Remurel 40 mg/ml

Inițierea tratamentului cu acetat de glatiramer trebuie supravegheată de un neurolog sau de un medic cu experiență în tratamentul SM.

Doze Doza recomandată pentru adulţi este de 40 mg acetat de glatiramer (o seringă preumplută), administrată ca injecție subcutanată, de trei ori pe săptămână, la intervale de cel puțin 48 de ore.

Până în prezent nu a fost stabilită durata tratamentului.

O decizie privind tratamentul pe termen lung trebuie luată de către medicul specialist individual pentru fiecare pacient.

Grupe speciale de pacienţi Vârstnici Utilizarea acetatului de glatiramer nu a fost studiată în mod particular la vârstnici.

Insuficienţă renală Utilizarea acetatului de glatiramer nu a fost studiată în mod particular la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct.4.4).

Copii şi adolescenţi Nu a fost stabilită siguranța și eficacitatea acetatului de glatiramer la copii și adolescenți. Nu sunt disponibile suficiente informaţii privind utilizarea acetatului de glatiramer 40 mg/ml administrat de trei ori pe săptămână, la copii şi la adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, pentru a face recomandări privind utilizarea acestuia. În consecință, acetatul de glatiramer 40 mg/ml administrat de 3 ori pe săptămână, nu trebuie utilizat la această grupă de vârstă.

Mod de administrare Acetatul de glatiramer este pentru utilizare subcutanată. Pacienţii trebuie instruiţi asupra tehnicii de auto-injectare şi vor fi supravegheaţi de un cadru medical de specialitate la prima auto-injectare şi timp de 30 minute după aceea.

Trebuie ales un loc diferit pentru fiecare injectare, în scopul reducerii posibilităţii apariţiei oricărei iritaţii sau durere locală. Locurile pentru auto-injectare includ: abdomenul, braţele, şoldurile şi coapsele.

Dispozitivul Autoxon este disponibil în cazul în care pacienții doresc să facă injecția cu un dispozitiv de injectare. Dispozitivul Autoxon este un autoinjector care se utilizează cu seringile preumplute cu acetat de glatiramer și nu a fost testat cu alte seringi preumplute. Dispozitivul Autoxon trebuie utilizat conform recomandărilor din informațiile furnizate de producătorul dispozitivului.

Acetatul de glatiramer trebuie administrat numai pe cale subcutanată. Acetatul de glatiramer nu trebuie administrat pe cale intravenoasă sau intramusculară.

Medicul curant trebuie să îi explice pacientului că este posibil să apară la câteva minute după injectare o reacţie asociată, având cel puţin unul dintre următoarele simptome: vasodilataţie (eritem cutanat), dureri toracice, dispnee, palpitaţii sau tahicardie (vezi pct. 4.8). Majoritatea acestor simptome sunt de scurtă durată şi dispar spontan, fără nicio consecință. Dacă apare o reacţie adversă severă, pacientul trebuie să întrerupă imediat tratamentul cu acetat de glatiramer şi să contacteze medicul curant sau alt medic de medicină de urgenţă. Poate fi instituit tratament simptomatic după aprecierea medicului.

Nu există dovezi care să sugereze că există un risc special privind aceste reacţii la anumite grupe de pacienţi. Cu toate acestea, acetatul de glatiramer se va administra cu prudenţă la pacienţi cu boli cardiace preexistente. Aceşti pacienţi trebuie să fie supravegheaţi regulat pe durata tratamentului.

Au fost raportate rareori convulsii şi/sau reacţii anafilactoide sau alergice. Pot apărea rareori reacţii de hipersensibilitate grave (de exemplu, bronhospasm, anafilaxie sau urticarie). Dacă reacţiile sunt severe, se va institui un tratament adecvat şi se va întrerupe administrarea de acetat de glatiramer.

Au fost detectaţi anticorpi anti-acetat de glatiramer în plasma pacienţilor care au urmat un tratament cronic zilnic cu acetat de glatiramer. Valorile maxime ale titrurilor de anticorpi au fost atinse după 3-4 luni de tratament și apoi au scăzut şi s-au stabilizat la un nivel ușor crescut decât nivelul de bază.

Nu există dovezi care să sugereze că aceşti anticorpi anti-acetat de glatiramer sunt neutralizanți sau că formarea lor afectează eficacitatea clinică a acetatului de glatiramer.

La pacienţi cu insuficienţă renală trebuie monitorizată funcţia renală pe parcursul tratamentului cu acetat de glatiramer. Deşi nu s-a evidenţiat depunerea glomerulară a complexelor imune nu poate fi exclusă această posibilitate.

Au fost observate cazuri rare de leziuni hepatice severe (care includ hepatită cu icter, insuficiență hepatică și în cazuri izolate transplant hepatic). Afectarea hepatică a apărut de la câteva zile la câtiva ani după inițierea tratamentului cu acetat de glatiramer. În majoritatea cazurilor afectarea hepatică severă s-a remis odată cu întreruperea tratamentului. În unele cazuri, aceste reacții au apărut în prezența consumului excesiv de alcool, prezenţa sau antecedentele de leziuni hepatice și utilizarea altor medicamente cu potențial hepatotoxic. Pacienții trebuie monitorizați în mod regulat pentru semne de afectare hepatică și instruiți să solicite asistență medicală imediată în caz de simptome de afectare hepatică. În caz de afectare hepatică semnificativă clinic trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu acetat de glatiramer.

Majoritatea datelor privind siguranța administrării acetatului de glatiramer au fost acumulate din utilizarea acetatului de glatiramer 20 mg/ml administrat sub formă de injecție subcutanată, o dată pe zi. Această secțiune prezintă datele privind siguranța cumulate din patru studii clinice controlate cu placebo efectuate cu acetat de glatiramer 20 mg/ml administrat o dată pe zi și dintr-un studiu clinic controlat cu placebo efectuat cu acetat de glatiramer 40 mg/ml, administrat de trei ori pe săptămână. Nu a fost efectuată o comparație directă privind siguranța în cadrul unui studiu clinic, între acetatul de glatiramer 20 mg/ml (administrat zilnic) și acetatul de glatiramer 40 mg/ml (administrat de trei ori pe săptămână).

Acetat de glatiramer 20 mg/ml (administrat o dată pe zi) În toate studiile clinice efectuate cu acetat de glatiramer 20 mg/ml, cele mai frecvente reacţii adverse observate şi raportate de majoritatea pacienţilor trataţi cu acetat de glatiramer, au fost reacţiile locale la locul injectării. În studiile controlate, procentul pacienţilor care au raportat aceste reacţii, cel puţin o dată, a fost mai mare în grupul de tratament cu acetat de glatiramer 20 mg/ml (70%), faţă de cel din grupul la care s-a administrat placebo (37%). Cele mai frecvente reacţii la locul injectării, care au fost raportate mai frecvent la pacienţii tratați cu acetat de glatiramer 20 mg/ml, faţă de cei care au utilizat placebo, au fost: eritem, durere, induraţie, prurit, edem, inflamaţie şi hipersensibilitate.

O reacţie, asociată cu cel puţin unul sau mai multe din următoarele simptome, a fost descrisă ca reacție imediată post-injectare: vasodilataţie (eritem cutanat), dureri toracice, dispnee, palpitaţii sau tahicardie (vezi pct. 4.4). Această reacţie poate să apară în câteva minute de la injectarea acetatului de glatiramer. Cel puţin una din componentele acestei reacţii imediate post-injectare a fost raportată cel puţin o dată la 31% dintre pacienţii trataţi cu acetat de glatiramer 20 mg/ml comparativ cu 13% dintre pacienţii care au primit placebo.

Reacţiile adverse identificate din studiile clinice şi din experienţa de după punerea pe piaţă, sunt prezentate în tabelul de mai jos. Datele din studiile clinice au fost obţinute din patru studii clinice pilot, dublu-orb, controlate cu placebo, care au inclus în total 512 pacienţi trataţi cu acetat de glatiramer 20 mg/ml şi 509 pacienţi la care s-a administrat placebo, timp de până la 36 luni. Trei studii au fost efectuate pentru indicaţia de scleroză multiplă cu episoade de recădere și episoade de remisiune alternante (SMRR) şi au inclus 269 pacienţi trataţi cu acetat de glatiramer 20 mg/zi şi 271 pacienţi la care s-a administrat placebo, timp de până la 35 luni. Al patrulea studiu a fost efectuat la pacienţi care au prezentat un prim episod clinic şi au fost consideraţi ca având risc crescut de apariţie a sclerozei multiple clinic definite şi a inclus 243 pacienţi trataţi cu acetat de glatiramer 20 mg/zi şi 238 pacienţi la care s-a administrat placebo, timp de până la 36 luni.

Infecţii şi Infecţie, gripă Bronşită, Abcese, celulită, infestări gastroenterită, furuncule, zona herpes simplex, zoster, pielonefrită otită medie, rinită, abces dentar, candidoză vaginală

Tumori benigne, Tumori benigne Cancer cutanat maligne şi cutanate, neoplasm nespecifice (care includ chisturi şi polipi)

Tulburări Limfadenopatie Leucocitoză, hematologice şi leucopenie, limfatice splenomegalie, trombocitopenie, morfologie anormală a limfocitelor Tulburări ale Hipersensibilitate sistemului imunitar Tulburări Guşă, hipertiroidism endocrine Tulburări Anorexie, creştere Intoleranţă la metabolice şi de în greutate alcool, gută, nutriţie hiperlipidemie, concentrație de sodiu crescută în sânge, concentraţie redusă de feritină serică

Tulburări psihice Anxietate, Nervozitate Vise anormale, stare depresie confuzională, dispoziție euforică, halucinaţii, ostilitate, manie, tulburări de personalitate, tentativă de suicid

Tulburări ale Cefalee Disgeuzie, Sindrom de tunel sistemului nervos hipertonie, carpian, tulburări migrenă, tulburări cognitive, convulsii, de vorbire, disgrafie, dislexie, sincopă, tremor distonie, tulburări motorii, mioclonii, nevrită, blocaj neuromuscular, nistagmus, paralizie, pareză a nervului peronier, stupor, defecte de câmp vizual

Tulburări oculare Diplopie, tulburări Cataractă, leziune a oculare corneei, xeroftalmie, hemoragie oculară, ptoză palpebrală, midriază, atrofie optică

Tulburări Afecțiuni ale acustice şi urechii vestibulare

Tulburări Palpitaţii, Extrasistole, cardiace tahicardie bradicardie sinusală, tahicardie paroxistică

Tulburări Vasodilataţie Varice vasculare Tulburări Dispnee Tuse, rinită Apnee, epistaxis, respiratorii, sezonieră hiperventilaţie, toracice şi laringospasm, mediastinale afecţiuni pulmonare, senzaţie de sufocare

Tulburări gastro- Greaţă Afecţiuni Colită, polipi ai intestinale anorectale, colonului, constipaţie, carii enterocolită, dentare, dispepsie, eructaţii, ulcer disfagie, esofagian, incontinenţă parodontită, fecală, vărsături hemoragie rectală, hipertrofie a glandelor salivare

Tulburări Teste ale funcţiei Colelitiază, Hepatită toxică Insuficienţă hepato-biliare hepatice hepatomegalie Afectare hepatică hepatică modificate

Afecţiuni Erupţie Echimoze, Angioedem, cutanate şi ale tranzitorie hiperhidroză, dermatită de ţesutului prurit, afecţiuni contact, eritem subcutanat cutanate, urticarie nodos, noduli subcutanați Tulburări Artralgii, dureri Dureri cervicale Artrită, bursită, musculo-de spate durere în flanc, scheletice şi ale atrofie musculară, ţesutului osteoartrită conjunctiv

Tulburări renale Micţiuni Hematurie, şi ale căilor imperioase, nefrolitiază, urinare polakiurie, retenţie afecţiuni ale urinară tractului urinar, modificări ale urinei

Tulburări ale Angorjare a sânilor, sistemului disfuncţie erectilă, reproducător şi prolaps al organelor ale sânului pelvine, priapism, afecţiuni ale prostatei, frotiuri cervicale anormale, afecţiuni testiculare, hemoragie vaginală, afecțiuni vulvovaginale Tulburări Astenie, durere Frisoane, edem Chisturi, confuzie, generale şi la toracică, reacţii facial, atrofie la hipotermie, reacţie nivelul locului la locul locul injectării♣, imediată post-de administrare injectării§, reacţie locală, injectare, durere edem periferic, inflamaţie, necroză edem, febră la locul injectării, afectare a mucoaselor

Leziuni, Sindrom post-intoxicaţii şi vaccinare complicaţii procedurale

Incidenţă mai mare cu peste 2% (>2/100) la grupul tratat cu acetat de glatiramer comparativ cu grupul placebo. Reacţiile adverse fără simbolul prezintă o diferenţă de incidenţă între grupuri mai mică sau egală cu 2%. § Termenul “Reacţii la locul injectării” (diferite tipuri) cuprinde toate reacţiile adverse ce apar la locul injectării, cu excepţia atrofiei şi a necrozei de la locul injectării, prezentate separat în tabel. ♣ Sunt incluşi termeni care descriu lipoatrofie localizată la locul injectării. În al patrulea studiu menționat mai sus, perioada controlată placebo a fost urmată de o fază de tratament în regim deschis. În timpul perioadei de urmărire de până la 5 ani a tratamentului în regim deschis nu a fost observată nicio modificare a profilului de siguranţă al acetatului de glatiramer 20 mg/ml.

Au fost raportate câteva cazuri cu transplant hepatic.

Au fost raportate rar (≥ 1/10000 și < 1/1000) reacţii anafilactoide la pacienţi cu SM trataţi cu acetat de glatiramer în cadrul unor studii clinice necontrolate şi din supravegherea de după punerea pe piaţă a acetatului de glatiramer.

Acetatul de glatiramer 40 mg/ml (administrat de trei ori pe săptămână) Siguranța administrării acetatului de glatiramer 40 mg/ml a fost evaluată în cadrul unui studiu clinic, dublu-orb, controlat cu placebo, cu durata de 12 luni de tratament, efectuat la pacienți diagnosticați cu

SMRR, care a inclus un total de 943 pacienţi trataţi cu acetat de glatiramer 40 mg/ml administrat de trei ori pe săptămână şi 461 pacienţi la care s-a administrat placebo.

În general, reacțiile adverse la medicament observate la pacienții tratați cu acetat de glatiramer 40 mg/ml, administrat de trei ori pe săptămână, au fost cele deja cunoscute și descrise pentru acetatul de glatiramer 20 mg/ml, administrat zilnic. În particular, reacţiile adverse la locul injectării (RLI) și reacțiile imediate postinjectare (RIPI) au fost raportate cu o frecvență mai mică pentru acetatul de glatiramer 40 mg/ml, administrat de trei ori pe săptămână, decât pentru acetatul de glatiramer 20 mg/ml, administrat zilnic (RLI 35,5% comparativ cu 70%, respectiv RIPI 7,8% comparativ cu 31%).

Reacţiile adverse la locul injectării au fost raportate de către 36% dintre pacienții tratați cu acetat de glatiramer 40 mg/ml, comparativ cu 5% dintre pacienții la care s-a administrat placebo. Reacțiile imediate post-injectare au fost raportate de către 8% dintre pacienții tratați cu acetat de glatiramer 40 mg/ml, comparativ cu 2% dintre pacienții la care s-a administrat placebo.

Au fost raportate câteva reacții adverse specifice:

• Răspunsul anafilactic a fost observat rar (≥1/10000 și <1/1000) la pacienţi cu SM trataţi cu acetat de glatiramer 20 mg/ml, în cadrul unor studii clinice necontrolate şi în urma supravegherii de după punerea pe piaţă. Acestea au fost raportate de către 0,3% dintre pacienții tratați cu acetat de glatiramer 40 mg/ml (mai puțin frecvente: ≥ 1/1000 și < 1/100).

• Nu a fost raportată necroză la locul injectării.

• Eritemul cutanat și durerea la nivelul extremităților, reacții care nu au fost descrise pentru acetatul de glatiramer 20 mg/ml, au fost raportate fiecare de către 2,1% dintre pacienții tratați cu acetat de glatiramer 40 mg/ml (frecvente: ≥ 1/100 și < 1/10).

• Afectare hepatică indusă de medicament și hepatită toxică au fost raportate fiecare de către un pacient (0,1%) tratat cu acetat de glatiramer 40 mg/ml (mai puțin frecvente: ≥ 1/1000 și < 1/100).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro