Levatrop 2,5 mg/ml

LevaTROP este indicat exclusiv utilizării în spital. Tratamentul ar trebui să fie administrat într-un cadru spitalicesc, în care sunt disponibile facilităţi adecvate de monitorizare şi personal cu experienţă în utilizarea medicamentelor inotrope.

Doze

Doza şi durata tratamentului trebuie individualizate în funcţie de starea clinică a pacientului şi de răspunsul terapeutic.

Tratamentul trebuie iniţiat cu o doză de încărcare de levosimendan 6-12 μg /kg, administrată în 10 minute, urmată de o perfuzie intravenoasă continuă cu doza de levosimendan 0,1 μg /kg şi minut (vezi pct. 5.1). La pacienţii tratați concomitent cu vasodilatatoare administrate intravenos sau cu medicamente inotrope sau cu ambele la începutul perfuziei, este recomandată doza mai mică de încărcare de 6 μg/kg. O doză de încărcare

mai mare va produce un răspuns hemodinamic mai puternic, dar poate fi asociată cu o creştere temporară a incidenţei reacţiilor adverse.

Răspunsul pacientului trebuie evaluat în cursul administrării dozei de încărcare sau în decurs de 30 până la 60 minute de ajustare a dozei și după cum este indicat din punct de vedere clinic. Dacă se consideră că răspunsul este excesiv (hipotensiune arterială, tahicardie), viteza de perfuzare poate fi scăzută la 0,05 μg/kg şi minut sau perfuzia poate fi întreruptă (vezi pct. 4.4). Dacă doza iniţială este tolerată şi este necesar un efect hemodinamic suplimentar viteza de perfuzare poate fi crescută la 0,2 μg/kg şi minut.

Durata recomandată a perfuziei la pacienţii cu acutizare severă a insuficienţei cardiace cronice este de 24 ore. Nu s-au observat semne de dezvoltare a toleranţei sau fenomene de rebound la întreruperea administrării perfuziei cu levosimendan. Efectele hemodinamice persistă timp de cel puţin 24 ore şi pot fi observate timp de până la 9 zile după întreruperea unei perfuzii cu durata de 24 ore (vezi pct. 4.4).

Experienţa privind administrarea repetată de levosimendan este limitată. Experienţa privind administrarea concomitentă a medicamentelor vasodilatatoare, inclusiv medicamente inotrope (cu excepţia digoxinei) este limitată. În programul REVIVE (Randomized Multicenter Evaluation of Intravenous Levosimendan Efficacy), o doză de încărcare mai mică (6 μg levosimendan/kg) a fost administrată concomitent cu medicamente vasodilatatoare cunoscute (vezi pct. 4.4, 4.5 şi 5.1).

Monitorizarea tratamentului

Conform practicilor terapeutice actuale, în timpul tratamentului trebuie monitorizate continuu ECG, tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă şi diureza. După întreruperea administrării se recomandă monitorizarea acestor parametri timp de cel puțin 3 zile sau până când pacientul este stabil din punct de vedere clinic (vezi pct. 4.4). La pacienții cu insuficiență renală sau hepatică, uşoare până la moderate, monitorizarea este recomandată timp de cel puţin 5 zile.

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici.

Insuficienţa renală LevaTROP trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată. LevaTROP nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance–ul creatininei < 30 ml/min) (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).

Insuficienţa hepatică LevaTROP trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, cu toate că nu este necesară ajustarea dozei la LevaTROPaceşti pacienţi. LevaTROP nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).

Copii și adolescenți Siguranța și eficacitatea Levosimendan la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Mod de administrare LevaTROP trebuie diluat înainte de administrare (vezi pct. 6.6). Perfuzia este numai pentru uz intravenos și poate fi administrată pe cale periferică sau centrală.

Următorul tabel prezintă viteze detaliate de perfuzare, atât pentru doza de încărcare, cât și pentru cea de întreținere LevaTROPîn cazul administrării unei soluții perfuzabile LevaTROP 0,05 mg/ml.

Următorul tabel prezintă viteze detaliate de perfuzare, atât pentru dozele de perfuzie de încărcare, cât și pentru cele de întreținere LevaTROPîn cazul administrării unei soluțiii perfuzabile LevaTROP 0,025 mg/ml.

Efectul hemodinamic initial al LevaTROP poate fi o scădere a tensiunii arteriale sistolice şi diastolice, prin urmare, LevaTROP trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu tensiune arterială sistolică şi diastolică mică iniţial sau la acei pacienţi cu risc de episoade hipotensive. La aceşti pacienţi se recomandă scheme terapeutice mai conservatoare. Medicii trebuie să stabilească doza şi durata tratamentului în funcţie de afecțiune şi de răspunsul pacientului (vezi pct. 4.2, 4.5 şi 5.1).

Hipovolemia severă trebuie corectată anterior perfuziei cu LevaTROP. Dacă se observă modificări importante ale tensiunii arteriale sau frecvenţei cardiace, viteza de perfuzare trebuie redusă sau se întrerupe administrarea.

Durata exactă a tuturor efectelor hemodinamice nu a fost determinată, cu toate acestea, efectele hemodinamice durează în general 7-10 zile. Acest lucru este determinat parțial de prezența metaboliților activi, care ating concentrațiile plasmatice maxime la aproximativ 48 de ore după oprirea perfuziei. Se recomandă monitorizarea neinvazivă, timp de cel puțin 4-5 zile după terminarea perfuziei. Se recomandă continuarea monitorizării până când scăderea tensiunii arteriale a atins maximul și tensiunea arterială începe să crească din nou și poate fi nevoie să fie mai lungă de 5 zile dacă există semne de scădere continuă a tensiunii arteriale, dar poate fi mai scurtă de 5 zile dacă pacientul este clinic stabil. La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată sau insuficienţă hepatică uşoară până la moderată poate fi necesară o perioadă prelungită de monitorizare.

LevaTROP trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată. Sunt disponibile date limitate privind excreţia metaboliţilor activi la pacienţii cu insuficienţă renală. Insuficienţa renală poate conduce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale metaboliţilor, creştere care are ca rezultat un efect hemodinamic mai pronunţat şi de durată mai lungă (vezi pct. 5.2).

LevaTROP trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată.. Afectarea funcţiei hepatice poate conduce la o expunere prelungită la metaboliţi activi, care poate avea ca rezultat un efect mai pronunţat şi de durată mai lungă (vezi pct. 5.2). Perfuzia cu LevaTROP poate determina o scădere a poatasemiei. Astfel, concentraţiile plasmatice scăzute de potasiu trebuie corectate înainte de administrarea LevaTROP şi potasemia trebuie monitorizată în timpul tratamentului. Similar altor medicamente indicate în insuficienţa cardiacă, administrarea levosimendan poate fi însoţită de scăderea valorilor hemoglobinei şi hematocritului. Este necesară prudenţă la pacienţii cu cardiopatie ischemică şi anemie concomitentă.

Perfuzia cu LevaTROP trebuie utilizatăcu prudenţă la pacienţii cu tahicardie, fibrilaţie atrială cu alură ventriculară rapidă sau aritmii care pot pune viața în pericol.

Experienţa cu privire la administrarea repetată a levosimendanului este limitată.

Experienţa cu privire la administrarea concomitentă cu medicamente vasodilatatoare, inclusiv medicamente inotrope (cu excepţia digoxinei) este limitată. Trebuie evaluat raportul beneficiu/ risc pentru fiecare pacient.

LevaTROP trebuie utilizat cu prudenţă şi în condiţii de monitorizare atentă a ECG la pacienţii cu ischemie coronariană în evoluţie, interval QTc prelungit indiferent de etiologie sau în cazul administrării concomitente cu medicamente care prelungesc intervalul QTc (vezi pct. 4.9). (Interval QTc = interval QT corectat)

Utilizarea levosimendanului în şocul cardiagen nu a fost studiată. Nu există informaţii disponibile în acest moment cu privire la administrarea levosimendanului în următoarele afecţiuni: cardiomiopatie restrictivă, cardiomiopatie hipertrofică, insuficienţă mitrală severă, ruptură de miocard, tamponadă cardiacă, infarct de ventricul drept.

Levosimendan nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi, deoarece există experienţă limitată privind utilizarea la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani (vezi pct. 5.2).

Este disponibilă o experienţă limitată cu privire la administrarea levosimendan la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă care sunt în aşteptarea unui transplant cardiac.

Acest medicament conține 3,9 g alcool (3945,06 mg) (etanol) în fiecare flacon de 5 ml, echivalent cu 789 mg/ml. Cantitatea dintr-un flacon de 5 ml din acest medicament este echivalentă cu 98,6 ml de bere sau 39,4 ml de vin. Este dăunător pentru cei care suferă de alcoolism. Trebuie luat în considerare la femeile gravide sau care alăptează, la copii și la grupurile cu risc ridicat, cum ar fi pacienții cu afecțiuni hepatice sau epilepsie. Cantitatea de alcool din acest medicament poate modifica efectele altor medicamente. Deoarece acest medicament este administrat de regulă lent, într-o perioadă de 24 ore, efectele determinate de alcool pot fi mai scăzute.

În cadrul studiilor clinice placebo-controlate pentru indicația DAICC (programul REVIVE), 53% dintre pacienţi au avut reacţii adverse, cele mai frecvente reacţii adverse observate fiind: tahicardie ventriculară, hipotensiune arterială şi cefalee.

Într-un studiu cliniccontrolat cu dobutamină pentru indicația DAICC (SURVIVE), 18% dintre pacienţi au avut reacţii adverse, cele mai frecvente reacţii adverse observate fiind: tahicardie ventriculară, fibrilație atrială, hipotensiune arterială, extrasistole ventriculare, tahicardie şi cefalee.

În tabelul de mai jos sunt descrise reacţiile adverse observate la peste 1% dintre pacienţi în timpul studiilor clinice REVIVE I, REVIVE II, SURVIVE, LIDO, RUSSLAN, 300105 şi 3001024. Dacă incidenţa a oricărei reacţii adverse în timpul unui anumit studiu a fost mai mare decât cea observată pe parcursul celorlalte studii, în tabel este raportată incidenţa mai mare.

Rezumatul reacțiilor adverse Studiul clinic SURVIVE, Programul REVIVE și Studiile clinice LIDO/RUSSLAN/300105/3001024 combinate

Reacţii adverse în perioada de după punerea pe piață: În perioada de după punerea pe piață, fibrilaţia ventriculară a fost foarte rar raportată la pacienţii cărora li s-a administrat levosimendan.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro