Rocuronium AGuettant 10 mg/ml

Similar altor medicamente blocante neuromusculare, Rocuronium Aguettant trebuie administrată doar de către sau sub supravegherea unui medic specialist cu experiență, familiarizat cu acțiunea și utilizarea acestor medicamente.

Similar altor medicamente blocante neuromusculare, doza de Rocuronium Aguettant trebuie individualizată pentru fiecare pacient. Pentru stabilirea dozei, trebuie să se țină cont de metoda de anestezie utilizată și de durata prevăzută pentru intervenția chirurgicală, metoda de sedare și durata prevăzută pentru ventilația mecanică, posibila interacțiune cu alte medicamente administrate concomitent, precum și de starea pacientului. Este recomandată utilizarea unei tehnici adecvate de monitorizare neuromusculară pentru evaluarea blocului neuromuscular și a recuperării funcției musculare. Anestezicele inhalatorii potențează efectele blocante neuromusculare ale Rocuronium Aguettant. Această potențare devine relevantă clinic în timpul anesteziei, atunci când anestezicele volatile ating

concentrațiile tisulare necesare pentru această interacțiune. Ca urmare, este necesară administrarea unor doze de întreținere mai mici de Rocuronium Aguettant, la intervale de timp mai mari în timpul intervențiilor chirurgicale prelungite cu durata de peste o oră, în cadrul cărora se utilizează anestezie inhalatorie (vezi pct. 4.5).

La pacienții adulți, în intervențiile chirurgicale de scurtă durată până la intervențiile de lungă durată și pentru utilizarea de scurtă durată în terapia intensivă pot fi utilizate următoarele recomandări de doze ca ghiduri terapeutice pentru intubație traheală și relaxare musculară.

Proceduri chirurgicale

Intubație traheală

• Pacienți adulți Doza standard pentru intubație în timpul unei anestezii de rutină este de 0,6 mg de bromură de rocuroniu/kg, după administrarea căreia, în majoritatea cazurilor, condițiile corespunzătoare de intubație sunt asigurate în aproximativ 60 de secunde. Pentru facilitarea intubației traheale în cadrul fazei de inducție rapidă a anesteziei, se recomandă administrarea unei doze de 1 mg de bromură de rocuroniu/kg, care va asigura, în majoritatea cazurilor, condiții corespunzătoare de intubație în maximum 60 de secunde. Dacă în cadrul fazei de inducție rapidă a anesteziei se va administra o doză de 0,6 mg de bromură de rocuroniu/kg, se recomandă efectuarea intubării pacientului doar la 90 de secunde după administrarea bromurii de rocuroniu.

• Copii și adolescenți La copii (≥ 2 ani) cu greutate de peste 10 kg, doza recomandată pentru intubație în anestezia de rutină este similară cu cea recomandată la adulți.

Rocuronium Aguettant nu trebuie administrat la copii cu vârsta sub 2 ani, deoarece subgradația seringii pre-umplute nu permite o administrare precisă amedicamentului la acest grup de vârstă (vezi pct. 6.6). Cu toate acestea, sunt disponibile alte formulări de rocuroniu pentru a fi utilizate.

Experiența cu bromură de rocuroniu în timpul fazei de inducție rapidă a anesteziei la copii și adolescenți este limitată. Ca urmare, bromura de rocuroniu nu este recomandată pentru facilitarea condițiilor de intubare traheală în timpul fazei de inducție rapidă a anesteziei la copii și adolescenți.

• Vârstnici, pacienți cu boli hepatice și/sau ale căilor biliare și/sau insuficiență renală

Doza standard pentru intubație în cazul vârstnicilor și pacienților cu boli hepatice și/sau ale căilor biliare și/sau insuficiență renală în timpul fazei de inducție a anesteziei de rutină este de 0,6 mg de bromură de rocuroniu/kg. În cadrul fazei de inducție rapidă a anesteziei, la pacienții la care se așteaptă o acțiune prelungită, trebuie avută în vedere o doză de 0,6 mg de bromură de rocuroniu/kg. Dacă în cadrul fazei de inducție rapidă a anesteziei se va administra o doză de 0,6 mg de bromură de rocuroniu/kg, se recomandă efectuarea intubării pacientului doar la 90 de secunde după administrarea bromurii de rocuroniu.

Sarcină și operație cezariană

Sarcină: La pacientele cărora li s-au administrat săruri de magneziu pentru toxemia gravidică, revenirea din blocul neuromuscular indus de medicamentele blocante neuromusculare poate fi încetinită sau insuficientă, deoarece sărurile de magneziu potențează blocul neuromuscular. Ca urmare, la aceste paciente doza de bromură de rocuroniu trebuie redusă și stabilită treptat, în funcție de evoluția răspunsului la stimulare.

Operație cezariană: Utilizarea unei doze de 0,6 mg de bromură de rocuroniu/kg nu modifică scorul Apgar, tonusul muscular fetal și nici adaptarea cardiorespiratorie. Prin recoltarea de sânge din cordonul ombilical, s-a demonstrat că traversarea barierei placentare de către bromura de rocuroniu este limitată, iar aceasta nu duce la apariția de reacții adverse evidente clinic la nou-născut (vezi pct. 6.6). Dozele de 1 mg/kg au fost evaluate în timpul fazei de inducție rapidă a anesteziei, dar nu și în cazul pacientelor supuse unei operații cezariene.

Doze mari Dacă există motive pentru alegerea de doze mai mari la anumiți pacienți, administrarea de doze inițiale de până la 2 mg de bromură de rocuroniu/kg administrate în timpul intervențiilor chirurgicale nu a fost asociată cu reacții adverse cardiovasculare. Administrarea acestor doze mari de bromură de rocuroniu a scăzut timpul de instalare și a crescut durata de acțiune (vezi pct. 5.1).

Doze de întreținere

• Pacienți adulți Doza de întreținere recomandată este de 0,15 mg de bromură de rocuroniu/kg; în cazul anesteziei inhalatorii prelungite, aceasta trebuie redusă la 0,075 – 0,1 mg de bromură de rocuroniu/kg. Este de preferat ca aceste doze de întreținere să se administreze atunci când amplitudinea răspunsului muscular la stimularea unică a revenit la 25% din cea a stimulării unice de control sau când sunt prezente 2- 3 răspunsuri la un grup de patru stimulări.

• Copii și adolescenți La copii (≥ 12 ani) care au o greutate de peste 35 kg, doza recomandată pentru intubație în anestezia de rutină și dozele de întreținere sunt similare cu cele recomandate la adulți.

Dozele de întreținere nu sunt adecvate pentru a fi administrate la copii cu vârsta sub 12 ani, deoarece subgradația seringii preumplute nu permite o administrare precisă a medicamentului la acestgrup de vârstă. Cu toate acestea, la această populație, sunt disponibile alte formule de rocuroniu pentru întreținere.

• Vârstnici, pacienți cu boli hepatice și/sau ale căilor biliare și/sau insuficiență renală Independent de tehnica de anestezie utilizată, doza de întreținere recomandată pentru acești pacienți este de 0,075 – 0,1 mg de bromură de rocuroniu/kg.

Pacienții supraponderali și obezi Atunci când se utilizează la pacienții supraponderali sau obezi (pacienți cu o greutate cu 30% sau mai mult peste greutatea ideală), dozele trebuie reduse luând în considerare greutatea ideală.

Utilizarea de scurtă durată în terapia intensivă

Intubație traheală Pentru intubația traheală, se aplică aceleași doze recomandate ca pentru intervențiile chirurgicale.

Grupe speciale de pacienți Rocuronium Aguettant nu este recomandat pentru facilitarea ventilației mecanice la copii, adolescenți și vârstnici, din cauza lipsei de date cu privire la eficacitate și siguranță.

Mod de administrare Rocuronium Aguettant se administrează intravenos, sub formă de injecție în bolus.

Deoarece bromura de rocuroniu produce paralizia musculaturii respiratorii, este obligatorie ventilația asistată a pacienților cărora li s-a administrat acest medicament, până la restabilirea respirației spontane eficiente. Ca în cazul tuturor celorlalte relaxante musculare, trebuie efectuată o evaluare prealabilă pentru a stabili anticiparea dificultăților de intubare, mai ales când aceste medicamente sunt utilizate în cadrul fazei de inducție rapidă a anesteziei. În cazul dificultăților apărute la intubare, care determină o necesitate clinică de reversie imediată a blocajului neuromuscular indus de rocuroniu, trebuie luată în considerare utilizarea sugammadex.

Bloc neuromuscular rezidual Similar celorlalte medicamente blocante neuromusculare, pentru bromura de rocuroniu a fost raportatbloc neuromuscular rezidual. Pentru a se preveni complicațiile care rezultă din curarizarea reziduală, extubarea este recomandată numai atunci când pacientul s-a recuperat suficient din blocul neuromuscular. Pacienții vârstnici (cu vârsta de 65 de ani sau peste) pot prezenta un risc crescut pentru bloc neuromuscular rezidual. De asemenea, trebuie luați în considerare alți factori care pot favoriza blocul neuromuscular rezidual, după extubare, în faza post-operatorie (cum sunt interacțiuni medicamentoase sau starea clinică a pacientului). Dacă nu sunt administrate ca parte a procedurii standard, trebuie avută în vedere utilizarea sugammadex sau un altui medicament antagonist (de exemplu, un inhibitor al acetilcolinesterazei), în special la acele cazuri unde este probabil să apară bloc neuromuscular rezidual (vezi pct. 4.9 și 5.1).

Anafilaxie După administrarea medicamentelor blocante neuromusculare pot să apară reacții anafilactice (vezi pct. 4.8). Trebuie luate întotdeauna măsuri pentru tratamentul unor astfel de reacții. Trebuie luate precauții speciale, mai ales în cazul existenței unor antecedente de reacții anafilactice la administrarea de medicamente blocante neuromusculare, deoarece au fost raportate cazuri de hipersensibilitate încrucișată între medicamentele blocante neuromusculare. Deoarece se cunoaște faptul că medicamentele blocante neuromusculare pot induce eliberarea de histamină atât la nivel local, la locul aplicării injecției, cât și sistemic, atunci când se administrează aceste medicamente, trebuie avută în vedere posibila apariție a pruritului și a reacțiilor eritematoase la locul administrării și/sau a reacțiilor histaminergice (anafilactoide) sistemice. În studiile clinice, după administrarea rapidă a unei doze de 0,3 – 0,9 mg de bromură de rocuroniu/kg în bolus, s-a observat o creștere ușoară a concentrației plasmatice a histaminei.

Utilizarea concomitentă cu suxametoniu Dacă pentru intubare este utilizat suxametoniu, administrarea bromurii de rocuroniu trebuie amânată până când pacientul s-a recuperat din blocul neuromuscular indus de suxametoniu (vezi pct. 4.5). Deoarece bromura de rocuroniu este utilizată întotdeauna în asociere cu alte medicamente și din cauza riscului de hipertermie malignă în timpul anesteziei, chiar și în absența factorilor declanșatori cunoscuți, medicii trebuie să fie conștienți de simptomele precoce ale acesteia, de confirmarea diagnosticului și de tratamentul hipertermiei maligne înainte de inițierea anesteziei. Studiile la animale au arătat că bromura de rocuroniu nu este un factor declanșator al hipertermiei maligne. În experiența după punerea pe piață au fost observate cazuri rare de hipertermie malignă la administrarea de bromură de rocuroniu; cu toate acestea, asocierea cauzală nu a fost demonstrată.

Următoarele situații pot influența proprietățile farmacocinetice și/sau farmacodinamice ale bromurii de rocuroniu:

Boli hepatice și/sau ale căilor biliare și insuficiență renală Deoarece rocuroniu este excretat în urină și bilă, acesta trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu boli hepatice și/sau ale căilor biliare semnificative clinic, precum și la cei cu insuficiență renală. La aceste grupe de pacienți, s-a observat o prelungire a perioadei de acțiune la administrarea unei doze de 0,6 mg bromură de rocuroniu/kg (vezi pct. 4.2).

Prelungirea timpului de persistență în circulație Afecțiunile asociate cu prelungirea timpului de persistență în circulație, cum sunt bolile cardiovasculare, vârsta înaintată și formarea de edeme asociate cu o creștere a volumului de distribuție, pot contribui la întârzierea instalării acțiunii. De asemenea, durata de acțiune poate fi prelungită și de un clearance plasmatic redus.

Boli neuromusculare Similar altor medicamente blocante neuromusculare, bromura de rocuroniu trebuie utilizată cu deosebită precauție la pacienții cu o boală neuromusculară (miastenia gravis), boli musculare (miopatii) sau în prezența sechelelor motorii (pareză, plegie) la distanță față de accidentul acut (traumatism medular, poliomielită, imobilizare prelungită), deoarece în aceste cazuri răspunsul la blocantele neuromusculare poate fi considerabil modificat. Importanța și tipul acestor modificări pot varia foarte mult. La pacienții cu miastenia gravis, cu sindrom miastenic (Eaton-Lambert) sau miopatii, administrarea unor doze mici de bromură de rocuroniu poate avea efecte marcate. La pacienții cu sechele motorii, există o scădere a sensibilității la bromura de rocuroniu (doze crescute). În aceste condiții, bromura de rocuroniu trebuie dozată în funcție de răspuns.

Hipotermie În cursul intervențiilor chirurgicale efectuate în condiții de hipotermie, efectul de bloc neuromuscular indus de bromura de rocuroniu este mai intens, iar durata de acțiune este prelungită.

Obezitate Similar altor medicamente blocante neuromusculare, utilizarea bromurii de rocuroniu la pacienții obezi poate avea ca efect prelungirea duratei de acțiune și o recuperare spontană întârziată a funcțiilor, în cazul în care dozele administrate sunt calculate în funcție de greutatea corporală reală. La pacientul supraponderal sau la pacientul obez (supraponderalitate mai mare de 30% sau mai mult față de greutatea ideală), dozele trebuie reduse în funcție de greutatea teoretică.

Arsuri Este cunoscut faptul că pacienții cu arsuri pot prezenta rezistență la acțiunea relaxantelor musculare non-depolarizante. Se recomandă stabilirea treptată a dozei, în funcție de răspuns.

Situații care pot potența efectul bromurii de rocuroniu Hipokaliemia (de exemplu, după vărsături severe, diaree sau tratament cu diuretice), hipermagneziemia, hipocalcemia (după transfuzii masive), hipoproteinemia, deshidratarea, acidoza, hipercapnia, cașexia. Ca urmare, dezechilibrele electrolitice severe, modificările pH-ului sanguin sau deshidratarea trebuie corectate, atunci când este posibil, înainte de administrarea bromurii de rocuroniu.

Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per seringă preumplută, adică practic „nu conține sodiu”.

Reacțiile adverse care apar cel mai frecvent includ durere/reacție la locul administrării, modificări ale funcțiilor vitale și bloc neuromuscular prelungit. Reacțiile adverse grave cel mai frecvent raportate în timpul supravegherii după punerea pe piață sunt „reacții anafilactice și anafilactoide” și simptomele asociate. Vezi, de asemenea, explicațiile din tabelul următor.

Tulburări respiratorii, Bronhospasm toracice și mediastinale Afecțiuni cutanate și Angioedem ale țesutului Urticarie subcutanat Erupții cutanate tranzitorii Erupții eritematoase tranzitorii

Tulburări musculo- Slăbiciune musculară scheletice și ale țesutului conjunctiv Tulburări generale și Ineficacitate Edem facial la nivelul locului de a medicamentului administrare Efectul medicamentului/răspuns terapeutic scăzut Efectul medicamentului/răspuns terapeutic crescut Durere la locul de administrare Reacție la locul de administrare Leziuni, intoxicații și Bloc neuromuscular Complicații ale anesteziei complicații legate de prelungit la nivelul căilor procedurile utilizate Recuperare întârziată respiratorii după anestezie Frecvențele sunt estimări derivate din raportările din supravegherea după punerea pe piață și din date din literatura generală. Datele din raportările din supravegherea după punerea pe piață nu pot da o incidență exactă. Ca urmare, frecvența raportărilor a fost împărțită în 2 categorii și nu în 5.

Reacțiile adverse specifice clasei de medicamente

Reacții anafilactice Deși foarte rare, au fost raportate reacții anafilactice severe la administrarea de medicamente blocante neuromusculare, incluzând bromura de rocuroniu. Reacțiile anafilactice/anafilactoide includ simptome precum: bronhospasm, tulburări cardiovasculare (de exemplu, hipotensiune arterială, tahicardie și colaps circulator/șoc) și tulburări cutanate (de exemplu, angioedem, urticarie). Aceste reacții au dus, în unele cazuri, la deces. Din cauza posibilei severități a acestor reacții adverse, trebuie avut întotdeauna în vedere faptul că ele pot să apară și să se ia toate măsurile de precauție necesare (vezi și pct. 4.4).

Eliberarea de histamină și reacțiile histaminergice Deoarece se cunoaște faptul că blocantele neuromusculare pot induce eliberarea de histamină, atât la nivel local, la locul aplicării injecției, cât și sistemic, atunci când se administrează aceste medicamente trebuie avută în vedere posibila apariție a pruritului și a reacțiilor eritematoase la locul administrării și/sau a reacțiilor histaminergice (anafilactoide) sistemice (vezi și paragraful „Reacții anafilactice” de mai sus). În studiile clinice, după administrarea rapidă a unei doze de 0,3 – 0,9 mg de bromură de rocuroniu/kg în bolus, s-a observat o creștere ușoară a concentrației plasmatice a histaminei.

Bloc neuromuscular prelungit Cea mai frecventă reacție adversă a clasei blocantelor neuromusculare non-depolarizante constă în prelungirea acțiunii farmacologice peste perioada de timp necesară. Aceasta poate să varieze de la o slăbiciune a musculaturii scheletice până la o paralizie profundă și prelungită a acesteia, care poate avea ca rezultat insuficiență respiratorie sau apnee.

Reacții la nivelul locului de administrare În timpul fazei de inducție rapidă a anesteziei au fost raportate dureri la nivelul locului de administrare, mai ales în cazul în care pacientul nu și-a pierdut complet conștiența și mai ales atunci când s-a utilizat propofol pentru inducerea anesteziei. În studiile clinice, durerea la nivelul locului de administrare a fost

observată la 16% dintre pacienți în timpul fazei de inducție rapidă a anesteziei cu propofol și la mai puțin de 0,5% dintre pacienți în timpul fazei de inducție rapidă a anesteziei cu fentanil și tiopental.

Copii și adolescenți O meta-analiză a 11 studii clinice efectuate la copii și adolescenți (n=704) cu bromură de rocuroniu (doze de până la 1 mg/kg) a arătat că tahicardia a fost identificată ca reacție adversă cu o frecvență de 1,4%.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro