Letrozol Accord 2,5 mg

Doze Paciente adulte şi vârstnice Doza recomandată de Letrozol Accord este de 2,5 mg o dată pe zi. Nu este necesară ajustarea dozei la pacientele vârstnice.

La pacientele cu boală în stadiu avansat sau metastazată, tratamentul cu Letrozol Accord trebuie continuat până când evoluţia terapeutică favorabilă a tumorii este evidentă.

În schema de tratament adjuvant şi adjuvant extins, se recomandă ca tratamentul cu Letrozol Accord să fie continuat timp de 5 ani sau până la apariţia recăderii, oricare are loc mai întâi.

În schema de tratament adjuvant, poate fi avut în vedere un regim secvenţial de tratament (letrozol 2 ani urmat de tamoxifen 3 ani) (vezi pct. 4.4 şi 5.1).

În schema de tratament neo-adjuvant, tratamentul cu Letrozol Accord poate fi continuat timp de 4 până la 8 luni pentru a stabili reducerea optimă a tumorii. Dacă răspunsul nu este adecvat, tratamentul cu Letrozol Accord trebuie întrerupt şi trebuie programată intervenţia chirurgicală şi/sau discutate cu pacienta alte opţiuni de tratament.

Copii şi adolescenţi Letrozol Accord nu este recomandat pentru administrare la copii şi adolescenţi. Siguranţa şi eficacitatea Letrozol Accord la copii şi adolescenţi cu vârsta de până la 17 ani nu au fost stabilite. Datele disponibile sunt limitate şi nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Insuficienţă renală Nu este necesară ajustarea dozei de Letrozol Accord la pacientele cu insuficienţă renală şi clearance al creatininei ≥ 10 ml/minut. Datele referitoare la cazurile de administrare a medicamentului şi clearance al creatininei sub 10 ml/minut sunt insuficiente (vezi pct. 4.4 şi 5.2 ).

Insuficienţă hepatică Nu este necesară ajustarea dozei de Letrozol Accord la pacientele cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (Child-Pugh A sau B). Datele disponibile la pacientele cu insuficienţă hepatică severă sunt insuficiente. Pacientele cu insuficienţă hepatică severă (Child-Pugh C) necesită o supraveghere atentă (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Mod de administrare Letrozol Accord trebuie administrat pe cale orală, cu sau fără alimente.

O doză uitată trebuie administrată imediat ce pacienta își amintește de aceasta.Totuși, dacă este aproape ora la care se administrează doza următoare (în 2 sau 3 ore), doza uitată trebuie omisă, iar pacienta trebuie să reia programul normal de administrare. Nu trebuie administrate doze duble deoarece, la administrarea unor doze zilnice peste doza recomandată de 2,5 mg, s-a observat o supraproporționalitate a expunerii sistemice (vzi pct. 5.2).

Menopauză La pacientele al căror status de menopuază nu este clar, trebuie măsurate concentraţiile plasmatice ale hormonului luteinizant (LH), hormonului de stimulare a foliculilor (FSH) și/sau ale estradiolului, înainte de iniţierea tratamentului cu Letrozol Accord.Numai femeilor aflate în perioada de postmenopauză trebuie să li se administreze Letrozol Accord.

Insuficienţă renală Administrarea de Letrozol Accord nu a fost investigată la un număr suficient de pacienţi cu clearance al creatininei sub 10 ml/min. Raportul risc potenţial/beneficiu trebuie evaluat cu atenţie, înainte de administrarea de letrozol.

Insuficienţă hepatică La pacientele cu insuficienţă hepatică severă (clasă C Child-Pugh), expunerea sistemică şi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare au fost aproximativ dublate, comparativ cu voluntarii sănătoşi. De aceea, aceste paciente, trebuie menținute sub supraveghere atentă (vezi pct. 5.2).

Efecte asupra sistemului osos Letrozol Accord este un medicament potent în ceea ce priveste efectul de scădere a concentraţiei plasmatice de estrogeni. Densitatea minerală osoasă la femeile cu antecedente de osteoporoză și/sau fracturi sau care prezintă risc crescut de apariție a osteoporozei trebuie evaluată prin osteodensitometrie înainte de începerea tratamentului adjuvant și adjuvant extins și trebuie efectuată monitorizarea acestora pentru diagnosticarea precoce a osteoporozei în timpul și după tratamentul cu letrozol. Trebuie început tratamentul sau profilaxia osteoporozei, precum și monitorizarea atentă a acestora. În schema de tratament adjuvant, poate fi avută în vedere o schemă terapeutică secvenţială(administrare de letrozol timp de 2 ani, urmată de administrare de tamoxifen timp de 3 ani) în funcție de profilul de siguranță al pacientei (vezi pct. 4.2, 4.8 și 5.1).

Tendinită și ruptură de tendon Pot apărea tendinite și rupturi de tendon (rar). Trebuie inițiate monitorizarea atentă a pacienților și măsuri adecvate (de exemplu, imobilizare) pentru tendonul afectat (vezi pct. 4.8).

Alte precauții Trebuie evitată administrarea concomitentă a letrozolului cu tamoxifen, alți antiestrogeni sau tratamente care conțin estrogeni, deoarece aceste medicamente pot diminua acțiunea farmacologică a letrozolului (vezi pct. 4.5).

Deoarece comprimatele conțin lactoză, Letrozol Accord nu este recomandat pacienților cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit total de lactază sau malabsorbție la glucoză-galactoză.

Rezumatul profilului de siguranță Frecvența reacțiilor adverse la letrozol se bazează, în principal, pe date colectate din studii clinice.

Până la o treime dintre pacientele tratate cu letrozol, conform schemelor de tratament pentru stadiul metastatic şi aproximativ 80% dintre pacientele la care s-a administrat schema de tratament adjuvant extins au prezentat reacţii adverse. Majoritatea reacţiilor adverse au apărut în primele câteva săptămâni de tratament.

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în cadrul studiilor clinice au fost: bufeurile, hipercolesterolemia, artralgia, oboseala, hipersudorația şi greață.

Reacții adverse suplimentare importante care pot apărea la administrarea letrozolului sunt: evenimente la nivelul scheletului cum sunt osteoporoza și/sau fracturi osoase și evenimente cardiovasculare (inclusiv evenimente cerebrovasculare și tromboembolice). Categoria de frecvență pentru aceste reacții adverse este descrisă în Tabelul 1.

Lista reacțiilor adverse sub forma tabelară Frecvența reacțiilor adverse la letrozol se bazează, în principal, pe date colectate din studii clinice.

Urmatoarele reacții adverse, prezentate în Tabelul 1, au fost raportate din studiile clinice și din experiența de după punerea pe piață a letrozolului:

Unele reacţii adverse au fost raportate cu frecvenţe mult diferite în grupul la care s-a administrat schema de tratament adjuvant. Tabelele de mai jos furnizează informaţii privind diferenţele semnificative dintre letrozol comparativ cu tamoxifen, utilizate în monoterapie şi tratamentul secvenţial cu letrozol-tamoxifen:

Tabelul 2 Tratament adjuvant cu letrozol în monoterapie, comparativ cu tratamentul cu tamoxifen în monoterapie – reacţii adverse cu diferenţe semnificative

Letrozol, rata de incidență Tamoxifen, rata de incidență N=2448 N=2447 În orice În timpul În orice moment În timpul moment tratamentului după tratamentului după (Mediană 5 ani) randomizare (Mediană 5 randomizare (Mediană 8 ani) ani) (Mediană 8 ani) Fractură osoasă 10,2% 14,7% 7,2% 11,4%

Osteoporoză 5,1% 5,1% 2,7% 2,7%

Evenimente 2,1% 3,2% 3,6% 4,6% tromboembolice

Infarct miocardic 1,0% 1,7% 0,5% 1,1%

0,2% Hiperplazia endometrială / cancer 0,4% 2,3% 2,9% endometrial Notă: „În timpul tratamentului” include 30 zile după ultima doză. „În orice moment” include perioada de monitorizare după finalizarea sau întreruperea tratamentului de studiu. Diferențele s-au bazat pe risc relativ și intervale de încredere 95%.

Tabelul 3 Tratament succesiv comparativ cu letrozol în monoterapie – evenimente adverse cu diferenţe semnificative

Letrozol în Letrozol- Tamoxifen monoterapie >tamoxifen >Letrozol

N=1535 N=1527 N=1541 5 ani 2 ani-> 3 ani 2 ani-> 3 ani Fracturi osoase 10,0% 7,7% 9,7%

Endometrial 0,7% 3,4% 1,7% tulburări proliferative Hipercolesterolemie 52,5% 44,2% 40,8%

Bufeuri de căldură 37,6% 41,7% 43,9% Sângerare vaginală 6,3% 9,6% 12,7%

• Semnificativ mai puţine decât la administrarea letrozol în monoterapie Semnificativ mai multe decât la administrarea letrozol în monoterapie Notă: Perioada de raportare este inclusă în durata tratamentului sau într-o perioadă de 30 de zile de la încetarea tratamentului

Descrierea reacţiilor adverse selectate Reacţii adverse cardiace În grupul la care s-a administrat schema de tratament adjuvant, pe lângă datele prezentate în Tabelul 2, au fost raportate următoarele evenimente adverse privind utilizarea de letrozol, respectiv utilizarea de tamoxifen (la o durată medie de tratament de 60 luniplus 30 zile): angină pectorală care necesită intervenţie chirurgicală (1,0% comparativ cu 1,0%); insuficienţă cardiacă (1,1% comparativ cu 0,6%); hipertensiune arterială (5,6% comparativ cu 5,7%); accident vascular cerebral/accident vascular ischemic tranzitoriu (2,1% comparativ cu 1,9%).

În grupul la care s-a administrat schema de tratament adjuvant extins au fost raportate evenimente adverse privind utilizarea de letrozol (durata medie de tratament 5 ani) comparativ cu administrarea de placebo (durata medie de tratament 3 ani): angină pectorală care necesită intervenţie chirurgicală (0,8% comparativ cu 0,6%); angină pectorală de novo sau angină pectorală agravată (1,4% comparativ cu1,0%); infarct miocardic (1,0% comparativ cu 0,7%); eveniment tromboembolic (0,9% comparativ cu 0,3%); accident vascular cerebral/ accident vascular ischemic tranzitor (1,5% comparativ cu 0,8%).

Evenimentele marcate cu au fost semnificativ diferite din punct de vedere statistic în cadrul celor două braţe de tratament.

Reacţii adverse la nivelul scheletului Pentru date de siguranţă privind reacţiile adverse la nivelul scheletului, raportate îngrupul la care s-a administrat schema de tratament adjuvant, vă rugăm să consultaţi Tabelul 2.

În grupul la care s-a administrat schema de tratament adjuvant extins, semnificativ mai multe paciente tratate cu letrozol au prezentat fracturi osoase sau osteoporoză (fracturi osoase 10,4% şi osteoporoză 12,2%) comparativ cu pacientele din braţul în cadrul căruia s-a administrat placebo (5,8%, respectiv 6,4%). Durata mediană atratamentului a fost de 5 ani pentru letrozol, comparativ cu 3 ani pentru placebo.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro