Hidrocortizon Atb 10 mg

Doze Doza trebuie individualizată în funcție de răspunsul pacientului. Trebuie utilizată cea mai mică doză posibilă.

Monitorizarea răspunsului clinic este necesară și pacienții trebuie supravegheați îndeaproape pentru semne, care ar putea necesita ajustarea dozei, inclusiv modificări ale stării clinice, care rezultă din remisiile sau exacerbările bolii, răspunsul individual la medicament și efectul stresului (de exemplu,

intervenții chirurgicale, infecții, traumatisme). În timpul stresului, poate fi necesară creșterea temporară a dozei.

Terapia de substituție Insuficiență suprarenală:

• Adulți: 15-25 mg/zi, de obicei, împărțită în două sau trei doze zilnice.
• Copii și adolescenți: 8-10 mg/m2/zi, ajustată în funcție de răspuns și distribuită pe trei până la patru doze zilnice.

Terapia inhibitorie Hiperplazia suprarenală congenitală (HSC):

• Adulți: 15-25 mg pe m²/zi, de obicei, împărțită în două sau trei doze zilnice.
• Copii și adolescenți: 10-15 mg/m2/zi, de obicei, distribuită pe trei până la patru doze zilnice.

Prima doză de dimineață ar trebui să fie mai mare decât a doua doză de seară, simulând astfel ritmul diurn normal al secreţiei de cortizol. Dacă încă există o activitate reziduală a cortexului suprarenal, pot fi suficiente doze mai mici.

În situațiile în care organismul este expus la stres fizic și/sau psihic excesiv, pacienții pot avea nevoie de o doză crescută, mai ales după-amiaza sau seara.

Înainte de o intervenție chirurgicală, pe durata persistenței unor traumatisme sau afecțiuni grave la pacienți cu insuficiență suprarenală cunoscută sau cu rezervă suprarenală incertă Înainte de intervenția chirurgicală, medicii anesteziști trebuie informați dacă pacientul este tratat în prezent sau a fost tratat în antecedente cu corticosteroizi.

În situații mai puțin severe când nu este necesară administrarea parenterală de hidrocortizon, de exemplu infecții ușoare, febră moderată de orice etiologie și situații stresante, cum ar fi intervenții chirurgicale minore, doza zilnică de substituție ar trebui crescută temporar; doza zilnică totală de Hidrocortizon Atb trebuie crescută prin dublarea sau triplarea dozei uzuale. În timpul bolilor intercurente, trebuie să se cunoască foarte bine riscul de apariție a insuficienței suprarenale acute. După încheierea episodului de boală intercurentă, pacienții pot reveni la administrarea dozei de întreținere uzuale.

În situații severe, este necesară o creștere imediată a dozei iar administrarea orală trebuie înlocuită cu tratament parenteral. Administrarea parenterală a hidrocortizonului este justificată în timpul episoadelor tranzitorii de boală, cum ar fi infecții severe, în special gastroenterită asociată cu vărsături și/sau diaree, febră mare de orice etiologie sau stres fizic deosebit, cum ar fi, de exemplu, accidente grave și intervenții chirurgicale sub anestezie generală. Când este necesar tratament parenteral, pacientul trebuie tratat într-o unitate cu mijloace de resuscitare în caz de evoluție a crizei suprarenale.

Populații speciale

Vârstnici În caz de greutate corporală scăzută asociată vârstei, se recomandă monitorizarea răspunsului clinic, iar doza zilnică poate fi ajustată până la o doză mai mică.

Insuficiență renală Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată. În cazul pacienților cu insuficiență renală severă, se recomandă monitorizarea răspunsului clinic și poate fi necesară ajustarea dozei, vezi pct. 5.2.

Insuficiență hepatică Nu este necesară ajustarea dozei în cazul insuficienței hepatice ușoare până la moderate. În cazul pacienților cu insuficienţă hepatică severă, masa funcţională a ficatului scade şi astfel și capacitatea de metabolizare a hidrocortizonului. Prin urmare, se recomandă monitorizarea răspunsului clinic și poate fi necesară ajustarea dozei, vezi pct. 5.2.

Mod de administrare: Comprimatele sunt înghițite cu apǎ, în timpul mesei sau imediat după masă. Terapia de substituție pentru insuficiența suprarenală și tratamentul HSC sunt de obicei pe viață. Pentru copii cu vârsta sub 6 ani, comprimatul poate fi sfǎrâmat și amestecat cu alimente.

Criza suprarenală În cazul în care un pacient prezintă vărsături sau are o stare de rău, administrarea parenterală a hidrocortizonului trebuie inițiată imediat, fiind necesar ca persoanele care au grijă de pacienți să fie instruite în ceea ce privește administrarea acestuia în situații de urgență. Întreruperea bruscă a terapiei cu Hidrocortizon Atb riscă să declanșeze o criză suprarenală și deces. Insuficiența corticosuprarenală secundară indusă de medicament poate fi consecința opririi prea bruște a corticoterapiei, iar riscul de apariție poate fi diminuat prin reducerea treptată a dozelor. Acest tip de insuficiență relativă poate persista luni de zile după întreruperea terapiei; prin urmare, în orice situație de stres care survine în această perioadă, se va relua terapia cu corticosteroizi.

Imunizare Terapiile de substituție cu corticosteroizi pentru persoanele cu insuficiență suprarenală nu provoacă imunosupresie și, prin urmare, administrarea de vaccinuri cu virus viu-atenuat nu este contraindicată.

Infecții Dozele de substituție de hidrocortizon nu ar trebui să crească probabilitatea de apariție a infecțiilor, însă toate infecțiile trebuie tratate cu seriozitate, iar ajustarea dozei este necesară în situațiile de stres (vezi pct. 4.2). În timpul infecțiilor, pacienții cu insuficiență suprarenală sunt expuși riscului de apariție a crizei suprarenale care pune viața în pericol, prin urmare, se va acorda atenția cuvenită depistării infecțiilor și se va solicita cât mai repede consultul unui specialist.

Utilizarea unor doze mai mari de hidrocortizon decât cele uzuale Dozele mari (supra-fiziologice) de hidrocortizon pot cauza creșterea tensiunii arteriale, retenția hidrosalină și creșterea excreției de potasiu. Tratamentul pe termen lung cu doze de hidrocortizon mai mari decât dozele fiziologice poate duce la caracteristici clinice asemănătoare sindromului Cushing, cu adipozitate crescută, obezitate abdominală, hipertensiune arterială și diabet zaharat determinând astfel un risc crescut de morbiditate și mortalitate cardiovasculară. Vârsta înaintată și indicele scăzut al masei corporale sunt factori de risc cunoscuți pentru reacțiile adverse frecvente la administrarea dozelor farmacologice de glucocorticoizi, cum ar fi osteoporoză, subțiere a pielii, diabet zaharat, hipertensiune arterială și susceptibilitate crescută la infecții.

Reacții adverse la corticoterapia de substituție Majoritatea reacțiilor adverse la corticoterapie sunt corelate cu doza și cu durata de expunere la tratament. Prin urmare, probabilitatea de apariție a reacțiilor adverse este mai mică atunci când corticoterapia este utilizată cu rol de substituție. Corticoterapia poate provoca întârzierea creșterii în perioada de sugar, în copilărie și adolescență; aceasta poate avea un caracter ireversibil. Pentru tratament trebuie să se utilizeze numai doza minimă necesară pentru obținerea răspunsului clinic intenționat și, când se poate reduce doza, scăderea va fi efectuată treptat. Creșterea excesivă în greutate, în contextul scăderii ratei de creștere în înălțime sau al

prezenței altor semne sau simptome ale sindromului Cushing sunt sugestive pentru utilizarea unor doze prea mari ale glucocorticoterapiei de substituție. Sugarii necesită evaluare frecventă și trebuie monitorizați la interval de minimum 3-4 luni, în vederea determinării ratei de creștere, valorilor tensiunii arteriale și stării generale de bine. Pot exista consecințe asupra densității minerale osoase la copiii la care se utilizează doze mai mari ale corticoterapiei de substituție. Se vor utiliza dozele minime de corticosteroid adecvate în funcție de răspunsul individual al fiecărui pacient în parte. Toți glucocorticoizii cresc excreția de calciu și reduc rata de remodelare osoasă. S-a constatat că pacienții cu insuficiență suprarenală care urmează terapie de substituție cu glucocorticoizi pe termen lung au o densitate minerală osoasă redusă.

Pacienții și/sau persoanele care au grijă de aceștia trebuie avertizate că pot surveni reacții adverse psihice potențial severe; euforia, mania, psihoza însoțită de halucinații și delirul au fost observate la pacienții adulți tratați cu terapie de substituție cu hidrocortizon (vezi pct. 4.8). În general, simptomele survin în interval de câteva zile sau săptămâni după inițierea tratamentului. Riscul poate fi crescut în condițiile utilizării unor doze mari/expunerii sistemice prelungite (vezi și pct. 4.5), însă dozele utilizate nu permit anticiparea debutului, tipului, severității sau duratei reacțiilor. Majoritatea reacțiilor se remit după reducerea dozelor sau oprirea administrării, însă poate fi necesar un tratament specific. Pacienții/persoanele care au grijă de aceștia trebuie încurajate să se adreseze medicului dacă apar simptome psihice îngrijorătoare, în special dacă se suspectează prezența unei dispoziții depresive sau a ideației suicidare. Cu toate că aceste reacții au fost rareori raportate, pacienții/persoanele care au grijă de aceștia trebuie să fie atente și la tulburările psihice care pot apărea în timpul sau imediat după reducerea treptată a dozelor/oprirea corticoterapiei sistemice.

Reacțiile anafilactoide au survenit rareori la pacienții tratați cu corticoterapie, mai ales atunci când pacientul a prezentat în antecedente alergii la medicamente.

Tulburări de vedere În cazul utilizării sistemice și topice de corticosteroizi pot apărea tulburări de vedere. Dacă pacientul prezintă simptome ca vedere încețoșată sau alte tulburări de vedere, trebuie luată în considerare trimiterea la un medic oftalmolog, pentru evaluarea cauzelor posibile, care pot include: cataractă, glaucom sau afecțiuni rare precum corioretinopatia seroasă centrală (CSCR), care au fost raportate după tratament cu corticosteroizi sistemici și topici.

Maturizare sexuală accelerată Adolescenții cu HSC pot prezenta o maturizare sexuală accelerată. Pacienții trebuie monitorizați îndeaproape; iar dacă sunt prezente semne de pubertate precoce sau de maturizare sexuală accelerată, trebuie luată în considerare o creștere a dozei. Se recomandă monitorizarea atentă și regulată a pacienților adolescenți, cu ajustarea dozei în funcție de răspunsul individual al pacientului.

Funcția tiroidiană Pacienții cu insuficiență suprarenală trebuie monitorizați pentru detectarea disfuncției tiroidiene, întrucât atât hipotiroidismul cât și hipertiroidismul pot influența considerabil expunerea la hidrocortizonul administrat.

Paralizia periodică tireotoxică (PPT) poate să apară la pacienții cu hipertiroidism și cu hipokaliemie indusă de hidrocortizon. PPT trebuie suspectată la pacienții tratați cu hidrocortizon care prezintă semne sau simptome de slăbiciune musculară, în special la pacienții cu hipertiroidism.

Dacă se suspectează PPT, valorile potasiului din sânge trebuie monitorizate imediat și gestionate adecvat pentru a asigura restabilirea valorilor normale ale potasiului în sânge.

Cardiomiopatia hipertrofică a fost raportată după administrarea de hidrocortizon la copiii născuți prematur, prin urmare trebuie efectuate evaluarea diagnostică corespunzătoare și monitorizarea funcției și structurii cardiace.

Lactoză Pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit total de lactază sau malabsorbție la glucoză și galactoză nu trebuie să ia acest medicament.

Următoarele reacții adverse au fost raportate în literatura științifică pentru alte medicamente cu hidrocortizon, atunci când sunt administrate ca terapie de substituție pentru insuficiența suprarenală la pacienții adulți.

• Vezi pct. 4.4. Din datele obținute anterior, la cohortele de adulți tratați din copilărie pentru HSC, s-a constatat scăderea densității minerale osoase, incidență crescută a fracturilor și rate întârziate de creștere (vezi pct. 4.4) – nu se știe cu certitudine dacă acestea se corelează cu tratamentul cu hidrocortizon utilizat în cadrul schemelor actuale de substituție hormonală.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro