Acasă/ Medicamente/ Milurit
M04AA01 · Antigutoase med.care inhiba formarea de acid uric Prescripție, valabilă 6 luni

Milurit 200 mg

Comprimate · DCI: Allopurinolum

Milurit comprimate conține o substanță activă numită alopurinol.

Cum citiți informația
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Indicații

Prospect · pct. 1 RCP · pct. 4.1

Milurit comprimate conține o substanță activă numită alopurinol. Aceasta acționează prin încetinirea vitezei anumitor reacții chimice în corpul dumneavoastră pentru a scădea concentrația de acid uric în sânge și urină.

Milurit este utilizat:

  • pentru a preveni guta. Aceasta este o boală în care organismul dumneavoastră produce o cantitate prea mare dintr-o substanță numită “acid uric”. Acidul uric se acumulează în articulații și tendoane sub formă de cristale. Aceste cristale determină o reacție inflamatorie. Inflamația determină umflarea pielii din jurul anumitor articulații, pielea devenind astfel sensibilă și dureroasă la atingere. De asemenea, puteți avea dureri puternice atunci când mișcați articulația.
  • pentru a preveni alte situații în care există concentrații mari de acid uric în organism. Acestea includ pietre la rinichi și anumite afecțiuni la nivelul rinichiului și când sunteți tratat pentru cancer, sau dacă prezentați anumite tulburări enzimatice.

Adulți

  • Toate formele de hiperuricemie care nu pot fi controlate prin dietă, incluzând hiperuricemia secundară de diverse etiologii și pentru complicațiile clinice ale hiperuricemiei, manifestate în special prin gută, nefropatie urică și pentru dizolvarea și prevenirea formării cristalelor de acid uric (calculi renali).
  • Tratamentul recurenței formării de cristale mixte de oxalat de calciu, asociate cu hiperuricozurie simultană, dacă consumul de lichide, dieta și alte măsuri similare au eșuat.

Copii și adolescenți:

  • Hiperuricemie secundară de diverse etiologii.
  • Nefropatie urică în timpul tratamentului pentru leucemie.
  • Afecțiuni ereditare cu deficite enzimatice, sindrom Lesch-Nyhan (deficit parțial sau total de hipoxantin-guanin fosforiboziltransferază) și deficit de adenin fosforiboziltransferază.
Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Milurit trebuie administrat o dată pe zi, după masă, cu un pahar de apă. În timpul utilizării acestui medicament trebuie să consumați cantități mari de lichide (2-3 l pe zi). Dacă doza zilnică depășește 300 mg și prezentați reacții adverse la nivelul tractului gastro-intestinal cum sunt greața sau vărsăturile (vezi pct. 4), medicul dumneavoastră vă poate recomanda o schemă de tratament cu doze divizate în mai multe prize, pentru a reduce aceste efecte.

Doza trebuie să fie întotdeauna stabilită individual de către medicul dumneavoastră.

Dozele recomandate sunt:

Adulţi De obicei, medicul dumneavoastră va începe cu o doză mică de alopurinol (de exemplu 100 mg/zi), pentru a reduce riscul de reacții adverse posibile. Doza dumneavoastră va fi crescută dacă este necesar. Dozele de întreţinere recomandate sunt următoarele: 100-200 mg pe zi, în cazuri ușoare, 300-600 mg pe zi în cazuri moderat severe și 700-900 mg pe zi, în cazuri grave. Dacă este necesară calcularea dozei pe baza greutății corporale trebuie utilizate 2-10 mg/kg corp/zi.

La începutul tratamentului, medicul dumneavoastră vă poate prescrie pentru o perioadă de o lună sau mai mult, un medicament antiinflamator sau colchicină pentru a preveni crizele acute de artrită gutoasă.

Utilizarea la copii și adolescenți (cu vârsta sub 15 ani) Utilizarea la copii este rar indicată, cu excepția cazurilor maligne (în special leucemie) și în anumite afecțiuni enzimatice cum este sindromul Lesch-Nyhan. Doza recomandată este de 10-20 mg/kg corp/zi. Doza zilnică nu trebuie să depășească 400 mg, divizată în 3 prize.

Vârstnici Medicul dumneavoastră vă va prescrie cea mai mică doză de Milurit care vă controlează cel mai bine simptomele.

Utilizarea în cazul afecțiunilor rinichilor În cazul bolilor de rinichi este necesară reducerea dozei. Dacă aveți o problemă gravă la rinichi vi se poate recomanda să luați o doză mai mică de 100 mg pe zi sau vi se poate recomanda să luați o doză de 100 mg la intervale mai mari de o zi.

Dacă efectuați ședințe de dializă de două sau de trei ori pe săptămână, medicul dumneavoastră vă poate prescrie o doză de 300 sau 400 mg, care urmează să fie utilizată imediat după ședințele de dializă.

Dacă aveți o afecțiune a rinichiului, medicul dumneavoastră vă poate verifica funcția rinichiului, mai ales dacă utilizați comprimate pentru eliminarea apei (diuretice, în special diuretice tiazidice cum este hidroclorotiazida).

Dacă aveți probleme ale ficatului Medicul dumneavoastră vă poate prescrie doze mai mici. Mai ales la începutul tratamentului, pot fi necesare teste periodice ale funcției ficatului.

Tratamentul afecțiunilor de recirculare a unei cantități mari de urați (de exemplu tulburări maligne, anumite afecțiuni enzimatice) În cazul unui tratament citotoxic se recomandă începerea tratamentului cu Milurit înaintea celui citotoxic în vederea reducerii concentrațiilor de acid uric. Este foarte importantă consumarea unor cantităţi suficiente de lichide în timpul tratamentului.

Reacții la nivelul pielii Administrarea alopurinolului trebuie imediat întreruptă dacă apar reacții la nivelul pielii. După ameliorarea la reacții de intensitate ușoară, medicul dumneavoastră poate decide re-începerea tratamentului cu alopurinol, dar cu doze mai mici (de exemplu 50 mg/zi). Doza poate fi apoi crescută treptat, sub controlul reacțiilor la nivelul pielii sau alte reacții adverse posibile. Dacă revin reacțiile la nivelul pielii, administrarea de alopurinol trebuie oprită pentru totdeauna, deoarece pot să apară reacții grave de hipersensibilitate (vezi pct. 4).

Dacă luaţi mai mult Milurit decât trebuie Dacă luați mai mult Milurit decât trebuie sau dacă credeți că un copil a înghițit comprimate de Milurit, contactați medicul dumneavoastră sau mergeți imediat la spital. Luați acest prospect, comprimatele rămase și ambalajul medicamentului cu dumneavoastră pentru a oferi informații despre comprimatele utilizate. Cele mai frecvente simptome ale unui supradozaj sunt: greaţă, vărsături, diaree sau amețeli. Până la intervenţia medicală, primul lucru care trebuie făcut este ingerarea unor cantităţi cât mai mari de lichide.

Dacă uitaţi să luaţi Milurit Dacă ați uitat să luați o doză, luați-o imediat ce v-ați amintit. Dacă totuși se apropie timpul pentru următoarea doză, săriți peste doza uitată. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Continuați tratamentul conform recomandărilor medicului.

Dacă încetați să luați Milurit Medicul dumneavoastră va decide durata tratamentului cu Milurit. Nu încetați să luați Milurit fără să discutați cu medicul dumneavoastră, cu excepția cazului în care aveți reacții alergice sau orice altă reacție adversă gravă (vezi pct.4).

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Doze

Adulţi: Tratamentul cu alopurinol trebuie inițiat cu doze mici, de exemplu 100 mg/zi, pentru a reduce riscul de reacții adverse și doza trebuie crescută doar dacă valoarea serică a uraților nu este satisfăcătoare. În cazul în care funcția renală este deficitară se recomandă precauție suplimentară (vezi Insuficiență renală).

Se recomandă următoarele scheme terapeutice: 100 mg până la 200 mg pe zi, în cazuri uşoare, 300 mg până la 600 mg pe zi, în cazuri moderat-severe, 700 mg până la 900 mg pe zi, în cazuri grave.

Dacă este necesară calcularea dozei pe baza greutății corporale, trebuie utilizate 2-10 mg/kg corp/zi.

Copii și adolescenți (cu vârsta sub 15 ani): Doza recomandată este de 10 mg până la 20 mg/kg corp/zi, până la o doză maximă zilnică de 400 mg, divizată în 3 prize. Utilizarea la copii este rar indicată, cu excepţia situaţiilor de malignitate (în special în leucemie) şi unele tulburări enzimatice cum este sindromul Lesch-Nyhan.

Vârstnici: Având în vedere că nu există date specifice pentru această categorie de pacienţi trebuie utilizate cele mai mici doze care determină valori serice satisfăcătoare ale uraților. O atenţie deosebită trebuie acordată dozelor administrate în cazul insuficienţei renale şi situaţiilor de la pct. 4.4 (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă renală: Având în vedere că alopurinolul şi metaboliţii săi sunt excretaţi pe cale renală, insuficienţa funcţiei renale poate duce la retenţia substanței active şi/sau a metaboliţilor săi, cu prelungirea timpului de înjumătăţire plasmatică. Următoarea schemă poate servi drept ghid pentru ajustarea dozelor în caz de insuficiență renală:

Clearance-ul creatinineiDoza zilnică
> 20 ml/minDoză uzuală
10 până la 20 ml/min100 până la 200 mg pe zi
< 10 ml/min100 mg/zi sau mărirea intervalelor între administrări

În cazul unei insuficienţe renale severe, se recomandă administrarea unor doze mai mici de 100 mg pe zi sau administrarea unei doze de 100 mg la interval mai mare de o zi.

Dacă este posibilă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de oxipurinol, doza trebuie ajustată pentru a obține o concentrație plasmatică de oxipurinol mai mică de 100 micromol/l (15,2 mg/l).

Alopurinolul şi metaboliţii săi pot fi eliminaţi prin dializă. La pacienţii care efectuează ședințe de dializă de 2-3 ori pe săptămână trebuie luată în considerare o schemă de tratament alternativă, cu administrarea de 300-400 mg alopurinol imediat după şedinţa de dializă şi nicio doză în perioada interimară.

La pacienții cu insuficiență renală, adminstrarea concomitentă de alopurinol și diuretice tiazidice trebuie să se facă cu precauție deosebită. Trebuie administrată cea mai mică doză eficace de alopurinol, cu o monitorizare atentă a funcției renale (vezi pct. 4.5). Insuficienţă hepatică La pacienții cu insuficiență hepatică trebuie să se utilizeze doze reduse. Se recomandă efectuarea periodică a testelor funcţiei hepatice la inițierea tratamentului.

Tratamentul afecțiunilor care implică circulația mare a uraţilor de exemplu neoplasm, sindrom Lesch- Nyhan Înainte de inițierea terapiei citostatice se recomandă administrarea de alopurinol pentru corectarea hiperuricemiei şi/sau hiperuricozuriei existente. Este importantă asigurarea adecvată a hidratării pentru a menţine o diureză optimă şi alcalinizarea urinii pentru a creşte solubilitatea urinară a uraţilor/acidului uric. Doza de alopurinol trebuie să fie la valoarea minimă recomandată.

În nefropatia urică sau alte patologii care presupun o funcţie renală compromisă, tratamentul trebuie continuat aşa cum este recomandat în Administrarea în insuficienţă renală.

Aceste măsuri pot reduce riscul de formare a depozitelor de xantină și/sau oxipurinol care pot complica tabloul clinic (vezi de asemenea pct. 4.5 şi 4.8).

Monitorizare: Pentru ajustarea dozelor este necesară monitorizarea la intervale stabilite a concentraţiilor plasmatice de urați şi a concentrațiilor urinare de uraţi/acid uric.

Schema terapeutică recomandată în caz de reacții cutanate Administrarea alopurinolului trebuie imediat întreruptă dacă apar reacții cutanate. După ameliorarea la reacții de intensitate ușoară, medicul poate decide re-începerea tratamentului cu alopurinol, dar cu doze mai mici (de exemplu 50 mg/zi), numai după evaluarea atentă a riscurilor. Doza poate fi apoi crescută treptat, sub o atentă monitorizare a reacțiilor cutanate sau a altor reacții adverse posibile. Dacă revin reacțiile cutanate tranzitorii, administrarea de alopurinol trebuie oprită definitiv, deoarece pot să apară reacții grave de hipersensibilitate (vezi pct. 4.8).

Mod de administrare Administrare orală. Milurit poate fi administrat în doză unică zilnică, după masă. Este în general bine tolerat, mai ales când este administrat după masă. Dacă doza zilnică este mai mare de 300 mg şi apar probleme gastro-intestinale, doza zilnică trebuie divizată.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2

Contraindicații

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.3
  • dacă sunteţi alergic la alopurinol sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6).
  • hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1
Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Înainte să luaţi Milurit, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Pot fi necesare precauție specială și supraveghere medicală strictă:

  • Dacă sunteți pacient de origine chineză Han, de origine tailandeză sau coreană.
  • Dacă aveți probleme cu ficatul sau rinichii. Medicul dumneavoastră vă poate administra o doză mai mică sau vă poate recomanda să nu luați medicamentul în fiecare zi. De asemenea veți fi monitorizat îndeaproape.
  • Dacă aveți afecțiuni ale inimii sau tensiune arterială mare și luați diuretice (comprimate care elimină apa, de exemplu hidroclorotiazidă, furosemid) și/sau anumite medicamente pentru scăderea tensiunii arteriale numite inhibitori ai ECA (de exemplu captopril, ramipril) (poate să apară o înrăutățire a funcției rinichilor, de aceea poate fi necesară o reducere a dozei de Milurit).
  • Dacă vă aflați în timpul unei crize de gută.
  • Dacă dumneavoastră sau o rudă apropiată are hemocromatoză (o tulburare rară, caracterizată prin absorbție anormal de mare de fier de la nivelul tractului intestinal, determinând depozitarea excesivă de fier, mai ales la nivelul ficatului).
  • Dacă aveți probleme cu glanda tiroidă.
  • Dacă sunteți sub tratament cu azatioprină (medicament utilizat pentru reducerea răspunsului imunologic) sau mercaptopurină (utilizată în leucemie).

Dacă nu sunteți sigur că oricare dintre cele de mai sus este valabilă în cazul dumneavoastră, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte de a utiliza Milurit.

La utilizarea alopurinolului au fost raportate erupţii pe piele grave (sindrom de hipersensibilitate, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică). Frecvent erupţiile pe piele pot evolua către ulceraţii la nivelul mucoasei bucale, gâtului, nasului, la nivelul mucoasei genitale şi conjunctivită (înroşire şi umflare a ochilor). Aceste erupţii pe piele grave pot pune viaţa în pericol şi pot fi precedate de o stare gripală cu simptome ca febră, dureri de cap, durere la nivelul întregului corp (simptome asemănătoare gripei). Erupția pe piele poate evolua către o răspândire la nivelul întregului corp a unor vezicule și descuamare a pielii. Riscul cel mai mare de apariție a acestor reacții pe piele este în prima săptămână de tratament. Aceste reacții grave la nivelul pielii pot fi mai frecvente la populația de origine chineză Han, de origine tailandeză sau coreană. La pacienții cu o afecțiune cronică a rinichilor poate crește riscul de apariție a acestor reacții. Dacă prezentaţi erupţii pe piele sau observați aceste simptome la nivelul pielii, întrerupeţi utilizarea Milurit, cereţi de urgenţă consult medical şi spuneţi medicului dumneavoastră că aţi luat acest medicament. Dacă prezentaţi erupţii pe piele grave, sindrom de hipersensibilitate, sindrom Stevens-Johnson sau necroliză epidermică toxică la utilizarea Milurit nu trebuie să mai re-începeţi niciodată tratamentul cu Milurit.

Criza acută de artrită gutoasă poate fi precipitată la începutul tratamentului cu Milurit. De aceea, medicul dumneavoastră vă poate recomanda un tratament preventiv cu un antiinflamator nesteroidian sau cu colchicină, pentru cel puţin o lună.

Dacă aveți cancer sau sindrom Lesch-Nyhan concentrația acidului uric în urină poate crește. Pentru a preveni acest lucru trebuie să beți o cantitate suficientă de lichide pentru a dilua urina.

În cazul în care aveți pietre la rinichi, acestea se pot micșora și pot intra în tractul urinar.

Pentru a asigura siguranța și eficacitatea tratamentului cu Milurit, medicul dumneavoastră poate să vă ceară să efectuați unul sau mai multe teste de laborator. Mergeți și faceți aceste teste și nu uitați să arătați rezultatele testelor medicului dumneavoastră.

Sindrom de hipersensibilitate, SSJ şi NET Reacţiile de hipersensibilitate la alopurinol se pot manifesta în moduri diferite, incluzând exantem maculopapular, sindrom de hipersensibilitate (cunoscut de asemenea ca DRESS) şi sindromul Stevens Johnson (SSJ)/necroliză epidermică toxică (NET). Aceste reacții sunt diagnosticate clinic și pe reprezentarea lor clinică se bazează luarea deciziilor. În cazul în care aceste reacții apar în orice moment în timpul tratamentului, alopurinolul trebuie întrerupt imediat. Re-începerea tratamentului nu trebuie efectuată la pacienții cu sindrom de hipersensibilitate și SSJ/NET. Administrarea de corticosteroizi poate fi benefică în depășirea reacțiilor cutanate de hipersensibilitate (vezi pct. 4.8- Tulburări ale sistemului imunitar și Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat).

Alela HLA-B5801 Alela HLA-B5801 a fost identificată ca fiind un factor de risc de a dezvolta sindromul de hipersensibilitate și SSJ/NET la alopurinol. Frecvența prezenței alelei HLA-B5801 variază foarte mult, funcție de populațiile etnice: până la 20% la populația chineză HAN, 8-15% la cea tailandeză, în jur de 12% la populația coreană și 1-2% la indivizii de origine japoneză sau europeană. La pacienții care fac parte din subgrupele la care prevalența acestor alele este mare trebuie luată în considerare efectuarea screeningului pentru alela HLA-B5801 înainte de inițierea tratamentului cu alopurinol. Prezența unor afecțiuni renale cronice constituie un risc în plus pentru acești pacienți. În cazul în care nu este posibilă genotiparea alelei HLA-B5801 la pacienții din populațiile chineză HAN, tailandeză sau coreană, inițierea tratamentului cu alopurinol trebuie luată în considerare numai după evaluarea atentă a beneficiilor și numai dacă acestea sunt considerate mai mari decât riscurile posibile. Utilizarea genotipării nu a fost stabilită la alte populații de pacienți. Dacă un pacient este cunoscut a fi purtător de alelă HLA-B5801, (în special cei cu descendență din populația chineză Han, tailandeză sau coreană) tratamentul cu alopurinol nu trebuie inițiat decât dacă nu există alte opțiuni terapeutice și beneficiile depășesc riscurile. Este necesară o atenție sporită pentru semnele sindromului de hipersensibilitate sau SSJ/NET și pacienții trebuie informați asupra întreruperii tratamentului imediat de la apariția primelor simptome. SSJ/NET pot să apară și la pacienți care nu sunt purtători de alelă HLA-B5801, indiferent de populația etnică.

Insuficiență renală cronică Pacienții cu insuficiență renală cronică și cei care utilizează concomitent diuretice, în special tiazide, în timpul tratamentului cu alopurinol pot prezenta risc crescut de a dezvolta reacții de hipersensibilitate, inclusiv SSJ/NET. Este necesară o monitorizare specială pentru detectarea simptomelor de apariţie a sindromului de hipersensibilitate sau SSJ/NET şi pacientul trebuie informat de necesitatea întreruperii tratamentului imediat și pentru totdeauna la prima apariție a simptomelor (vezi pct. 4.8).

Insuficiență hepatică sau renală Doza de alopurinol trebuie redusă în cazul insuficienţei hepatice sau renale (vezi pct. 4.2). Pacienţii care utilizează tratament antihipertensiv sau pentru insuficienţă cardiacă, de exemplu diuretice sau inhibitori ai ECA pot avea concomitent o insuficienţă renală şi alopurinolul trebuie administrat cu precauţie la această categorie de pacienţi.

Hiperuricemie asimptomatică În general, hiperuricemia asimptomatică în sine nu este considerată ca indicaţie terapeutică pentru tratamentul cu Milurit. Aportul de lichide şi modificarea dietei cu abordarea cauzei care stă la baza acestui proces pot ameliora această situaţie.

Criza acută de gută Tratamentul cu alopurinol nu poate fi iniţiat în timpul unei crize de gută, deoarece poate precipita apariţia de noi crize.

În stadiile incipiente ale tratamentului cu alopurinol ca medicament uricozuric, acesta poate precipita o criză acută de artrită gutoasă. Ca urmare, se recomandă administrarea profilactică de antiinflamatoare nesteroidiene, sau de colchicină cel puţin 1 lună la inițierea tratamentului. Pentru detalii privind dozele, precauţii şi atenţionări trebuie consultată literatura de specialitate.

Dacă apare o criză acută de gută în timpul tratamentului cu alopurinol, tratamentul trebuie continuat cu aceleaşi doze, în plus se va administra concomitent un antiinflamator nesteroidian pentru a trata criza de gută.

Azatioprină sau 6-mercaptopurină Alopurinolul nu trebuie prescris la pacienții tratați cu azatioprină sau 6-mercaptopurină în afară de cazul în care doza acestor medicamente este redusă la 25% față de doza uzuală prescrisă (vezi pct. 4.5).

Depozite de xantină În cazul în care formarea uraților este puternic crescută (de exemplu în bolile maligne şi tratamentul lor, sindromul Lesch-Nyhan), concentraţia absolută de xantină în urină poate rareori să crească, astfel încât

să determine formarea de depozite în ţesuturi la nivelul tractului urinar. Acest risc poate fi micşorat printr-o hidratare adecvată, pentru a obţine o diluare optimă a urinei.

Impactul asupra litiazei renale urice Tratamentul adecvat cu alopurinol poate duce la dizolvarea semnificativă a calculilor renali de acid uric de la nivelul bazinetului, cu posibilitatea de a îndepărta posibilul impact la nivelul ureterului.

În cazul tratamentului pentru gută renală și litiazei renale urice, volumul urinar trebuie să fie cel puțin 2 l pe zi și pH-ul urinei trebuie să fie în limitele 6,4-6,8.

Hemocromatoză Acţiunea primară a alopurinolului în tratamentul gutei este de inhibare a enzimei xantin oxidază. Xantin oxidaza poate fi implicată în reducerea şi lichidarea depozitului hepatic de fer. În câteva studii efectuate la rozătoare s-a constatat creşterea depozitului de fer la animalele tratate cu alopurinol, în timp ce la altele nu s-a întâmplat acest lucru. În cadrul unui studiu efectuat la 28 voluntari sănătoşi trataţi cu alopurinol nu s-au observat modificări ale depozitului de fer hepatic. Nu există studii la om care să demonstreze siguranţa administrării alopurinolului la pacienţii cu hemocromatoză. Administrarea alopurinolului la pacienţi cu hemocromatoză sau la rudele apropiate trebuie să se facă cu precauţie.

Afecțiuni tiroidiene În cadrul unui studiu extensie de lungă durată, deschis au fost observate creșteri ale valorilor TSH (>5,5 µUI/ml) la pacienții sub tratament de lungă durată cu alopurinol (5,8%). Este necesară precauție la utilizarea alopurinolului la pacienți cu disfuncție tiroidiană.

Sodiu Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic ”nu conține sodiu”.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Interacțiuni

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.5

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi oricare din următoarele medicamente:

  • salicilați (utilizați pentru reducerea durerii, febrei sau inflamației, cum este de exemplu acidul acetilsalicilic).
  • teofilină, utilizată pentru probleme respiratorii. Medicul dumneavoastră vă va măsura concentrația teofilinei din sânge, în special la începutul tratamentului cu Milurit, sau vă va ajusta doza.
  • fenitoină (un medicament utilizat în tratamentul epilepsiei).
  • ampicilină sau amoxicilină (utilizate în tratamentul infecțiilor bacteriene). Dacă este posibil, pacienții care prezintă reacții alergice frecvente trebuie tratați cu alte antibiotice.
  • didanozină, utilizată pentru a trata infecțiile cu HIV (Virusul Imunodeficienței umane).
  • vidarabină, utilizată pentru a trata infecțiile virale. De notat: reacțiile adverse la vidarabină pot să apară mai frecvent. Dacă apar, trebuie luate precauții speciale.
  • medicamente pentru tratamentul cancerului. Administrarea concomitentă de alopurinol cu citostatice (de exemplu ciclofosfamidă, doxorubicină, bleomicină, procarbazină, halogenuri alchilate) poate determina apariția mai frecvent a discraziei sanguine decât în cazul administrării separate a acestor substanțe active. De aceea trebuie efectuate în mod regulat analize ale formulei sângelui.
  • efectul terapeutic al alopurinolului poate fi atenuat în cazul administrării concomitente cu hidroxid de aluminiu. Trebuie să existe un interval de cel puțin 3 ore între administrările celor două medicamente.
  • medicamente utilizate pentru a reduce răspunsul imun al organismului dumneavoastră (imunosupresoare) cum sunt ciclosporina (reacțiile adverse la ciclosporină pot să apară mai frecvent) și azatioprina (este necesară reducerea dozei de azatioprină).
  • mercaptopurină (utilizată în tratamentul leucemiei). Este necesară reducerea dozei de mercaptopurină.
  • medicamente utilizate pentru a trata diabetul zaharat (clorpropamida). Poate fi necesară reducerea dozei de clorpropamidă, în special la pacienții cu insuficiență renală.
  • medicamente utilizate pentru afecțiuni ale inimii sau tensiune arterială mare cum sunt “inhibitorii enzimei de conversie” (de exemplu captopril, ramipril) sau comprimatele pentru eliminarea apei din organism (diuretice, în special diuretice tiazidice cum este hidroclorotiazida sau furosemidul).
  • medicamente utilizate pentru subțierea sângelui (anticoagulante cumarinice), cum sunt warfarina, fenprocumona și acenocumarolul. Medicul dumneavoatsră va controla parametrii coagulării sângelui mai des și, dacă este necesar, se va reduce doza acestor medicamente.
  • orice alt medicament utilizat pentru tratamentul gutei (probenecid, sulfinpirazonă).

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente. Acestea includ medicamente eliberate fără prescripție medicală, inclusiv medicamente din plante. Acest lucru este necesar din cauza faptului că Milurit poate influența modul în care acționează unele medicamente. De asemenea, alte medicamente pot influența modul în care acționează Milurit.

6-mercaptopurina şi azatioprina: Azatioprina este metabolizată la 6-mercaptopurină care este inactivată de enzima xantin oxidază. În momentul administrării concomitente a 6-mercaptopurinei şi azotioprinei cu alopurinol trebuie administrată un sfert din doza recomandată de 6-mercaptopurină sau azatioprină, deoarece este inhibată xantin oxidaza, astfel prelungindu-se activitatea acestora. Concentrația plasmatică a acestor medicamente poate ajunge la valori toxice dacă doza nu este redusă (vezi pct. 4.4).

Vidarabina (adenin arabinozida): Dovezile existente sugerează că timpul de înjumătățire plasmatică al vidarabinei este crescut în prezenţa alopurinolului. Când cele două medicamente sunt administrate concomitent este necesară o atenţie deosebită pentru a recunoaşte efectele toxice.

Salicilaţii şi agenţii uricozurici: Oxipurinolul, metabolitul principal terapeutic activ al alopurinolului, este excretat pe cale renală, similar uraţilor. Prin urmare medicamentele cu acţiune uricozurică, cum este probenecidul sau salicilaţii administraţi în doze mari pot accelera eliminarea oxipurinolului. Acest lucru poate duce la scăderea activităţii terapeutice a alopurinolului, dar semnificaţia clinică trebuie evaluată individual.

Clorpropamida: Dacă alopurinolul este administrat concomitent cu clorpropamida, în cazul unei funcţii renale reduse, creşte riscul de prelungire a activității hipoglicemiante, deoarece alopurinolul şi clorpropamida sunt competitori la nivelul tubilor renali.

Anticoagulantele cumarinice: S-a raportat o creştere a efectului warfarinei şi a altor anticoagulante cumarinice în cazul administrării concomitente cu alopurinol, de aceea pacienţii care utilizează anticoagulante trebuie atent monitorizaţi. Fenitoina: Alopurinolul poate inhiba oxidarea hepatică a fenitoinei, dar semnificaţia clinică nu este încă cunoscută.

Teofilina: A fost raportată inhibarea metabolizării teofilinei. Mecanismul interacţiunii ar putea fi explicat de implicarea xantin oxidazei în metabolizarea teofilinei la om. Concentrațiile plasmatice ale teofilinei trebuie monitorizate atunci când se inițiază tratamentul cu alopurinol sau la creşterea dozelor.

Ampicilina/amoxicilina: A fost raportată creşterea incidenței erupțiilor cutanate tranzitorii la pacienţii care au utilizat ampicilină sau amoxicilină concomitent cu alopurinol, comparativ cu pacienţii care nu au utilizat această administrare concomitentă. Cauza acestei interacţiuni nu a fost stabilită. Totuşi se recomandă prescrierea unui medicament alternativ la ampicilină sau amoxicilină la pacienţii care utilizează şi alopurinol.

Citostatice (de exemplu ciclofosfamidă, doxorubicină, bleomicină, procarbazină, mecloretamină): Administrarea alopurinolului concomitent cu citostatice (de exemplu ciclofosfamidă, doxorubicină, bleomicină, procarbazină, halogenuri alchilate) a determinat mai frecvent apariția de discrazie sanguină, decât în cazul administrării în monoterapie. De aceea trebuie monitorizată atent formula sanguină la intervale de timp regulate. A fost raportată o deprimare marcată a funcţiei măduvei osoase la pacienţii cu boli neoplazice (altele decât leucemia) tratați concomitent cu ciclofosfamidă sau alte medicamente citostatice şi alopurinol. Totuşi, în cadrul unor studii controlate efectuate la pacienţi trataţi cu ciclofosfamidă, doxorubicină, bleomicină, procarbazină şi/sau mecloroetamină (clormetin clorhidrat), alopurinolul nu pare a creşte efectul toxic al acestor medicamente citotoxice.

Hidroxid de aluminiu: Administrarea concomitentă a hidroxidului de aluminiu cu alopurinol poate determina atenuarea efectului terapeutic al acestuia. De aceea administrarea celor două medicamente trebuie să se facă la un interval de cel puțin 3 ore.

Ciclosporina: Raportările primite sugerează o creştere a concentraţiilor plasmatice ale ciclosporinei în cazul administrării concomitente cu alopurinol. Trebuie luată în considerare o eventuală creştere a toxicităţii ciclosporinei, dacă este administrată concomitent cu alopurinol.

Didanosina: La voluntarii sănătoşi şi la pacienţii cu SIDA care utilizează didanosină, Cmax plasmatică a acesteia şi valorile ASC au fost dublate la administrarea concomitentă de alopurinol (300 mg pe zi) fără a influenţa timpul de înjumătăţire plasmatică. Administrarea concomitentă a acestor două medicamente nu este în general recomandată. Dacă administrarea concomitentă este absolut obligatorie este necesară reducerea dozei de didanosină şi monitorizarea strictă a pacientului.

Inhibitori ai ECA: Utilizarea concomitentă cu alopurinol este asociată cu un risc crescut de a dezvolta leucopenie, în special la pacienții cu insuficiență renală. De aceea, se recomandă precauție.

S-a raportat o creștere a riscului de hipersensibilitate atunci când alopurinolul este administrat concomitent cu inhibitori ai ECA, mai ales în cazul pacienților cu insuficiență renală.

Administrarea concomitentă de alopurinol cu captopril poate crește riscul de reacții cutanate, mai ales în cazul unei insuficiențe renale cronice.

Diuretice: S-a raportat o interacțiune între alopurinol și furosemid, ceea ce a dus la o creștere a concentrației plasmatice de urați și oxipurinol. S-a raportat o creștere a riscului de reacții adverse de sensibilitate la administrarea alopurinolului concomitent cu diuretice, în special tiazidice, mai ales la pacienții cu insuficiență renală.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

Sarcina Nu există suficiente date în ceea ce privește siguranța administrării Milurit în timpul sarcinii. Milurit nu trebuie utilizat de către femeile gravide, decât în cazurile în care nu există o alternativă mai sigură de tratament și atunci când boala în sine reprezintă un risc pentru mamă sau făt.

Alăptarea Milurit este excretat în laptele matern. Utilizarea Milurit în timpul alăptării nu este recomandată.

Sarcina Nu există probe suficiente privind siguranţa utilizării alopurinolului la femei gravide, deşi a fost utilizat timp îndelungat, aparent fără consecinţe privind starea de sănătate (vezi pct. 5.3). Se utilizează în sarcină doar în cazul în care nu există altă alternativă terapeutică mai sigură și atunci când boala în sine reprezintă un risc pentru mamă sau făt.

Alăptarea Alopurinolul şi metabolitul său oxipurinolul sunt excretaţi în laptele matern. Utilizarea alopurinolului în timpul alăptării nu este recomandată. S-a demonstrat existenţa unei concentraţii de 1,4 mg/l alopurinol şi 53,7 mg/l oxipurinol în laptele matern la administrarea de alopurinol 300 mg /zi. Nu au fost observate efecte asupra copilului alăptat.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Reacții adverse

Prospect · pct. 4 RCP · pct. 4.8

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Reacțiile adverse apărute în timpul tratamentului cu Milurit sunt rare și, în cele mai multe cazuri, severitatea lor este ușoară. Frecvența reacțiilor adverse poate varia în funcție de doza administrată și, de asemenea în funcție de administrarea împreună cu alte medicamente. Frecvența reacțiilor adverse este mai mare în prezența afecțiunilor rinichilor și/sau ficatului.

Au fost raportate erupții pe piele care pot pune viața în pericol (sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică) (vezi pct. 2).

Dacă aveți una din reacțiile adverse menționate mai jos în timp ce luați Milurit, întrerupeți administrarea acestui medicament și adresați-vă imediat medicului dumneavoastră:

Mai puțin fredvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane)

  • reacții alergice. Simptomele pot include:
  • erupții pe piele, descuamare a pielii, inflamare a buzelor și a gurii
  • umflare a feței, mâinilor, buzelor, limbii sau gâtului
  • dificultăți la înghițire sau respirație
  • simptome foarte rare pot include respirație șuierătoare apărută brusc, perceperea unor bătăi puternice ale inimii sau dureri în piept și colaps Nu luați mai multe comprimate de Milurit decât în cazul în care medicul dumneavoastră vă recomandă să faceți acest lucru.

Pentru acest medicament nu există documentaţie clinică modernă care să susţină determinarea frecvenţei reacţiilor adverse. Frecvenţa reacţiilor adverse poate varia dependent de doza administrată sau în cazul administrării concomitente cu alte medicamente.

Categoriile de frecvenţe atribuite reacţiilor adverse sunt bazate pe estimări: pentru majoritatea acestora, nu există date adecvate pentru calculul incidenţei. Reacţiile adverse atribuite alopurinolului au fost raportate rareori sau foarte rar în timpul supravegherii după punerea pe piaţă.

Reacţiile adverse asociate administrării alopurinolului sunt în general rare şi minore. Incidenţa acestora este mai mare în cazul prezenţei insuficienţei renale şi/sau hepatice.

Au fost raportate foarte rar trombocitopenie, agranulocitoză și anemie aplastică, în special la pacienţii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică, susținând necesitatea unei atenții deosebite la acest grup de pacienți (vezi pct. 4.2 şi 4.4).

Rareori au fost semnalate reacții de hipersensibilitate, incluzând reacții cutanate asociate cu exfoliere, febră cu valori mari, limfadenopatie, artralgie și/sau eozinofilie, incluzând sindromul Stevens-Johnson (SSJ) și necroliză epidermică toxică (NET) (vezi Afecțiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat). Vasculita asociată și reacțiile tisulare se pot manifesta clinic diferit, incluzând hepatită, insuficiență renală, colangită acută, calculi de xantină și extrem de rar convulsii. De asemenea extrem de rar a fost raportat și șocul anafilactic. Dacă apar asemenea reacții în orice moment al tratamentului cu Milurit, acesta trebuie oprit imediat și definitiv.

A fost raportată apariția unei tulburări de hipersensibilitate întârziată multi-organ (cunoscută sub denumirea de sindrom de hipersensibilitate sau DRESS), cu manifestări variabile: febră cu valori mari, erupții cutanate tranzitorii, vasculită, limfadenopatie, pseudolimfom, artralgie, leucopenie, eozinofilie, hepatosplenomegalie, valori anormale ale testelor funcției hepatice și sindromul dispariției ductelor biliare intrahepatice (distrugerea și dispariția căilor biliare intrahepatice). Pot fi afectate și alte organe (de exemplu ficat, plămâni, rinichi, pancreas, miocard și colon). Dacă apar asemenea reacții în orice moment al tratamentului cu Milurit, acesta trebuie oprit imediat și definitiv. Tratamentul nu trebuie reluat la pacienții cu sindrom de hipersensibilitate și SSJ/NET. Utilizarea corticosteroizilor poate fi recomandată pentru tratarea reacțiilor de hipersensibilitate cutanată.

Dacă apar reacții de sensibilitate generalizate, acestea au fost asociate cu tulburări renale și/sau hepatice mai ales în cazurile cu evoluție letală (vezi pct. 4.4).

Limfomul cu celule T angioimunoblastic a fost descris foarte rar ca urmare a unei biopsii în cadrul unei limfadenopatii generalizate. Pare a fi reversibil la întreruperea tratamentului cu alopurinol.

În cadrul unor studii clinice inițiale au fost raportate reacţii ca greaţă şi vărsături. Rapoarte suplimentare au sugerat că aceste reacţii nu sunt semnificative şi pot fi evitate prin administrarea alopurinolului după mese.

Disfuncţia hepatică poate evolua fără alte semne de hipersensibilitate generalizată.

Reacțiile cutanate sunt cele mai frecvente reacții de hipersensibilitate și pot să apară oricând pe durata tratamentului. Pot fi pruriginoase, maculo-papulare, uneori supranivelate sau purpurice și rar cu modificări de exfoliere, ca în cazul sindromului Stevens-Johnson și necrolizei epidermice toxice (SSJ/NET). Cel mai mare risc de apariție a SSJ și NET, sau a altor reacții de hipersensibilitate grave, este în primele săptămâni de tratament. Cele mai bune rezultate în abordarea acestor reacții sunt obținute prin diagnosticarea precoce și întreruperea imediată a utilizării oricărui medicament suspectat. Tratamentul cu Milurit trebuie oprit imediat dacă apar astfel de reacții. După ameliorarea la reacții de intensitate ușoară se poate re-începe tratamentul cu alopurinol cu doze mai mici (de exemplu 50 mg/zi), dozele putând fi ulterior crescute. Prezența alelei HLA-B5801 a fost asociată cu creșterea riscului de apariție a sindromului de hipersensibilitate și SSJ/NET. Dacă reacţiile cutanate reapar, administrarea alopurinolului trebuie oprită definitiv, deoarece pot să apară reacţii de hipersensibilitate grave (vezi Tulburări ale sistemului imunitar). Dacă SSJ/NET, sau alte reacții de hipersensibilitate grave nu pot fi excluse, NU se reia utilizarea alopurinolului, din cauza potențialului de reacții adverse grave sau reacții

cu evoluție letală. Diagnosticul clinic de SSJ/NET și alte reacții de hipersensibilitate stă la baza deciziei terapeutice. Dacă astfel de reacţii apar în oricare moment al tratamentului, administrarea alopurinolului trebuie oprită imediat și definitiv.

Angioedemul a fost raportat singur sau în asociere cu semne și simptome de hipersensibilitate generalizată.

Febra cu valori mari a fost raportată ca atare sau însoțită de semne și simptome de hipersensibilitate generalizată la alopurinol (vezi Tulburări ale sistemului imunitar).

Apariția creșterii valorilor hormonului de stimulare tiroidiană (TSH) în studiile relevante nu a avut niciun impact asupra valorilor T4 liber sau au fost observate valori ale TSH care indică hipotiroidism subclinic.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine Milurit

  • Substanţa activă este alopurinolul. Fiecare comprimat conţine alopurinol 150 mg sau 200 mg.
  • Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, amidonglicolat de sodiu (tip A), gelatină, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.

Cum arată Milurit şi conţinutul ambalajului Aspect: Milurit 150 mg comprimate: Comprimate ovale, de culoare albă până la alb gri, marcate cu ”E 353” pe una dintre fețe și cu o linie mediană pe cealaltă față. Comprimatul poate fi divizat în două doze egale.

Milurit 200 mg comprimate: Comprimate ovale, de culoare albă până la alb gri, marcate cu ”E 354” pe una dintre fețe și cu o linie mediană SNAP pe cealaltă față. Comprimatul poate fi divizat în două doze egale.

Natura și conținutul ambalajului Cutie cu un flacon din sticlă brună, cu capac din plastic prevăzut cu amortizor de mișcare, care conține 30, 50, 60, 70, 80, 90, 100 sau 120 comprimate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă Egis Pharmaceuticals PLC Keresztúri út 30 – 38, 1106 Budapesta, Ungaria

Fabricantul Egis Pharmaceuticals PLC Mátyás király út 65, 9900 Körmend, Ungaria

Acest medicament este autorizat în Statele Membre ale Spaţiului Economic European sub următoarele denumiri comerciale:

Ungaria Milurit 150 mg, 200 mg tabletta Bulgaria Милурит 150 mg, 200 mg таблетки Republica Cehă Milurit Letonia Milurit 150 mg, 200 mg tabletes Lituania Milurit 150 mg, 200 mg tabletės România Milurit 150 mg, 200 mg comprimate Republica Slovacia Milurit 150 mg, 200 mg

Acest prospect a fost revizuit în iulie 2023.

Milurit 150 mg comprimate Fiecare comprimat conţine alopurinol 150 mg.

Milurit 200 mg comprimate Fiecare comprimat conţine alopurinol 200 mg.

Pentru lista tuturor excipienților vezi pct. 6.1.

Celuloză microcristalină Amidonglicolat de sodiu (tip A) Gelatină Dioxid de siliciu coloidal anhidru Stearat de magneziu.

alopurinol 150 mg · substanță activă
Celuloză microcristalină · excipient
Amidonglicolat de sodiu (tip A) · excipient
Gelatină · excipient
Dioxid de siliciu coloidal anhidru · excipient
Stearat de magneziu · excipient
Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe etichetă după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

5 ani.

Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu 1 flac. din sticla bruna, tip III x 30 compr. · 15062/2023/01
Cutie cu 1 flac. din sticla bruna, tip III x 50 compr. · 15062/2023/02
Cutie cu 1 flac. din sticla bruna, tip III x 60 compr. · 15062/2023/03
Cutie cu 1 flac. din sticla bruna, tip III x 70 compr. · 15062/2023/04
Cutie cu 1 flac. din sticla bruna, tip III x 80 compr. · 15062/2023/05
Cutie cu 1 flac. din sticla bruna, tip III x 90 compr. · 15062/2023/06
Cutie cu 1 flac. din sticla bruna, tip III x 100 compr. · 15062/2023/07
Cutie cu 1 flac. din sticla bruna, tip III x 120 compr. · 15062/2023/08

Documente oficiale

RCPRezumatul caracteristicilor produsuluiDeschide PDF · ANMDMR ProspectProspect — informații pentru pacientDeschide PDF · ANMDMR AmbalajInformații privind etichetareaDeschide PDF · ANMDMR