J05AE08 · Antivirale cu actiune directa inhibitori de proteaza Prescripție restrictivă

Atazanavir Stada 150 mg

Atazanavir Stada este un medicament antiviral (sau antiretroviral) și aparține clasei de medicamente denumită inhibitori de protează.

Cum citiți informația

De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Indicații

Prospect · pct. 1 RCP · pct. 4.1

Atazanavir Stada este un medicament antiviral (sau antiretroviral) și aparține clasei de medicamente denumită inhibitori de protează. Aceste medicamente controlează infecţia cu Virusul Imunodeficienţei Umane (HIV) prin oprirea producției unei proteine de care HIV are nevoie în multiplicarea sa. Aceste medicamente acţionează prin reducerea cantităţii de HIV în organismul dumneavoastră şi, prin urmare, vă întăreşte sistemul imunitar. În acest sens, Atazanavir Stada scade riscul apariției bolilor asociate cu infecţia cu HIV.

Atazanavir Stada capsule poate fi utilizat de către adulţi, copii și adolescenţi cu vârsta de cel puţin 6 ani. Medicul dumneavoastră v-a recomandat Atazanavir Stada pentru că sunteţi infectat cu HIV care determină Sindromul Imunodeficienţei Dobândite (SIDA). Este utilizat de obicei în asociere cu alte medicamente anti-HIV. Medicul dumneavoastră va discuta cu dumneavoastră care din asocierile acestor medicamente cu Atazanavir Stada este cea mai potrivită pentru dumneavoastră.

Atazanavir Stada capsule, administrat concomitent cu ritonavir în doză mică, este indicat pentru tratamentul infecţiei cu virusul imunodeficienţei umane dobândite (HIV-1) la adulţi, copii şi adolescenţi cu vârsta de cel puţin 6 ani, în asociere cu alte medicamente antiretrovirale (vezi pct. 4.2).

Pe baza datelor virusologice şi clinice disponibile de la pacienţi adulţi, nu se aşteaptă niciun beneficiu la pacienţii cu rezistenţă multiplă la inhibitorii de proteaze (≥ 4 mutaţii de rezistenţă la IP). Alegerea Atazanavir Stada în tratamentul pacienţilor adulţi, copii şi adolescenţi trataţi anterior trebuie să se bazeze pe testarea individuală a rezistenţei virale şi pe antecedentele terapeutice ale pacientului (vezi pct. 4.4 şi 5.1).

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur. În acest mod, puteţi fi sigur că medicamentul este pe deplin eficient şi scădeți riscul ca virusul se dezvolte rezistență la tratament.

Doza recomandată de Atazanavir Stada capsule la adulţi este de 300 mg o dată pe zi cu 100 mg ritonavir o dată pe zi împreună cu alimente, în asociere cu alte medicamente anti-HIV. Medicul dumneavoastră vă poate ajusta doza de Atazanavir Stada în funcţie de tratamentul dumneavoastră anti- HIV.

Pentru copii şi adolescenţi (cu vârstă cuprinsă între 6 ani şi până la 18 ani), medicul copilului dumneavoastră va stabili doza corectă în funcție de greutatea corporală a copilului Doza de Atazanavir Stada capsule pentru copii şi adolescenţi este calculată în funcţie de greutatea corporală şi se administrează o dată pe zi cu alimente şi 100 mg ritonavir aşa cum se arată mai jos:

Greutate corporală (kg)	Atazanavir Stada doză zilnică unică (mg)	Ritonavir doză zilnică unică (mg)
15 până la 35 kg	200 mg	100 mg
cel puţin 35 kg	300 mg	100 mg
Se poate utiliza Ritonavir capsule, comprimate sau soluţie orală

Trebuie verificată disponibilitatea altor forme farmaceutice pentru utilizarea la copii cu vârsta de cel puţin 3 luni şi greutatea corporală de minimum 5 kg. Trecerea la tratamentul cu Atazanavir Stada capsule este recomandată imediat ce pacienții copii sunt capabili să înghită în mod constant capsule.

Trecerea de la o altă formă farmaceutică la capsule este posibil să facă necesară schimbarea dozei. Medicul dumneavoastră va decide doza corectă pe baza greutăţii corporale a copilului dumneavoastră.

Nu există recomandări privind doza de Atazanavir Stada la copii cu vârsta mai mică de 3 luni.

Luaţi Atazanavir Stada capsule împreună cu alimente (la masă sau cu o gustare consistentă). Înghiţiţi capsulele întregi. Nu deschideţi capsulele.

Dacă luaţi mai mult Atazanavir Stada decât trebuie Pot apărea simptome precum îngălbenirea pielii şi/sau ochilor (icter) şi bătăi neregulate ale inimii (prelungirea intervalului QTc), dacă dumneavoastră sau copilul luaţi prea mult Atazanavir Stada. Dacă în mod accidental aţi luat mai multe capsule de Atazanavir Stada decât v-a fost recomandat, adresaţi-vă imediat medicului specialist în infecţia HIV care vă îngrijește sau mergeţi la cel mai apropiat spital pentru recomandări.

Dacă uitaţi să luaţi Atazanavir Stada Dacă aţi omis o doză, luaţi doza omisă cât mai curând posibil cu alimente şi apoi luaţi următoarea doză la ora stabilită. Dacă este aproape timpul pentru următoarea doză, nu mai luaţi doza omisă. Aşteptaţi şi luaţi doza următoare la ora stabilită. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă încetaţi să luaţi Atazanavir Stada Nu opriţi administrarea Atazanavir Stada înainte să discutaţi cu medicul dumneavoastră.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.

Tratamentul trebuie iniţiat de către un medic cu experiență în abordarea terapeutică a infecţiei cu HIV.

Doze Adulţi Doza recomandată de Atazanavir Stada capsule este de 300 mg o dată pe zi administrat cu ritonavir 100 mg o dată pe zi şi cu alimente. Ritonavir este utilizat ca activator al farmacocineticii atazanavirului (vezi pct. 4.5 şi 5.1). (Vezi şi pct. 4.4 Întreruperea ritonavirului numai în condiţii restrictive).

Copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 6 ani şi mai puţin de 18 ani și care au o greutate corporală de minimum 15 kg) Doza de atanazavir capsule pentru copii şi adolescenţi se bazează pe greutatea corporală aşa cum este prezentat în Tabelul 1 şi nu trebuie să depăşească doza recomandată la adulţi. Atazanavir Stada capsule trebuie administrat cu ritonavir şi trebuie administrat împreună cu alimente.

Greutate corporală (kg)	Atazanavir Stada doză zilnică unică (mg)	Ritonavir doză zilnică unică (mg)a
15 până la 35 kg	200 mg	100 mg
cel puţin 35 kg	300 mg	100 mg
aRitonavir capsule, comprimate sau soluţie orală

Copii (cu vârsta de cel puţin 3 luni și greutate corporală de cel puţin 5 kg): pentru pacienţii copii cu vârsta de cel puţin 3 luni şi greutate corporală de cel puțin 5 kg pot fi disponibile alte forme farmaceutice cu atazanavir (vezi Rezumatul Caracteristicilor Produsului relevant pentru celelalte forme farmaceutice). Se recomandă trecerea de la alte forme farmaceutice la tratamentul cu capsule imediat ce pacienții sunt capabili să înghită în mod constant capsule.

Trecerea de la o formă farmaceutică la alta este posibil să facă necesară schimbarea dozei. A se vedea tabelul cu doze recomandate corespunzătoare formei farmaceutice (vezi Rezumatul Caracteristicilor Produsului corespunzător).

Grupe speciale de pacienţi Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei. Nu se recomandă administrarea asocierii dintre Atazanavir Stada și ritonavir la pacienţii care efectuează hemodializă (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Insuficienţă hepatică Administrarea asocierii dintre atazanavir şi ritonavir nu a fost studiată la pacienţii cu insuficienţă

hepatică. Administrarea asocierii dintre Atazanavir Stada şi ritonavir trebuie efectuată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară. Asocierea dintre Atazanavir Stada şi ritonavir nu trebuie utilizată la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).

În cazul întreruperii ritonavirului din schema terapeutică activată cu ritonavir recomandată inițial (vezi pct. 4.4), Atazanavir Stada neactivat poate fi menţinut la pacienţi cu insuficienţă hepatică ușoară la o doză de 400 mg, și la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată cu o doză redusă de 300 mg o dată pe zi împreună cu alimente (vezi pct. 5.2). Atazanavir Stada neactivat nu trebuie să fie utilizat la pacienții cu insuficiență hepatică severă.

Sarcina şi perioada postpartum În al doilea şi al treilea trimestru de sarcină Este posibil ca asocierea dintre Atazanavir Stada 300 mg şi ritonavir 100 mg să nu furnizeze o expunere suficientă la atazanavir, în special atunci când activitatea atazanavir sau a întregii scheme terapeutice poate fi compromisă din cauza rezistenţei la medicament. Deoarece datele disponibile sunt limitate şi din cauza variabilităţii inter-pacienți pe durata sarcinii, se poate lua în considerare monitorizarea nivelului terapeutic al medicamentului (MNTM) pentru a asigura nivelul adecvat de expunere.

Riscul scăderii ulterioare a expunerii la atazanavir este de aşteptat atunci când atazanavir este administrat împreună cu medicamente cunoscute că reduc expunerea la atazanavir (de exemplu: tenofovir disoproxil sau antagonişti ai receptorilor H2).

Dacă este necesar tratamentul cu tenofovir disoproxil sau un antagonist al receptorilor H 2, se poate lua în considerare creşterea dozei la Atazanavir Stada 400 mg în asociere cu 100 mg ritonavir, cu MNTM (vezi pct. 4.6 şi 5.2).
Nu se recomandă utilizarea Atazanavir Stada în asociere cu ritonavir la pacientele gravide la care se administrează atât tenofovir disoproxil, cât şi un antagonist al receptorilor H2. (Vezi pct. 4.4 Întreruperea ritonavirului numai în condiţii restrictive).

În timpul perioadei postpartum După o posibilă scădere a expunerii la atazanavir în timpul celui de-al doilea şi al treilea trimestru de sarcină, expunerea la atazanavir poate creşte în primele două luni după naştere (vezi pct. 5.2). De aceea, pacientele trebuie atent monitorizate în perioada postpartum pentru reacţii adverse.

În această perioadă, pacientele aflate în perioada postpartum trebuie să urmeze aceeaşi recomandare de doză ca şi pacientele care nu sunt gravide, inclusiv cele referitoare la administrarea concomitentă a medicamentelor cunoscute că influenţează expunerea la atazanavir (vezi pct. 4.5).

Copii (cu vârsta mai mică de 3 luni) Atazanavir Stada nu trebuie utilizat la copii cu vârsta mai mică de 3 luni din motive de siguranţa medicamentului, luând în considerare în mod deosebit riscul posibil de icter nuclear.

Mod de administrare Pentru administrare orală. Capsulele trebuie înghiţite întregi.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2

Contraindicații

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.3

dacă sunteţi alergic la atazanavir sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6)
dacă aveţi probleme moderate sau severe cu ficatul. Medicul dumneavoastră va evalua cât de severă este boala de ficat, înainte de a decide dacă puteţi să luaţi Atazanavir Stada.
dacă luaţi oricare dintre aceste medicamente: vezi de asemenea Atazanavir Stada împreună cu alte medicamente
rifampicină (un antibiotic folosit în tratamentul tuberculozei)
astemizol sau terfenadină (utilizate frecvent pentru a trata simptomele alergice, aceste medicamente pot fi disponibile fără prescripţie medicală); cisapridă (pentru refluxul gastric, denumit uneori arsuri la stomac); pimozidă (pentru a trata schizofrenia); chinidină sau bepridil (pentru corectarea ritmului inimii); ergotamină, dihidroergotamină, ergonovină, metilergonovină (pentru dureri de cap); şi alfuzosină (tratează prostata mărită)
quetiapină (tratează schizofrenia, tulburarea bipolară şi tulburarea depresivă majoră); lurasidona (indicată în tratamentul schizofreniei)
medicamente care conţin sunătoare (Hypericum perforatum, un medicament din plante)
triazolam şi midazolam administrat pe cale orală (utilizate pentru a vă ajuta să dormiţi şi/sau să reducă anxietatea)
lomitapidă,simvastatină şi lovastatină (utilizate pentru scăderea concentrațiilor de colesterol din sânge).
medicamente care conțin grazoprevir, inclusiv combinația în doze fixe de elbasvir / grazoprevir și combinația de doze fixe glecaprevir / pibrentasvir (utilizate pentru tratamentul infecției cronice cu virusul hepatitic C)

Nu luaţi sildenafil în asociere cu Atazanavir Stada atunci când sildenafil este utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale pulmonare. De asemenea, sildenafil este utilizat pentru tratamentul disfuncţiei erectile. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă utilizaţi sildenafil pentru tratamentul disfuncţiei erectile.

Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă oricare dintre aceste situaţii este valabilă în cazul dumneavoastră.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Atazanavirul este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.2, 4.4 şi 5.2). Asocierea dintre atazanavir şi ritonavir este contraindicată la pacienţi cu insuficienţă hepatică moderată (vezi pct. 4.2, 4.4 şi 5.2).

Administrarea concomitentă cu simvastatină sau lovastatină (vezi pct. 4.5). Asocierea cu rifampicină (vezi pct. 4.5). Asocierea cu inhibitorul PDE5 – sildenafil atunci când se utilizează numai pentru tratamentul hipertensiunii arteriale pulmonare (HTAP) (vezi pct. 4.5). Pentru administrarea concomitentă a sildenafil în tratamentul disfuncţiei erectile, vezi pct. 4.4 şi 4.5.

Administrarea concomitentă cu medicamente care sunt substraturi ale izoenzimei CYP3A4 a citocromului P450 şi care au un indice terapeutic mic (de exemplu: quetiapină, lurasidonă, alfuzosină, astemizol, terfenadină, cisapridă, pimozidă, chinidină, bepridil, triazolam, midazolam, administrate oral (pentru precauţii referitoare la administrarea parenterală a midazolamului, vezi pct. 4.5) lomitapidă şi alcaloizi din ergot, în special ergotamină, dihidroergotamină, ergonovină, metilergonovină) (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitentă cu medicamente care conțin grazoprevir, incluzând combinația de doze fixe de elbasvir / grazoprevir (vezi pct. 4.5). Administrarea concomitentă cu combinația de doze fixe glecaprevir / pibrentasvir (vezi pct. 4.5). Administrarea concomitentă cu medicamente care conţin sunătoare (Hypericum perforatum) (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitentă cu apalutamidă (vezi pct. 4.5).

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Atazanavir Stada nu este un tratament pentru vindecarea infecţiei cu HIV. Puteţi continua să faceţi infecţii sau alte boli legate de infecţia cu HIV. Puteţi transmite în continuare virusul HIV în timpul tratamentului cu acest medicament, cu toate acestea, riscul este diminuat prin tratament antiretroviral eficient. Discutaţi cu medicul dumneavoastră despre precauţiile necesare pentru a evita infectarea altor persoane.

Unele persoane au nevoie de o atenţie deosebită înainte sau în timpul tratamentului cu acest medicament. Înainte să luaţi Atazanavir Stada, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului, şi fiţi siguri că medicul dumneavoastră ştie dacă aveți:

hepatită B sau C
semne sau simptome de calculi biliari (durere în partea dreaptă a abdomenului)
hemofilie A sau B
nevoie de hemodializă

Atazanavir Stada poate afecta modul în care funcţionează rinichii dumneavoastră.

La pacienţi care iau Atazanavir Stada au fost raportate pietre la rinichi (calculi renali). Dacă apar semne sau simptome de pietre la rinichi (durere lombară, sânge în urină, durere la urinare), vă rugăm să spuneţi imediat medicului dumneavoastră.

La unii pacienţi cu infecţie HIV avansată (SIDA) şi infecţii cu germeni oportunişti în trecut, imediat după începerea tratamentului anti-HIV pot apărea semne şi simptome de inflamaţie ca urmare a infecţiilor precedente. Se consideră că aceste simptome se datorează ameliorării răspunsului imun al organismului, creșterea capacităţii organismului de a lupta cu acele infecţii care au fost prezente în trecut fără simptome evidente clinic. Dacă observaţi orice semne de infecţie, informaţi imediat medicul care vă tratează. Pe lângă infecţiile oportuniste pot apărea și boli autoimune (o stare în care un ţesut sănătos din organism este atacat de sistemul imunitar) după ce începeţi să luaţi medicamente pentru infecţia HIV. Bolile autoimune pot apărea la mai multe luni de la începerea tratamentului. Dacă observaţi orice semne de infecţie sau alte semne precum slăbiciunea musculară a mâinilor şi picioarelor care urcă și cuprinde în sus și trunchiul, palpitaţii, tremurături sau agitație și neliniște, informați medicul dumneavoastră imediat pentru tratament adecvat.

La unii din pacienţii la care s-a administrat terapie antiretrovirală combinată poate să apară o boală a osului denumită osteonecroză (moartea ţesutului osos provocată de pierderea aportului de sânge al osului). Durata terapiei antiretrovirale combinate, utilizarea corticosteroizilor, consumul de alcool, imunosupresia severă, indicele de masă corporală crescută, printre altele, pot fi unii dintre multiplii factori de risc pentru apariţia acestei boli. Semnele de osteonecroză sunt: rigiditatea articulară, durerea articulară (de şold, genunchi şi umăr) și durerile musculare, precum şi dificultăți la mişcare. Dacă observaţi apariţia oricărui simptom din cele menţionate, vă rugăm să îl informaţi pe medicul dumneavoastră.

La pacienţi la care s-a administrat atazanavir a apărut hiperbilirubinemie (o creştere a nivelului de bilirubină în sânge). Semnele acesteia pot să fie o îngălbenire uşoară a pielii sau albului ochilor. Dacă observaţi oricare dintre aceste simptome, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră.

Erupţii grave pe piele, inclusiv sindrom Stevens-Johnson, au fost raportate la pacienţii trataţi cu atazanavir. Dacă vă apare o erupţie pe piele, spuneţi imediat medicului dumneavoastră.

Dacă observaţi o schimbare a felului în care vă bate inima (modificarea ritmului inimii), vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră. La copiii care primesc atazanavir poate fi necesară monitorizarea inimii. Medicul copilului dumneavoastră va decide acest lucru.

Nu a fost evaluată clinic administrarea atazanavir în asociere cu ritonavir în doze mai mari de 100 mg o dată pe zi. Utilizarea unor doze mai mari de ritonavir poate modifica profilul de siguranţă al atazanavir (efecte cardiace, hiperbilirubinemie) şi prin urmare nu este recomandată. Poate fi luată în considerare o creştere a dozei de ritonavir la 200 mg o dată pe zi, numai când asocierea atazanavir cu ritonavir este administrată împreună cu efavirenz. În acest caz, este necesară monitorizarea clinică atentă (vezi mai jos Interacţiuni cu alte medicamente).

Pacienţi cu boli coexistente

Insuficiență hepatică: Atazanavirul este metabolizat preponderent la nivel hepatic şi, de aceea, s-a observat creşterea concentraţiilor plasmatice la pacienţi cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.2 şi 4.3). Nu s-au stabilit profilurile de siguranţă şi eficacitate ale administrării atazanavirului la pacienţi cu boli hepatice subiacente importante. Pacienţii cu hepatită cronică cu virus hepatitic B sau C care efectuează terapie antiretrovirală combinată prezintă un risc crescut pentru apariţia reacţiilor adverse hepatice severe, cu potenţial letal. În cazul terapiei antivirale concomitente pentru hepatită B sau C, vă rugăm, de asemenea, să parcurgeți informaţiile importante din Rezumatul Caracteristicilor Produsului ale acestor medicamente (vezi pct. 4.8).

Pacienţii cu afectare hepatică preexistentă, care include hepatita cronică activă, prezintă frecvent modificări ale funcţiei hepatice în timpul tratamentului antiretroviral combinat şi prin urmare trebuie monitorizaţi conform recomandărilor ghidurilor de practică medicală. Dacă la acești pacienţi apar semne ale agravării bolii hepatice, trebuie luată în considerare întreruperea sau oprirea tratamentului.

Insuficiență renală: Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi cu insuficienţă renală. Cu toate acestea, nu se recomandă administrarea Atazanavir Stada la pacienţi care efectuează hemodializă (vezi pct. 4.2 şi 5.2).

Prelungirea intervalului QT: În studiile clinice cu atazanavir a fost observată creșterea asimptomatică, dependentă de doză, a intervalului PR. Utilizarea medicamentelor cunoscute că determină prelungirea intervalului PR trebuie făcută cu precauţie. La pacienţi cu tulburări de conducere preexistente (bloc atrio-ventricular de gradul II sau mai înalt sau blocuri complexe de ramură), Atazanavir Stada trebuie utilizat cu precauţie şi numai dacă beneficiile terapeutice depăşesc riscurile posibile (vezi pct. 5.1). Prescrierea Atazanavir Stada în asociere cu medicamente cu potenţial de prelungire a intervalului QT şi/sau la pacienţi cu factori de risc preexistenţi (bradicardie, sindrom congenital de QT prelungit, dezechilibre electrolitice (vezi pct. 4.8 şi 5.3)) trebuie făcută cu precauţie deosebită.

Pacienți cu hemofilie: Au fost raportate sângerări crescute, cu hematoame cutanate spontane şi hemartroză, la pacienţi cu hemofilie A şi B trataţi cu inhibitori de proteaze. La unii pacienţi s-a administrat suplimentar factor VIII. Tratamentul cu inhibitori de proteaze a continuat, sau a fost reluat după o întrerupere, la mai mult de jumătate din cazurile raportate. S-a sugerat o relaţie de cauzalitate, deşi mecanismul de acţiune nu a fost elucidat. Prin urmare, pacienţii cu hemofilie trebuie avertizaţi asupra posibilităţii creşterii incidenţei sângerărilor.

Greutate corporală şi parametrii metabolici: În timpul terapiei antiretrovirale poate să apară o creştere a greutăţii corporale şi a nivelului lipidelor plasmatice şi glicemiei. Astfel de modificări pot fi parţial asociate cu controlul asupra bolii şi cu stilul de viaţă. În cazul creşterii concentraţiei plasmatice a lipidelor, în unele cazuri există dovezi ale acestui efect ca urmare a administrării tratamentului, în timp ce pentru creşterea greutăţii corporale nu există dovezi convingătoare cu privire la administrarea unui medicament specific. Monitorizarea lipidelor plasmatice şi a glicemiei respectă recomandările ghidurilor de practică pentru tratamentul infecţiei HIV. Dislipidemia trebuie să primească tratament clinic adecvat.

În studiile clinice, s-a demonstrat că atazanavirul (administrat în asociere cu ritonavir sau în monoterapie) induce dislipidemie într-o măsură mai mică decât comparatorii.

Hiperbilirubinemie: La pacienţii la care s-a administrat atazanavir au apărut creşteri reversibile ale bilirubinei indirecte (neconjugată) prin inhibarea UDP-glucuronil transferazei (UGT) (vezi pct. 4.8). La pacienţi la care s-a administrat Atazanavir Stada trebuie evaluate etiologii alternative în cazul transaminazelor hepatice crescute care apar în hiperbilirubinemie. Dacă icterul sclero-tegumentar creează disconfort pacientului, luați în considerare un alt tratament antiretroviral, ca alternativă la cel cu Atazanavir Stada. Nu se recomandă reducerea dozei de Atazanavir Stada deoarece poate diminua efectul terapeutic cu apariţia rezistenţei.

De asemenea, administrarea de indinavir se asociază cu hiperbilirubinemie indirectă (neconjugată) datorită inhibării UGT. Nu s-a studiat administrarea concomitentă a atazanavirului cu indinavir şi, prin urmare, nu se recomandă administrarea concomitentă a acestor medicamente (vezi pct. 4.5).

Întreruperea administrării ritonavir se face numai în condiţii restrictive Tratamentul standard recomandat este Atazanavir Stada activat cu ritonavir, care asigură parametrii farmacocinetici şi nivelul optim de supresie virusologică. Întreruperea administrării ritonavir în schema de tratament cu Atazanavir Stada activat nu este recomandată dar poate fi luată în considerare la pacienţi adulţi pentru o doză de 400 mg o dată pe zi împreună cu alimente, cu respectarea următoarelor condiţii restrictive coroborate:

absenţa eşecului virusologic în antecedente
încărcătură virală nedetectabilă în ultimele 6 luni sub schema terapeutică actuală
tulpini virale HIV fără mutaţii asociate cu rezistenţa (MAR) la schema terapeutică actuală.

Administrarea Atazanavir Stada fără ritonavir nu trebuie avută în vedere la pacienţi trataţi cu scheme terapeutice de fond care conţin tenofovir disoproxil şi cu alte medicamente concomitente care reduc biodisponibilitatea atanazavirului (vezi pct. 4.5 În cazul întreruperii ritonavirului din schema terapeutică recomandată cu atanazavir activat) sau la cei la care sunt constatate probleme grave de complianţă.

Administrarea Atazanavir Stada fără ritonavir nu trebuie folosită la paciente gravide deoarece poate determina niveluri suboptime de expunere care ridică îngrijorări deosebite pentru controlul infecţiei mamei şi riscul transmiterii verticale.

Colelitiază Colelitiaza a fost raportată la pacienţii cărora li s-a administrat atazanavir (vezi pct. 4.8). Unii pacienţi au necesitat spitalizare pentru tratament suplimentar şi unii au avut complicaţii. Dacă apar semne și simptome de colelitiază, se poate lua în considerare întreruperea temporară sau oprirea definitivă a tratamentului.

Boală renală cronică Ȋn timpul supravegherii după punerea pe piaţă a fost raportată boală renală cronică la pacienţi infectaţi cu HIV trataţi cu atazanavir, cu sau fără ritonavir. Un amplu studiu prospectiv observaţional a demonstrat o asociere între creșterea incidenţei bolii renale cronice și expunerea cumulativă la o schemă de tratament conţinând atazanavir/ritonavir la pacienţii infectaţi cu HIV cu o eGFR normală la începutul tratamentului. Această asociere a fost observată independent de expunerea la tenofovir disoproxil. Monitorizarea periodică a funcţiei renale a pacienţilor trebuie menţinută pe toată durata tratamentului (vezi pct. 4.8).

Litiaza renală Litiaza renală a fost raportată la pacienţii cărora li s-a administrat atazanavir (vezi pct. 4.8). Unii pacienţi au necesitat spitalizare pentru tratament suplimentar şi unii au avut complicaţii. În unele cazuri, litiaza renală s-a asociat cu insuficienţă renală acută sau insuficienţă renală. Dacă apar semne şi simptome de litiază renală, se poate lua în considerare întreruperea temporară sau oprirea definitivă a tratamentului.

Sindromul reactivării imune La pacienţi infectaţi cu HIV cu deficienţă imunitară gravă în momentul iniţierii terapiei antiretrovirale combinate (TARC) poate să apară o reacţie inflamatorie determinată de germeni oportunişti asimptomatici sau reziduali şi afecţiuni clinice grave sau agravarea simptomelor preexistente. În mod specific, astfel de reacţii s-au observat în primele săptămâni sau luni după iniţierea TARC. Exemplele relevante sunt: retinita cu virus citomegalic, infecţii micobacteriene generalizate şi/sau focale şi pneumonie cu Pneumocystis jirovecii. Orice simptome inflamatorii trebuie evaluate şi instituit tratamentul la nevoie. De asemenea, în contextul reactivării imune a fost raportată apariţia bolilor autoimune (precum boala Graves și hepatita autoimună); cu toate acestea, intervalul de timp raportat până la debut este variabil, astfel că aceste evenimente pot apărea după mai multe luni de la începerea tratamentului.

Osteonecroză Cu toate că etiologia este considerată a fi multifactorială (include utilizarea de corticosteroizi, consumul de alcool, imunosupresia severă, indicele de masă corporală crescut), s-au raportat cazuri de osteonecroză mai ales la pacienţi cu boală HIV avansată şi/sau expunere îndelungată la terapie antiretrovirală combinată (TARC). Pacienţii trebuie îndrumaţi să ceară sfatul medicului în cazul în care prezintă artralgii, redoare articulară sau dificultăți la mişcare.

Erupţii cutanate tranzitorii şi sindroame asociate Erupţiile cutanate tranzitorii sunt, în general, erupţii maculo-papuloase uşoare până la moderate, care apar în primele 3 săptămâni de la iniţierea tratamentului cu atazanavir.

Sindromul Stevens-Johnson (SSJ), eritemul polimorf, erupţiile cutanate toxice şi erupţiile cutanate la medicamente cu eozinofilie şi simptome sistemice (sindrom DRESS) au fost raportate la pacienţi trataţi cu atazanavir. Pacienţii trebuie informaţi cu privire la semne şi simptome şi trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru reacţii cutanate. Tratamentul cu Atazanavir Stada trebuie întrerupt dacă apar erupţii cutanate tranzitorii severe.

Cele mai bune rezultate în abordarea terapeutică a acestor reacții adverse se obțin prin diagnosticarea precoce şi întreruperea imediată a tratamentului cu oricare medicamente suspectate. Dacă pacientul a dezvoltat SSJ sau sindrom DRESS la utilizarea atazanavir, tratamentul cu Atazanavir Stada nu trebuie reluat.

Interacţiuni cu alte medicamente Nu se recomandă asocierea atazanavir cu atorvastatină (vezi pct. 4.5).

Nu se recomandă administrarea atazanavirului în asociere cu nevirapină sau efavirenz (vezi pct. 4.5). Dacă este necesară administrarea atazanavirului în asociere cu un INNRT (inhibitor non-nucleotidic de revers trasncriptază), poată fi luată în considerare creşterea dozei atât de Atazanavir Stada cât şi de ritonavir, la 400 mg şi respectiv 200 mg, în asociere cu efavirenz, cu monitorizare clinică atentă.

Atazanavir este metabolizat, în principal, de către CYP3A4. Nu se recomandă administrarea concomitentă a Atazanavir Stada cu medicamente care induc CYP3A4 (vezi pct. 4.3 şi 4.5).

Inhibitori ai PDE5 utilizaţi pentru tratamentul disfuncţiei erectile: la pacienţii care utilizează atazanavir se recomandă precauţie deosebită atunci când li se prescriu inhibitori ai PDE5 (sildenafil, tadalafil sau vardenafil) pentru tratamentul disfuncţiei erectile. Se anticipează ca administrarea concomitentă de Atazanavir Stada cu aceste medicamente determină creşterea semnificativă a concentraţiilor plasmatice ale acestora şi apariţia reacţiilor adverse asociate PDE5 precum sunt hipotensiune arterială, tulburări de vedere şi priapism (vezi pct. 4.5).

Nu se recomandă administrarea concomitentă de voriconazol cu atazanavir şi ritonavir, cu excepţia cazului în care evaluarea raportului risc/beneficiu justifică utilizarea voriconazol.

La majoritatea pacienţilor este de aşteptat o scădere a expunerii atât la voriconazol, cât şi la atazanavir. La un număr mic de pacienţi fără alelă CYP2C19 funcţională sunt de aşteptat expuneri semnificativ crescute la voriconazol (vezi pct. 4.5).

Nu se recomandă utilizarea concomitentă a asocierii atazanavir/ritonavir cu fluticazonă sau cu alţi glucocorticoizi care sunt metabolizaţi de către CYP3A4, decât dacă beneficiul potenţial al tratamentului depăşeşte riscul de apariţie a efectelor sistemice ale corticosteroizilor, inclusiv sindromul Cushing şi supresia suprarenaliană (vezi pct. 4.5).

Utilizarea concomitentă de salmeterol şi atazanavir poate determina creşterea frecvenţei reacțiilor adverse cardiace asociate cu salmeterol. Administrarea concomitentă de salmeterol şi Atazanavir Stada nu este recomandată (vezi pct. 4.5).

Absorbţia atazanavir poate fi redusă atunci când pH-ul gastric este crescut, indiferent de cauză.

Administrarea concomitentă a atazanavir cu inhibitori ai pompei de protoni nu este recomandată (vezi pct. 4.5). Dacă administrarea concomitentă de atazanavir cu un inhibitor al pompei de protoni este considerată de neevitat, este recomandată o monitorizare clinică atentă în asociere cu o creştere a dozei de atazanavir la 400 mg cu 100 mg ritonavir; nu trebuie depăşite dozele de inhibitori ai pompei de protoni comparabile cu o doză de omeprazol 20 mg.

Utilizarea concomitentă a atazanavirului cu alte contraceptive hormonale sau contraceptive orale care conţin alţi progestogeni decât norgestimat sau noretindronă nu a fost studiată şi, ca urmare, trebuie evitată (vezi pct. 4.5). Copii şi adolescenţi Siguranţă Prelungirea asimptomatică a intervalului PR a fost mai frecventă la copii şi adolescenţi decât la adulţi. Blocul AV asimptomatic de grad 1 şi 2 a fost raportat la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.8). Utilizarea medicamentelor cunoscute că determină prelungirea intervalului PR trebuie făcută cu precauţie. La copii şi adolescenţi cu tulburări preexistente de conducere la nivel cardiac (bloc atrio-ventricular de gradul 2 sau mai mare sau blocuri complexe de ramură), Atazanavir Stada trebuie utilizat cu precauţie şi numai dacă beneficiile terapeutice depăşesc riscurile posibile. Se recomandă monitorizarea cardiacă pe baza prezenţei modificărilor clinice (de exemplu, bradicardie).

Eficacitate Atazanavir/ritonavir nu este eficace pentru tulpinile virale care prezintă rezistenţă consecutivă mutaţiilor multiple.

Excipienți Lactoză Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Interacțiuni

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.5

Nu trebuie să utilizaţi Atazanavir Stada împreună cu anumite medicamente. Acestea sunt enumerate la secțiunea “Nu utilizaţi Atazanavir Stada”, de la începutul pct 2.

Există, de asemenea, şi alte medicamente care nu pot fi luate în acelaşi timp cu Atazanavir Stada. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente. Este deosebit de important să menţionaţi următoarele:

alte medicamente pentru a trata infecţia cu HIV (de exemplu: indinavir, nevirapină și efavirenz)
sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir (utilizat pentru a trata hepatita C)
sildenafil, vardenafil sau tadalafil (utilizate de bărbaţi pentru tratamentul impotenţei (disfuncţiei erectile))
dacă luaţi cu Atazanavir Stada un contraceptiv oral („Pilula”) împreună pentru a preveni apariţia sarcinii, asiguraţi-vă că îl luaţi exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră şi nu omiteţi nicio doză
orice medicament utilizat la tratarea afecţiunilor legate de aciditatea de la nivelul stomacului (de exemplu antiacide, care se vor lua cu 1 oră înainte de administrarea Atazanavir Stada sau cu 2 ore după administrarea Atazanavir Stada, blocante H2 cum este famotidina şi inhibitori ai pompei de protoni cum este omeprazolul)
medicamente care scad tensiunea arterială, încetinesc frecvenţa cardiacă sau care corectează ritmul cardiac (amiodarona, diltiazem, lidocaina de uz sistemic, verapamil)
atorvastatină, pravastatină şi fluvastatină (pentru scăderea concentrației colesterolului din sânge)
salmeterol (utilizat pentru tratamentul astmului bronşic)
ciclosporină, tacrolimus şi sirolimus (medicamente care scad intensitatea răspunsului imun)
unele antibiotice (rifabutină, claritromicină)
ketoconazol, itraconazol şi voriconazol (antifungice)
apixaban, dabigatran, edoxaban, rivaroxaban și warfarină (anticoagulant care împiedică formarea cheagurilor de sânge)
carbamazepină, fenitoină, fenobarbital, lamotrigină (antiepileptice)
irinotecan (utilizat în tratamentul cancerului)
medicamente sedative (de exemplu midazolam administrat injectabil)
buprenorfină (pentru tratamentul dependenţei de opioide şi al durerii).

Unele medicamente pot interacţiona cu ritonavir, un medicament care este administrat împreună cu Atazanavir Stada. Este important să spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi fluticazonă sau budesonidă (administrate pe cale nazală sau inhalatorie pentru tratarea simptomelor alergice sau astmului bronşic).

Atazanavir Stada împreună cu alimente sau băuturi Este important să luaţi Atazanavir Stada cu alimente (o masă sau o gustare consistentă) pentru că acest lucru ajută organismul să absoarbă medicamentul.

Când atazanavir şi ritonavir se administrează în asociere, profilul interacţiunilor cu mecanismele de metabolizare a medicamentelor determinate de ritonavir poate fi predominant deoarece ritonavirul este un inhibitor mai potent al CYP3A4 decât atazanavirul. Înaintea iniţierii tratamentului cu Atazanavir Stada şi ritonavir trebuie citite informaţiile cuprinse în Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru ritonavir.

Atazanavir este metabolizat în ficat prin intermediul CYP3A4. Acesta inhibă CYP3A4. Prin urmare, este contraindicată administrarea atazanavirului cu medicamente care sunt substraturi ale CYP3A4 şi care au un indice terapeutic îngust: quetiapină, lurasidonă, alfuzosin, astemizol, terfenadină, cisapridă, pimozidă, chinidină, bepridil, triazolam, midazolam administrat oral, lomitapidă şi alcaloizi din ergot, în special, ergotamină şi dihidroergotamină (vezi pct. 4.3). Administrarea concomitentă de atazanavir cu medicamente care conțin grazoprevir, inclusiv o combinație în doze fixe de elbasvir / grazoprevir este contraindicată din cauza creșterii concentrațiilor plasmatice de grazoprevir și elbasvir și a potențialului de creștere a riscului de creștere a ALT asociat cu concentrații crescute de grazoprevir (vezi pct. 4.3). Administrarea concomitentă a atazanavirului cu combinația de doze fixe glecaprevir / pibrentasvir este contraindicată din cauza creșterii potențiale a riscului creșterii ALT datorită creșterii semnificative a concentrațiilor plasmatice de glecapreir și pibrenasvir (vezi pct. 4.3).

Alte interacţiuni Interacţiunile dintre atazanavir și alte medicamente sunt prezentate în tabelul de mai jos (creşterea este indicată prin simbolul “↑”, scăderea prin “↓”, nicio modificare prin “↔”). Dacă sunt disponibile, intervalele de încredere 90% (IÎ) sunt prezentate în paranteze. Studiile prezentate în Tabelul 2 s-au efectuat la subiecţi sănătoşi, dacă nu este specificat altfel. De notat este faptul că multe studii s-au desfăşurat cu atazanavir neactivat care nu este schema terapeutică recomandată de administrare a atazanavir (vezi pct. 4.4). Dacă întreruperea ritonavir se justifică medical, sub condiții restrictive (vezi pct. 4.4), trebuie acordată o atenţie deosebită interacţiunilor cu atazanavir care pot fi diferite în absenţa ritonavir (vezi informaţiile furnizate mai jos în Tabelul 2).

Tabelul 2: Interacţiuni între atazanavir şi alte medicamente Medicamente în funcţie de Interacţiune Recomandări privind aria terapeutică administrarea concomitentă Agenți anti-HCV Grazoprevir 200 mg o dată pe ASC pentru atazanavir: ↑43% Administrarea concomitentă zi (atazanavir 300 mg / ritonavir (↑30% ↑57%) de atazanavir și elbasvir / 100 mg o dată pe zi) Cmax pentru atazanavir: ↑12% grazoprevir este contraindicată (↑1% ↑24%) din cauza unei creșteri Cmin pentru atazanavir: ↑23% semnificative a concentrațiilor (↑13% ↑134%) plasmatice de grazoprevir și a unei creșteri potențiale ASC pentru grazoprevir: ↑958% asociate riscului creșterii ALT (↑678% ↑1339%) (vezi pct. 4.3). Cmax pentru grazoprevir: ↑524% (↑342% ↑781%) Cmin pentru grazoprevir: ↑1064% (↑696% ↑1602%) Concentrațiile de grazoprevir au crescut foarte mult atunci când au fost administrate concomitent cu atazanavir / ritonavir.

Elbasvir 50 mg o dată pe zi ASC pentru atazanavir: ↑7% (atazanavir 300 mg / ritonavir (↓2% ↑17%) 100 mg o dată pe zi) Cmax pentru atazanavir: ↑2% (↓4% ↑8%) Cmin pentru atazanavir: ↑15% (↑2% ↑29%)

ASC pentru elbasvir: ↑376% (↑307% ↑456%) Cmax pentru elbasvir: ↑315% (↑246% ↑397%) Cmin pentru elbasvir: ↑545% (↑451% ↑654%)

Concentrațiile de elbasvir au fost crescute atunci când au fost administrate concomitent cu atazanavir / ritonavir.

Sofosbuvir 400 mg / ASC pentru sofosbuvir: ↑40% Este de așteptat ca administrarea velpatasvir 100 mg / (↑25% ↑57%) concomitentă de atazanavir cu voxilaprevir 100 mg doza Cmax pentru sofosbuvir: ↑29% produse care conțin voxilaprevir unica (atazanavir 300 mg / (↑9% ↑52%) să crească concentrația de ritonavir 100 mg o dată pe zi) voxilaprevir. ASC pentru velpatasvir: ↑93% (↑58% ↑136%) Nu este recomandată Cmax pentru velpatasvir: ↑29% administrarea concomitentă de (↑7% ↑56%) atazanavir cu regimuri care conțin voxilaprevir ASC pentru voxilaprevir: ↑331% (↑276% ↑393%) Cmax pentru voxilaprevir: ↑342% (↑265% ↑435%)

Lipsa limitelor de interacțiune a farmacocineticii 70-143% Efectul asupra expunerii la atazanavir și ritonavir nu a fost studiat. Așteptat:
Atazanavir
Ritonavir

Mecanismul de interacțiune între atazanavir/ritonavir și sofosbuvir / velpatasvir / voxilaprevir este inhibarea OATP1B, Pgp și CYP3A. Glecaprevir 300 mg / ASC pentru glecaprevir: ↑553% Administrarea concomitentă de pibrentasvir 120 mg o dată pe (↑424% ↑714%) atazanavir cu glecaprevir / zi Cmax pentru glecaprevir: ↑306% pibrenasvir este contraindicată (atazanavir 300 mg / ritonavir (↑215% ↑423%) din cauza creșterii potențiale a 100 mg o dată pe zi) Cmin pentru elbasvir glecaprevir: riscului creșterii ALT datorită ↑1330% (↑885% ↑1970%) creșterii semnificative a concentrațiilor plasmatice de ASC pentru pibrentasvir: ↑64% glecaprevir și pibrenasvir (vezi (↑48% ↑82%) pct. 4.3). Cmax pentru pibrentasvir: ↑29% (↑15% ↑45%) Cmin pentru pibrentasvir: ↑129% (↑95% ↑168%)

Efectul atazanavirului și ritonavirului asupra primei doze de glecaprevir și pibrentasvir este raportat. MEDICAMENTE ANTIPLACHETARE Ticagrelor Mecanismul de interacțiune este Administrarea concomitentă a reprezentat de inhibarea atazanavir cu ticagrelor nu este activității CYP3A4 de către recomandată, din cauza atazanavir și/sau ritonavir potențialului de creștere a activității antiplachetare a ticagrelor. Clopidogrel Mecanismul de interacțiune este Administrarea concomitentă cu reprezentat de inhibarea clopidogrel nu este activității CYP3A4 de către recomandată, din cauza atazanavir și/sau ritonavir potențialului de scădere a activității antiplachetare a clopidogrel. Prasugrel Mecanismul de interacțiune este Nu este necesară ajustarea dozei reprezentat de inhibarea când prasugrel este administrat activității CYP3A4 de către concomitent cu atazanavir (cu atazanavir și/sau ritonavir sau fără ritonavir)

ANTIRETROVIRALE Inhibitori de protează: Administrarea concomitentă a atazanavir/ritonavir cu alţi inhibitori de protează nu a fost studiată, dar este de aşteptat să crească expunerea la alţi inhibitori de protează. Prin urmare, administrarea concomitentă a acestor medicamente nu este recomandată. Ritonavir 100 mg o dată pe ASC pentru atazanavir: ↑250% Ritonavir 100 mg o dată pe zi zi (↑144% ↑403%) este utilizat ca activator al (atazanavir 300 mg o dată pe Cmax pentru atazanavir: ↑120% farmacocineticii atazanavir zi) (↑56% ↑211%) Studii efectuate la pacienţi Cmin pentru atazanavir: ↑713% infectaţi cu HIV. (↑359% ↑1339%)

Într-o analiză combinată, atazanavir 300 mg în asociere cu ritonavir 100 mg (n = 33) a fost comparat cu atazanavir 400 mg fără ritonavir (n = 28). Mecanismul de interacţiune dintre atazanavir şi ritonavir este inhibarea CYP3A4. Indinavir Indinavir este asociat cu Nu se recomandă hiperbilirubinemie indirectă administrarea concomitentă a neconjugată din cauza atazanavir şi indinavir (vezi inhibării UGT. pct. 4.4). Inhibitori nucleozidici/nucleotidici ai reverstranscriptazei (INRT) Lamivudină 150 mg de două Nu s-a observat niciun efect Pe baza acestor date şi deoarece ori pe zi + zidovudină 300 semnificativ asupra nu se aşteaptă ca ritonavir să mg de două ori pe zi concentraţiilor de lamivudină aibă un impact semnificativ (atazanavir 400 mg o dată pe şi zidovudină. asupra parametrilor zi) farmacocinetici ai INRT, nu este de aşteptat ca administrarea concomitentă a acestor medicamente cu atazanavir să influenţeze semnificativ expunerea la medicamentele administrate în asociere. Abacavir Administrarea concomitentă a abacavir cu atazanavir nu este de aşteptat să influenţeze semnificativ expunerea la abacavir. Didanozină (comprimate Atazanavir, administrare Didanozina trebuie administrată tamponate) 200 mg/stavudină simultană cu ddI+d4T (în În condiţii de repaus alimentar, 40 mg, ambele administrate în condiţii de repaus alimentar) la 2 ore după administrarea doză unică (atazanavir 400 mg ASC pentru atazanavir: ↓87% atazanavir cu alimente. doză unică) (↓92% ↓79%) Administrarea concomitentă a Cmax pentru atazanavir: ↓89% stavudinei cu atazanavir nu este (↓94% ↓82%) de aşteptat să influenţeze Cmin pentru atazanavir: ↓84% semnificativ expunerea la (↓90% ↓73%) stavudină.

Atazanavir, administrat la 1 oră după ddI+d4T (repaus alimentar) ASC pentru atazanavir: ↔3% (↓36% ↑67%) Cmax pentru atazanavir: ↑12% (↓33% ↑18%) Cmin pentru atazanavir: ↔3% (↓39% ↑73%)

Concentraţiile de atazanavir au fost mult reduse în cazul administrării concomitente de didanozină (comprimate tamponate) şi stavudină. Mecanismul de interacţiune este reprezentat de solubilitatea redusă a atazanavir în condiţiile creşterii pH-ului induse de prezenţa componentei antiacide din didanozină comprimate tamponate. Nu s-a observat niciun efect semnificativ aupra concentraţiilor de didanozină şi stavudină. Didanozină (capsule Didanozină (cu alimente) gastrorezistente ) 400 mg doză ASC pentru didanozină: ↓34% unică (atazanavir 300 mg o dată (↓41% ↓27%) pe zi în asociere cu ritonavir Cmax pentru didanozină: ↓38% 100 mg o dată pe zi) (↓48% ↓26%) Cmin pentru didanozină: ↑25% (↓8% ↑69%)

Nu s-a observat niciun efect semnificativ asupra concentraţiilor de atazanavir în cazul administrării concomitente a didanozinei capsule gastrorezistente, dar administrarea cu alimente a scăzut concentraţiile didanozinei. Tenofovir disoproxil fumarat ASC pentru atazanavir: ↓22% În cazul utilizării concomitente 300 mg o dată pe zi) (↓35% ↓6%) cu tenofovir disoproxil fumarat, (atazanavir 300 mg o dată pe zi Cmax pentru atazanavir: ↓16% este recomandat să se în asociere cu ritonavir 100 mg (↓30% ↔0%) administreze atazanavir 300 mg o dată pe zi) Cmin pentru atazanavir ↓23% în asociere cu ritonavir 100 mg (↓43% ↑2%) şi tenofovir disoproxil fumarat 300 mg tenofovir disoproxil 300 mg (toate sub forma unei fumarat este echivalent cu 245 Într-o analiză combinată a mai doze unice împreună cu mg tenofovir disoproxil multor studii clinice, atazanavir alimente). /ritonavir 300/100 mg în Studii efectuate la pacienţi administrare concomitentă cu infectaţi cu HIV tenofovir disoproxil fumarat 300 mg (n = 39) a fost comparat cu atazanavir/ritonavir 300/100 mg (n= 33).

Eficacitatea atazanavir/ritonavir în asociere cu tenofovir disoproxil fumarat la pacienţii trataţi anterior cu tratament antiretroviral a fost demonstrată în studiul clinic 045, iar la pacienţii netrataţi anterior, în studiul clinic 138 (vezi pct. 4.8 şi 5.1). Mecanismul de interacţiune dintre atazanavir şi tenofovir disoproxil fumarat este necunoscut. Tenofovir disoproxil fumarat ASC pentru tenofovir disoproxil Pacienţii trebuie atent 300 mg o dată pe zi) fumarat: ↑37% (↑30% ↑45%) monitorizaţi pentru reacţiile (atazanavir 300 mg o dată pe zi Cmax pentru tenofovir disoproxil adverse asociate administrării de în asociere cu ritonavir 100 mg fumarat: ↑34% (↑20% ↑51%) tenofovir disoproxil fumarat, o dată pe zi) Cmin pentru tenofovir disoproxil inclusiv tulburări renale. fumarat: ↑29% (↑21% ↑36%) 300 mg tenofovir disoproxil fumarat este echivalent cu 245 mg tenofovir disoproxil

Inhibitori non-nucleozidici ai reverstranscriptazei (INNRT) Efavirenz 600 mg o dată pe zi Atazanavir (pm): toate Nu se recomandă administrarea (atazanavir 400 mg o dată pe zi administrate împreună cu concomitentă a efavirenz cu în asociere cu ritonavir 100 mg alimente atazanavir (vezi pct. 4.4) o data pe zi) ASC pentru atazanavir: ↔0% (↓9% ↑10%) Cmax pentru atazanavir: ↑17% (↑8% ↑27%) Cmin pentru atazanavir: ↓42% (↓51% ↓31%) Efavirenz 600 mg o dată pe zi Atazanavir (pm): toate (atazanavir 400 mg o dată pe zi administrate împreună cu în asociere cu ritonavir 200 mg alimente o dată pe zi) ASC pentru atazanavir: ↔6% (↓10% ↑26%)/ Cmax pentru atazanavir: ↔9% (↓5% ↑26%)/ Cmin pentru atazanavir: ↔12% (↓16% ↑49%)/

Comparativ cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi, seara, fără efavirenz. Această scădere a Cmin a atazanavir poate avea un impact negativ asupra eficacităţii atazanavir. Mecanismul de interacţiune al efavirenz/atazanavir este reprezentat de inducţia activităţii CYP3A4. pe baza comparaţiei cu valorile anterioare. Nevirapină 200 mg de două ASC pentru nevirapină: ↑26% Nu se recomandă administrarea ori pe zi (atazanavir 400 mg o (↑17% ↑36%) concomitentă a nevirapinei cu dată pe zi în asociere cu Cmax pentru nevirapină: ↑21% atazanavir (vezi pct. 4.4) ritonavir 100 mg o dată pe zi) (↑11% ↑32%) Cmin pentru nevirapină: ↑35% Studiu efectuat la pacienţi (↑25% ↑47%) infectaţi cu HIV ASC pentru atazanavir: ↓19% (↓35% ↑2%) Cmax pentru atazanavir: ↔2% (↓15% ↑24%) Cmin pentru atazanavir: ↓59% (↓73% ↓40%)

Comparativ cu atazanavir 300 mg şi ritonavir 100 mg fără nevirapină. Această scădere a Cmin a atazanavir poate avea un impact negativ asupra eficacităţii atazanavir. Mecanismul de interacţiune al nevirapină / atazanavir este reprezentat de inducţia activităţii CYP3A4. Inhibitori de integrază Raltegravir 400 mg de două ASC pentru raltegravir: ↑41% Nu este necesară ajustarea ori pe zi (atazanavir/ritonavir) Cmax pentru raltegravir: ↑24% dozei de raltegravir. C12 ore pentru raltegravir: ↑77%

Mecanismul este reprezentat de inhibarea UGT1A1. ANTIBIOTICE Claritromicină 500 mg de ASC pentru claritromicină: Nu se poate face nicio două ori pe zi (atazanavir 400 ↑94% (↑75% ↑116%) recomandare privind reducerea mg o dată pe zi) Cmax pentru claritromicină: dozelor; prin urmare, se ↑50% (↑32% ↑71%) recomandă administrarea cu Cmin pentru claritromicină: precauţie a asocierii dintre ↑160% (↑135% ↑188%) atazanavir şi claritromicină.

14-OH claritromicină ASC pentru 14-OH claritromicină: ↓70% (↓74% ↓66%) Cmax pentru 14-OH claritromicină: ↓72% (↓76% ↓67%) Cmin pentru 14-OH claritromicină: ↓62% (↓66% ↓58%) ASC pentru atazanavir: ↑28% (↑16% ↑43%) Cmax pentru atazanavir: ↔6% (↓7% ↑20%) Cmin pentru atazanavir: ↑91% (↑66% ↑121%)

Reducerea dozei de claritromicină poate determina concentraţii subterapeutice de 14-OH claritromicină. Mecanismul de interacţiune al claritromicină/atazanavir este reprezentat de inhibarea activităţii CYP3A4.

ANTIFUNGICE Ketoconazol 200 mg o dată pe Nu a fost observat niciun efect Ketoconazol şi itraconazol zi semnificativ asupra trebuie utilizate cu precauţie în (atazanavir 400 mg o dată pe zi) concentraţiilor de atazanavir. asociere cu atazanavir/ritonavir, Itraconazol Itraconazol, similar cu dozele mari de ketoconazol şi ketoconazol, este un inhibitor itraconazol (> 200 mg/zi) nu puternic şi un substrat pentru sunt recomandate. CYP3A4. Pe baza datelor obţinute cu alţi IP potenţaţi şi ketoconazol, când ASC pentru ketoconazol a prezentat o creştere de 3 ori, este de aşteptat ca atazanavir/ritonavir să crească concentraţiile de ketoconazol sau itraconazol. Voriconazol 200 mg de două ASC pentru voriconazol: ↓33% Administrarea concomitentă a ori pe zi (↓42% ↓22%) voriconazol şi atazanavir cu (atazanavir 300 mg/ritonavir Cmax pentru voriconazol: ↓10% ritonavir nu este recomandată, 100 mg o dată pe zi) (↓22% ↓4%) cu excepţia cazului în care Cmin pentru voriconazol: ↓39% evaluarea raportului dintre Subiecţi cu cel puţin o alelă (↓49% ↓28%) riscurile posibile şi beneficiile CYP2C19 funcţională terapeutice pentru pacient ASC pentru atazanavir: ↓12% justifică utilizarea voriconazol (↓18% ↓5%) (vezi pct. 4.4). Cmax pentru atazanavir: ↓13% (↓20%↓4%) Atunci când este necesar Cmin pentru atazanavir: ↓20% tratamentul cu voriconazol, (↓28%↓10%) trebuie efectuată pacientului genotiparea CYP2C19, dacă ASC pentru ritonavir: ↓12% este posibil. (↓17% ↓7%) Cmax pentru ritonavir: ↓9% Prin urmare, dacă asocierea nu (↓17% ↔0%) poate fi evitată, se fac Cmin pentru ritonavir: ↓25% următoarele recomandări în (↓35% ↓14%) funcţie de situaţia CYP2C19: La majoritatea pacienţilor cu cel – la pacienţii cu cel puţin o alelă puţin o alelă CYP2C19 CYP2C19 funcţională, se funcţională, este de aşteptat o recomandă monitorizare clinică scădere a expunerii atât la atentă pentru pierderea voriconazol, cât şi la atazanavir. eficacităţii atât a voriconazol Voriconazol 50 mg de două ori ASC pentru voriconazol ↑561% (semne clinice), cât şi a pe zi (↑451% ↑699%) atazanavir (răspuns virusologic). (atazanavir 300 mg/ritonavir Cmax pentru voriconazol 100 mg o dată pe zi) ↑438% – la pacienţii fără alelă (↑355% ↑539%) CYP2C19 funcţională, se Subiecţi fără alelă CYP2C19 Cmin pentru voriconazol ↑765% recomandă monitorizare atentă funcţională. (↑571% ↑1020%) clinică şi de laborator a evenimentelor adverse asociate ASC pentru atazanavir ↓20% administrării voriconazol. (↓35% ↓3%) Cmax pentru atazanavir ↓19% Dacă genotiparea nu este (↓34% ↔0,2%) posibilă, monitorizarea Cmin pentru atazanavir ↓31 % completă a siguranţei şi (↓46% ↓13%) eficacităţii trebuie efectuată. ASC pentru ritonavir ↓11% (↓20%↓1%) Cmax pentru ritonavir ↓11% (↓24% ↑4%) Cmin pentru ritonavir ↓19% (↓35% ↑1%) La un număr mic de pacienţi fără alelă CYP2C19 funcţională, sunt de aşteptat expuneri la voriconazole semnificativ crescute. Fluconazol 200 mg o dată pe Concentraţiile atazanavir şi Nu sunt necesare ajustări ale zi (atazanavir 300 mg şi fluconazol nu au fost modificate dozei pentru fluconazol şi ritonavir 100 mg o dată pe zi) semnificativ în cazul atazanavir. administrării concomitente a atazanavir/ritonavir cu fluconazol. ANTIMICOBACTERIENE Rifabutină 150 mg de două ori ASC pentru rifabutină: ↑48% Atunci când se administrează în pe săptămână (↑19% ↑84%) asociere cu atazanavir, doza (atazanavir 300 mg şi ritonavir Cmax pentru rifabutină: ↑149% recomandată de rifabutină este 100 mg o dată pe zi) (↑103% ↑206%) de 150 mg de 3 ori pe Cmin pentru rifabutină: ↑40% săptămână în zile fixate (de (↑5% ↑87%) exemplu, luni-miercuri-vineri). Este necesară o ASC pentru 25-O-dezacetil-monitorizare crescută a rifabutină: ↑990% (↑714% reacţiilor ↑1361%) adverse asociate cu rifabutină, Cmax pentru 25-O-dezacetil-inclusiv neutropenie şi uveită Rifabutină: ↑677% (↑513% din cauza unei creşteri aşteptate ↑883%) a expunerii la rifabutină. Cmin pentru 25-O-dezacetil- Reducerea ulterioară a dozei de rifabutină: ↑1045% (↑715% rifabutină la 150 mg de două ori ↑1510%) pe săptămână în zile fixate este recomandată la pacienţii care nu Când se compară cu tolerează doza de 150 mg de 3 rifabutină 150 mg o dată pe zi în ori pe săptămână. Trebuie monoterapie. ASC pentru reţinut faptul că doza de 150 mg rifabutină totală şi pentru 25-O-administrată de două ori pe dezacetil-rifabutină: ↑119% săptămână poate să nu furnizeze (↑78% ↑169%). o expunere optimă la rifabutină, conducând astfel la un risc de În studiile anterioare, parametrii rezistenţă la rifamicină şi la farmacocinetici ai atazanavir nu eşecul tratamentului. Nu este au fost modificaţi de rifabutină. necesară ajustarea dozei de atazanavir. Rifampicină Rimfapicina este un inductor Asocierea dintre rifampicină şi puternic al activităţii CYP3A4 atazanavir este contraindicată şi s-a arătat a fi cauza scăderii (vezi pct. 4.3). cu 72% a ASC pentru atazanavir care duce la eşec virusologic şi dezvoltarea rezistenţei. Pe parcursul încercărilor de a contracara expunerea scăzută prin creşterea dozei de atazanavir sau a altor inhibitori de protează cu ritonavir, a fost observată o frecvenţă mare a reacţiilor hepatice. ANTIPSIHOTICE Quetiapină Ca urmare a inhibării activităţii Administrarea concomitentă a CYP3A4 de către atazanavir, quetiapinei cu atazanavir este este de aşteptat să crească contraindicată deoarece concentraţiile plasmatice de atazanavirul poate creşte quetiapină. toxicitatea asociată administrării de quetiapină. Concentraţiile plasmatice crescute de quetiapină pot duce la comă (vezi pct. 4.3). Lurasidonă Ca urmare a inhibării activităţii Administrarea concomitentă a CYP3A4 de către atazanavir, lurasidonă cu atazanavir este este de aşteptat să crească contraindicată deoarece concentraţiile plasmatice de atazanavirul poate creşte lurasidonă. toxicitatea asociată administrării de lurasidonă (vezi pct. 4.3). MEDICAMENTE PENTRU REDUCEREA ACIDITĂŢII GASTRICE Antagonişti ai receptorilor H 2 Fără Tenofovir La pacienţi infectaţi cu HIV trataţi cu atazanavir/ritonavir la doza La pacienţii netrataţi cu recomandată de 300/100 mg o dată pe zi tenofovir disoproxil, dacă se Famotidină 20 mg de două ori ASC pentru atazanavir: ↓18% administrează concomitent pe zi (↓25% ↑1%) atazanavir 300 mg/ritonavir 100 Cmax pentru atazanavir: ↓20% mg şi antagonişti ai receptorilor (↓32% ↓7%) H2, nu trebuie depăşită o doză Cmin pentru atazanavir: ↔1% echivalentă cu 20 mg (↓16% ↑18%) famotidină de două ori pe zi. Famotidină 40 mg de două ori ASC pentru atazanavir: ↓23% Dacă este necesară o doză mai pe zi (↓32% ↓14%) mare de antagonist al Cmax pentru atazanavir: ↓23% receptorilor H2 (de exemplu: (↓33% ↓12%) famotidină 40 mg de două ori pe Cmin pentru atazanavir: ↓20% zi sau un echivalent al acesteia) (↓31% ↓8%) se poate lua în considerare o Voluntari sănătoşi trataţi cu atazanavir/ritonavir cu o doză crescută creştere a dozei de de 400/100 mg o dată pe zi atazanavir/ritonavir de la Famotidină 40 mg de două ori ASC pentru atazanavir: ↔3% 300/100 mg la 400/100 mg. pe zi (↓14% ↑22%) Cmax pentru atazanavir: ↔2% (↓13% ↑8%) Cmin pentru atazanavir: ↓14% (↓32% ↑8%) Cu tenofovir disoproxil fumarat 300 mg o dată pe zi (echivalent cu 245 mg tenofovir disoproxil) La pacienţi infectaţi cu HIV trataţi cu atazanavir/ritonavir la doza La pacienţii trataţi cu recomandată de 300/100 mg o dată pe zi tenofovir disoproxil fumarat, Famotidină 20 mg de două ori ASC pentru atazanavir: ↓21% dacă atazanavir/ritonavir se pe zi (↓34% ↓4%) administrează concomitent atât Cmax pentru atazanavir: ↓21% cu tenofovir disoproxil fumarat, (↓36% 4%) cât şi cu un antagonist al Cmin pentru atazanavir: ↓19% receptorilor H2 se recomandă o (↓37% ↑5%) creştere a dozei de atazanavir la Famotidină 40 mg de două ori ASC pentru atazanavir: ↓24% 400 mg cu 100 mg ritonavir. O pe zi (↓36% ↓11%) doză echivalentă cu 40 mg Cmax pentru atazanavir: ↓23% famotidină de două ori pe zi nu (↓36% 8%) trebuie depăşită. Cmin pentru atazanavir: ↓25% (↓47% ↑7%) La pacienţi infectaţi cu HIV trataţi cu atazanavir/ritonavir la doza crescută de 400/100 mg o dată pe zi Famotidină 20 mg de două ori ASC pentru atazanavir: ↑18% pe zi (↑6,5% ↑30%) Cmax pentru atazanavir: ↑18% (↑6,7% ↑31%) Cmin pentru atazanavir: ↑24 % (↑10% ↑39%) Famotidină 40 mg de două ori ASC pentru atazanavir: ↔2,3% pe zi (↓13% ↑10%) Cmax pentru atazanavir: ↔5% (↓17% 8,4%) Cmin pentru atazanavir: ↔1,3% (↓10% ↑15)

Când se compară cu atazanavir 300 mg o dată pe zi cu ritonavir 100 mg o dată pe zi şi fumarat de tenofovir disoproxil fumarat 300 mg, toate administrate în doză unică împreună cu alimente. Când se compară cu atazanavir 300 mg cu ritonavir 100 mg fără tenofovir disoproxil fumarat, este de aşteptat să scadă concentraţiile atazanavir suplimentar cu aproximativ 20%.

Mecanismul de interacţiune este reprezentat de reducerea solubilităţii atazanavir deoarece pH-ul intragastric este crescut de antagoniştii receptorilor H2. Inhibitori ai pompei de protoni Omeprazol 40 mg o dată pe zi Atazanavir (am): 2 ore după Nu este recomandată (atazanavir 400 mg o dată pe zi omeprazol administrarea concomitentă de în asociere cu ritonavir 100 mg ASC pentru atazanavir: ↓61% atazanavir cu ritonavir și o dată pe zi) (↓65% ↓55%) inhibitori ai pompei de protoni. Cmax pentru atazanavir: ↓66% În cazul în care asocierea este (↓62% 49%) considerată inevitabilă, se Cmin pentru atazanavir: ↓65% recomandă monitorizarea (↓71% 59%) clinică atentă, precum şi Omeprazol 20 mg o dată pe zi Atazanavir (am): 1 oră după creşterea dozei de atazanavir la (atazanavir 400 mg o dată pe zi omeprazol 400 mg cu 100 mg de ritonavir; în asociere cu ritonavir 100 mg ASC pentru atazanavir: ↓30% dozele inhibitorilor pompei de o dată pe zi) (↓43% ↓14%) protoni comparabile cu Cmax pentru atazanavir: ↓31% omeprazol 20 mg nu trebuie (↓42% 17%) depăşite (vezi pct. 4.4). Cmin pentru atazanavir: ↓31% (↓46% 12%)

Comparativ cu atazanavir 300 mg o dată pe zi în asociere cu ritonavir 100 mg o dată pe zi. Scăderea ASC, Cmax, şi Cmin nu a fost diminuată atunci când o doză crescută de atazanavir/ritonavir (400 mg/100 mg o dată pe zi) a fost temporar administrată la un interval de 12 ore faţă de doza de omeprazol. Cu toate că nu a fost studiat, rezultate similare sunt aşteptate şi cu alţi inhibitori ai pompei de protoni. Această scădere a expunerii la atazanavir ar putea avea un impact negativ asupra eficacităţii atazanavir. Mecanismul de interacţiune este solubilitatea scăzută de atazanavir, pe măsură ce pH-ul gastric creşte, sub acţiunea inhibitorilor pompei de protoni. Antiacide Antiacide şi medicamente Concentraţiile plasmatice reduse Atazanavir trebuie administrat tamponate de atazanavir pot fi consecinţa cu 2 ore înainte sau la 1 oră pH-ului gastric crescut dacă după administrarea antiacidelor antiacidele, inclusiv sau a medicamentelor medicamentele tamponate, tamponate. sunt administrate în asociere cu atazanavir. ANTAGONIŞTI AI RECEPTORILOR ALPHA 1-ADRENERGICI Alfuzosină Potenţial pentru apariţia de Administrarea concomitentă concentraţii crescute de alfuzosină cu atazanavir este alfuzosină care pot determina contraindicată (vezi pct. 4.3). hipotensiune arterială. Mecanismul de interacţiune este reprezentat de inhibarea activităţii CYP3A4 de către atazanavir și/sau ritonavir.

ANTICOAGULANTE

Anticoagulante orale cu acțiune directă (AOAD) Apixaban Potenţial pentru apariţia de Administrarea concomitentă de Rivaroxaban concentraţii crescute de apixaban sau rivaroxaban și apixaban și rivaroxaban care pot atazanavir cu ritonavir nu este determina un risc crescut de recomandată. sângerare. Mecanismul de interacţiune este reprezentat de inhibarea activității CYP3A4/ și a gp-P de către atazanavir/ritonavir.

Ritonavirul este un inhibitor puternic atât al CYP3A4 cât și al gp-P.

Atazanavirul este un inhibitor al CYP3A4. Posibila inhibare a activității gp-P de către atazanavir nu este cunoscută și nu poate fi exclusă. Dabigatran Potenţial pentru apariţia de Administrarea concomitentă de concentraţii crescute de dabigatran și atazanavir cu dabigatran care pot determina ritonavir nu este recomandată. un risc crescut de sângerare. Mecanismul de interacţiune este reprezentat de inhibarea gp-P.

Ritonavirul este un inhibitor puternic al gp-P.

Posibila inhibare a activității gp- P de către atazanavir nu este cunoscută și nu poate fi exclusă Edoxaban Potenţial pentru apariţia de Trebuie exercitată precauție concentraţii crescute de atunci când edoxaban este edoxaban care pot determina un utilizat împreună cu atazanavir. risc crescut de sângerare. Mecanismul de interacţiune este Vă rugăm să consultaţi pct. 4.2 reprezentat de inhibarea gp-P de și 4.5 ale RCP-ului pentru către atazanavir/ritonavir. edoxaban pentru recomandări privind dozele adecvate de Ritonavir este un inhibitor edoxaban la administrarea puternic al gp-P. concomitentă cu inhibitori ai gp-P Posibila inhibare a gp-P de către atazanavir nu este cunoscută și nu poate fi exclusă. Antagoniști ai vitaminei K Warfarină Administrarea concomitentă cu Se recomandă ca Raportul atazanavir poate produce Internaţional Normalizat (INR) scăderea sau creşterea să fie monitorizat cu atenţie în concentraţiilor de warfarină timpul tratamentului cu atazanavir, în special la începutul terapiei. ANTIEPILEPTICE Carbamazepină Atazanavir poate creşte Carbamazepina trebuie utilizată concentraţiile plasmatice de cu precauţie în asociere cu carbamazepină ca urmare a atazanavir. Dacă este necesar, se inhibării CYP3A4. monitorizează concentraţiile Din cauza efectului inductor al plasmatice de carbamazepină şi carbamazepinei, reducerea se ajustează doza în mod expunerii la atazanavir nu poate corespunzător. Răspunsul fi exclusă. virusologic al pacientului trebuie monitorizat atent. Fenitoină, fenobarbital Ritonavir poate să scadă Fenobarbitalul şi fenitoina concentraţiile plasmatice de trebuie utilizate cu precauţie în fenitoină şi/sau fenobarbital ca asociere cu atazanavir/ritonavir. urmare a inducerii activităţii CYP2C9 şi CYP2C19. Din În cazul administrării cauza efectului inductor al concomitente a fenitoinei/fenobarbitalului, nu atazanavir/ritonavir cu fenitoină poate fi exclusă reducerea sau fenobarbital, poate fi expunerii la atazanavir. necesară ajustarea dozei de fenitoină sau fenobarbital.

Răspunsul virusologic al pacientului trebuie monitorizat atent. Lamotrigină Administrarea concomitentă de Lamotrigina trebuie lamotrigină şi administrată cu precauţie în atazanavir/ritonavir poate să asociere cu atazanavir/ritonavir. scadă concentraţiile plasmatice de lamotrigină ca urmare a Dacă este necesar, se

inducerii activităţii UGT1A4 monitorizează concentraţiile lamotriginei şi se ajustează doza în mod corespunzător. ANTINEOPLAZICE ŞI IMUNOSUPRESOARE Antineoplazice Apalutamidă Mecanismul de interacțiune este Administrarea concomitentă cu reprezentat de inducerea atazanavir (cu sau fără activității CYP3A4 de către ritonavir) este contraindicată, apalutamidă și de inhibarea din cauza potențialului de activității CYP3A4 de către scădere a concentrației atazanavir/ritonavir. plasmatice de atazanavir și ritonavir cu pierderea ulterioară a răspunsului virusologic și posibila rezistență la clasa inhibitorilor de protează (vezi pct. 4.3). În plus, concentrațiile plasmatice de apalutamidă pot fi crescute în cazul administrării concomitente cu atazanavir/ritonavir, având ca rezultat posibilitatea de apariție a evenimentelor adverse grave, inclusiv a crizelor convulsive. Encorafenib Mecanismul de interacțiune este Evitați administrarea reprezentat de inhibarea concomitentă de encorafenib cu activității CYP3A4 de către atazanavir (cu sau fără atazanavir și/sau ritonavir. ritonavir), din cauza potențialului de creștere a concentrației plasmatice de encorafenib și a riscului ulterior de reacții adverse grave, cum ar fi prelungirea intervalului QT. Dacă nu se poate evita administrarea concomitentă de encorafenib cu atazanavir (cu sau fără ritonavir), modificați doza de encorafenib conform recomandărilor pentru administrarea concomitentă cu inhibitori puternici și moderați ai CYP3A4 în Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru encorafenib. Ivosidenib Mecanismul de interacțiune este Evitați administrarea reprezentat de inhibarea concomitentă de ivosidenib cu activității CYP3A4 de către atazanavir (cu sau fără atazanavir și/sau ritonavir. ritonavir), din cauza potențialului de creștere a concentrației plasmatice a ivosidenib și a riscului ulterior de reacții adverse grave, cum ar fi prelungirea intervalului QT. Dacă administrarea concomitentă de ivosidenib cu atazanavir (cu sau fără ritonavir) nu poate fi evitată, modificați doza de ivosidenib conform recomandărilor pentru administrarea concomitentă cu inhibitori puternici și moderați ai CYP3A4 în Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru ivosidenib. Irinotecan Atazanavir inhibă UGT şi poate Dacă atazanavir este administrat interfera cu metabolizarea concomitent cu irinotecan, irinotecanului, determinând pacienţii trebuie atent creşterea toxicităţii acestuia. monitorizaţi pentru evenimentele adverse asociate administrării irinotecanului. Imunosupresoare Ciclosporină Tacrolimus Concentraţiile acestor Se recomandă monitorizarea Sirolimus imunosupresoare pot fi crescute mai frecventă a concentraţiei în cazul administrării terapeutice a acestor concomitente de atazanavir, ca medicamente, până când urmare a inhibării activităţii concentraţiile lor plasmatice se CYP3A4. stabilizează. MEDICAMENTE CARDIOVASCULARE Antiaritmice Amiodaronă, Lidocaină Concentraţiile acestor Se impune precauţie şi, atunci administrată sistemic, antiaritmice pot fi crescute când este posibil, se recomandă Chinidină atunci când se administrează monitorizarea concentraţiilor concomitent atazanavir. terapeutice. Utilizarea Mecanismul de interacţiune concomitentă a chinidinei este dintre amiodaronă sau lidocaină contraindicată (vezi pct. 4.3). administrată sistemic/atazanavir este reprezentat de inhibarea activităţii CYP3A. Chinidina are un indice terapeutic mic şi este contraindicată, din cauza posibilei inhibări a activităţii CYP3A de către atazanavir. Blocante ale canalelor de calciu Bepridil Atazanavir nu trebuie utilizat în Administrarea concomitentă cu asociere cu medicamente care bepridil este contraindicată (vezi sunt substraturi pentru CYP3A4 pct. 4.3). şi au un indice terapeutic mic Diltiazem 180 mg o dată pe zi ASC pentru diltiazem: ↑125% Se recomandă o reducere cu (atazanavir 400 mg o dată pe zi) (↑109% ↑141%) 50% a dozei iniţiale de Cmax pentru diltiazem: ↑98% diltiazem, cu creşterea treptată (↑78% ↑119%) ulterioară în funcţie de Cmin pentru diltiazem: ↑142% necesităţi şi de rezultatele (↑114% ↑173%) monitorizării ECG.

ASC pentru dezacetil-diltiazem:

↑165% (↑145% ↑187%) Cmax pentru dezacetil-diltiazem: ↑172% (↑144% ↑203%) Cmin pentru dezacetil-diltiazem: ↑121% (↑102% ↑142%)

Nu s-a observat niciun efect semnificativ asupra concentraţiilor de atazanavir. A existat o creştere a valorii maxime a intervalului PR comparativ cu cea observată în cazul administrării atazanavir în monoterapie. Administrarea concomitentă a diltiazemului şi a atazanavir/ritonavir nu a fost studiată. Mecanismul de interacţiune al diltiazem/atazanavir este reprezentat de inhibarea activităţii CYP3A4. Verapamil Concentraţiile serice de Este necesară precauţie atunci verapamil pot fi crescute de când verapamil se administrează atazanavir, ca urmare a inhibării concomitent cu atazanavir. activităţii CYP3A4. CORTICOSTEROIZI Dexametazonă și alți Administrarea concomitentă cu Administrarea concomitentă de corticosteroizi B (toate căile de dexametazonă sau alți corticosteroizi (toate căile de administrare) corticosteroizi care induc administrare) care sunt CYP3A poate duce la pierderea metabolizați de CYP3A, în efectului terapeutic al atazanavir special pentru utilizare pe și la dezvoltarea rezistenței la termen lung, poate crește atazanavir și/sau ritonavir. riscul apariției efectelor Trebuie luat în considerare sistemice ale corticosteroizilor, tratamentul cu alți orticosteroizi. inclusiv sindromul Cushing și supresia suprarenală. Trebuie Mecanismul de interacțiune este luat în considerare beneficiul reprezentat de inducerea potențial al tratamentului activității CYP3A4 de către comparativ cu riscul efectelor dexametazonă și inhibarea sistemice ale corticosteroizilor. activității CYP3A4 de către atazanavir și/sau ritonavir. Pentru administrarea concomitentă a corticosteroizilor administrați pe cale cutanată, sensibili la inhibarea activității CYP3A, consultați Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru corticosteroidul în cauză în ceea ce privește afecțiunile sau utilizările care sporesc absorbția sistemică a acestuia. Propionat de fluticazonă Concentraţiile plasmatice de Nu se recomandă administrarea intranazal 50 μg de 4 ori pe zi, propionat de fluticazonă au concomitentă a timp de 7 zile crescut semnificativ, în timp ce atazanavir/ritonavir cu aceşti (ritonavir 100 mg capsule de concentraţiile plasmatice ale glucocorticoizi, decât dacă două ori pe zi) cortizolului intrinsec au scăzut beneficiul potenţial al cu aproximativ 86% (90% tratamentului depăşeşte riscul de Și interval de încredere 82-89%). apariţie a efectelor sistemice ale Corticosteroizi cu administrare Se poate aştepta apariţia unor corticosteroizilor (vezi pct. 4.4). pe cale inhalatorie/nazală efecte mai accentuate atunci Trebuie luată în considerare când propionatul de fluticazonă reducerea dozei de este inhalat. La pacienţii trataţi glucocorticoid şi monitorizarea cu ritonavir şi la care s-a atentă a efectelor locale şi administrat inhalator sau sistemice sau trecerea la un alt intranazal propionat de glucocorticoid care nu este fluticazonă s-au raportat efecte substrat pentru CYP3A4 (de sistemice ale corticosteroizilor, exemplu: beclometazonă). Mai inclusiv sindrom Cushing şi mult decât atât, în cazul supresie suprarenaliană; acestea întreruperii administrării de pot, de asemenea, să apară şi în glucocorticoizi, poate fi cazul administrării altor necesară reducerea treptată a corticosteroizi metabolizaţi pe dozei pentru o perioadă mai calea izoenzimelor 3A ale lungă de timp. citocromului P450, de exemplu: budesonidă. Nu se cunosc până în prezent efectele expunerii sistemice mari la fluticazonă asupra concentraţiilor plasmatice ale ritonavir. Mecanismul de interacţiune este reprezentat de inhibarea activităţii CYP3A4.

Utilizarea concomitentă a Utilizarea concomitentă a atazanavir (cu sau fără corticosteroizilor cu ritonavir) cu alți corticosteroizi administrare pe cale cu administrare pe cale inhalatorie/nazală cu a inhalatorie/nazală este de atazanavir (cu sau fără ritonavir) așteptat să producă aceleași poate crește concentrațiile efecte. plasmatice ale corticosteroizilor cu administrare pe cale inhalatorie/nazală. A se utiliza cu precauție. Luați în considerare alternative la corticosteroizii cu administrare pe cale inhalatorie/nazală, în special pentru utilizarea pe termen lung. DISFUNCŢIE ERECTILĂ Inhibitori ai PDE5 Sildenafil, tadalafil, vardenafil Sildenafil, tadalafil şi vardenafil Pacienţii trebuie avertizaţi sunt metabolizate pe calea asupra acestor posibile reacţii CYP3A4. Administrarea adverse atunci când se utilizează concomitentă cu atazanavir inhibitori ai PDE5 pentru poate determina concentraţii tratamentul disfuncţiei erectile crescute ale inhibitorului PDE5 în asociere cu atazanavir (vezi şi o creştere a frecvenţei pct. 4.4). Pentru informaţii suplimentare evenimentelor adverse asociate cu PDE5, inclusiv hipotensiune cu privire la administrarea arterială, tulburări de vedere şi concomitentă a atazanavir cu priapism. Mecanismul acestei sildenafil vezi, de asemenea, interacţiuni este reprezentat de HIPERTENSIUNEA inhibarea activităţii CYP3A4. ARTERIALĂ PULMONARĂ din acest tabel. ANTAGONIȘTI AI RECEPTORULUI HORMONULUI DE ELIBERARE A GONADOTROPINEI (GnRH) Elagolix Mecanismul de interacțiune este Nu se recomandă utilizarea reprezentat de creșterea concomitentă a elagolix 200 mg anticipată a expunerii la elagolix de două ori pe zi cu atazanavir în prezența inhibării CYP3A4 (cu sau fără ritonavir) timp de de către atazanavir și/sau peste 1 lună, din cauza riscului ritonavir. potențial de reacții adverse, cum ar fi pierderea osoasă și creșterea concentrațiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice. Limitați administrarea concomitentă de elagolix 150 mg o dată pe zi cu atazanavir (cu sau fără ritonavir) la 6 luni. INHIBITORI AI KINAZEI Fostamatinib Mecanismul de interacțiune este Utilizarea concomitentă de reprezentat de inhibarea fostamatinib cu atazanavir (cu activității CYP3A4 de către sau fără ritonavir) poate crește atazanavir și/sau ritonavir. concentrația plasmatică de R406, metabolitul activ al fostamatinibului. Monitorizați toxicitatea expunerii la R406, care are ca rezultat evenimente adverse legate de doză, cum ar fi hepatotoxicitatea și neutropenia. Poate fi necesară reducerea dozei de fostamatinib. MEDICAMENTE DIN PLANTE Sunătoare (Hypericum Utilizarea concomitentă a Administrarea concomitentă a perforatum) preparatelor pe bază de atazanavirului cu preparate care sunătoare cu atazanavir este de conţin sunătoare este aşteptat să determine reducerea contraindicată. semnificativă a concentraţiilor plasmatice ale atazanavir. Acest efect se poate datora inducerii activităţii CYP3A4. Există riscul pierderii efectului terapeutic şi dezvoltării rezistenţei (vezi pct. 4.3). CONTRACEPTIVE HORMONALE

Etinilestradiol 25 μg + ASC pentru etinilestradiol: Dacă un contraceptiv oral este norgestimat ↓19% (↓25% ↓13%) administrat cu (atazanavir 300 mg o dată pe zi Cmax pentru etinilestradiol: atazanavir/ritonavir, se în asociere cu ritonavir 100 mg ↓16% ↓26% ↓5%) recomandă ca acesta să conţină o dată pe zi) Cmin pentru etinilestradiol: ↓37% cel puţin 30 μg de etinilestradiol (↓45% ↓29%) şi pacientei să i se reamintească să urmeze strict această schemă ASC pentru norgestimat: ↑85% de tratament cu contraceptive. (↑67% ↑105%) Utilizarea concomitentă a Cmax pentru norgestimat: ↑68% atazanavir/ritonavir cu alte (↑51% ↑88%) contraceptive hormonale sau Cmin pentru norgestimat: ↑102% contraceptive orale conţinând (↑77% ↑131%) alţi progestogeni decât norgestimat nu a fost studiată şi, În timp ce concentraţia ca urmare, trebuie evitată. Se etinilestradiolului a fost crescută recomandă o metodă de administrarea atazanavir în contraceptivă alternativă monoterapie, ca urmare a eficace. inhibării UGT şi CYP3A4 de către atazanavir, efectul net al atazanavir/ritonavir determină o scădere a concentraţiilor de etinilestradiol din cauza efectului inductor al ritonavir.

Creşterea expunerii la progestin poate duce la reacţii adverse asociate (de exemplu: rezistenţă la insulină, dislipidemie, acnee şi sângerare intermenstruală sub formă de pete), putând afecta astfel complianţa la tratament. Etinilestradiol 35 μg + ASC pentru etinilestradiol: noretindronă (atanazavir ↑48% (↑31% ↑68%) 400 mg o dată pe zi) Cmax pentru etinilestradiol: ↑15% (↓1% ↑32%) Cmin pentru etinilestradiol: ↑91% (↑57% ↑133%)

ASC pentru noretindronă: ↑110% (↑68% ↑162%) Cmax pentru noretindronă: ↑67% (↑42% ↑196%) Cmin pentru noretindronă: ↑262% (↑157% ↑409%)

Creşterea expunerii la progestin poate duce la reacţii adverse asociate (de exemplu: rezistenţă la insulină, dislipidemie, acnee şi metroragie redusă sub formă de pete), putând afecta astfel complianţa la tratament. MEDICAMENTE HIPOLIPEMIANTE Inhibitori de HMG-CoA reductază Simvastatină Metabolizarea simvastatinei şi a Este contraindicată utilizarea Lovastatină lovastatinei este dependentă de concomitentă de simvastatină CYP3A4, iar asocierea cu sau lovastatină cu atazanavir din atazanavir poate determina cauza creşterii riscului de creşterea concentraţiilor apariţie a miopatiei inclusiv al plasmatice ale acestora. rabdomiolizei (vezi pct. 4.3). Atorvastatină Riscul apariţiei miopatiei Nu se recomandă administrarea inclusiv al rabdomiolizei poate concomitentă de atorvastatină fi de asemenea crescut de cu atazanavir. În cazul în care atorvastatină, care este utilizarea atorvastatinei este metabolizată pe calea CYP3A4. considerată strict necesară, trebuie administrată doza cea mai mică posibil de atorvastatină cu monitorizare atentă din punct de vedere al siguranţei (vezi pct. 4.4). Pravastatină Deşi nu s-a studiat, există un Este necesară precauţie. Fluvastatină potenţial de creştere a expunerii la pravastatină sau fluvastatină atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent cu inhibitori de protează. Pravastatina nu este metabolizată pe calea citocromului CYP3A4. Fluvastatina este parţial metabolizată pe calea citocromului CYP2C9. Alte medicamente care modifică profilul lipidic Lomitapidă Administrarea concomitentă Metabolizarea lomitapidei este strâns dependentă de CYP3A4, de lomitapidă și atazanavir cu iar administrarea concomitentă ritonavir este contraindicată, cu atazanavir cu ritonavir poate din cauza unui posibil risc de determina creşterea creștere marcată a concentraţiilor plasmatice. concentrațiilor serice ale transaminazelor și de hepatotoxicitate (vezi pct. 4.3) AGONIŞTI BETA-ADRENERGICI CU ADMINISTRARE INHALATORIE Salmeterol Administrarea concomitentă cu Administrarea concomitentă de atazanavir poate determina salmeterol cu atazanavir nu este concentraţii crescute de recomandată (vezi pct. 4.4). salmeterol şi creşterea reacţiilor adverse asociate salmeterolului.

Mecanismul de interacţiune este reprezentat de inhibarea activităţii CYP3A4 de către atazanavir şi/sau ritonavir. OPIOIDE

Buprenorfină, administrată o ASC pentru buprenorfină: ↑67% Administarea concomitentă cu dată pe zi, doză de întreţinere Cmax pentru buprenorfină: ↑37% atazanavir şi ritonavir impune stabilă Cmin pentru buprenorfină: ↑69% monitorizarea clinică pentru (atazanavir 300 mg o dată pe zi sedare şi efecte cognitive. Poate în asociere cu ritonavir 100 mg ASC pentru norbuprenorfină: fi luată în considerare reducerea o dată pe zi) ↑105% dozei de buprenorfină. Cmax pentru norbuprenorfină: ↑61% Cmin pentru norbuprenorfină: ↑101%

Mecanismul de interacţiune este reprezentat de inhibarea activităţii CYP3A4 şi UGT1A1. Concentraţiile de atazanavir (în cazul administrării în asociere cu ritonavir) nu au fost influenţate semnificativ. Metadonă, doză de întreţinere Nu a fost observat niciun efect Nu este necesară ajustarea dozei stabilă semnificativ asupra în cazul în care metadona este (atazanavir 400 mg o dată pe zi) concentraţiilor de metadonă. administrată concomitent cu Deoarece doza scăzută de atazanavir. ritonavir (100 mg de două ori pe zi) nu a demonstrat niciun efect semnificativ asupra concentraţiei de metadonă, nu se aşteaptă nicio interacţiune în cazul în care metadona este administrată concomitent cu atazanavir pe baza acestor date. HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ PULMONARĂ Inhibitori ai PDE5 Sildenafil Administrarea concomitentă cu Nu a fost stabilită o doză sigură atazanavir poate determina şi eficace pentru sildenafil în creşterea concentraţiilor asociere cu atazanavir, atunci plasmatice ale inhibitorului când se utilizează pentru PDE5 şi creşterea reacţiilor tratamentul hipertensiunii adverse asociate cu inhibitorul arteriale pulmonare. Sildenafil PDE5. este contraindicat atunci când se utilizează pentru tratamentul Mecanismul de interacţiune este hipertensiunii arteriale reprezentat de inhibarea pulmonare (vezi pct. 4.3). activităţii CYP3A4 de către atazanavir şi/sau ritonavir. SEDATIVE Benzodiazepine Midazolam Midazolam şi triazolam sunt Administrarea concomitentă de Triazolam metabolizate în proporţie mare atazanavir cu triazolam sau cu pe calea CYP3A4. midazolam pe cale orală (vezi Administrarea concomitentă cu pct. 4.3) este contraindicată, iar atazanavir poate determina o administrarea concomitentă de creştere importantă a atazanavir cu midazolam

concentraţiei acestor parenteral se va face cu benzodiazepine. Nu au fost prudenţă. Dacă atazanavir este efectuate studii de interacţiune administrat concomitent cu medicamentoasă în cazul midazolam parenteral, aceasta administrării concomitente de se va realiza într-o unitate de atazanavir cu benzodiazepine. terapie intensivă (UTI) sau în Pe baza datelor referitoare la alţi condiţii similare, în care se inhibitori ai CYP3A4, asigură monitorizarea clinică concentraţiile plasmatice ale atentă şi tratamentul medical midazolam sunt de aşteptat să adecvat în caz de deprimare fie semnificativ mai mari atunci respiratorie şi/sau sedare când midazolam este prelungită. Trebuie luată în administrat oral. Datele considerare ajustarea dozei de referitoare la utilizarea midazolam, în special dacă se concomitentă a midazolamului administrează mai mult de o parenteral cu alţi inhibitori de singură doză de midazolam. protează sugerează o posibilă creştere de 3-4 ori a concentraţiilor plasmatice ale midazolamului.

În cazul întreruperii ritonavirului din schema terapeutică recomandată cu atanazavir activat (vezi pct. 4.4) Sunt aplicabile aceleaşi recomandări privind interacţiunile medicamentoase, cu următoarele precizări:

nu se recomandă administrarea concomitentă cu tenofovir, carbamazepină, fenitoină, fenobarbital, inhibitori ai pompei de protoni şi buprenorfină.
administrarea concomitentă cu famotidină nu se recomandă decât dacă este necesar, atazanavir fără ritonavir trebuie administrat fie la 2 ore după administrarea famotidinei, fie cu 12 ore înainte. Niciuna din dozele de famotidină nu trebuie să depăşească 20 mg, iar doza totală zilnică de famotidină nu trebuie să fie mai mare de 40 mg.
trebuie avut în vedere faptul că:
administrarea concomitentă de apixaban, dabigatran sau rivaroxaban și atazanavir fără ritonavir poate afecta concentrațiile de apixaban, dabigatran sau rivaroxaban
administrarea concomitentă a voriconazol cu atazanavir fără ritonavir poate afecta concentraţiile plasmatice de atazanavir
administrarea concomitentă a fluticazonei cu atazanavir fără ritonavir poate creşte concentraţiile plasmatice de fluticazonă, comparativ cu administrarea fluticazonei în monoterapie
dacă se administrează concomitent un contraceptiv oral cu atazanavir fără ritonavir, se recomandă ca respectivul contraceptiv oral să nu conţină mai mult de 30 μg de etinilestradiol
nu este necesară ajustarea dozei pentru lamotrigină.

Copii şi adolescenţi Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

Atazanavir, substanța activă din Atazanavir Stada, trece în laptele uman. Pacientele nu trebuie să alăpteze în timpul tratamentului cu Atazanavir Stada. Este recomandat ca femeile infectate cu HIV să nu alăpteze deoarece virusul poate fi transmis prin laptele matern.

Sarcina Conform unui număr moderat de date (între 300-1000 de rezultate obţinute din sarcini) privind gravidele, nu s-au evidenţiat efecte malformative ale atazanavir. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Se poate avea în vedere utilizarea Atazanavir Stada asociat cu ritonavir în timpul sarcinii numai dacă beneficiile terapeutice justifică riscul potenţial.

În studiul clinic AI424-182, atazanavir/ritonavir (300/100 mg sau 400/100 mg) în asociere cu zidovudină/lamivudină a fost administrat la 41 de gravide în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină. Şase din 20 (30%) de femei cărora li s-a administrat atazanavir/ritonavir 300/100 mg şi 13 din 21 (62%) de femei cărora li s-a administrat atazanavir/ritonavir 400/100 mg au prezentat hiperbilirubinemie de gradul 3-4. Nu au existat cazuri de acidoză lactică observate în studiul clinic AI424-182.

Studiul a evaluat 40 de sugari cărora li s-a administrat tratament antiretroviral profilactic (care nu a inclus atazanavir) şi au fost negativi pentru ADN HIV-1 în momentul naşterii şi/sau în primele 6 luni postpartum. Trei din 20 de sugari (15%) născuţi de femei tratate cu atazanavir/ritonavir 300/100 mg şi patru din 20 de sugari (20%) născuţi de femei tratate cu atazanavir/ritonavir 400/100 mg au prezentat hiperbilirubinemie de gradul 3-4. Nu au existat dovezi de icter patologic, iar la şase din cei 40 de sugari din acest studiu s-a administrat fototerapie timp de maximum 4 zile. Nu s-au raportat cazuri de icter nuclear la nou-născuţi.

Pentru recomandări privind doza vezi pct. 4.2, iar pentru date de farmacocinetică vezi pct. 5.2. Nu se cunoaşte dacă administrarea de atazanavir asociat cu ritonavir la femei în timpul sarcinii va exacerba hiperbilirubinemia fiziologică şi va determina icter nuclear la nou-născuţi şi sugari. În perioada prenatală, trebuie luată în considerare monitorizarea suplimentară.

Alăptarea Atazanavir a fost detectat în laptele uman. Pentru a se evita transmiterea HIV la copil, se recomandă ca femeile care sunt purtătoare HIV să nu-şi alăpteze copiii.

Fertilitatea Într-un studiu non-clinic privind fertilitatea şi dezvoltarea embrionară timpurie la şobolani, atazanavirul a modificat ciclul estral fără efecte asupra împerecherii sau fertilităţii (vezi pct. 5.3).

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Reacții adverse

Prospect · pct. 4 RCP · pct. 4.8

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Când este tratată infecţia cu HIV, nu este întotdeauna uşor să se identifice care reacţii adverse sunt determinate de Atazanavir Stada, care sunt determinate de alte medicamente administrate sau care sunt determinate de infecţia cu HIV în sine. Spuneţi medicului dacă observaţi orice eveniment neobişnuit legat de sănătatea dumneavoastră.

În timpul terapiei pentru infecţia cu HIV poate să apară o creştere a greutăţii corporale şi a concentraţiei lipidelor și glucozei din sânge. Aceasta este parţial asociată cu îmbunătăţirea stării de sănătate şi a stilului de viaţă, şi, uneori, în cazul lipidelor din sânge, cu administrarea medicamentelor folosite în tratamentul infecţiei cu HIV. Medicul dumneavoastră vă va supune unei evaluări în cazul în care apar aceste modificări.

Adresaţi-vă imediat medicului dacă manifestaţi oricare dintre următoarele reacţii adverse grave:

Au fost raportate erupţii trecătoare pe piele și mâncărimi, care pot fi uneori severe. Erupţia pe piele dispare de obicei în interval de 2 săptămâni fără nicio modificare a tratamentului cu Atazanavir Stada. Erupția severă pe piele poate apărea în asociere cu alte simptome care pot fi grave. Întrerupeţi administrarea Atazanavir Stada şi adresaţi-vă imediat medicului dacă vă apare o erupție severă pe piele sau o erupţie asociată cu simptome asemănătoare gripei, vezicule, febră, ulcerații la nivelul gurii, dureri musculare sau articulare, umflarea feţei, înroșirea ochilor (conjunctivită), sau noduli roşii, dureroși și calzi.
A fost raportată frecvent îngălbenirea pielii sau albului ochilor cauzată de creşterea concentrației de bilirubină din sânge. Această reacţie adversă nu este de obicei periculoasă la adulţi şi copii cu vârsta mai mare de 3 luni, dar poate fi simptomul unei probleme grave. Dacă pielea sau albul ochilor dumneavoastră se îngălbeneşte, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.
Pot apărea ocazional modificări ale modului în care bate inima dumneavoastră (modificarea ritmului inimii). Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră dacă aveţi ameţeli, sunteți confuz sau leșinaţi brusc. Acestea pot fi simptomele unei probleme grave a inimii.
Pot apărea mai puţin frecvent probleme ale ficatului. Medicul dumneavoastră trebuie să vă efectueze teste de sânge înainte și în timpul tratamentului cu Atazanavir Stada. Dacă aveţi probleme ale ficatului, care includ infecţia cu virusul hepatitic B sau C, este posibil să manifestaţi agravarea acestora. Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră dacă apar simptome precum urină închisă la culoare (de culoarea ceaiului), mâncărimi, îngălbenirea pielii sau albului ochilor, durere de stomac, scaun deschis la culoare sau greaţă.
La persoanele care urmează tratament cu atazanavir pot apărea, mai puţin frecvent, probleme ale vezicii biliare, care pot include durere în abdomenul superior sau mai mult în partea dreaptă, greaţă și vărsături, febră, îngălbenirea pielii și albului ochilor.
Atazanavir Stada poate afecta modul în care funcţionează rinichii dumneavoastră.

Apariţia calculilor renali este mai puţin frecventă la persoanele care iau atazanavir. Adresaţi-vă imediat medicului dacă aveţi simptome datorate calculilor renali, precum dureri în partea de jos a spatelui sau a abdomenului, sânge în urină sau durere la urinare.

Alte reacţii adverse raportate la pacienţi trataţi cu Atazanavir Stada sunt după cum urmează:

Rezumatul profilului de siguranţă S-a evaluat profilul de siguranţă al administrării atazanavirului în asociere cu alte medicamente antiretrovirale, în cadrul unor studii clinice controlate la 1806 pacienţi adulţi cărora li s-a administrat atazanavir 400 mg o dată pe zi (1151 pacienţi, 52 săptămâni durata mediană şi 152 săptămâni durata maximă) sau atazanavir 300 mg cu ritonavir 100 mg o dată pe zi (655 pacienţi, 96 săptămâni durata mediană şi 108 săptămâni durata maximă).

Reacţiile adverse au fost concordante între pacienţii la care s-a administrat atazanavir 400 mg o dată pe zi, şi cei la care s-a administrat atazanavir 300 mg cu 100 mg ritonavir o dată pe zi, excepţie făcând icterul şi concentraţiile plasmatice crescute de bilirubină totală care s-au raportat mai frecvent în cazul administrării asocierii dintre atazanavir şi ritonavir.

La pacienţi la care s-a administrat atazanavir 400 mg o dată pe zi sau atazanavir 300 mg cu 100 mg ritonavir o dată pe zi, singurele reacţii adverse, de orice severitate, raportate foarte frecvent şi pentru care există cel puţin o relaţie posibilă de cauzalitate între apariţia acestora şi administrarea schemelor terapeutice care includ atazanavir şi unul sau mai mulţi INRT, au fost greaţa (20%), diareea (10%) şi icterul (13%). La pacienţii la care s-au administrat 300 mg atazanavir şi 100 mg ritonavir, frecvenţa icterului a fost de 19%. În majoritatea acestor cazuri, s-a raportat apariţia icterului în decursul primelor câteva zile până la câteva luni, după iniţierea tratamentului (vezi pct. 4.4).

Ȋn timpul supravegherii după punerea pe piaţă a fost raportată boală renală cronică la pacienţii infectaţi cu HIV trataţi cu atazanavir, cu sau fără ritonavir. Un amplu studiu prospectiv observaţional a demonstrat o asociere între creșterea incidenţei bolii renale cronice și expunerea cumulativă la o schemă de tratament conţinând atazanavir/ritonavir la pacienţii infectaţi cu HIV cu o eGFR normală la începutul tratamentului. Această asociere a fost observată independent de expunerea la tenofovir disoproxil. Monitorizarea regulată a funcţiei renale a pacienţilor trebuie menţinută pe toată durata tratamentului (vezi pct. 4.4).

Tulburări psihice: mai puţin frecvente: depresie, dezorientare, anxietate, insomnie, tulburări ale somnului, vise neobişnuite Tulburări ale sistemului frecvente: cefalee nervos: mai puţin frecvente: neuropatie periferică, sincopă, amnezie, ameţeli, somnolenţă, disgeuzie Tulburări oculare: frecvente: icter ocular Tulburări cardiace: mai puţin frecvente: torsada vârfurilora rare: prelungirea intervalului QTca, edeme, palpitaţii Tulburări vasculare: mai puţin frecvente: hipertensiune Tulburări respiratorii, mai puţin frecvente: dispnee toracice şi mediastinale:

Tulburări frecvente: vărsături, diaree, durere abdominală, greaţă, dispepsie gastrointestinale: mai puţin frecvente: pancreatită, gastrită, distensie abdominală, stomatită aftoasă, flatulenţă, xerostomie Tulburări hepatobiliare: frecvente: icter; mai puţin frecvente: hepatită, colelitiazăa, colestazăa; rare: hepatosplenomegalie, colecistităa.

Afecţiuni cutanate şi ale frecvente: erupţe cutanată tranzitorie ţesutului subcutanat: mai puţin frecvente: eritem polimorfa,b, erupţii cutanate toxice a,b, erupţii cutanate medicamentoase cu eozinofilie şi simptome sistemice (sindrom DRESS)a,b, angioedema, urticarie, alopecie, prurit; rare: sindrom Stevens-Johnsona,b, erupţie cutanată veziculo-buloasă, eczemă, vasodilataţie.

Tulburări musculo-mai puţin frecvente: atrofie musculară, artralgie, mialgie; scheletice şi ale ţesutului rare: miopatie. conjunctiv: Tulburări renale şi ale mai puţin frecvente: nefrolitiazăa, hematurie, proteinurie, căilor urinare: polakiurie, nefrită interstiţială, boală renală cronicăa; rare: durere renală.

Tulburări ale aparatului mai puţin frecvente: ginecomastie genital şi sânului: Tulburări generale şi la Frecvente: fatigabilitate; nivelul locului de mai puţin frecvente: durere toracică, stare generală de rău, febră, administrare: astenie; rare: tulburări de mers.

a Aceste reacţii adverse au fost identificate prin supraveghere după punerea pe piaţă. Cu toate acestea, frecvenţele au fost estimate printr-un calcul statistic, pe baza numărului total de pacienţi expuşi la atazanavir în studii clinice randomizate, controlate şi în alte studii clinice disponibile (n = 2321). b Vezi descrierea reacţiilor adverse selectate pentru mai multe detalii.

Descrierea reacţiilor adverse selectate La pacienţii infectaţi cu HIV, cu imunodeficienţă severă, poate să apară o reacţie inflamatorie în momentul iniţierii terapiei antiretrovirale combinate (TARC), determinată de germeni oportunişti asimptomatici sau reziduali. De asemenea, a fost raportată apariţia bolilor autoimune (precum boala Graves și hepatita autoimună) la intervale de timp variabile, iar aceste evenimente pot apărea după mai multe luni de la începerea tratamentului (vezi pct. 4.4).

Au fost raportate cazuri de osteonecroză, mai ales la pacienţii cu factori de risc generali dovediţi, boală HIV în stadiu avansat sau după expunere îndelungată la terapia antiretrovirală combinată (TARC). Frecvenţa acestora este necunoscută (vezi pct. 4.4).

Parametri metabolici În timpul terapiei antiretrovirale poate să apară o creştere a greutăţii corporale şi a concentraţiei lipidelor plasmatice şi a glicemiei (vezi pct. 4.4).

Erupţii cutanate tranzitorii şi sindroame asociate Erupţiile cutanate tranzitorii sunt, în general, erupţii maculo-papulare uşoare până la moderate, care apar în primele 3 săptămâni de la iniţierea tratamentului cu atazanavir.

Sindromul Stevens-Johnson (SSJ), eritemul polimorf, erupţiile cutanate toxice şi erupţii cutanate la medicamente cu eozinofilie şi simptome sistemice (sindrom DRESS) au fost raportate în asociere cu utilizarea atazanavir (vezi pct. 4.4). Modificări ale testelor de laborator Cele mai frecvente modificări ale testelor de laborator, la pacienţi la care se administrează scheme terapeutice cu atazanavir şi unul sau mai mulţi INRT, au fost creşterea bilirubinemiei totale raportată predominant ca bilirubină indirectă (neconjugată) crescută (87% Grad 1, 2, 3 sau 4). Gradul 3 sau 4 de creştere a bilirubinemiei totale a fost semnalat la 37% (6% Grad 4). Dintre pacienţii anterior trataţi cu 300 mg atazanavir o dată pe zi împreună cu 100 mg ritonavir o dată pe zi, pentru o durată mediană de 95 de săptămâni, 53% au prezentat gradele 3-4 de creştere a bilirubinemiei totale. Dintre pacienţii netrataţi anterior şi cărora li s-a administrat 300 mg atazanavir o dată pe zi împreună cu 100 mg ritonavir o dată pe zi, pentru o durată mediană de 96 de săptămâni, 48% au prezentat gradele 3-4 de creştere a bilirubinemiei totale (vezi pct. 4.4).

Alte modificări ale testelor de laborator exprimate clinic (Gradele 3 sau 4) s-au raportat la ≥ 2% din pacienţii la care se administrează scheme terapeutice care conţin atazanavir şi unul sau mai mulţi INRT: concentraţie plasmatică crescută a creatinkinazei (7%), concentraţie serică crescută analaninaminotransferazei /transaminazei glutam-piruvice (ALT/TGP) (5%), neutropenie (5%), concentraţie serică crescută a aspartataminotransferazei /transaminazei glutam-oxaloacetice (AST/TGO) (3%), concentraţie plasmatică crescută a lipazei (3%).

Două procente din pacienţii trataţi cu atazanavir au prezentat concomitent creşteri de Grad 3-4 ale ALT/AST şi de Grad 3-4 ale bilirubinei totale.

Copii şi adolescenţi Într-un studiu clinic, studiul AI424-020, pacienţii copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 3 luni şi mai puţin de 18 ani cărora li s-a administrat medicamentul sub formă de pulbere orală sau capsule au prezentat o durată medie a tratamentului cu atazanavir de 115 săptămâni. Profilul de siguranţă în acest studiu a fost, în general, comparabil cu cel observat la adulţi. Atât blocul atriovetricular asimptomatic de gradul 1 (23%), cât şi de gradul 2 (1%) au fost raportate la copii şi adolescenţi. Cea mai frecventă modificare a testelor de laborator raportată la pacienţii copii şi adolescenţi cărora li s-a administrat atazanavir a fost creşterea bilirubinemiei totale (≥ 2,6 ori LSVN, gradul 3-4), care a apărut la 45% dintre pacienţi.

În studiile clinice AI424-397 şi AI424-451, durata medie a tratamentului cu atazanavir pulbere orală la pacienţii copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 3 luni şi mai puţin de 11 ani, a fost de 80 săptămâni. Nu au fost raportate decese. Profilul de siguranţă în aceste studii a fost în general comparabil cu cel observat în studiile anterioare la copii, adolescenţi şi adulţi. Cele mai frecvente modificări ale testelor de laborator raportate la pacienţii copii cărora li s-a administrat atazanavir pulbere orală au fost creşterea bilirubinemiei totale (≥ 2,6 ori LSVN, gradul 3-4, 16%) şi creşterea amilazei (grad 3-4; 33%), în general de origine non-pancreatică. În aceste studii, creșteri ale nivelurilor ALT au fost raportate mai frecvent la copii și adolescenți decât la adulți.

Alte grupe speciale de pacienţi Pacienţi infectaţi concomitent cu virusul hepatitic B şi/sau virusul hepatitic C Dintre 1151 pacienţi la care s-a administrat atazanavir 400 mg o dată pe zi, 177 au avut concomitent infecţie cronică cu virusul hepatitic B sau C, iar dintre 655 pacienţi la care s-a administrat atazanavir 300 mg o dată pe zi şi ritonavir 100 mg o dată pe zi, 97 pacienţi au avut concomitent infecţie cronică cu virusul hepatitic B sau C. Pacienţii cu infecţie concomitentă au prezentat mai mult creşteri ale concentraţiilor serice iniţiale ale transaminazelor hepatice decât cei fără hepatite virale cronice. Nu s-au observat diferenţe în ceea ce priveşte creşterea bilirubinemiei între aceşti pacienţi şi cei fără hepatită virală. Frecvenţa hepatitei emergente tratamentului sau creşterile concentraţiilor transaminazelor hepatice la pacienţii cu infecţie concomitentă, a fost comparabilă între atazanavir şi schemele de tratament comparative (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478 – RO e-mail: adr@anm.ro. Website: www.anm.ro

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine Atazanavir Stada Substanța activă este atazanavir Atazanavir Stada 150 mg capsule Fiecare capsulă conţine atazanavir 150 mg (sub forma de sulfat de atazanavir). Atazanavir Stada 300 mg capsule Fiecare capsulă conţine atazanavir 300 mg (sub forma de sulfat de atazanavir). Celelalte componente sunt: Atazanavir Stada 150 mg capsule Lactoză monohidrat, crospovidonă (tip A) (E1202), dioxid de siliciu coloidal anhidru (E551), stearat de magneziu (E470b). Învelișul capsulei și cerneala de inscripționare conțin gelatină, dioxid de titan (E171), indigotină (E132), șelac, propilen glicol (E1520). Atazanavir Stada 300 mg capsule Lactoză monohidrat, crospovidonă (tip A) (E1202), dioxid de siliciu coloidal anhidru (E551), stearat de magneziu (E470b). Învelișul capsulei și cerneala de inscripționare conțin gelatină, dioxid de titan (E171), indigotină (E132), oxid de fier roșu (E172), șelac, propilen glicol (E1520).

Cum arată Atazanavir Stada şi conţinutul ambalajului

Atazanavir Stada 150 mg capsule Capsule opace, de culoare albastru și albastru deschis (pulbere albastră ), de mărimea 1, inscripționate cu cerneală albă cu „150 mg” pe capac.

Atazanavir Stada 300 mg capsule Capsule opace, de culoare roșie și albastră, de mărimea 00, inscripționate cu cerneală albă cu „300 mg” pe capac.

Atazanavir Stada 150 mg este disponibil în blistere cu doze unitare din OPA-Al-PVC/Al, conținând 60 x 1 capsule (10 blistere a 6 x 1 capsule). Atazanavir Stada 150 mg este disponibil în blistere din OPA-Al-PVC/Al care conțin 60 de capsule (10 blistere a 6 capsule). Atazanavir Stada 150 mg este disponibil în flacoane PEÎD închise cu capac din polipropilenă, cu închidere securizată pentru copii, cu 60 de capsule.

Atazanavir Stada 300 mg este disponibil în blistere cu doze unitare din OPA-Al-PVC/Al care conțin 30 de capsule (5 blistere a 6 x 1 capsule). Atazanavir Stada 300 mg este disponibil în blistere din OPA-Al-PVC/Al care conțin 30 de capsule (5 blistere a 6 capsule). Atazanavir Stada 300 mg este disponibil în ambalaje multiple conținând capsule 90 x 1 (3 cutii de 30 x 1) în blistere cu doze unitare din OPA-Al-PVC/Al. Atazanavir Stada 300 mg este disponibil în ambalaj multiplu conținând 90 (3 pachete de 30) capsule în blistere din OPA-Al-PVC/Al. Atazanavir Stada 300 mg este disponibil în flacoane PEÎD închise cu capac din polipropilenă, cu închidere securizată pentru copii, cu 30 de capsule

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă STADA M&D SRL Strada Sfântul Elefterie, nr 18, Partea A, Et.1, Sector 5,Bucureşti, Romania

Fabricanții Remedica Ltd Aharnon Street, Limassol Industrial Estate Limassol, 3056, Cipru

STADA Arzneimittel AG Stadastrasse 2-8, Dortwell Bad Vilbel, Hesse 61118, Germania

Acest medicament este autorizat în Statele Membre ale Spaţiului Economic European sub următoarele denumiri comerciale:

Țările de Jos: Atazanavir STADA 100 mg capsules Atazanavir STADA 150 mg capsules Atazanavir STADA 200 mg capsules Atazanavir STADA 300 mg capsules Germania: Atazanavir AL 100 mg Hartkapseln Atazanavir AL 150 mg Hartkapseln Atazanavir AL 200 mg Hartkapseln Atazanavir AL 300 mg Hartkapseln Danemarca: Atazanavir STADA Spania: Atazanavir STADA 200 mg cápsulas duras EFG Atazanavir STADA 300 mg cápsulas duras EFG Finlanda: Atazanavir STADA 150 mg kovat kapselit Atazanavir STADA 200 mg kovat kapselit Atazanavir STADA 300 mg kovat kapselit Islanda: Atazanavir STADA 150 mg hörð hylki Atazanavir STADA 200 mg hörð hylki Atazanavir STADA 300 mg hörð hylki Italia: Atazanavir EG Suedia: Atazanavir STADA 150 mg kapsel, hård Atazanavir STADA 200 mg kapsel, hård Atazanavir STADA 300 mg kapsel, hård Romania: Atazanavir Stada 150 mg capsule Atazanavir Stada 300 mg capsule

Acest prospect a fost revizuit în mai 2023.

Atazanavir Stada 150 mg capsule Fiecare capsulă conţine atazanavir 150 mg (sub formă de sulfat de atazanavir). Excipient cu efect cunoscut: Lactoză monohidrat 69,00 mg per capsulă.

Atazanavir Stada 300 mg capsule Fiecare capsulă conţine atazanavir 300 mg (sub formă de sulfat de atazanavir). Excipient cu efect cunoscut: Lactoză monohidrat 138,00 mg per capsulă.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Atazanavir Stada 150 mg capsule Conținutul capsulei: Lactoză monohidrat Crospovidona (tip A) (E1202) Dioxid de siliciu coloidal anhidru (E551) Stearat de magneziu (E470b)

Capsula: Gelatina Dioxid de titan (E171) Indigotină (E132) Cerneală albă pentru inscripționare: Șelac Dioxid de titan (E171) Propilen glicol (E1520)

Atazanavir Stada 300 mg capsule Conținutul capsulei: Lactoză monohidrat Crospovidona (tip A) (E1202) Dioxid de siliciu coloidal anhidru (E551) Stearat de magneziu (E470b)

Capsula: Gelatină Dioxid de titan (E171) Indigotină (E132) Oxid roșu de fier (E172) Cerneală albă pentru inscripționare: Șelac Dioxid de titan (E171) Propilen glicol (E1520)

atazanavir 150 mg (sub formă de sulfat de atazanavir) · substanță activă

Atazanavir Stada 150 mg capsule · excipient

Lactoză monohidrat · excipient

Crospovidona (tip A) (E1202) · excipient

Dioxid de siliciu coloidal anhidru (E551) · excipient

Stearat de magneziu (E470b) · excipient

Gelatina · excipient

Dioxid de titan (E171) · excipient

Indigotină (E132) · excipient

Șelac · excipient

Propilen glicol (E1520) · excipient

Atazanavir Stada 300 mg capsule · excipient

Oxid roșu de fier (E172) · excipient

Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe etichetă, cutie sau blister. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

A se păstra la temperaturi sub 30°C.

Pentru flacoane: Atazanavir Stada 150 mg: Utilizați în decurs de 4 luni de la prima deschidere a flaconului. Atazanavir Stada 300 mg: Utilizați în decurs de 2 luni de la prima deschidere.

Nu eliminați niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminați medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

3 ani Pentru flacoane: După prima deschidere a flaconului: Pentru 150 mg: 4 luni Pentru 300 mg: 2 luni

A se păstra la temperaturi sub 30°C.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu blist. unidoza pentru eliberarea unei unitati dozate din OPA-Al-PVC/Al x 60×1 caps. · 15013/2023/01

Cutie cu blist. OPA-Al-PVC/Al x 60 caps. · 15013/2023/02

Cutie cu 1 flac. PEÎD x 60 caps. · 15013/2023/03

Documente oficiale

RCPRezumatul caracteristicilor produsuluiDeschide PDF · ANMDMR ProspectProspect — informații pentru pacientDeschide PDF · ANMDMR AmbalajInformații privind etichetareaDeschide PDF · ANMDMR