Aledov 100 mg/25 mg

Doze

Doza zilnică optimă de ALEDOV trebuie determinată prin dozare atentă pentru fiecare pacient.

Acest produs este disponibil în două formulări: ALEDOV 100/25, care conține levodopa 100 mg și carbidopa 25 mg. ALEDOV 250/25, care conține levodopa 250 mg și carbidopa 25 mg. Cele două formulări pot fi utilizate separat sau combinate, pentru a obține o doză optimă. Comprimatele pot fi împărțite în doze egale.

Îndrumați pacientul să nu aplice prea multă forță atunci când scoate comprimatul din ambalaj. Dacă comprimatul se rupe atunci când este scos din ambalaj, acesta trebuie consumat numai dacă se poate lua întreaga doză. Dacă nu se poate, bucățile sparte ale comprimatului trebuie aruncate și un alt comprimat trebuie luat din ambalaj. Administrarea unei doze parțiale poate duce la agravarea simptomelor.

Considerente generale Doza trebuie ajustată în funcție de răspunsul terapeutic individual al pacientului, iar acest lucru poate necesită ajustarea, atât a dozei individuale, cât și a frecvenței de administrare.

Studiile arată că dopa-decarboxilaza periferică este saturată de carbidopa la aproximativ 70 până la 100 mg pe zi. Pacienții care primesc o doză de carbidopa mai mică decât aceasta sunt mai susceptibili de a prezenta greață și vărsături. Formulările ALEDOV sunt concepute pentru a oferi o gamă de doze cu suficientă carbidopa pentru a inhiba dopa-decarboxilaza periferică și, astfel, pentru a obține un tratament eficace.

Medicamentele antiparkinsoniene standard, altele decât levodopa în monoterapie, pot fi administrate în continuare, în timp ce se administrează ALEDOV, deși este posibil să fie necesară ajustarea dozei.

Doza inițială obișnuită Inițierea optimă a tratamentului este cu un comprimat de ALEDOV 100 mg/25 mg de trei ori pe zi. Această schemă de dozare oferă 75 mg de carbidopa pe zi. Doza poate fi crescută cu un comprimat în fiecare zi sau o dată la două zile, după cum este necesar, până la atingerea unui echivalent de doză de opt comprimate de ALEDOV 100 mg/25 mg pe zi.

Comprimatul ALEDOV 100 mg/25 mg poate fi divizat pentru a facilita ajustarea dozei în funcție de nevoile fiecărui pacient.

Răspunsul terapeutic a fost observat într-o zi și uneori după o doză. Doza eficace este de obicei atinsă în decurs de șapte zile, comparativ cu săptămâni sau luni cu levodopa în monoterapie.

Cum se face trecerea pacienților de la tratamentul cu levodopa monoterapie la terapia cu Aledov Deoarece, atât răspunsurile terapeutice, cât și reacțiile adverse apar mai rapid pentru combinația levodopa/carbidopa decât atunci când se administrează doar levodopa, pacienții trebuie îndeaproape monitorizați în timpul perioadei de ajustare a dozei. Mai exact, mișcările involuntare vor apărea mai rapid la administrarea combinației levodopa/carbidopa decât doar cu levodopa. Apariția mișcărilor involuntare poate necesita reducerea dozei. Blefarospasmul poate fi un semn precoce util de dozare în exces la unii pacienți.

Întrerupeți administrarea de levodopa cu cel puțin 12 ore (24 de ore pentru preparatele cu eliberare prelungită de levodopa) înainte de a începe tratamentul cu ALEDOV. Trebuie aleasă o doză zilnică de ALEDOV care va furniza aproximativ 20% din doza zilnică anterioară de levodopa.

Pacienților care iau o doză de mai puțin de 1500 mg de levodopa pe zi, li se va iniția tratamentul cu un comprimat de ALEDOV 100 mg/25 mg de trei sau patru ori pe zi. Doza inițială recomandată pentru majoritatea pacienților care iau mai mult de 1500 mg de levodopa este de un comprimat de ALEDOV 250 mg/25 mg de trei sau patru ori pe zi.

Tratament de întreținere Terapia cu ALEDOV trebuie individualizată și ajustată în funcție de răspunsul terapeutic dorit. Trebuie administrat cel puțin 70 până la 100 mg de carbidopa pe zi pentru inhibarea optimă a decarboxilării extracerebrale a levodopei. ALEDOV 100 mg/25 mg poate fi util, în special pentru pacienții cu greață și vărsături.

Când este necesară mai multă levodopa, ALEDOV 100 mg/25 mg trebuie înlocuit cu ALEDOV 250 mg/25 mg. Dacă este necesar, doza de ALEDOV 250 mg/25 mg poate fi crescută cu un comprimat în fiecare zi sau o dată la două zile până la maximum opt comprimate pe zi. Experiența cu doze zilnice totale de carbidopa mai mari de 200 mg carbidopa este limitată.

Doza maximă recomandată Opt comprimate de ALEDOV 250 mg/25 mg pe zi (2 g levodopa și 200 mg carbidopa). Aceasta este de aproximativ 30 mg/kg de levodopa și de 3 mg/kg de carbidopa pentru un pacient care cântărește 70 kg.

Pacienții cărora li se administrează levodopa împreună cu un alt inhibitor de decarboxilază La trecerea unui pacient la un tratament cu ALEDOV de la unul cu levodopa în combinație cu un alt inhibitor de decarboxilază, doza acestuia trebuie întreruptă cu cel puțin 12 ore înainte de începerea tratamentului cu ALEDOV. Începeți cu o doză de ALEDOV care va furniza aceeași cantitate de levodopa ca cea conținută în cealaltă combinație de levodopa/inhibitor de decarboxilază.

Copii și adolescenți Siguranța levodopa/carbidopa la pacienții cu vârsta sub 18 ani nu a fost stabilită și nu este recomandată utilizarea acestora la pacienții cu vârsta sub 18 ani.

Vârstnici La pacienții vârstnici, doza trebuie să fie în general mică, cu creșteri lente și minime.

Mod de administrare Administrare orală.

Levodopa/carbidopa nu este recomandată pentru tratamentul reacțiilor extrapiramidale induse de medicament.

Levodopa/carbidopa trebuie administrată cu prudență la pacienții cu boală cardiovasculară sau pulmonară severă, astm bronșic, boală renală, hepatică sau endocrină sau antecedente de ulcer peptic (din cauza posibilității de hemoragie gastrointestinală superioară).

Levodopa a fost asociată cu somnolență și episoade de instalare bruscă a somnului. Foarte rar a fost raportată apariția episoadelor de somn cu instalare bruscă în timpul activităților zilnice, în unele cazuri fără a conștientiza acest lucru sau semne de avertizare. Pacienții trebuie informați despre acest lucru și sfătuiți să fie precauți atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje în timpul tratamentului cu levodopa. Pacienții care au prezentat somnolență și/sau un episod de somn cu instalare bruscă trebuie să nu conducă vehicule și să nu folosească utilaje. În plus, poate fi luată în considerare o reducere a dozei sau întreruperea tratamentului.

Toți pacienții trebuie monitorizați cu atenție pentru apariția modificărilor psihice, a depresiei cu tendințe suicidare concomitente și a altor comportamente antisociale severe. Pacienții cu psihoză curentă sau în antecedente trebuie să fie tratați cu precauție.

Diskineziile pot apărea la pacienții tratați anterior în monoterapie cu medicamente ce conțin levodopa, deoarece carbidopa favorizează ca o concentrație mai mare de levodopa să ajungă la creier și, astfel, să se formeze mai multă dopamină. Apariția diskineziei poate necesita reducerea dozei.

Pacienții cu antecedente de mișcări involuntare severe sau episoade psihotice, tratați cu levodopa în monoterapie, trebuie monitorizați cu atenție atunci când se inițiază tratamentul cu levodopa/carbidopa.

Se crede că aceste reacții se datorează creșterii dopaminei cerebrale după administrarea de levodopa, iar utilizarea levodopa/carbidopa poate provoca o recădere. Poate fi necesară o reducere a dozei.

La întreruperea bruscă a tratamentului cu antiparkinsoniene, a fost raportat un sindrom asemănător sindromului neuroleptic malign, inclusiv rigiditate musculară, temperatură crescută a corpului, modificări psihice și creșterea creatin fosfokinazei serice. Prin urmare, pacienții trebuie monitorizați cu atenție atunci când doza de levodopa/carbidopa este redusă brusc sau întreruptă, mai ales dacă pacientul urmează un tratament cu neuroleptice.

Dacă este necesară administrarea concomitentă de medicamente antipsihotice, cum ar fi fenotiazine sau butirofenone, astfel de medicamente trebuie administrate cu prudență, iar pacientul trebuie supravegheat cu atenție pentru pierderea efectului antiparkinsonian.

Pacienții cu antecedente de convulsii trebuie tratați cu prudență.

Ca și în cazul levodopa, se recomandă evaluarea periodică a funcției hepatice, hematopoietice, cardiovasculare și renale în caz de tratament de lungă durată.

Pacienţii cu glaucom cu unghi deschis cronic pot fi trataţi cu precauţie cu levodopa/carbidopa, cu condiţia ca presiunea intraoculară să fie bine controlată şi pacienţii atent monitorizaţi în ceea ce priveşte modificările presiunii intraoculare în timpul tratamentului.

La pacienții cu infarct miocardic în antecedente și care prezintă aritmii reziduale atriale, nodale sau ventriculare, levodopa/carbidopa se administrează cu prudență. Funcția cardiacă trebuie monitorizată cu atenție deosebită la astfel de pacienți în timpul perioadei de ajustare inițială a dozei.

Melanom Studiile epidemiologice au arătat că pacienții cu boală Parkinson prezintă un risc mai mare (de 2 până la aproximativ 6 ori mai mare) de a dezvolta melanom, comparativ cu populația generală. Nu este clar dacă riscul crescut observat este din cauza bolii Parkinson sau altor factori, cum ar fi medicamentele utilizate pentru a trata boala Parkinson.

Din motivele menționate mai sus, se recomandă examinări periodice ale pielii la pacienții tratați cu levodopa/carbidopa pentru orice indicație, în vederea depistării eventualei apariții de melanom. În mod ideal, examinările periodice ale pielii ar trebui efectuate de personal calificat corespunzător (de exemplu, medic dermatolog).

Dacă este necesară anestezia generală, tratamentul cu levodopa/carbidopa poate fi continuat atât timp cât pacientului i se poate permite să ia lichide și medicamente pe cale orală. Dacă tratamentul este întrerupt temporar, se poate relua administrarea la aceeași doză zilnică de îndată ce administrarea medicamentelor pe cale orală redevine posibilă.

Sindromul de dereglare a dopaminei (SDD) este o tulburare de tipul dependenței care duce la utilizarea excesivă a medicamentului, observată la unii pacienți tratați cu levodopa/carbidopa. Înainte de inițierea tratamentului, pacienții și persoanele care asigură îngrijirea acestora trebuie atenționați cu privire la riscul potențial de apariție a SDD (vezi, de asemenea, pct. 4.8).

Tulburări ale controlului impulsurilor Pacienții trebuie monitorizați regulat pentru dezvoltarea de tulburări ale controlului impulsurilor. Pacienții și îngrijitorii trebuie să fie conștientizaţi de faptul că simptomele comportamentale ale tulburărilor de control al impulsurilor, inclusiv dependenţa patologică de jocurile de noroc, creşterea libidoului, hipersexualitatea, a cheltui sau a cumpăra în mod compulsiv, creştere necontrolată a apetitului si consumul compulsiv de alimente, pot apărea la pacienţii trataţi cu agonişti ai dopaminei și/sau alte tratamente dopaminergice cu medicamente care conţin levodopa, inclusiv levodopa/carbidopa. Dacă apar astfel de simptome, se recomandă reevaluarea tratamentului.

Teste de laborator Pot să apară anomalii tranzitorii ale parametrilor de laborator, dar nu au fost asociate cu dovezi clinice de boală. Aceste anomalii includ creșteri ale concentraţiilor sanguine de azot ureic, AST (SGOT), ALT (SGPT), LDH, bilirubină, creatinină, acid uric și fosfatază alcalină.

În mod obișnuit, concentraţiile sanguine de azot ureic, creatinină și acidul uric, sunt mai scăzute în timpul administrării de levodopa/carbidopa, decât în cazul tratamentului doar cu levodopa.

Scădere a valorilor hemoglobinei şi hematocritului; glicemie crescută; a fost raportată prezenţa leucocitelor, bacteriilor și sângelui în urină.

Au fost raportate rezultate pozitive la testul Coombs, atât pentru tratamentul cu levodopa/carbidopa, cât şi pentru cel numai cu levodopa, dar anemia hemolitică este extrem de rară.

Levodopa/carbidopa poate cauza rezultate fals pozitive în cazul testului urinar pentru cetone cu bandelete de testare, această reacţie nefiind modificată prin fierberea mostrei de urină. Utilizarea metodelor cu glucozoxidază poate furniza rezultate fals negative privind glucozuria.

Efectele secundare care apar frecvent la levodopa/carbidopa sunt cele datorate activității neurofarmacologice centrale a dopaminei. Aceste reacții pot fi de obicei diminuate prin reducerea dozei. Cele mai frecvente sunt dischineziile, inclusiv mișcări coreiforme, distonice și alte mișcări

involuntare și greață. Spasmele musculare și blefarospasmul pot fi luate ca semne precoce pentru a lua în considerare reducerea dozei.

Tulburări metabolice și de nutriție Frecvente: anorexie.

Tulburări psihice Frecvente: vise anormale, halucinații, depresie cu sau fără dezvoltarea tendințelor suicidare, confuzie. Mai puțin frecvente: agitație. Rare: episoade psihotice, incluzând iluzii și ideație paranoidă, creșterea libidoului.

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: episoade bradikinetice (fenomenul „pornire-oprire”), amețeli, somnolență, inclusiv foarte rar somnolență excesivă în timpul zilei și episoade de instalare bruscă a somnului, parestezii. Mai puțin frecvente: sincopă Rare: demenţă, sindrom neuroleptic malign (vezi pct. 4.4). Rareori au apărut convulsii; cu toate acestea, nu a fost stabilită o relație cauzală cu levodopa/carbidopa.

Tulburări cardiace Frecvente: palpitații. Rare: aritmii cardiace.

Tulburări vasculare Frecvente: tulburări care apar în poziție ortostatică, inclusiv episoade hipotensive. Rare: hipertensiune arterială, flebită.

Tulburări generale și la nivelul locului de administrare Frecvente: dureri în piept.

Tulburări gastrointestinale Frecvente: diaree, vărsături. Rare: sângerări gastrointestinale, apariția ulcerului duodenal, saliva de culoare neagră.

Tulburări hematologice şi limfatice Rare: leucopenie, anemie hemolitică și non-hemolitică, trombocitopenie, agranulocitoză.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Frecvente: dispnee.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Mai puțin frecvente: urticarie. Rare: angioedem, prurit, purpura Henoch-Schönlein, alopecie, erupții tranzitorii, transpirație închisă la culoare.

Tulburări renale şi ale căilor urinare Rare: urină închisă la culoare.

Alte reacţii adverse care au fost raportate în cazul tratamentului cu levodopa sau levodopa/carbidopa şi care, prin urmare, pot reprezenta potenţiale reacţii adverse ale tratamentului cu Aledov, includ:

Tumori benigne, maligne și nespecificate (inclusiv chisturi și polipi)

Melanomul malign (vezi pct. 4.3).

Tulburări gastrointestinale Gură uscată, sialoree, disfagie, sughiț, dispepsie, dureri abdominale și disconfort, constipație, flatulență, senzație de arsură a limbii.

Tulburări metabolice și de nutriție Creștere sau pierdere în greutate.

Tulburări psihice Anxietate, dezorientare, euforie, insomnie, bruxism, sindrom de dereglare a dopaminei (SDD).

Sindrom de dereglare a dopaminei (SDD) este o tulburare de tipul dependenței observată la unii pacienți tratați cu levodopa/carbidopa. Pacienții afectați prezintă un model compulsiv de a consuma în mod abuziv de medicamente dopaminergice peste dozele adecvate pentru a controla simptomele motorii, care în unele cazuri poate duce la diskinezii severe (vezi și pct. 4.4).

Tulburări legate de controlul impulsurilor: dependența patologică (compulsivă) de jocuri de noroc, creștere a libidoului, hipersexualitate, dependența compulsivă de a cheltui sau de a cumpăra, apetitul alimentar excesiv sau apetitul alimentar compulsiv, pot apărea la pacienţii trataţi cu agonişti ai dopaminei şi/sau alte tratamente dopaminergice ce conțin levodopa, inclusiv levodopa/carbidopa (vezi pct. 4.4)

Tulburări ale sistemului nervos Gust amar, scăderea a clarității mentale, ataxie, amorțeală, accentuarea tremorului la nivelul mâinilor, activarea unui sindrom Horner latent, tulburări extrapiramidale și de mișcare, leșin, cefalee, senzație de stimulare.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Transpirație crescută.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Crampe musculare, trismus.

Tulburări oculare Diplopie, vedere încețoșată, dilatație pulilară, crize oculogire.

Tulburări vasculare Bufeuri, înroșire.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Răgușeală, ritmuri respiratorii neobișnuite.

Tulburări renale şi ale căilor urinare Retenție urinară, incontinență urinară.

Tulburări ale aparatului genital şi sânului Priapism.

Tulburări generale și la nivelul locului de administrare Stare de slăbiciune, astenie, oboseală, stare de rău, edem, anomalii de mers.

Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate Leșin.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată direct la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro