Acasă/ Medicamente/ Bleomicina Accord
L01DC01 · Antibiotice citotoxice si substante inrudite alte antibiotice citotoxice Prescripție restrictivă CITOTOXIC

Bleomicina Accord 15000ui

Pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă · DCI: Bleomycinum Sulfas

Acest medicament conține substanța activă sulfat de bleomicină.

Cum citiți informația
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Indicații

Prospect · pct. 1 RCP · pct. 4.1

Acest medicament conține substanța activă sulfat de bleomicină. Bleomicina face parte dintr-un grup de medicamente denumite medicamente citostatice. Aceste medicamente, utilizate împotriva cancerului, mai sunt uneori denumite chimioterapice. Acestea atacă celulele canceroase şi le împiedică să se dividă.

Bleomicină Accord este folosit pentru a trata:

  • Anumite tipuri de cancer (carcinoame cu celule scuamoase) de la nivelul capului şi gâtului, colului uterin şi organelor genitale externe;
  • Anumite tipuri de cancer al ganglionilor limfatici (de exemplu boala Hodgkin şi limfomul non- Hodgkin);
  • Cancerul de testicul;
  • Acumularea de lichid în plămâni (din cauza cancerului).

Bleomicină Accord poate fi folosit singur, împreună cu alte medicamente împotriva cancerului și/sau împreună cu radioterapia.

Bleomicina este utilizată pentru tratamentul:

  • Carcinomului spinocelular (CSC) al capului şi gâtului, organelor genitale externe şi colului uterin.
  • Limfomului Hodgkin.
  • Limfomului non-Hodgkin cu grad de malignitate intermediar şi înalt, la adulţi.
  • Carcinomului testicular (seminomatos şi non-seminomatos).
  • Intrapleural al revărsatului pleural malign.

Bleomicina poate fi utilizată ca monoterapie, dar administrarea bleomicinei se realizează aproape întotdeauna în asociere cu alte medicamente citostatice şi/sau cu radioterapia.

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Medicul va calcula cantitatea necesară pentru dumneavoastră, pe baza detaliilor privind dozele descrise mai jos.

Doza uzuală: Doza (totală) depinde de indicaţie, vârstă, funcţia rinichilor şi dacă este administrat împreună cu alte medicamente împotriva cancerului. Medicul dumneavoastră va stabili doza de bleomicină, durata tratamentului şi numărul de tratamente. Acestea pot varia de la un pacient la altul.

Există un risc de reacţii de hipersensibilitate grave, în special la pacienţii cu limfom, care pot apărea imediat sau la un anumit interval de timp după administrare. De aceea, medicul dumneavoastră vă va administra o doză-test şi vă va supraveghea timp de 4 ore înainte de a începe tratamentul cu bleomicină pentru prima dată.

Modul de administrare Medicul dumneavoastră vă va administra bleomicină prin perfuzie sau injecţie într-o venă sau o arteră, sub piele, într-un mușchi, direct în tumoră sau în spaţiul care înconjoară plămânii (intrapleural).

Utilizarea la copii și adolescenți Nu există suficientă experiență în ceea ce privește administrarea bleomicinei la copii și adolescenți. Până când vor fi disponibile mai multe informaţii, administrarea bleomicinei la copii şi adolescenţi trebuie realizată numai în cazuri excepţionale şi în centre speciale.

Dacă vi s-a administrat mai mult Bleomicină Accord decât trebuie Simptomele care pot apărea dacă vi s-a administrat prea mult Bleomicină Accord sunt: tensiune arterială mică, febră, bătăi rapide ale inimii şi şoc. Dacă observați oricare dintre simptomele de mai sus, trebuie să spuneți imediat medicului dumneavoastră, care vă va administra tratamentul adecvat. Administrarea medicamentului trebuie întreruptă imediat.

Informație pentru medic: Informații despre tratamentul unui supradozaj pot fi găsite la sfârșitul acestui prospect.

Dacă nu vi s-a administrat Bleomicină Accord atunci când ar fi trebuit Dacă nu vi s-a administrat o injecţie, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră pentru a discuta dacă și cum să compensaţi doza uitată.

Dacă încetaţi să utilizaţi Bleomicină Accord Dacă, fără sfatul unui medic, încetaţi dintr-o dată să utilizaţi Bleomicină Accord, simptomele de dinainte de începerea tratamentului pot să reapară.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului sau asistentei medicale.

Atenţionare Dozele pentru toate indicaţiile terapeutice sunt exprimate în UI şi nu în mg. În unele protocoale spitaliceşti este posibil să se utilizeze “mg” în loc de Unităţi (U sau UI). Această valoare în mg se referă la activitatea pe miligram şi nu la cantitatea de masă uscată exprimată în mg, dat fiind că aceste două unităţi de măsură reflectă valori diferite.

Se recomandă a se lăsa deoparte această exprimare în mg şi a se utiliza dozele în Unităţi Internaţionale (UI), aşa cum este descris în acest RCP pentru indicaţiile terapeutice relevante. A se reţine că 1 mg de substanţă uscată este echivalent cu cel puțin 1500 UI. Totuşi, se recomandă cu insistenţă să nu se utilizeze această conversie, deoarece aceasta poate avea drept consecinţă supradozajul, din cauza diferenţelor dintre activitatea pe miligram şi cantitatea de masă uscată exprimată în mg. Ca urmare, acest medicament trebuie prescris numai în unităţi internaţionale (UI).

Bleomicina trebuie utilizată numai sub stricta supraveghere a unui medic specializat în folosirea medicamentelor citotoxice, de preferinţă într-un spital cu experienţă în administrarea unor astfel de tratamente.

Bleomicina poate fi administrată intravenos, intramuscular, intrapleural, intraperitoneal, intraarterial sau subcutanat. Ocazional pot fi indicate injecţii locale direct în tumoră.

Doze

Adulți

1) Carcinom spinocelular Se administrează 10-15 x 10³ UI/m² de suprafață corporală în injecţie intramusculară sau intravenoasă, o dată sau de două ori pe săptămână, la interval de 3-4 săptămâni, până la o doză cumulativă totală de360 x 10³ UI. Se administrează în perfuzie intravenoasă 10-15 x 10³ UI/m² pe zi, timp de 6-24 ore în 4 până la 7 zile consecutive, la interval de 3-4 săptămâni.

2) Limfoame maligne Hodgkin și non-Hodgkin Atunci când medicamentul este utilizat în monoterapie, doza recomandată este de 5-15 x 10³ UI/m² suprafață corporală o dată sau de două ori pe săptămână, până la o doză totală de 225 x 10³ UI. Din cauza riscului crescut de reacţii anafilactoide la pacienţii cu limfom, tratamentul trebuie început cu doze mai mici (de exemplu 2 x 10³ UI) pentru primele două administrări. Dacă nu apar reacţii acute în primele 4 ore, timp în care pacientul este ţinut sub observaţie, se poate urma schema uzuală de administrare.

3) Carcinom testicular Se administrează în injecţie intramusculară sau intravenoasă 10-15 x 10³ UI/m² suprafață corporală o dată sau de două ori pe săptămână, la interval de 3-4 săptămâni, până la o doză cumulativă de 400 x 10³ UI. Se administrează în perfuzie intravenoasă 10-15 x 10³ UI/m² suprafață corporală pe zi, timp de 6-24 ore în 5 până la 6 zile consecutive, la interval de 3-4 săptămâni.

4) Revărsatul pleural malign Doză unică de 60 x 10³ UI în 100 mL soluție salină fiziologică administrată intrapleural, care poate fi repetată după 2-4 săptămâni, în funcție de răspuns. Aproximativ 45% din doza de bleomicină administrată se absoarbe, ceea ce trebuie luat în considerare pentru doza cumulativă totală (aria suprafeţei corporale, funcţia renală și funcţia pulmonară).

Dezvoltarea stomatitei este ghidul cel mai util pentru determinarea toleranței individuale în raport cu doza maximă. O doză cumulativă totală de 400 x 103 UI (corespunzând la 225 x 103 UI / m2 suprafață corporală) nu trebuie depășită la pacienții cu vârsta sub 60 de ani, din cauza riscului crescut de toxicitate pulmonară pentru toate indicațiile. La pacienții cu limfom, doza totală nu trebuie sa fie mai mare de 225 x 103 UI. În cazurile de boală Hodgkin și tumori testiculare, ameliorarea se produce rapid și poate fi observată în decurs de două săptămâni. În cazul în care nicio îmbunătățire nu se observă până atunci, o îmbunătățire este puțin probabilă. Carcinoamele cu celule scuamoase răspund mai lent. În unele cazuri, poate dura până la trei săptămâni înainte de a se observa o ameliorare.

Pacienţi vârstnici (peste vârsta de 60 de ani)

Doza totală de bleomicină la pacienţii vârstnici trebuie redusă după cum urmează în următorul tabel:

Vârsta (în ani)Doza totalăDoza săptămânală
≥ 80100 x 10³ UI15 x 10³ UI
70-79150-200 x 10³ UI30 x 10³ UI
60-69200-300 x 10³ UI30-60 x 10³ UI
< 60400 x 10³ UI30-60 x 10³ UI

Copii și adolescenți

Nu există suficientă experiență în ceea ce privește administrarea bleomicinei la copii și adolescenți. Până când vor fi disponibile mai multe informaţii, administrarea bleomicinei la copii şi adolescenţi trebuie realizată numai în cazuri excepţionale şi în centre speciale. Dacă administrarea este indicată ca parte a unei terapii asociate, doza este de obicei calculată în funcție de suprafața corporală și ajustată pentru a îndeplini cerințele individuale ale fiecărui pacient. Protocoale specializate trebuie consultate pentru o schemă de tratament adecvată.

Insuficienţă renală În caz de insuficienţă renală, în special atunci când clearance-ul creatininei este < 35 ml/min, eliminarea bleomicinei se face cu întârziere. Cu toate acestea, nu există recomandări specifice privind ajustarea dozei la aceşti pacienţi, însă se recomandă ca la pacienţii cu insuficienţă renală moderată (RFG 10-50 ml/min) să se administreze 75% din doza uzuală, la intervalele obișnuite, iar la pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG mai mică de 10 ml/min) trebuie să se administreze 50% din doza uzuală, la intervalele obișnuite, La pacienţii cu RFG mai mare de 50 ml/min nu este necesară ajustarea dozei.

Terapia asociată Este posibil să fie necesară ajustarea dozei atunci când bleomicina se utilizează în cadrul terapiei asociate. Doza de bleomicină trebuie redusă atunci când bleomicina se utilizează în asociere cu radioterapia, din cauza riscului crescut de leziuni ale mucoaselor. Detalii privind schemele terapeutice pentru diverse indicaţii se găsesc în literatura de specialitate actuală.

Mod de administrare Mod de administrare și preparare a soluției injectabile/perfuzabile (vezi, de asemenea, pct. 6.6) NB: întregul conținut al unui flacon (15000 UI) trebuie dizolvat în cantitatea corespunzătoare de solvent pentru prepararea soluției. Cantitatea de unități necesare pentru tratament este luată din această soluție.

Injecție intramusculară Se dizolvă conținutul unui flacon în 1-5 ml soluție salină fiziologică. Din moment ce repetate injectări i.m în același loc pot provoca disconfort local, se recomandă să se schimbe locul de injectare în mod regulat. În cazul disconfortului local excesiv, poate fi adăugat la soluția injectabilă un anestezic local, de exemplu 1,5-2 ml lidocaină HCl 1%.

Injecție intravenoasă Se dizolvă conținutul unui flacon în 5-10 ml soluție salină fiziologică și se injectează lent, pe o perioadă de 5-10 minute. Injecțiile rapide în bolus trebuie evitate, deoarece acestea conduc la concentrații plasmatice intrapulmonare ridicate, crescând riscul de afecțiuni pulmonare.

Perfuzie intravenoasă Se dizolvă conținutul unui flacon în 200-1000 ml soluție salină fiziologică.

Injecție intra-arterială

Se dizolvă conținutul unui flacon de bleomicină în cel puțin 5 ml soluție salină fiziologică și se injectează într-o perioadă de 5-10 minute.

Perfuzie intra-arterială Se dizolvă bleomicina în 200-1000 ml soluție salină fiziologică. Perfuzia poate fi administrată în decurs de câteva ore până la un număr de zile. Heparina poate fi adăugată pentru a preveni tromboza la locul injectării, în special în cazul în care perfuzia se administrează pe o perioadă mai lungă. Injectarea sau infuzia într-o arteră care vascularizează tumora, tinde să prezinte o eficacitate mai mare decât alte căi sistemice de administrare. Efectele toxice sunt aceleași ca și în cazul injectării intravenoase sau perfuzie.

Injecție subcutanată Se dizolvă conținutul unui flacon în maximum 5 ml soluție salină fiziologică. Absorbția după injectarea subcutanată este întârziată și poate semăna cu o perfuzie i.v. lentă; această formă de administrare este rar utilizată. Trebuie acționat cu prudență pentru a se evita injectarea intradermică.

Injecție intratumorală Bleomicina se dizolvă într-o soluție salină fiziologică, producând o concentrație de 1-3 X 103 UI/ ml; această soluție este apoi injectată în tumoră și în țesutul din jur.

Instilare intrapleurală După drenarea cavității pleurale, bleomicina, dizolvată în 100 ml de soluție salină fiziologică, este instilată printr-o canulă sau cateter de drenaj. Canula sau cateterul este apoi îndepărtat. Pentru a asigura o distribuție uniformă a bleomicinei în cavitatea seroasă, poziția pacientului trebuie schimbată la interval de 5 minute timp de 20 de minute. Aproximativ 45% din bleomicină va fi absorbită; acest lucru trebuie să fie luat în considerare pentru doza totală (suprafața corporală, funcția renală, funcția pulmonară).

Administrarea perivasculară a bleomicinei nu necesită, de obicei, măsuri specifice. Dacă aveți neclarități (soluție foarte concentrată, țesut sclerotic, etc.) perfuzia poate fi realizată cu o soluție salină fiziologică.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2

Contraindicații

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.3
  • dacă sunteţi alergic la sulfat de bleomicină sau la alte medicamente similare împotriva cancerului;
  • dacă aveţi ataxie-telangiectazie (o boală foarte rară, moștenită, care cauzează tulburări de coordonare a mişcărilor şi risc de infecţii);
  • dacă aveţi o infecţie acută la nivelul plămânilor sau o afectare severă a plămânilor;
  • dacă aveți un istoric de afecțiuni la nivelul plămânilor, care sunt (posibil) cauzate de bleomicină;
  • în perioada alăptării (vezi și punctul ”Sarcina și alăptarea”).
  • Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
  • Ataxie-telangiectazie
  • Infecție pulmonară, funcție pulmonară sever afectată sau antecedente de leziuni pulmonare cauzate de bleomicină.
  • Alăptare (vezi pct 4.6).
Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Înainte să utilizați Bleomicină Accord, adresați-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale, dacă:

  • aveţi vârsta peste 60 ani;
  • rinichii sau ficatul dumneavoastră nu mai funcționează normal;
  • aveți sau ați avut o boală a plămânilor.
  • aţi fost supus radioterapiei la nivelul plămânilor sau dacă efectuaţi şedinţe de radioterapie în timpul tratamentului cu bleomicină;
  • aveți vărsat de vânt
  • vi se administrează oxigen. Spuneți medicului dumneavoastră că utilizați bleomicină. Trebuie să spuneți medicului dumneavoastră dacă aveți planificată o intervenție chirurgicală, deoarece s-ar putea să fie necesară ajustarea tratamentului dumneavoastră cu bleomicină.

Grupele de pacienţi menţionate mai sus sunt mai sensibile la efectele dăunătoare ale bleomicinei asupra plămânilor. Este posibil ca medicul să vă examineze mai des și/sau să vă facă radiografii ale plămânilor. Dacă sunteţi tratat cu bleomicină, trebuie să vi se efectueze periodic teste de evaluare a funcţiei plămânilor, pentru a monitoriza posibilele efecte adverse ale bleomicinei asupra plămânilor dumneavoastră.

Dacă tuşiţi şi/sau dacă prezentaţi scurtarea respiraţiei, aceste simptome pot indica efecte adverse ale bleomicinei asupra plămânilor. În acest caz, spuneţi medicului dumneavoastră imediat.

Ca și alte substanțe active citotoxice, bleomicina poate declanșa sindromul de liză tumorală la pacienții cu tumori cu creștere rapidă. Măsuri adecvate de tratament de susținere și măsuri farmacologice ar putea preveni sau atenua astfel de complicații.

Pacienții cărora li se administrează chimioterapie cu bleomicină trebuie sa fie atent monitorizați de către medicii oncologi cu experiență.

O evaluare extrem de riguroasă a raportului risc/ beneficiu trebuie să fie efectuată în urma radioterapiei pulmonare sau mediastinale. Bleomicina trebuie utilizată numai cu precauție și la o doză redusă, în cazul unei insuficiențe renale. Din cauza posibilelor efecte mutagene ale bleomicinei asupra celulelor germinale masculine și feminine, trebuie asigurate metode sigure de contracepție în timpul tratamentului și timp de până la 6 luni după încheierea acestuia.

Reacţii pulmonare Pacienții trebuie monitorizați cu atenție pentru orice semn de disfuncție pulmonară în timpul tratamentului cu bleomicină.

Reacțiile pulmonare sunt cele mai grave efecte secundare, care apar la aproximativ 10% dintre pacienții tratați, în timpul sau după încheierea unui ciclu de tratament. Cea mai frecventă formă este

pneumopatia interstițială. Dacă această afecțiune nu este recunoscută și tratată cu promptitudine, poate evolua către fibroză pulmonară. Aproximativ 1% dintre pacienții tratați au murit din cauza consecințelor fibrozei pulmonare.

Pacienţii trataţi cu bleomicină trebuie să efectueze o radiografie toracică săptămânal. Acestea trebuie realizate timp de până la 4 săptămâni după încheierea tratamentului și pacienții trebuie să fie ținuți sub obsevație clinică timp de aproximativ 2 luni. Atunci când se administrează concomitent radioterapie, examenul toracelui sau radiografia toracică trebuie efectuate, pe cât posibil, mai frecvent.

Testele funcţionale pulmonare cu 100% oxigen nu trebuie realizate la pacienţii care au fost trataţi cu bleomicină. Se recomandă efectuarea testelor funcţionale pulmonare care utilizează mai puțin de 21% oxigen. Analiza lunară a capacității de difuzie pulmonară pentru monoxid de carbon poate fi examinată. Evaluarea funcţiei pulmonare, în special testul de difuziune a monoxidului de carbon şi măsurarea capacităţii vitale, face adesea posibilă o diagnosticare precoce a toxicităţii pulmonare.

Toxicitatea pulmonară este atât legată de doză cât și de vârstă, și apare mai frecvent la pacienții cu vârsta peste 70 de ani și la pacienții care au primit o doză totală mai mare de 400 de unități. Este semnificativ crescută prin iradiere toracică și prin hiperoxia din timpul anesteziei chirurgicale.

Toxicitatea pulmonară a fost observată ocazional la pacienții tineri care au primit doze mici.

Îan plamani apar modificări vasculare care ducla distrugerea parțială a elasticității peretelui vasului. Simptomul cel mai precoce al leziunilor pulmonare cauzate de bleomicină este dispneea. Ralurile fine sunt primele semne. În cazul în care se observă modificări pulmonare, tratamentul cu bleomicină trebuie întrerupt până când se determină dacă acestea sunt cauzate de medicament. Pacienții trebuie tratați cu antibiotice cu spectru larg și corticosteroizi.

În caz de dispnee, tuse, crepitații bazale sau infiltrații pulmonare ce nu sunt atribuite neoplasmului sau unei boli pulmonare concomitente, administrarea bleomicinei trebuie întreruptă imediat, iar pacientul trebuie tratat cu un corticosteroid și cu antibiotic cu spectru larg. Concentrațiile mari de oxigen trebuie utilizate cu precauție. În cazul afectării pulmonare secundare tratamentului cu bleomicină, bleomicina nu mai trebuie administrată (vezi pct. 4.3).

Deşi toxicitatea pulmonară produsă de bleomicină pare să fie dependentă de doză la o doză cumulativă de peste 400 unități (corespunzând la aprox. 225 unități/m2 suprafață corporală), aceasta poate apărea şi la o doză mai mică, în special la pacienţii vârstnici, pacienţii cu insuficienţă renală, pacienții cu afecţiuni pulmonare preexistente, pacienții cu istoric de iradiere sau care primesc concomitent iradiere toracică şi la pacienţii la care se administrează oxigen. Acești pacienți trebuie monitorizați cu atenție și doza de bleomicină trebuie redusă sau intervalul dintre doze trebuie prelungit în funcție de starea clinică a pacientului. Bleomicina trebuie utilizată cu deosebită precauţie la pacienţii cu neoplasm pulmonar, deoarece aceştia prezintă o incidenţă crescută a toxicităţii pulmonare.

Având în vedere faptul că 2/3 din doza de bleomicină administrată se elimină sub formă nemodificată în urină, funcţia renală era un efect major asupra ratei de xcreție. Concentraţiile plasmatice sunt mult crescute atunci când se administrează dozele uzuale la pacienţi cu disfuncţie renală.

Alte afecțiuni clinice care necesită prudență includ pacienții cu boală cardiacă severă sau disfuncție hepatica deoarece toxicitatea poate fi crescută și pacienții cu varicelă deoarece la aceștia pot să apară disfuncții sistemice letale.

Reacții idiosincrazice/hipersensibilitate Reacții idiosincrazice, similare clinic cu anafilaxia, au fost raportate la aproximativ 1% dintre pacienții cu limfom tratați cu bleomicină. Reacția poate fi imediată sau după o întârziere de câteva ore, și apare de obicei după prima sau a doua doză. Se caracterizează prin hipotensiune arterială, confuzie, febră, frisoane, wheezing și stridor. Tratamentul este simptomatic și cuprinde expansiunea volemică vasopresoare, antihistaminice și corticosteroizi.

Din cauza posibilității unei reacții de tip anafilactic (la 1% dintre pacienții cu limfom, conform literaturii de specialitate), pacienții trebuie să primească inițial o doză test de 1-2 unități. Dacă nu există nicio reacție acută, doza totală poate fi administrată.

Diverse Au fost raportate cazuri de toxicitate vasculară după utilizarea bleomicinei, în special în asociere cu alți agenți antineoplazici. Evenimentele sunt eterogene din punct de vedere clinic și includ infarctul miocardic, injurii vasculare cerebrale, microangiopatii trombotice, de exemplu, sindromul uremic hemolitic și arterita cerebrală. La adulții sau adolescenții cu funcția de reproducere viabilă, trebuie luate în considerare efectele asupra glandelor sexuale.

Ca și alte substanțe active citotoxice, bleomicina poate declanșa sindromul de liză tumorală la pacienții cu tumori cu creștere rapidă. Tratamentul de susținere și măsurile farmacologice adecvate ar putea preveni sau atenua astfel de complicații. Pacienții cu valori ale clearance-ul creatininei mai mic de 50 ml/min trebuie tratați cu precauție și funcția renală trebuie monitorizată cu atenție în timpul administrării de bleomicină. Doze mai mici de bleomicină pot fi necesare la acești pacienți decât la cei cu funcție renală normală (vezi pct 4.2).

Administrare intravenoasă Se poate produce durere vasculară, prin urmare, este important să se acorde atenție concentrației soluției și ratei de administrare. A se administra pe cale intravenoasă cât mai încet posibil.

Administrare intramusculară A se evita injecții repetate în același loc și siturile inervate, în special în cazul în care administrarea are loc la copii. În cazul în care introducerea acului de injectare produce durere intensă sau dacă sângele curge înapoi în seringă, extrageți acul imediat și injectați într-un alt loc.

Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe doză, adică practic “nu conține sodiu”.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Interacțiuni

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.5

Spuneți medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luați, ați luat recent sau s-ar putea să luați orice alte medicamente.

O interacțiune este definită ca atare atunci când produse (medicamente) utilizate împreună își pot influența reciproc eficacitatea și/sau efectele secundare. O interacțiune poate apărea atunci când bleomicina este utilizată împreună cu:

  • Carmustină, mitomicină, ciclofosfamidă, gemcitabină (medicamente utilizate pentru tratamentul anumitor tipuri de cancer) şi metotrexat (un medicament utilizat pentru tratamentul anumitor forme de cancer, reumatismului şi afecţiunilor severe ale pielii): există o mai mare probabilitate de afectare a plămânilor;
  • Cisplatină (un medicament împotriva cancerului) şi alte medicamente care afectează rinichii: există o probabilitate mai mare de apariţie a reacţiilor adverse produse de bleomicină (potențarea toxicității pulmonare);
  • Alcaloizi din Vinca (un grup de medicamente utilizate pentru tratamentul anumitor forme de cancer, de exemplu vincristină, vinblastină): pot apărea tulburări circulatorii la nivelul extremităților (degetele de la mâini şi picioare, vârful nasului). În cazuri foarte severe, aceste extremități se pot necroza.
  • Acetildigoxină (un medicament pentru tratamentul bolilor inimii): există riscul de reducere a efectului acetildigoxinei.
  • Fenitoină (medicament pentru tratamentul epilepsiei): există riscul de reducere a efectului fenitoinei
  • Clozapină (medicament utilizat în tratamentul schizofreniei): poate cauza o scădere mai gravă a numărului celulelor albe din sânge, ceea ce predispune la infecții;
  • Radioterapie: riscul de apariție aefectelor adverse asupra plămânilor și/sau membranelor mucoaselor este crescut;
  • Oxigen: crește riscul de toxicitate pulmonară dacă vi se administrează oxigen în timpul anesteziei;
  • Gentamicină, amikacină și ticarcilină (medicamente care inhibă dezvoltarea bacteriilor): eficacitatea acestor substanțe poate fi scăzută;
  • Ciclosporină și tacrolimus (medicamente care reduc eficacitatea sistemului imunitar): risc de dezvoltare excesivă limfocitelor;
  • Factori de stimulare a coloniilor de granulocite: afectarea plămânilor poate fi agravata;
  • Vaccinuri vii: există riscul de apariție a unor infecţii severe şi fatale cauzate de vaccin. Vaccinarea cu vaccinuri vii nu trebuie, așadar, administrată la pacienții care utilizează bleomicină.

Chimioterapie combinată În cazul în care bleomicina este utilizată ca parte a chimioterapiei combinate, toxicitatea sa trebuie să fie luată în considerare pentru selectarea și dozarea altor agenți cu un spectru de toxicitate similar.

Un risc crescut de toxicitate pulmonară a fost raportat la administrarea concomitentă a altor medicamente cu toxicitate pulmonară, de exemplu, BCNU, mitomicina, ciclofosfamidă, metotrexat și gemcitabină. Toxicitatea pulmonară a bleomicinei este potențată de tratamentul asociat cu cisplatină, în special. Prin urmare, o atenție deosebită este necesară in cazul acestei asocieri. Datele din literatură indică faptul că cisplatina trebuie administrată numai după administrarea bleomicinei.

La pacienții cu tumori testiculare tratați cu o combinație de bleomicină și alcaloizi din vinca, fenomene de tip Raynaud au fost raportate cu ischemie acrală, ceea ce duce la necroză a părților periferice ale corpului (degete, degetele de la picioare, vârful nasului).

La pacienții care au primit o terapie asociată cu cisplatină, vinblastină și bleomicină, s-a observat o corelație pozitivă între RFG (rata de filtrare glomerulară) și funcția pulmonară. Prin urmare, bleomicina trebuie utilizată cu precauție la pacienții cu insuficiență renală severă. S-a demonstrate într-un alt studiu că dozele crescute de cisplatină au fost asociate cu o scădere a clearance-ului creatininei și, prin urmare, o scădere în eliminarea bleomicinei.

Radioterapie Radioterapia curentă sau anterioară a toracelui reprezintă un factor important care poate creşte incidenţa şi severitatea toxicităţii pulmonare.

Radioterapia curentă sau anterioară la nivelul capului sau al gâtului este un factor favorizant pentru stomatită și poate agrava stomatită angulară. Aceasta poate provoca inflamarea mucoasei faringolaringiene care determină rar răgușeală.

Concentrația de oxigen Din cauza potențialului bleomicinei de a sensibiliza țesutul pulmonar, crește toxicitatea pulmonară în cazul în care bleomicina se administrează în timpul procedurilor chirurgicale care implică administrare de oxigen suplimentar. Prin urmare, concentrația de O2 inspiratorie trebuie redusă intraoperator și postoperator.

Factorul de stimulare a coloniilor de granulocite (FSCG) O creștere a numărului de granulocite neutrofile și stimularea capacității de a genera radicali liberi de oxigen după administrarea de FSCG poate potența afectarea pulmonare.

Digoxină Au fost raportate cazuri de reducere a efectului digoxinei ca urmare a scăderii biodisponibilităţii orale atunci când este administrată concomitent cu bleomicină.

Fenitoină şi fosfofenitoină Au fost raportate cazuri de valori reduse ale concentraţiei plasmatice de fenitoină atunci când aceasta se administrează concomitent cu bleomicină. Există risc de exacerbare a convulsiilor ca urmare a reducerii absorbţiei digestive a fenitoinei de către medicamentului citostatic sau risc de creştere a toxicităţii sau de pierdere a eficacităţii medicamentului citostatic din cauza metabolizării hepatice crescute de către fenitoină. Nu se recomandă utilizarea concomitentă.

Clozapină Utilizarea concomitentă de bleomicină cu clozapină trebuie evitată din cauza unui risc crescut de agranulocitoză.

Antibiotice Eficacitatea bacteriostatică a gentamicinei, amikacinei și ticarciliei poate fi scăzută.

Ciclosporina, tacrolimus Există riscul de limfoproliferare în urma imunosupresiei excesive.

Vaccinuri vii Administrarea vaccinurilor vii poate duce la infecții grave sau care pun viața în pericol la pacienții al căror sistem imunitar este slăbit de medicamente chimioterapice, inclusiv bleomicina. Vaccinarea cu vaccinuri vii trebuie evitată la pacienții în tratament cu bleomicină. Utilizați un vaccin inactivat, în cazul în care aceasta există (poliomielită). Vaccinarea împotriva febrei galbene a determinat infecţii severe şi letale atunci când aceste vaccinuri au fost utilizate concomitent cu tratamente citostatice care produc imunosupresie. Riscul este crescut la subiecţii care sunt deja imunodeprimaţi ca urmare a afecțiunii subiacente. Această administrare concomitentă nu trebuie utilizată.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Sarcina Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți gravidă, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a utiliza acest medicament.

În cadrul testelor la animale s-a constatat că bleomicina poate face rău embrionului Utilizarea bleomicinei trebuie evitată în timpul sarcinii, în special în timpul primelor 3 luni. Dacă tratamentul cu bleomicină este vital în timpul primelor trei luni de sarcină, o consiliere medicală asupra întreruperii sarcinii este esențială.

Atît bărbații cât și femeile trebuie să ia măsuri pentru prevenirea unei sarcini în perioada în care utilizează bleomicină, cât și 6 luni după încetarea tratamentului. Dacă sarcina apare în timpul tratamentului cu bleomicină, este recomandată consilierea genetică.

Bărbații care intenționează să conceapă copii în viitor trebuie să solicite consiliere privind conservarea spermei înainte de începerea tratamentului cu bleomicină, deoarece există posibilitatea ca tratamentul să ducă la infertilitate ireversibilă.

Alăptarea Nu se cunoaşte dacă bleomicina sau produşii de degradare metabolică sunt secretaţi în laptele matern dar, deoarece există o posibilitate ca bleomicina să dăuneze copilului, nu trebuie să alăptaţi pe durata tratamentului cu bleomicină.

Fertilitatea Tratamentul cu bleomicină poate cauza infertilitate ireversibilă.

Sarcina

Nu există date suficiente privind utilizarea bleomicinei la gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Rezultatele studiilor la animale şi eficacitatea farmacologică a medicamentului evidenţiază existenţa unui risc potenţial de anomalii embrionare şi fetale. Bleomicină va traversa placenta. Ca urmare, bleomicina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care este absolut necesar, în special în timpul primului trimestru de sarcină. Dacă sarcina survine în timpul tratamentului, pacienta trebuie informată cu privire la riscurile pentru făt şi trebuie monitorizată cu atenţie. Trebuie luată în considerare acordarea de consiliere genetică.

Femeile aflate la vârsta fertilă/metode contraceptive pentru femei și bărbați Atât bărbaţii cât şi femeile aflaţi la vârsta fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace până la șase luni după întreruperea tratamentului. Consilierea genetică este, de asemenea, recomandată pentru pacienții care doresc să aibă copii după tratament. Înainte de începerea tratamentului trebuie solicitată consiliere privind conservarea spermei, dat fiind faptul că există posibilitatea infertilităţii permanente ca urmare a tratamentului cu bleomicină.

Alăptarea Nu se cunoaşte dacă bleomicina sau metaboliţii săi se elimină în laptele uman. Din cauza posibilităţii de apariţie a unor efecte foarte dăunătoare asupra sugarului, alăptarea în timpul tratamentului cu bleomicină este contraindicată.

Fertilitate Tratamentul cu bleomicină poate provoca infertilitate ireversibilă.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Reacții adverse

Prospect · pct. 4 RCP · pct. 4.8

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacții adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Bleomicina poate cauza reacții adverse imediat sau cu întârziere. Apariția febrei în ziua injectării este reacția care apare cel mai devreme. Mai pot apărea, de asemenea, pierdere a poftei de mâncare, căderea părului, frisoane, oboseală, inflamație a plămânilor (pneumopatie interstițială) – dificultăți de respirație sau tuse, inflamație a mucoasei cavității bucale și greață. Ocazional, au mai fost observate și dureri la locul injectării și în zona tumorii. Alte reacții adverse sporadice pot include scăderi ale tensiunii arteriale și tromboflebită locală (inflamația unei vene) după administrarea într-o venă. Leziuni ale pielii și ale mucoaselor sunt cele mai frecvente reacții adverse și au fost observate la un procent de până la 50% dintre pacienții tratați. Acestea includ roșeață; erupții; mâncărime; formarea de ulcere, vergeturi și bășici; pigmentare intensă și sensibilitate și umflare a vârfurilor degetelor.

Reacții adverse grave: Dacă observaţi apariţia oricăreia dintre următoarele reacţii adverse, spuneţi imediat medicului dumneavoastră:

  • tuse
  • senzaţie de lipsă de aer
  • trosnituri sau pocnituri atunci când respiraţi

Este posbil să fie necesară întreruperea tratamentului.

De asemenea, au mai fost raportate următoarele reacţii adverse:

a. Rezumatul profilului de siguranță La fel ca majoritatea medicamentelor citotoxice, bleomicina poate provoca efecte toxice imediate și întârziate. Febra în ziua injectării este prima reacție. Cele mai frecvent observate reacții adverse la 1613 pacienți tratați cu bleomicină au fost manifestări pulmonare, cum sunt pneumonie interstițială sau fibroză pulmonară (10,2%), scleroza pielii, pigmentare (40,6%), febră și frisoane (39,8%), alopecie (29,5%), anorexie și scădere în greutate (28,7%), stare de rău generală (16,0%), greață și vărsături (14,6%), stomatită (13,3%) și modificări ale unghiilor (11,2%). Durerea la locul de injectare și în zona tumorii au fost de asemenea observate ocazional. Alte reacții adverse sporadice includ hipotensiune arterială și tromboflebita locală după injectarea intravenoasă.

Au existat, de asemenea, raportări ale unor fenomene Raynaud, atât atunci când se utilizează bleomicină în monoterapie cât și în terapia combinată.

b. Lista tabelară a reacțiilor adverse Următoarele reacții adverse pot să apară în timpul tratamentului cu bleomicina:

Tulburări Mielosupresie, Neutropenie Pancitopenie, hematologice Leucopenie, febrilă Anemie și limfatice Neutropenie, Trombocitope nie, Hemoragie Tulburări ale Anafilaxie, sistemului Hipersensibilit imunitar ate, Reacții de tip idiosincrazic Tulburări ale Cefalee Amețeli, sistemului Confuzie nervos Tulburări Infarct cardiace miocardic, Pericardită, Durere toracică Tulburări Hipotensiune Infarct Ischemie vasculare cerebral, periferică Microangio-patii trombotice, Sindromul hemolitic uremic, Arterită cerebrală, Fenomene de tip Raynaud, Tromboză arterială, Tromboză venoasă profundă Tulburări Pneumonită Sindromul de respiratorii, interstițială, detresă toracice și Fibroză respiratorie mediastinale pulmonară, acută (SDRA), Dispnee Insuficiență pulmonară, Embolie pulmonară Tulburări Apetit Cheilită gastrointestina alimentar angulară, le scăzut Diaree Pierdere în greutate, Greață, Vărsături, Mucozită, Stomatită Tulburări Insuficienţă hepatobiliare hepatică Afecțiuni Eritem, Exantem, Deformare și Sclerodermie cutanate și ale Prurit, Urticarie, decolorare a țesutului Striuri, Înroșire a unghiilor, subcutanat Vezicule, pielii, Formare de Hiperpigmenta Indurație, bule la re, Durere și Edeme, punctele de mflare a Dermatită presiune

vârfurilor flagelată degetelor, Hiperkeratoză, Cădere a părului Tulburări Dureri musculo musculare și scheletice și articulare ale țesutului conjunctiv Tulburări Oligurie, renale și ale Disurie, căilor urinare Poliurie, Retenție urinară Tulburări Febră, Dureri în zona Sindromul de generale și la Frisoane, Stare tumorii, liză tumorală nivelul locului generală Flebită, de modificată Hipertrofie a administrare peretelui venos și constricție la nivelul zonei de acces venos (la administrare i.v.), Indurație (la administrare i.m. sau administrare locală)

c. Descrierea reacțiilor adverse selectate Febra și frisoanele se pot dezvolta cu un decalaj de timp de 45 de ore sau mai mult după administrarea acestui medicament. Deoarece există o relație doză-răspuns între febră și doza de la un moment dat, în cazul în care febra este severă, măsurile adecvate trebuie luate, cum sunt administrarea unei doze reduse la intervale mai scurte, sau agenți antihistaminici și antipiretice înainte și / sau după administrarea acestui medicament.

În cazul în care apar reacții adverse cutanate la pacienții cu SIDA, tratamentul trebuie întrerupt și nu va fi reluat. Afecțiunile cutanate și leziuni ale mucoasei sunt cele mai frecvente reacții adverse și sunt observate la până la 50% dintre pacienții tratați. Ele cuprind indurație, edem, eritem, prurit, erupții cutanate, striuri, ulcerații, vezicule, hiperpigmentare, sensibilitate, umflare a degetelor, hipercheratoză, modificări ale unghiilor, formare de bule la punctele de presiune cum sunt coatele, cădere a părului și stomatită.

Ulcerele la nivelul mucoasei par a fi agravate de asocierea dintre bleomicină cu radioterapia sau alte medicamente toxice pentru membranele mucoase. Toxicitatea la nivelul pielii se produce într-un stadiu relativ tardiv și este corelată cu doza totală; se dezvoltă de obicei în a doua și a treia săptămână după administrarea a 150 până la 200 de unități de bleomicină.

Reacții adverse gastro-intestinale, cum sunt greața și vărsăturile sunt posibile, dar sunt observate mai frecvent în regimuri cu doze mari. Antiemeticele pot fi de ajutor. Pierderea apetitului și pierderea în greutate sunt frecvente și pot continua pentru o lungă perioadă de timp după încheierea tratamentului.

Măduva osoasă Bleomicina nu pare să aibă proprietăți semnificative de deprimare a măduvei osoase. Trombocitopenia care apare la administrarea bleomicinei nu a fost atribuită scăderii producției de trombocite, ci distrugerii crescute a plachetelor.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine Bleomicină Accord

  • Substanţa activă este bleomicina (sub formă de sulfat de bleomicină). Fiecare flacon conţine bleomicină (sub formă de sulfat de bleomicină) 15000 unități internaționale (U.I.). Celelalte componente sunt hidroxid de sodiu 0,1 N (pentru ajustarea pH-ului) și acid clorhidric 0,1 N (pentru ajustarea pH-ului).

Cum arată Bleomicină Accord şi conţinutul ambalajului Substanță uscată obținută prin congelare de culoare albă până la ușor gălbuie în flacon din sticlă transparentă de tip I, închis cu dop de cauciuc bromobutilic, prevăzut cu capsă detașabilă din Al.

Disponibil în cutii cu 1, 10 și 100 flacoane.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricanţii Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă Accord Healthcare Polska Sp. z o.o. ul. Taśmowa 7, 02-677 Warszawa, Polonia

Fabricanţii Accord Healthcare Polska Sp.z.o.o. Ul. Lutomierska 50, 95-200, Pabianice, Polonia

Accord Healthcare B.V. Winthontlaan 200, 3526KV Utrecht, Țările de Jos

Acest medicament este autorizat în Statele Membre ale Spaţiului Economic European sub următoarele denumiri comerciale:

Numele statului Denumirea comercială a medicamentului membru Marea Britanie Bleomycin 15000 IU Powder for solution for injection/ infusion Austria Bleomycin Accord 15.000 IE Pulver zur Herstellung einer Injektions- /

Infusions Belgia Bleomycine Accord 15000 IE Poeder voor oplossing voor injectie / infusie Republica Cehă Bleomycin Accord 15000 IU prášek pro přípravu injekčního/infuzního roztoku Germania Bleomycin Accord 15.000 IE Pulver zur Herstellung einer Injektions- / Infusion Danemarca Bleomycin Accord 15000 IU Spania Bleomicina Accord 15.000 UI Polvo para solución inyectable / perfusión EFG Franța Bleomycine Accord 15000 UI Poudre pour solution injectable / perfusion Finlanda Bleomycin Accord 15000 IU Injektio-/infuusiokuiva-aine liuosta varten Italia Bleomicina Accord Norvegia Bleomycin Accord Olanda Bleomycine Accord 15000 IE Poeder voor oplossing voor injectie / infusie Polonia Bleomycyna Accord Portugalia Bleomicina Accord România Bleomicină Accord 15000 UI pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă Suedia Bleomycin Accord 15000 IE Pulver till injektions- / infusionsvätska

Acest prospect a fost revizuit în februarie 2023.

Alte surse de informații Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anmdm.ro.

Fiecare flacon conține bleomicină 15000 unități intenationale (UI) (sub formă de sulfat de bleomicină).

Excipient cu efect cunoscut: Fiecare flacon conține <1 mmol sodiu.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Hidroxid de sodiu 0,1 N (pentru ajustarea pH-ului) Acid clorhidric 0,1 N (pentru ajustarea pH-ului)

Hidroxid de sodiu 0 · excipient
1 N (pentru ajustarea pH-ului) · excipient
Acid clorhidric 0 · excipient
Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsați acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizați acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie şi flacon după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

A se păstra la frigider (2°C – 8°C).

Pentru o singură utilizare. Eliminați orice reziduu.

Produsul reconstituit/diluat trebuie utilizat imediat.

Nu utilizaţi Bleomicină Accord dacă observaţi orice semne vizibile de deteriorare a medicamentului sau a flaconului, cum sunt modificarea culorii pulberii, deteriorarea flaconului și a sigiliului.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

2 ani.

Medicamentul reconstituit/diluat trebuie utilizat imediat.

A se păstra la frigider (la 2°C–8°C).

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului reconstituit şi diluat, vezi pct. 6.3.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu 1 flac. din sticla incolora cu capacitatea de 6 ml cu pulb. pt. sol. inj./perf. · 14884/2023/01
Cutie cu 10 flac. din sticla incolora cu capacitatea de 6 ml cu pulb. pt. sol. inj./perf. · 14884/2023/02
Cutie cu 100 flac. din sticla incolora cu capacitatea de 6 ml cu pulb. pt. sol. inj./perf. · 14884/2023/03

Documente oficiale

RCPRezumatul caracteristicilor produsuluiDeschide PDF · ANMDMR ProspectProspect — informații pentru pacientDeschide PDF · ANMDMR AmbalajInformații privind etichetareaDeschide PDF · ANMDMR