Colistimetat De Sodiu Accord 1000000 UI

Doza care trebuie administrată şi durata tratamentului trebuie să ţină seama de gravitatea infecţiei, precum şi de răspunsul clinic. Trebuie respectate indicaţiile terapeutice.

Doza este exprimată în unităţi internaţionale (UI) de colistimetat de sodiu (CMS). La sfârşitul acestei secţiuni este inclus un tabel de conversie din CMS exprimată în UI în mg de CMS, precum şi în mg de activitate a colistinei bază (CBA).

Doze Următoarele recomandări cu privire la doze se fac pe baza datelor de farmacocinetică limitate la pacienţii în stare critică (vezi pct 4.4).

Adulţi şi adolescenţi Doza de întreţinere este de 9 milioane UI/zi divizată în 2-3 doze.

La pacienţii în stare critică, trebuie administrată o doză de încărcare de 9 MUI.

Intervalul de timp cel mai potrivit pentru administrarea primei doze de întreţinere nu a fost stabilit.

Modelele experimentale sugerează că pot fi necesare, în anumite cazuri, doze de încărcare şi de întreţinere de până la 12 MUI la pacienţii cu funcţie renală normală. Experienţa clinică cu astfel de doze este însă extrem de limitată, iar siguranţa nu a fost stabilită.

Doza de încărcare se aplică la pacienţii cu funcţie renală normală şi insuficienţă renală, inclusiv la pacienţi cu terapie de substituţie renală.

Insuficienţa renală În insuficienţa renală este necesară ajustarea dozei, dar datele farmacocinetice disponibile pentru pacienţii cu insuficienţă renală sunt foarte limitate.

Următoarele ajustări ale dozelor sunt sugerate ca şi model orientativ.

La pacienţii cu un clearance de creatinină < 50 ml/min este recomandată reducerea dozelor: Se recomandă o schemă cu două administrări pe zi.

Hemodializă şi hemo(dia)filtrare continuă Colistina pare să fie dializabilă prin hemodializă convenţională şi hemo(dia)filtrare continuă venovenoasă (HFCVV, HDFCVV). Există date extrem de limitate din studiile populaţionale de farmacocinetică la un număr foarte mic de pacienţi cu terapie de substituţie renală. Nu pot fi făcute recomandări ferme cu privire la doză. Ar putea fi luate în considerare următoarele scheme de administrare.

Hemodializă (HD) Zilele fără HD: 2,25 MUI/zi (2,2-2,3 MUI/zi). Zilele cu HD: 3 MUI/zi în zilele cu hemodializă, de administrat după şedinţa de HD. Se recomandă o schemă cu două administrări pe zi.

HFCVV/HDFCVV Ca şi pacienţii cu funcţie renală normală. Se recomandă o schemă cu trei administrări pe zi.

Insuficienţă hepatică Nu există date la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Se recomandă prudenţă la administrarea colistimetatului de sodiu la aceşti pacienţi.

Pacienţi vârstnici Nu sunt considerate necesare ajustări ale dozelor la pacienţii în vârstă cu funcţie renală normală.

Copii şi adolescenţi Datele care susţin schema de administrare la copii şi adolescenţi sunt foarte limitate. Atunci când se selectează doza ar trebui să fie luată în considerare maturitatea renală. Doza trebuie să se bazeze pe greutatea corporală.

Copii ≤ 40 kg 75 000-150 000 UI/kg/zi, divizate în 3 doze.

Pentru copii cu o greutate corporală de peste 40 kg, ar trebui luată în considerare schema de administrare recomandată pentru adulţi.

Utilizarea unor doze> 150 000 UI/kg/zi a fost raportată la copiii cu fibroză chistică. Nu există date referitoare la utilizarea sau valoarea unei doze de încărcare la copii în stare critică. Nu au fost stabilite recomandări de doze la copiii cu insuficienţă renală.

Administrarea intratecală şi intracerebroventriculară Pe baza datelor limitate, următoarele doze sunt recomandate la adulţi: Cale de administrare intracerebroventriculară 125 000 UI/zi

Dozele administrate intratecal nu trebuie să le depăşească pe cele recomandate pentru utilizarea intracerebroventriculare.

Nu se poate face nicio recomandare specifică cu privire la doza la copii în ceea ce priveşte administrarea intratecală şi intracerebroventriculară.

Mod de administrare Colistimetat de sodiu Accord este administrată intravenos sub formă de perfuzie lentă timp de 30 – 60 de minute. Pacienții cu un dispozitiv de acces venos total implantabil (DAVTI) instalat pot tolera o injecție în bolus de până la 2 milioane de unități în 10 ml, administrată pe parcursul a minimum 5 minute (vezi pct. 6.6).

Colistimetatul de sodiueste hidrolizat rezultând substanţa activă colistin în soluţie apoasă. Pentru prepararea dozelor, în special în cazul în care sunt necesare mai multe flacoane, reconstituirea dozei necesare trebuie efectuată utilizând tehnici aseptice stricte (vezi pct. 6.6).

Tabel de conversie a dozelor: În UE, doza de colistimetat de sodiu (CMS) trebuie prescrisă şi administrată numai în unităţi internaţionale (UI). Eticheta medicamentului precizează numărul de UI pe flacon.

Din cauza diferitelor exprimări ale dozei în termeni de potenţă au apărut confuzii şi erori de administrare a medicamentului. În SUA şi în alte părţi ale lumii, doza este exprimată în miligrame de activitate a colistinei bază (mg CBA).

Următorul tabel de conversie este pregătit pentru informaţii şi valorile trebuie considerate numai nominale şi aproximative.

Tabel de conversie CMS

• Potenţă nominală a substanţei medicamentoase = 12.500 UI/mg

Trebuie luată în considerare administrarea concomitentă intravenoasă a colistimetatului de sodiu cu un alt antibiotic, ori de câte ori acest lucru este posibil, ţinând seama de sensibilităţile rămase ale microorganismului (microorganismelor) patogen(e) în tratament. Pe măsură ce dezvoltarea rezistenţei la colistină administrată intravenos a fost raportată în special atunci când este utilizată în monoterapie, trebuie luată în considerare administrarea concomitentă cu alte antibiotice pentru a preveni dezvoltarea rezistenţei.

Există date clinice limitate privind eficacitatea şi siguranţa colistimetatului de sodiu administrat intravenos. Dozele recomandate, la toate subpopulaţiile de pacienţi, se bazează în egală măsură pe date limitate (clinice şi farmacocinetice/farmacodinamice). În special, există date limitate privind siguranţa pentru utilizarea de doze mari (> 6 MUI/zi) şi utilizarea unei doze de încărcare, precum şi pentru populaţii speciale (pacienţi cu insuficienţă renală şi la copii şi adolescenţi). Colistimetatul de sodiu trebuie utilizat numai atunci când alte antibiotice, mai frecvent prescrise, nu sunt eficiente sau nu sunt adecvate.

Monitorizarea funcţiei renale trebuie efectuată la începutul tratamentului şi în mod regulat în timpul tratamentului, la toţi pacienţii. Doza de colistimetat de sodiu trebuie ajustată în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi pct 4.2). Pacienţii hipovolemici sau cei care primesc alte medicamente potenţial nefrotoxice au un risc crescut de nefrotoxicitate determinată de colistină (vezi pct 4.5 şi 4.8).

În unele studii, nefrotoxicitatea a fost raportată a fi asociată cu doza cumulată şi cu durata tratamentului. Raportul dintre beneficiul determinat de durata prelungită a tratamentului şi riscul potenţial crescut de toxicitate renală trebuie cântărit cu atenţie.

Copii și adolescenți Se recomandă prudenţă în cazul administrării colistimetatului de sodiu la sugari cu vârsta < de 1 an, deoarece funcţia renală nu este pe deplin matură în această grupă de vârstă. În plus, efectul funcţiei renale şi metabolice imature privind transformarea colistimetatului de sodiu în colistină nu este cunoscut.

În cazul apariţiei unei reacţii alergice, tratamentul cu colistimetat de sodiu trebuie întrerupt şi trebuie adoptate măsurile adecvate.

Concentraţiile plasmatice mari de colistimetat de sodiu, care pot fi asociate cu supradozajul sau cu eşecul de a reduce doza la pacienţii cu insuficienţă renală, au fost raportate că determină efecte neurotoxice, cum sunt parestezii faciale, slăbiciune musculară, vertij, tulburări de vorbire, instabilitate vasomotorie, tulburări de vedere, confuzie, psihoză şi apnee. Pacienţii la care apar parestezii periorale şi la nivelul extremităţilor, care sunt semne de supradozaj, trebuie monitorizaţi (vezi pct 4.9).

Colistimetatul de sodiu este cunoscut că reduce eliberarea presinaptică de acetilcolină la nivelul joncţiunii neuro-musculare şi trebuie utilizat cu cea mai mare precauţie şi numai dacă este absolut necesar la pacienţii cu miastenia gravis.

Stopul respirator a fost raportat după administrarea intramusculară de colistimetat de sodiu. Insuficienţa renală creşte posibilitatea apariţiei apneei şi blocajului neuromuscular după administrarea de colistimetat de sodiu.

Colistimetatul de sodiu trebuie utilizat cu precauţie extremă la pacienţii cu porfirie.

Colita asociată administrării de antibiotice şi colita pseudomembranoasă au fost raportate cu aproape toate antibioticele şi pot să apară şi după administrarea de colistimetat de sodiu. Severitatea acestora

poate varia de la uşoară până la ameninţătoare de viaţă. Este important să se ia în considerare acest diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în timpul sau după administrarea colistimetatului de sodiu (vezi pct 4.8). Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului şi administrarea unui tratament specific pentru Clostridium difficile. Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristaltismul intestinal.

Au fost raportate câteva cazuri de sindrom pseudo-Bartter la copii și adulți în urma utilizării intravenoase a colistimetatului de sodiu. Monitorizarea electroliților serici trebuie începută în cazurile suspecte și trebuie implementat un tratament adecvat; cu toate acestea, este posibil ca normalizarea dezechilibrului electrolitic să nu se realizeze fără întreruperea tratamentului cu colistimetat de sodiu.

Colistimetatul de sodiu administrat intravenos nu traversează bariera hematoencefalică într-o măsură relevantă clinic. Administrarea intratecală sau intraventriculară de colistimetat de sodiu în tratamentul meningitei nu a fost investigată sistematic în studii clinice şi este susţinută numai de raportări de cazuri. Datele în ceea ce priveşte schema de administrare sunt foarte limitate. Efectul advers cel mai frecvent observat după administrarea CMS a fost meningita aseptică (vezi pct 4.8).

Sodiu Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per flacon, adică este în esență “fără sodiu”.

Reacția adversă cel mai frecvent raportată este afectarea funcției renale și mai rar insuficiența renală, în general în urma utilizării unor doze mai mari decât cele recomandate la pacienții cu funcție renală normală sau a nerespectării reducerii dozei la pacienții cu insuficiență renală sau atunci când este utilizat concomitent cu alte antibiotice nefrotoxice. Efectul este, în general, reversibil la întreruperea tratamentului, dar rareori poate fi necesară o intervenție (terapie de substituție renală).

Concentrații serice ridicate de colistimetat de sodiu, care pot fi asociate cu supradozajul sau cu nereducerea dozei la pacienții cu insuficiență renală, au fost raportate efecte neurotoxice, cum ar fi parestezii faciale, slăbiciune musculară, vertij, dificultăți de vorbire, instabilitate vasomotorie, tulburări de vedere, confuzie, psihoză și apnee. Utilizarea concomitentă fie cu relaxante musculare nedepolarizante, fie cu antibiotice cu efecte neurotoxice similare poate duce, de asemenea, la neurotoxicitate. Reducerea dozei de colistimetat de sodiu poate ameliora simptomele.

Este posibil să apară reacții de hipersensibilitate, cum ar fi erupții cutanate și angioedem. În cazul în care apar astfel de reacții, tratamentul cu colistimetat de sodiu trebuie întrerupt.

Tulburări metabolice și de Cu frecvenţă necunoscută Sindromul Pseudo-Bartter nutriție Tulburări generale şi la nivelul Cu frecvenţă necunoscută Reacție la locul de injectare locului de administrare

• Vezi pct. 4.4

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro. Website: www.anm.ro