Ibuprofen Dr. Max 20 mg/ml
Suspensie orală · DCI: Ibuprofenum
Acest medicament conține ibuprofen.
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.
Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.
Acest medicament conține ibuprofen. Ibuprofenul face parte dintr-o clasă de medicamente cunoscute sub numele de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) care ameliorează durerea, reduc inflamația şi scad temperatura atunci când aveți febră.
Ibuprofen Dr. Max se administrează la copii cu vârsta de 3 luni și peste (cu greutatea mai mare de 5 kg) pentru tratamentul simptomatic pe termen scurt al:
- durerilor ușoare până la moderate, cum sunt durerile de cap și durerile de dinți,
- febrei,
- stării de febrilitate și durerilor asociate cu răceala și gripa.
Ibuprofen Dr. Max este indicat pentru utilizare la copii cu vârsta de 3 luni și peste (cu greutatea mai mare de 5 kg).
Tratamentul simptomatic pe termen scurt al durerilor ușoare până la moderate și al febrei.
Tratamentul simptomatic pe termen scurt al durerilor și stărilor de febrilitate asociate cu răceala obişnuită și gripa.
Informația pentru pacient nu este disponibilă; consultați Prospectul oficial.
- Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
- Pacienți care au prezentat reacții de hipersensibilitate în antecedente (de exemplu, astm bronșic, rinită, angioedem sau urticarie) ca urmare a administrării acidului acetilsalicilic sau a altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene.
- Ulcer gastric sau duodenal activ sau antecedente de ulcer/sângerare gastro-intestinală recurentă (două sau mai multe episoade distincte de ulcerație sau sângerare dovedită).
- Antecedente de hemoragie sau perforație gastro-intestinală asociate cu tratamentul anterior cu AINS.
- Insuficiență cardiacă (clasa IV NYHA), insuficiență renală sau insuficiență hepatică severă (vezi pct. 4.4).
- Diateză hemoragică și tulburări de coagulare.
- Deshidratare severă (cauzată de vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide).
- Hemoragii cerebrovasculare sau alte hemoragii active.
- Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
Efectele Ibuprofen Dr. Max și efectele altor medicamente pe care le luați în același timp pot interacționa. Spuneți medicului dumneavoastră sau farmacistului în cazul în care copilul dumneavoastră ia, a luat recent sau s-ar putea să ia orice alte medicamente, inclusiv cele eliberate fără prescripție medicală, în special:
- acid acetilsalicilic, alte AINS, inclusiv inhibitori COX-2 (de exemplu, celecoxib), medicamente care afectează coagularea sângelui (de exemplu, warfarină), antiagregante plachetare (de exemplu, ticlopidină), corticosteroizi și medicamente utilizate în tratamentul depresiei, denumite ISRS (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei), care cresc riscul de apariție al reacțiilor adverse gastro-intestinale, inclusiv sângerări și ulcere gastrice;
- digoxină (pentru tratamentul bolilor de inimă), litiu (pentru tratamentul bolilor psihice) și fenitoină (pentru tratamentul epilepsiei), deoarece ibuprofenul poate crește concentrațiile acestora în sânge, iar efectul acestor medicamente poate fi potenţat;
- acid acetilsalicilic, deoarece efectul de subțiere a sângelui poate fi afectat;
- medicamente care reduc tensiunea arterială mare (inhibitori ai ECA, cum este captoprilul, beta-blocante, cum este atenololul, antagoniști ai receptorilor angiotensinei-II, cum este losartanul) și medicamente pentru creșterea eliminării lichidelor (diuretice), deoarece ibuprofenul poate diminua efectele acestor medicamente, iar diureticele pot crește riscul de afectare a rinichilor;
- metotrexat (un medicament pentru cancer sau reumatism), deoarece eliminarea metotrexatului poate fi redusă; medicamente pentru diabetul zaharat (derivați de sulfoniluree), deoarece efectul acestora poate fi potențat; au fost raportate rar cazuri de hipoglicemie (scăderea glicemiei) la administrarea concomitentă a acestor medicamente;
- tacrolimus și ciclosporină (pentru tratamentul bolilor de piele sau după transplant), deoarece poate apărea afectarea rinichilor;
- mifepristonă (medicament pentru întreruperea sarcinii), deoarece efectul mifepristonei poate fi redus;
- zidovudină (un medicament pentru tratamentul HIV/SIDA), deoarece utilizarea ibuprofenului poate duce la un risc crescut de sângerare la nivelul articulațiilor sau de sângerare care determină umflături la pacienţii HIV(+) cu hemofilie;
- antibiotice din clasa chinolonelor, deoarece riscul de apariţie a convulsiilor poate fi crescut;
- antibiotice aminoglicozidice, deoarece eliminarea acestora poate fi prelungită;
- inhibitori ai CYP2C9 (voriconazol sau fluconazol, utilizați pentru infecții fungice), deoarece pot crește efectul ibuprofenului;
- colestiramină (utilizată pentru scăderea colesterolului), deoarece poate reduce rata de absorbție a ibuprofenului;
- produse care conțin Ginkgo biloba (medicamente pe bază de plante), deoarece pot crește riscul de sângerare.
De asemenea, unele medicamente pot să influenţeze sau să fie influenţate de tratamentul cu Ibuprofen Dr. Max. Prin urmare, trebuie să solicitați întotdeauna sfatul medicului dumneavoastră sau al farmacistului înainte de a utiliza Ibuprofen Dr. Max împreună cu alte medicamente.
Ibuprofen Dr. Max împreună cu alcool Consumul de alcool trebuie evitat, deoarece acesta crește riscul de apariție a reacţiilor adverse.
La unii pacienți au apărut interacțiuni când următoarele medicamente au fost administrate concomitent:
Acid acetilsalicilic: În general, nu se recomandă administrarea concomitentă a ibuprofenului cu acidul acetilsalicilic, din cauza potențialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse, cu excepția cazului în care doze mici de acid acetilsalicilic (nu mai mult de 75 mg pe zi) au fost recomandate de către un medic. Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare, atunci când acestea sunt administrate concomitent. Deși există incertitudini cu privire la extrapolarea acestor date la situația clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca utilizarea regulată, pe termen lung a ibuprofenului, să reducă efectul cardioprotector al dozelor mici de acid acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen este posibil să nu aibă niciun efect relevant din punct de vedere clinic (vezi pct. 5.1).
Alte AINS, inclusiv salicilații și inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei-2: Trebuie evitată administrarea concomitentă a ibuprofenului cu alte AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi ai COX-2, deoarece aceasta poate potența efectele acestora (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante: AINS pot crește efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).
Antihipertensive (inhibitori ai ECA, beta-blocante, antagoniști ai receptorilor angiotensinei-II) și diuretice: AINS pot reduce efectul acestor medicamente. Diureticele pot crește riscul de nefrotoxicitate al AINS. La unii pacienți cu funcție renală afectată (de exemplu, pacienți deshidratați sau pacienți vârstnici cu insuficiență renală), utilizarea concomitentă a unui inhibitor al ECA, beta-blocant sau antagonist al receptorilor angiotensinei II și a substanțelor care inhibă ciclooxigenaza, duce la afectarea suplimentară a funcției renale, inclusiv la posibilitatea de apariţie a insuficienței renale acute, care este de obicei reversibilă. Prin urmare, este necesară prudență când se utilizează această administrare concomitentă, în special la vârstnici. Pacienții trebuie să fie bine hidratați și trebuie avută în vedere monitorizarea funcției renale la începutul tratamentului concomitent și, ulterior, la intervale regulate.
Corticosteroizi: Ibuprofenul trebuie utilizat cu prudență concomitent cu corticosteroizi, deoarece riscul de apariție a reacţiilor adverse poate fi crescut, în special la nivelul tractului gastro-intestinal (ulcerații sau hemoragii gastro-intestinale) (vezi pct. 4.4).
Antiagregante plachetare și inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de sângerări gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
Glicozide cardiotonice: AINS pot exacerba insuficiența cardiacă, pot reduce RFG și pot crește concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiotonice (de exemplu, digoxină).
Litiu: Administrarea concomitentă a ibuprofenului cu medicamente care conțin litiu poate duce la creșterea concentraţiilor plasmatice de litiu.
Fenitoină: AINS pot încetini eliminarea fenitoinei.
Metotrexat: AINS pot inhiba secreția tubulară a metotrexatului și pot scădea clearance-ul metotrexatului. Administrarea de ibuprofen în interval de 24 de ore înainte sau după administrarea de metotrexat poate duce la o concentrație plasmatică crescută de metotrexat și la o creștere a efectelor toxice ale acestuia. Prin urmare, trebuie evitată utilizarea concomitentă a AINS și a dozelor mari de metotrexat. De asemenea, trebuie luat în considerare potențialul risc de interacțiuni în cazul tratamentului cu doze mici de metotrexat, în special la pacienții cu insuficiență renală. În caz de tratament concomitent, funcția renală trebuie monitorizată.
Ciclosporină: Risc crescut de nefrotoxicitate atunci când se administrează concomitent cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene.
Mifepristonă: AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile după administrarea mifepristonei, deoarece AINS pot reduce efectul mifepristonei.
Tacrolimus: Posibil risc crescut de nefrotoxicitate atunci când AINS sunt administrate concomitent cu tacrolimus.
Zidovudină: Risc crescut de toxicitate hematologică atunci când AINS sunt administrate împreună cu zidovudină. Există dovezi ale riscului crescut de apariție a hemartrozei și a hematomului la pacienții HIV (+) cu hemofilie cărora li se administrează tratament concomitent cu zidovudină și ibuprofen.
Antibiotice din clasa chinolonelor: Datele obținute din studiile la animale indică faptul că AINS pot crește riscul de convulsii asociate cu administrarea antibioticelor din clasa chinolonelor. Pacienții cărora li se administrează AINS concomitent cu chinolone pot avea un risc crescut de apariţie a convulsiilor.
Derivați de sulfoniluree: AINS pot crește efectul hipoglicemiant al derivaților de sulfoniluree. Au fost raportate cazuri rare de hipoglicemie la pacienții tratați cu derivați de sulfoniluree care au luat ibuprofen.
Aminoglicozide: AINS pot încetini eliminarea aminoglicozidelor.
Inhibitori ai CYP2C9: Administrarea concomitentă de ibuprofen cu inhibitori ai CYP2C9 poate crește expunerea la ibuprofen (un substrat al CYP2C9). Într-un studiu cu voriconazol și fluconazol (inhibitori ai CYP2C9), s-a demonstrat o creștere a expunerii la S(+)-ibuprofen cu aproximativ 80% până la 100%. Reducerea dozei de ibuprofen trebuie luată în considerare când se administrează concomitent inhibitori potenți ai CYP2C9, în special atunci când se administrează doze mari de ibuprofen, fie cu voriconazol, fie cu fluconazol.
Colestiramină: Tratamentul concomitent cu colestiramină și ibuprofen duce la o absorbție prelungită și redusă (25%) a ibuprofenului. Medicamentele trebuie administrate la interval de cel puțin două ore.
Extracte din plante: Ginkgo biloba poate potența riscul de sângerare în caz de tratament concomitent cu AINS.
Alcool: Trebuie evitată administrarea ibuprofenului la persoanele care consumă cronic alcool (14-20 de băuturi/săptămână sau mai mult), din cauza riscului crescut de reacţii adverse gastro-intestinale semnificative, inclusiv hemoragii.
Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți gravidă, adresați-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina Nu luați Ibuprofen Dr. Max dacă sunteţi în ultimele 3 luni de sarcină, deoarece acesta poate dăuna fătului sau poate cauza probleme la naștere. Poate cauza probleme la nivelul rinichilor și inimii fătului. Poate influenţa tendința de sângerare în cazul dumneavoastră și al copilului dumneavoastră și poate determina apariţia întârziată a travaliului sau prelungirea acestuia. Nu trebuie să luați Ibuprofen Dr. Max în primele 6 luni de sarcină decât dacă este absolut necesar și este recomandat de către medicul dumneavoastră. Dacă aveți nevoie de tratament în această perioadă sau în timp ce încercați să rămâneți gravidă, trebuie utilizată cea mai mică doză, pentru cea mai scurtă perioadă posibilă. Dacă se administrează mai mult de câteva zile, începând cu săptămâna 20 de sarcină, Ibuprofen Dr. Max poate cauza probleme la nivelul rinichilor fătului dumneavoastră, ceea ce poate duce la niveluri scăzute ale lichidului amniotic care înconjoară copilul (oligohidramnios) sau la îngustarea unui vas de sânge (ductul arterial) de la nivelul inimii copilului. Dacă aveți nevoie de tratament mai mult de câteva zile, medicul dumneavoastră vă poate recomanda monitorizare suplimentară.
Alăptarea Doar cantități mici de ibuprofen și de produși de descompunere ai acestuia trec în laptele matern. Acest medicament poate fi administrat în timpul alăptării dacă este utilizat în doza recomandată și
pentru cea mai scurtă perioadă de timp posibilă. Tratamentul de lungă durată nu este recomandat la mamele care alăptează.
Fertilitatea Ibuprofen Dr. Max face parte dintr-o clasă de medicamente care pot afecta fertilitatea la femei. Acest efect este reversibil la încetarea tratamentului. Prin urmare, utilizarea ibuprofenului nu este recomandată la femeile care încearcă să rămână gravide sau care au probleme în a rămâne gravide.
Sarcina Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea efecte negative asupra sarcinii și/sau dezvoltării embrionare/fetale. Datele obţinute din studii epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan și de malformații cardiace și gastroschizis după administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformație cardiovasculară a crescut de la mai puțin de 1% până la aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul crește odată cu doza și durata tratamentului.
La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine duce la creșterea pierderilor pre-și post-implantare și a letalității embrionare-fetale. În plus, au fost raportate incidențe crescute ale diverselor malformații, inclusiv cardiovasculare, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de organogeneză.
Începând cu săptămâna 20 de sarcină, utilizarea ibuprofenului poate provoca oligohidramnios, care apare în caz de disfuncție renală fetală. Acesta poate apărea la scurt timp după inițierea tratamentului și, de obicei, este reversibil după întreruperea tratamentului. În plus, au fost raportate cazuri de constricție a ductului arterial în urma tratamentului în timpul celui de-al doilea trimestru, dintre care majoritatea s-au remis după întreruperea tratamentului. Prin urmare, în timpul primului și celui de-al doilea trimestru de sarcină, ibuprofenul nu trebuie administrat decât dacă este absolut necesar. Dacă ibuprofenul este utilizat de către o femeie care încearcă să rămână gravidă sau care este în primul sau al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie menținută cât mai mică, iar durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil. Monitorizarea prenatală pentru depistarea oligohidramniosului și a constricției ductului arterial trebuie luată în considerare după expunerea la ibuprofen timp de câteva zile începând cu săptămâna 20 de sarcină. Administrarea ibuprofenului trebuie întreruptă dacă se constată oligohidramnios sau constricția ductului arterial.
În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toți inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (constricție/închidere prematură a ductului arterial și hipertensiune pulmonară);
- disfuncție renală (vezi mai sus);
mama și nou-născutul, la sfârșitul sarcinii, la:
- posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate apărea chiar și la doze foarte mici;
- inhibare a contracțiilor uterine, având ca rezultat întârzierea sau prelungirea travaliului.
În consecință, ibuprofenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3).
Alăptarea Ibuprofenul este excretat în laptele matern, dar la doze terapeutice, în timpul tratamentului pe termen scurt, riscul de influență asupra sugarului pare puțin probabil. Dacă, totuși, se prescrie un tratament pe termen lung, trebuie luată în considerare înțărcarea precoce.
Fertilitatea Utilizarea ibuprofenului nu este recomandată la femeile care încearcă să rămână gravide. La femeile care întâmpină dificultăți să rămână gravide sau care sunt supuse unei investigații de infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea administrării ibuprofenului. Există unele dovezi că medicamentele care inhibă sinteza de ciclooxigenază/prostaglandine pot cauza afectarea fertilității femeilor printr-un efect asupra ovulației. Acest efect este reversibil la întreruperea tratamentului.
Ce conține Ibuprofen Dr. Max
- Substanța activă este ibuprofen. Fiecare ml de suspensie orală conține ibuprofen 20 mg.
- Celelalte componente sunt: glicerol, sorbitol lichid (necristalizat) (E 420), gumă xantan, celuloză microcristalină și carmeloză sodică, polisorbat 80, edetat disodic, zaharină sodică, acid citric monohidrat, citrat de sodiu dihidrat, benzoat de sodiu (E 211), emulsie de simeticonă 30 la sută, clorură de sodiu, apă purificată; Aromă de caise care conține: propilenglicol (E 1520), substanță aromatizantă, substanță aromatizantă naturală, ulei de portocale, ulei de lămâie; Aromă de mascare a gustului care conține: maltodextrină din cartofi, componente aromatizante, aspartam (E 951), acesulfam-K (E 950).
Cum arată Ibuprofen Dr. Max și conținutul ambalajului Ibuprofen Dr. Max este o suspensie omogenă, de culoare aproape albă până la maronie, cu miros de caise.
100 ml suspensie orală este disponibilă într-un ambalaj primar reprezentat de un flacon de sticlă brună, neutră, de 125 ml, prevăzut cu un capac cu filet din polipropilenă, cu un sigiliu din polietilenă sau cu un sistem alternativ de închidere securizată pentru copii, prevăzut cu un capac cu filet din polipropilenă vizibil gravat și inel de sigilare şi garnitură. Cutia de carton conține un (1) flacon și o seringă dozatoare gradată din plastic de 5 ml pentru administrare orală. Seringa dozatoare din plastic de 5 ml pentru administrare orală este gradată la 2,5 ml și la 5 ml pentru a facilita măsurarea dozelor.
Deținătorul autorizației de punere pe piață și fabricantul
Deţinătorul autorizației de punere pe piață: Dr. Max Pharma s.r.o. Na Florenci 2116/15 Nové Město 110 00 Praga Republica Cehă
Fabricantul: ALKALOID-INT d.o.o. Šlandrova ulica 4 1231 Ljubljana-Črnuče Republica Slovenă
Acest medicament este autorizat în statele membre ale Spațiului Economic European sub următoarele denumiri comerciale: Republica Cehă Ibuprofen Dr.Max Republica Slovacă Ibuprofen Dr.Max 20 mg/ml perorálna suspenzia Polonia Babyfen România Ibuprofen Dr. Max 20 mg/ml suspensie orală Italia Binofenkid
Acest prospect a fost revizuit în mai 2026.
Fiecare ml de suspensie orală conține ibuprofen 20 mg.
Excipienți cu efect cunoscut: sorbitol (E 420) 210 mg/ml, propilenglicol (E 1520) 2,4 mg/ml, benzoat de sodiu (E 211) 0,1 mg/ml și aspartam (E 951) 0,038 mg/ml.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
Glicerol Sorbitol lichid (necristalizat) (E 420) Gumă xantan Celuloză microcristalină și carmeloză sodică Polisorbat 80 Edetat disodic Zaharină sodică Acid citric monohidrat Citrat de sodiu dihidrat Benzoat de sodiu (E 211) Aromă de caise care conține: Propilenglicol (E 1520) Substanță aromatizantă Substanță aromatizantă naturală Ulei de portocale, Ulei de lămâie Aromă de mascare a gustului care conține: Maltodextrină din cartofi Componente aromatizante Aspartam (E 951) Acesulfam-K (E 950) Emulsie de simeticonă 30 la sută Clorură de sodiu Apă purificată
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
După prima deschidere, suspensia poate fi păstrată timp de 3 luni.
Nu utilizați acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutia de carton și pe etichetă după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
MEDICAMENTELE EXPIRATE ȘI/SAU NEUTILIZATE TREBUIE RETURNATE LA SPITALE PUBLICE SAU PRIVATE.
Nu aruncați niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebați farmacistul cum să aruncați medicamentele pe care nu le mai folosiți. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
Suspensie în ambalaj nedeschis: 3 ani. După prima deschidere, suspensia poate fi păstrată timp de 3 luni.
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.