Ecbirio 0,3 mg/5 mg/ml

Doze Scheme terapeutice recomandate la adulţi (inclusiv la vârstnici) Doza recomandată este de o picătură Ecbirio în ochiul afectat (ochii afectaţi) o dată pe zi, administrată dimineaţa sau seara. Doza trebuie administrată la aceeaşi oră în fiecare zi. Informaţiile din literatura existentă privind bimatoprost/timolol (formă farmaceutică multidoză) sugerează faptul că administrarea dozei seara poate fi mai eficientă în scăderea PIO decât administrarea dozei dimineaţa. Cu toate acestea, atunci când se recomandă administrarea dozei dimineaţa sau seara, trebuie luat în considerare gradul de complianţă (vezi pct. 5.1).

Dacă a fost omisă o doză, tratamentul trebuie continuat cu următoarea doză planificată. Doza nu trebuie să depăşească o picătură pe zi în ochiul afectat (ochii afectaţi).

Insuficienţă renală şi hepatică Nu s-a studiat utilizarea Ecbirio la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală. De aceea, se recomandă prudenţă în tratarea acestor pacienţi.

Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea Ecbirio la copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18 ani nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare Doar pentru administrare oftalmică. Absorbţia sistemică se reduce prin utilizarea ocluziei nazolacrimale sau prin închiderea pleoapelor timp de 2 minute. Acest lucru poate duce la o scădere a incidenței reacţiilor adverse sistemice şi la o creştere a activităţii locale. Dacă se utilizează mai mult de un medicament oftalmic cu acţiune topică, fiecare trebuie instilat la un interval de minim 5 minute.

Similar altor medicamente oftalmice administrate local, substanţele active (bimatoprost/ timolol) din Ecbirio se pot absorbi sistemic. Nu s-a observat nicio intensificare a absorbţiei sistemice a substanţelor active individuale în cazul utilizării bimatoprost/timolol (formă farmaceutică multidoză). Din cauza componentei cu activitate beta-adrenergică, timolol, pot să apară aceleaşi tipuri de reacţii adverse cardiovasculare, pulmonare, precum şi alte reacţii adverse observate în cazul administrării sistemice de beta-blocante. Incidenţa reacţiilor adverse sistemice în urma administrării topice oftalmice este mai scăzută decât în cazul administrării sistemice. Pentru a scădea absorbţia sistemică, vezi pct. 4.2.

Tulburări cardiace Pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare (de exemplu coronaropatii, angină Prinzmetal şi insuficienţă cardiacă) şi cei care utilizează terapie hipotensoare cu beta-blocante trebuie evaluaţi atent şi trebuie luat în considerare tratamentul cu alte substanţe active. Pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare trebuie monitorizaţi pentru evidenţierea semnelor de agravare a acestor afecţiuni şi de apariţie a reacţiilor adverse. Din cauza efectului dromotrop negativ, beta-blocantele trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu bloc cardiac de gradul întâi.

Tulburări vasculare Pacienţii cu tulburări ale circulaţiei periferice severe (şi anume forme severe ale bolii Raynaud sau ale sindromului Raynaud) trebuie trataţi cu precauţie.

Tulburări respiratorii În urma utilizării anumitor beta-blocante cu administrare oftalmică s-au raportat reacţii adverse respiratorii, inclusiv reacţii adverse letale provocate de bronhospasm la pacienţii cu astm bronşic.

Ecbirio trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu boli pulmonare obstructive cronice (BPOC) uşoare/moderate şi numai dacă beneficiul potenţial depăşeşte riscul potenţial.

Tulburări endocrine Medicamentele blocante beta-adrenergice trebuie administrate cu precauţie la pacienţii predispuşi la episoade spontane de hipoglicemie sau la pacienţii cu diabet zaharat instabil, deoarece beta-blocantele pot masca semnele şi simptomele hipoglicemiei acute.

Beta-blocantele pot masca şi semnele hipertiroidismului.

Afecţiuni ale corneei Beta-blocantele cu administrare oftalmică pot determina xeroftalmie. Pacienţii cu afecţiuni ale corneei trebuie trataţi cu precauţie.

Alte beta-blocante Efectul asupra presiunii intraoculare sau reacţiile cunoscute de blocare sistemică a receptorilor beta-adrenergici pot fi accentuate când timololul este administrat pacienţilor care utilizează deja un beta-blocant cu administrare sistemică. Răspunsul acestor pacienţi trebuie urmărit cu atenţie. Nu este recomandată administrarea locală a două blocante ale receptorilor beta-adrenergici (vezi pct. 4.5).

Reacţii anafilactice Este posibil ca în timpul tratamentului cu beta-blocante, pacienţii cu antecedente de atopie sau de reacţii anafilactice severe la o varietate de alergeni să reacţioneze mai rapid la contactul repetat cu aceşti alergeni şi să nu răspundă la doza uzuală de adrenalină utilizată în tratamentul reacţiilor anafilactice.

Dezlipire de coroidă Dezlipirea coroidei a fost raportată în cazul administrării tratamentului (de exemplu timolol, acetazolamidă) de diminuare a umorii apoase, după procedurile de filtrare.

Anestezie în cadrul intervenţiilor chirurgicale Preparatele oftalmologice beta-blocante pot bloca efectele sistemice ale beta-agoniştilor, de exemplu ale adrenalinei. Medicul anestezist trebuie să fie informat în cazul în care pacientul utilizează timolol.

Hepatic La pacienţii cu antecedente de afecţiuni hepatice uşoare sau cu valori anormale ale alanin aminotransferazei (ALT), aspartat aminotransferazei (AST) şi/sau bilirubinemiei la momentul inițial, nu s-au raportat reacţii adverse asupra funcţiei hepatice pe durata a 24 luni de tratament cu bimatoprost sub formă de picături oftalmice. Nu se cunosc reacţii adverse ale timololului administrat oftalmic asupra funcţiei hepatice.

Ocular Înaintea iniţierii tratamentului, pacienţii trebuie informaţi asupra posibilităţii de periorbitopatie asociată analogilor de prostaglandine (PAP) şi pigmentare accentuată a irisului, deoarece acestea au fost observate în timpul tratamentului cu bimatoprost și bimatoprost/timolol. Unele din aceste modificări pot avea caracter permanent şi pot duce la modificări ale câmpului vizual şi diferenţe de aspect între ochi, atunci când este tratat doar un singur ochi (vezi pct. 4.8).

S-a raportat apariţia edemului macular, inclusiv edemul macular cistoid, după tratamentul cu bimatoprost/timolol (formă farmaceutică multidoză). De aceea, Ecbirio trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu afachie, la pacienţii cu pseudoafachie cu ruptură de capsulă posterioară a cristalinului sau la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi pentru edem macular (de exemplu intervenţie chirurgicală intraoculară, ocluzii venoase retiniene, afecţiuni oculare inflamatorii şi retinopatie diabetică). Ecbirio trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu inflamaţie intraoculară activă (de exemplu uveită), deoarece inflamaţia se poate exacerba.

Piele Există posibilitatea creşterii părului în zonele în care soluţia Ecbirio vine în mod repetat în contact cu suprafaţa pielii. Prin urmare, este important ca Ecbirio să fie administrat conform instrucţiunilor şi să se evite ca acesta să curgă pe obraz sau pe alte zone ale pielii.

Alte afecţiuni Nu s-a studiat utilizarea bimatoprost/timolol la pacienţii cu afecţiuni oculare inflamatorii, glaucom neovascular, glaucom inflamator, glaucom cu unghi închis, glaucom congenital sau glaucom cu unghi îngust.

În studiile efectuate cu bimatoprost 0,3 mg/ml la pacienţii cu glaucom sau hipertensiune oculară, s-a demonstrat că expunerea mai frecventă a ochiului la mai mult de o doză de bimatoprost pe zi poate diminua efectul de scădere a presiunii intraoculare. Pacienţii care utilizează Ecbirio împreună cu alţi analogi de prostaglandine trebuie să fie monitorizaţi pentru modificări ale presiunii intraoculare.

Pacienții cu antecedente de hipersensibilitate de contact la argint nu trebuie să utilizeze medicamentul, întrucât picăturile eliberate pot conține urme de argint.

Bimatoprost/timolol Rezumatul profilului de siguranţă Reacţiile adverse raportate în studiile clinice cu bimatoprost/timolol în formă farmaceutică unidoză s-au limitat la cele raportate anterior, referitoare fie la administrarea de bimatoprost/timolol în formă farmaceutică multidoză, fie la administrarea substanțelor active bimatoprost sau timolol în monoterapie. În studiile clinice nu s-au observat reacţii adverse noi specifice pentru bimatoprost/timolol în formă farmaceutică unidoză.

Majoritatea reacţiilor adverse raportate în studiile clinice cu bimatoprost/timolol în formă farmaceutică unidoză au fost oculare, uşoare ca severitate şi niciuna nu a fost gravă. Pe baza datelor dintr-un studiu cu durata de 12 săptămâni efectuat cu bimatoprost/timolol în formă farmaceutică unidoză administrat o dată pe zi, reacţia adversă cel mai frecvent raportată, la aproximativ 21% dintre pacienţi, a fost hiperemia conjunctivală (în general minimă spre uşoară şi considerată a avea un caracter non-inflamator), necesitând întreruperea tratamentului la 1,4% dintre pacienţi.

Reacţiile adverse sub formă de tabel Tabelul 1 prezintă reacţiile adverse care au fost raportate în timpul studiilor clinice cu ambele formele farmaceutice de bimatoprost/timolol (unidoză și multidoză) (în cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii) sau în perioada de după punerea pe piaţă.

secreţii oculare, tulburări de vedere 2, prurit palpebral, diminuare a acuităţii vizuale 2, blefarită 2, edem palpebral, iritaţie la nivel ocular, lăcrimare în exces, creştere a genelor. Mai puţin frecvente irită 2, edem conjunctival 2, durere palpebrală 2, senzație anormală la nivelul ochiului 1, astenopie, trichiazis 2, hiperpigmentare a irisului 2, retracţie a pleoapelor 2, modificări ale culorii genelor (închidere la culoare) 1 Cu frecvenţă necunoscută edem macular cistoid 2, tumefiere oculară, vedere înceţoşată 2 Tulburări cardiace Cu frecvenţă necunoscută bradicardie Tulburări respiratorii, toracice Frecvente rinită2 şi mediastinale Mai puţin frecvente dispnee Cu frecvenţă necunoscută bronhospasm (predominant la pacienţii cu afecţiuni bronhospastice preexistente) 2, astm bronșic Afecţiuni cutanate şi ale Frecvente pigmentare palpebrală2, ţesutului subcutanat hirsutism2, hiperpigmentare a pielii (periocular) Cu frecvenţă necunoscută alopecie2, Tulburări generale şi la nivelul Cu frecvenţă necunoscută oboseală locului de administrare reacții adverse observate numai la bimatoprost/timolol în forma farmaceutică fără conservanți reacții adverse observate numai la bimatoprost/timolol în forma farmaceutică cu conservant (clorură de benzalconiu)

Descrierea reacțiilor adverse selectate

Periorbitopatie asociată analogilor de prostaglandine (PAP)

Analogii de prostaglandine, inclusiv Ecbirio, pot induce modificări lipodistrofice periorbitale, care pot duce la adâncirea şanţului palpebral, ptoză, enoftalmie, retracţie palpebrală, involuţie a dermatocalaziei şi expunere a sclerei în partea inferioară a ochiului. De obicei, modificările sunt uşoare, pot apărea cel mai devreme la o lună după iniţierea tratamentului cu Ecbirio şi pot cauza afectarea câmpului vizual, chiar şi în absenţa recunoaşterii acestora de către pacient. PAP este, de asemenea, asociată cu hiperpigmentare sau modificare a culorii pielii în zona perioculară şi cu hipertricoză. S-a observat că toate modificările sunt parţial sau complet reversibile la întreruperea tratamentului sau la trecerea la tratamente alternative.

Hiperpigmentarea irisului

Este posibil ca pigmentarea accentuată a irisului să fie permanentă. Modificarea pigmentării este cauzată mai degrabă de conţinutul crescut de melanină din melanocite, decât de creşterea numărului de melanocite. Efectele pe termen lung ale pigmentării accentuate a irisului nu sunt cunoscute. Modificările de culoare ale irisului observate în cazul administrării oftalmice a bimatoprost pot să nu fie vizibile timp de mai multe luni sau ani. În mod caracteristic, pigmentaţia brună din jurul pupilei se extinde concentric spre periferia irisului şi întregul iris sau o parte a acestuia poate deveni brun mai închis. Nici nevii şi nici pistruii irisului nu par să fie afectaţi de tratament. După 12 luni, incidenţa hiperpigmentării irisului în cazul administrării de bimatoprost 0,1 mg/ml picături oftalmice, soluţie a fost de 0,5%. După 12 luni, incidenţa în cazul administrării de bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie a fost de 1,5% şi nu a crescut după 3 ani de tratament.

Similar altor medicamente oftalmice administrate local, bimatoprost/timolol se absoarbe în circulaţia sistemică. Absorbţia timololului poate provoca reacţii adverse similare celor observate în cazul beta-blocantelor administrate sistemic. Incidenţa reacţiilor adverse sistemice în urma administrării topice oftalmice este mai scăzută decât în cazul administrării sistemice. Pentru a reduce absorbţia sistemică vezi pct. 4.2.

Reacţiile adverse suplimentare care s-au observat după administrarea în monoterapie a fiecăreia dintre substanţele active (bimatoprost sau timolol) şi care sunt probabil să apară şi după administrarea de bimatoprost/timolol sunt prezentate mai jos în Tabelul 2:

Reacţii adverse raportate la picăturile oftalmice care conţin fosfat Cazurile de calcifiere corneană au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea picăturilor de ochi care conțin fosfat la unii pacienți cu afectare gravă a corneei.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro