Vincristina Teva 1 mg/ml

SULFATUL DE VINCRISTINĂ TREBUIE ADMINISTRAT NUMAI INTRAVENOS. ESTE LETAL DACĂ SE ADMINISTREAZĂ PE ALTE CĂI. Vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare.

Doze Calcularea şi administrarea dozei care urmează a fi injectată trebuie realizată cu extremă precauţie, deoarece supradozajul poate avea consecinţe severe şi chiar letale. În cazul utilizării în monoterapie, doza trebuie administrată la intervale de 1 săptămână. În cazul utilizării în asociere cu alte medicamente antineoplazice, frecvenţa dozelor depinde de protocolul terapeutic.

Doza uzuală este:

Adulţi La adulţi, doza uzuală este de 1,4 mg/m² (maximum 2 mg) o dată pe săptămână.

Doza de sulfat de vincristină trebuie calculată şi administrată extrem de atent, deoarece supradozajul poate avea consecinţe severe şi chiar letale.

Doza nu trebuie crescută peste nivelul care produce beneficiu terapeutic În general, nicio doză nu trebuie să depăşească 2 mg; înainte de administrarea fiecărei doze trebuie efectuată hemoleucograma cu formulă leucocitară.

Copii şi adolescenţi Copiii pot tolera o doză mai mare: La copii cu greutatea mai mare de 10 kg, doza uzuală este de 1,5-2,0 mg/m² o dată pe săptămână.

La copii cu greutatea de 10 kg sau mai mică, doza uzuală de început este de 0,05 mg/kg greutate corporală o dată pe săptămână.

Notă: La copii doza se calculează în funcţie de greutatea corporală individuală (nu în funcţie de aria suprafeţei corporale). Raportul dintre aria suprafeţei corporale şi greutatea corporală nu este favorabil pentru sugari, și pot apărea reacții adverse neurologice şi hepatice intense după chimioterapie pentru leucemie acută, spre deosebire de copiii de vârstă mai mare.

Vârstnici Doza normală la adulţi este adecvată şi la vârstnici.

Insuficiența hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică sau cu valori serice ale bilirubinei directe peste 3 mg/100 ml (51 μmol/l), se recomandă o reducere de 50% a dozei de sulfat de vincristină. Datorită metabolizării hepatice şi excreției biliare a vincristinei, se recomandă doze reduse la pacienţi cu icter obstructiv sau insuficiență hepatică de altă cauză. Pacienţii cu boală hepatică, în care excreţia biliară este scăzută, pot prezenta o creştere a severităţii reacţiilor adverse.

În caz de toxicitate nervoasă severă, sulfatul de vincristină nu trebuie administrat, în mod special în cazul parezei. După ameliorarea simptomelor în urma întreruperii administrării de sulfat de vincristină, tratamentul poate fi reluat cu 50% din doză.

Mod de administrare Sulfatul de vincristină trebuie utilizat numai sub supravegherea strictă a medicilor cu experienţă în tratamentul cu medicamente citotoxice.

Administrarea intratecală de vincristină are efecte toxice nervoase letale. Sulfatul de vincristină poate fi administrat intravenos printr-o perfuzie, sau ca o injecție în bolus cu durată de cel puţin 1 minut printr-o perfuzie în desfășurare. Atenţie: este extrem de important ca acul să fie poziționat corect în venă înainte de a injecta orice cantitate de medicament. Injectarea trebuie efectuată cu atenţie pentru a evita infiltrarea în ţesuturile subcutanate. Extravazarea de sulfat de vincristină în timpul administrării intravenoase poate determina iritaţie marcată (vezi pct. 4.4). Pentru a preveni iritaţia vasculară, vena trebuie spălată bine după administrarea sulfatului de vincristină.

Sulfatul de vincristină trebuie utilizat numai sub supravegherea strictă a medicilor cu experienţă în tratamentul cu medicamente citotoxice.

Seringile care conţin acest medicament trebuie etichetate astfel: „VINCRISTINĂ NUMAI PENTRU ADMINISTRARE INTRAVENOASĂ. LETAL DACĂ SE ADMINISTREAZĂ PE ALTE CĂI”

Administrarea intratecală accidentală După administrarea intratecală incorectă, este necesară intervenţia neurochirurgicală imediată pentru a împiedica paralizia ascendentă care conduce la deces. Pentru un număr foarte mic de pacienţi, s-a evitat paralizia care pune viața în pericol şi decesul ulterior, dar a avut drept rezultat sechele neurologice devastatoare, cu recuperare ulterioară limitată.

Așa cum rezultă date publicate privind abordarea terapeutică în aceste cazuri de supravieţuire, dacă vincristina este administrată incorect pe cale intratecală, trebuie iniţiat următorul tratament imediat după injectare: 1. Extragerea a cât mai mult LCR (lichid cefalorahidian) prin puncţie lombară pe cât posibil în condiţii de siguranţă. 2. Inserția unui cateter epidural în spaţiul subarahnoidian prin spaţiul intervertebral, deasupra accesului lombar iniţial şi irigarea LCR cu soluţie Ringer lactat. Trebuie solicitată plasmă proaspătă congelată şi, când aceasta este disponibilă, trebuie să adăugaţi câte 25 ml la fiecare 1 litru de soluţie Ringer lactat. 3. Inserția unui tub (dren sau cateter) intraventricular de către un neurochirurg şi irigarea continuă a LCR cu eliminarea lichidului prin acces lombar conectat la un sistem de drenaj închis. Soluţia Ringer lactat trebuie administrată în perfuzie continuă la o rată de perfuzare de 150 ml/oră, sau la o rată de perfuzare de 75 ml/oră din momentul în care s-a adăugat plasma proaspătă congelată, a se vedea mai sus.

Rata de perfuzare trebuie ajustată pentru a menține nivelul de proteine în lichidul cefalorahidian la 150 mg/dl.

• Următoarele măsuri au fost de asemenea utilizate suplimentar dar nu sunt neapărat esenţiale: a fost administrat acid folinic intravenos în bolus de 100 mg urmat de perfuzie ulterioară la o rată de 25 mg/oră timp de 24 ore, apoi bolus cu doze de 25 mg la fiecare 6 ore, timp de 1 săptămână.
• Administrarea intravenoasă de acid glutamic 10 mg pe parcursul a 24 ore, apoi oral câte 500 mg de trei ori pe zi, timp de o lună.
• Piridoxina a fost administrată în doză de 50 mg la fiecare 8 ore sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de 30 minute.

Rolul acestor medicamente în diminuarea toxicităţii nervoase sunt insuficient precizate.

Contactul cu pielea, membranele și mucoasele

Sune necesare măsuri de precauție pentru a evita contactul sulfatului de vincristină cu ochii. Ca urmare pot apărea iritaţii sau ulceraţii corneene severe (în special dacă medicamentul este administrat sub presiune) În caz de contact cu ochii, aceştia trebuie spălaţi imediat cu cantăți mari de apă. Pacienţii trebuie să se adreseze medicului sau oftalmologului dacă iritaţia ochilor persistă. În caz de stropire accidentală pe piele, se va spăla cu apă din abundenţă, apoi cu un săpun delicat şi se va clăti bine.

Extravazarea Extravazarea trebuie evitată. Dacă totuşi extravazarea apare, injectarea trebuie oprită imediat, şi doza rămasă trebuie pe cât posibil injectată într-o altă venă. Injectarea locală de hialuronidază 250 UI/ml (1 ml subcutanat în jurul leziunii) și aplicarea de căldură moderată la locul extravazării vor facilita dispersarea medicamentului și vor reduce la minimum disconfortul și posibilitatea apariției celulitei. În secția medicală unde este administrat sulfatul de vincristină trebuie să fie disponibil echipamentul pentru extravazarea citostaticelor existent în spital.

Mielotoxicitatea Întrucât poate apărea leucopenie, atât medicul cât și pacientul trebuie să fie în alertă la posibilitatea de apariție a unei infecții. Când apare leucopenia, trebuie luate măsuri adecvate, printre care și calcularea deosebit de atentă a orei de administrare a următoarei doze de sulfat de vincristină. Înainte de administrarea fiecărei doze trebuie efectuată hemoleucograma completă cu formulă. Datorită unui risc crescut de leucopenie și trombocitopenie, este necesară monitorizarea atentă a pacienților la care există supresie a funcţiei măduvei osoase în urma tratamentului sau a bolii în sine.

Toxicitate neurologică Trebuie acordată o deosebită atenţie pacienţilor cu tulburări neurologice existente. Pacientul trebuie menţinut sub observaţie atentă în cazul asocierii de vincristină cu medicamente cu un potențial neurotoxic.

Efectul neurotoxic al sulfatului de vincristină poate fi aditiv efectului neurotoxic al altor medicamente sau poate crește în prezența radioterapiei măduvei spinării și a bolii neurologice. Este posibil ca pacienţii vârstnici să fie mai susceptibili la neurotoxicitatea sulfatului de vincristină.

Interacţiunea cu antifungicele azolice Administrarea concomitentă a antifungicelor azolice şi vincristinei a fost asociată cu neurotoxicitate şi alte reacţii adverse grave, inclusiv convulsii, neuropatie periferică, sindrom de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic (SIADH) şi ileus paralitic. Administrarea de antifungice azolice trebuie rezervată pacienţilor trataţi cu vincristină care nu au opţiuni alternative de tratament antifungic.

Insuficiența hepatică Disfuncția hepatică poate crește concentrațiile circulante și timpul de înjumătățire plasmatică al vincristinei cu o creștere a efectelor sale adverse, deoarece vincristina este metabolizată predominant în ficat. Vincristina nu trebuie administrată pacienților trataţi prin radioterapie dacă ficatul este inclus în câmpul de iradiere.

Funcţiile hepatică şi renală, numărul de celule sanguine şi funcţiile neurologice trebuie evaluate înainte de începerea terapiei şi în timpul tratamentului, precum şi înaintea fiecărui ciclu de tratament. Dacă există semne de deprimare medulară, doza următoare trebuie administrată numai după evaluarea atentă a tabloului clinic. Același lucru este valabil și în cazul apariției simptomelor neurologice, deoarece se pot dezvolta neuropatii severe la continuarea tratamentului.

Pacienții care au primit chimioterapie cu vincristină în asociere cu medicamente antineoplazice cunoscute cu potențial carcinogen au dezvoltat malignităţi secundare. Contribuția vincristinei în dezvoltarea cancerului secundar nu a fost determinată. Se recomandă măsuri profilactice de prevenire a constipației, precum dieta adaptată și utilizarea de laxative, în special lactuloză.

Vincristina trebuie utilizată cu precauție la pacienții cu boală cardiacă ischemică.

Creșterea acută a nivelului de acid uric în sânge poate apărea în timpul inducerii remisiunii în leucemia acută; prin urmare, nivelurile de acid uric în sânge trebuie determinate frecvent în primele 3-4 săptămâni de tratament sau trebuie luate măsuri adecvate de prevenire a neuropatiei indusă de acidul uric.

Pacienții, atât bărbații cât și femeile, trebuie să utilizeze măsuri contraceptive în timpul tratamentului și timp de 6 luni după întreruperea tratamentului (vezi de asemenea pct. 4.6).

Excipient (excipienți)

Sodiu Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per flacon, adică practic „nu conţine sodiu”.

În general, reacţiile adverse sunt reversibile și dependente de doză. Efectele toxice cele mai importante ale vincristinei sunt asociate cu sistemul nervos central. Cele mai frecvente reacţii adverse sunt toxicitatea neurologică și alopecia; cele mai supărătoare reacţii adverse sunt cele neuromusculare. Reacţiile adverse pot fi mai pronunțate la pacienții cu insuficiență hepatică din cauza metabolismului redus și excreției biliare întârziate.

Neoplasme benigne, maligne şi de tip nedeterminat (inclusiv chisturi şi polipi) Malignitate secundară asociată tratamentului Pacienții tratați cu vincristină în asociere cu alte medicamente citotoxice cunoscute a fi cancerigene au dezvoltat malignităţi secundare.

Tulburări hematologice şi limfatice Frecvente Trombocitoză temporară.

Mai puţin frecvente

Supresie medulară severă, leucopenie şi trombocitopenie.

Tulburări ale sistemului imunitar Frecvente Dispnee brusc apărută și bronhospasm acut, care pot fi severe şi pot pune viaţa în pericol. Aceste simptome au fost observate după administrarea de alcaloizi din vinca (cum ar fi vincristina), în special în cazul administrării concomitente de mitomicină. Reacția poate apărea la câteva minute până la câteva ore după administrarea unui alcaloid din vinca sau până la 2 săptămâni după o doză de mitomicină.

Rare Reacții alergice precum anafilaxie, erupții cutanate tranzitorii și edem, posibil asociate terapiei cu vincristină, au fost observate la pacienții tratați cu vincristină ca parte a unei scheme de chimioterapie cu mai multe medicamente.

Tulburări ale sistemului nervos Toxicitatea neurologică este cea mai importantă reacţie adversă asociată tratamentului cu vincristină. Toxicitatea neurologică este corelată cu doza şi vârsta. Toxicitatea neurologică poate provoca, de asemenea, constipație și ileus (vezi “Tulburări gastro-intestinale”).

Frecvente Cea mai frecventă reacție adversă toxică neurologică este neuropatia periferică (mixtă senzitivo-motorie), care apare la aproape toţi pacienţii. Reacţiile adverse de tip neuromuscular se manifestă adesea într-o ordine specifică. La început apar doar tulburări senzitive şi parestezie. Pe măsură ce tratamentul continuă, pot apărea nevralgie (printre altele, la nivelul maxilarului și testiculelor) și dificultăți motorii suplimentare. În contextul continuării tratamentului au fost raportate pierderea reflexelor tendinoase profunde, sindromul de picior căzut, slăbiciune musculară, ataxie şi paralizie. Pot apărea leziuni ale nervilor cranieni, care includ pareză izolată și/sau paraliziea mușchilor controlați de nervii cranieni, fără slăbiciune musculară în altă parte.

Paralizia de nervi cranieni și slăbiciunea musculaturii laringelui pot cauza răgușeală și pareză de corzi vocale, dintre care pareza bilaterală de corzi vocale poate pune viața în pericol. Slăbiciunea mușchilor oculari externi poate provoca ptoză și neuropatie optică și extraoculară. A fost raportată orbirea corticală tranzitorie. Vincristina are, de asemenea, efecte toxice la nivelul sistemului nervos autonom și central, deși acestea sunt mai rare decât neuropatia periferică. Au fost observate cazuri de vedere dublă și atrofie optică.

Mai puţin frecvente La un număr mic de pacienți trataţi cu sulfat de vincristină au fost raportate convulsii, adesea asociate cu hipertensiune arterială. Câteva cazuri de convulsii urmate de comă au fost descrise la copii. Vincristina are, de asemenea, efecte toxice la nivelul sistemului nervos autonom și la nivelul SNC, deși acestea apar mai puţin frecvent decât neuropatia periferică. Efectele la nivel SNC includ alterarea stării de conştienţă și tulburări psihice precum depresie, agitație, insomnie, confuzie, psihoză și halucinații.

Cu frecvenţă necunoscută Leucoencefalopatie.

Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente Surditate.

Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Boală coronariană, infarct miocardic. Au fost înregistrate cazuri de boală a arterelor coronare şi infarct miocardic la pacienţi trataţi cu asocieri de chimioterapice cu vincristină, şi care anterior au fost tratați cu radioterapie mediastinală.

Rare Hipertensiune şi hipotensiune.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Frecvente Au fost raportate cazuri severe de dispnee și bronhospasm în contextul tratamentului cu alcaloizi de vinca, unii dintre aceştia fiind administraţi în asociere cu mitomicină C.

Tulburări gastro-intestinale Frecvente Greață, vărsături, constipație, durere abdominală. Constipaţia poate apărea ca urmare a impactării fecale în partea superioară a intestinului în timp ce rectul este gol. Pot apărea, de asemenea, durere abdominală colicativă.

Mai puţin frecvente Apetit alimentar scăzut, scădere ponderală, anorexie, diaree, ileus paralitic. Ileusul paralitic este o posibilitate mai ales la copiii mici.

Rare Inflamație a mucoasei cavităţii bucale, necroză și/sau perforație intestinală.

Foarte rare Pancreatită.

Tulburări hepatobiliare Rare Boala veno-ocluzivă hepatică, în special la copii.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Foarte frecvente Alopecie (reversibilă la întreruperea administrării vincristinei).

Tulburări renale şi ale căilor urinare La pacienții vârstnici, terapia cu medicamente care determină retenție urinară trebuie întreruptă devreme, în primele zile după administrarea vincristinei.

Mai puţin frecvente Poliurie, disurie, retenție urinară ca urmare a atoniei vezicii urinare, hiperuricemie, nefropatie urică.

Rare Sindrom SIADH (sindromul de secreție inadecvată a hormonului antidiuretic). Acest sindrom poate fi corelat cu toxicitatea neurologică a medicamentului, posibil datorită unui efect direct asupra hipotalamusului. La acești pacienți apare hiponatremie, asociată cu excreție urinară de sodiu fără semne de afectare renală sau a glandelor suprarenale, hipotensiune arterială, deshidratare, azotemie sau edem. Restricția hidrică poate ameliora hiponatremia și pierderea renală de sodiu.

Foarte rare Incontinență.

Tulburări ale aparatului genital şi glandei mamare Infertilitatea ireversibilă după chimioterapie care conține vincristină este observată mai frecvent la bărbați decât la femei.

Frecvente Azoospermia a fost observată la bărbații tratați asocieri de chimioterapice cu vincristină şi prednison cu ciclofosfamidă sau mecloretamină și procarbazină.

Mai puţin frecvente Amenoree

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Frecvente Iritație la locul injectării.

Mai puţin frecvente Febră, flebită, durere, celulită și necroză. Aceste simptome pot apărea în urma iritației peretelui vascular sau a extravazării în timpul administrării.

Rare Durere de cap.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată direct la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro