indurație la nivelul locului de administrare a perfuziei, durere la nivelul locului de administrare a perfuziei, tumefiere la nivelul locului de administrare a perfuziei, flebită la nivelul locului de injectare, edem periferic, sensibilitate la atingere, disconfort toracic, durere în piept, edem facial, senzație de schimbare a temperaturii corpului, indurație, extravazare la nivelul locului de administrare a perfuziei, iritație la nivelul locului de administrare a perfuziei, flebită la nivelul locului de administrare a perfuziei, erupție cutanată tranzitorie la nivelul locului de administrare a perfuziei, urticarie la nivelul locului de administrare a perfuziei, eritem la nivelul locului de injectare, edem la nivelul locului de injectare, durere la nivelul locului de injectare, tumefiere la nivelul locului de injectare, stare generală de rău, edem

Investigații hipokaliemie, hipercreatininemie, prezență de hematii diagnostice hipoalbuminemie în urină, hipoproteinemie, proteinurie, prelungire a timpului de protrombină, scurtare a timpului de protrombină, hiponatremie, hipernatremie, hipocalcemie, hipercalcemie, hipocloremie, hiperglicemie, hipomagneziemie, hipofosfatemie, hiperfosfatemie, uremie, prelungire a timpului de tromboplastină activată parțial, scădere a concentrației sanguine de bicarbonat, hipercloremie, hiperkaliemie, creștere a valorii tensiunii arteriale, scădere a concentrației sanguine de acid uric, hematurie, sunete respiratorii anormale, scădere a concentrației de dioxid de carbon, creștere a concentrației plasmatice a medicamentelor imunosupresoare, creștere a raportului internațional normalizat, litiază urinară, leucociturie și creștere a pH-ului urinar

Caspofungina a fost, de asemenea, evaluată la doze de 150 mg administrate zilnic (timp de până la 51 zile) la 100 pacienţi adulţi (vezi pct. 5.1). Studiul a comparat caspofungina administrată zilnic în doză de 50 mg (după o doză de încărcare de 70 mg în ziua 1) cu o doză zilnică de 150 mg utilizată în tratamentul candidozei invazive. În acest grup de pacienţi, siguranţa administrării caspofunginei în doză mai mare a fost în general similară cu cea a pacienţilor cărora li s-a administrat doza zilnică de 50 mg caspofungină. Proporţia de pacienţi cu reacţii adverse grave legate de substanța activă sau cu reacţii adverse grave legate de substanța activă care au dus la întreruperea administrării caspofunginei a fost comparabilă în cele 2 grupuri de tratament.

Copii şi adolescenţi Datele din 5 studii clinice încheiate la 171 copii şi adolescenţi sugerează faptul că incidenţa globală a reacţiilor adverse (26,3 %; IÎ 95%-19,9, 33,6) nu este mai mare decât cea raportată la adulţii cărora li s-a administrat caspofungină (43,1 %; IÎ 95 %-40,0, 46,2). Cu toate acestea, copiii şi adolescenţii au probabil un profil al reacţiilor adverse diferit faţă de adulţi. Cele mai frecvente reacţii adverse legate de substanța activă raportate la copii şi adolescenţi cărora li s-a administrat caspofungină au fost pirexie (11,7 %), erupţie cutanată tranzitorie (4,7 %) şi cefalee (2,9 %).

S-au raportat următoarele reacţii adverse:

Lista reacţiilor adverse prezentată sub formă de tabel

Tulburări hepatobiliare valori crescute ale transaminazelor (AST, ALT) Afecțiuni cutanate și ale erupţie cutanată tranzitorie, prurit țesutului subcutanat Tulburări generale și la febră frisoane, durere la nivelul locului de introducere al nivelul locului de cateterului administrare Investigații diagnostice hipokaliemie, hipomagneziemie, hiperglicemie, hipofosfatemie şi hiperfosfatemie

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro