Rivaroxaban Stada 2,5 mg

Doze

• SCA La pacienţii la care se administrează Rivaroxaban Stada 2,5 mg de două ori pe zi trebuie să se administreze, de asemenea, o doză zilnică de 75 – 100 mg AAS sau o doză zilnică de 75 – 100 mg AAS pe lângă o doză zilnică de 75 mg clopidogrel sau o doză zilnică standard de ticlopidină.

Tratamentul trebuie evaluat regulat în mod individual pentru fiecare pacient, cântărind riscul de apariţie a evenimentelor ischemice faţă de riscurile de sângerare. Extinderea perioadei de tratament la peste 12 luni trebuie realizată individual, pentru fiecare pacient, deoarece experienţa privind tratamentul până la 24 luni este limitată (vezi pct. 5.1).

Tratamentul cu Rivaroxaban Stada trebuie iniţiat cât mai curând posibil după stabilizarea unui eveniment de SCA (care include proceduri de revascularizare); cel mai devreme după 24 ore de la

internarea în spital şi în momentul în care tratamentul anticoagulant parenteral ar trebui în mod normal să fie întrerupt.

• BAC/BAP La pacienţii la care se administrează Rivaroxaban Stada 2,5 mg de două ori pe zi trebuie să se administreze, de asemenea, o doză zilnică de 75 – 100 mg AAS.

La pacienți după o procedură de revascularizare reușită a membrului inferior (chirurgicală sau endovasculară, incluzând procedurile hibride) din cauza BAP simptomatice, tratamentul nu trebuie inițiat înainte de obținerea hemostazei (vezi pct. 5.1).

Durata tratamentului trebuie stabilită pentru fiecare pacient în parte pe baza evaluărilor regulate și trebuie să țină seama de riscul de evenimente trombotice în raport cu riscurile de sângerare.

• SCA, BAC/BAP

Administrare concomitentă cu tratament antiplachetar La pacienții cu un eveniment trombotic acut sau o procedură vasculară, la care este necesar tratamentul antiplachetar dual, continuarea administrării de Rivaroxaban Stada 2,5 mg de două ori pe zi trebuie evaluată în funcție de tipul evenimentului sau procedurii și de schema de tratament antiplachetar.

Siguranța și eficacitatea rivaroxaban 2,5 mg de două ori pe zi în asociere cu tratament antiplachetar dual a fost studiată la pacienții

• cu SCA recent în asociere cu AAS plus clopidogrel/ticlopidină (vezi pct. 4.1) și
• după procedura recentă de revascularizare a membrului inferior, din cauza BAP simptomatice în asociere cu AAS și, dacă este cazul, utilizarea pe termen scurt a clopidogrelului (vezi pct. 4.4 și 5.1).

Doză omisă Dacă este omisă o doză, pacientul trebuie să continue cu doza obişnuită, conform recomandărilor, la următoarea oră programată. Nu trebuie luată o doză dublă pentru a compensa doza omisă.

Trecerea de la antagonişti ai vitaminei K (AVK) la Rivaroxaban Stada La trecerea pacienţilor de la utilizarea AVK la Rivaroxaban Stada, valorile raportului normalizat internațional (International Normalized Ratio, INR) vor fi fals crescute după administrarea Rivaroxaban Stada. Valoarea INR nu reprezintă un etalon de măsură a activităţii anticoagulante a Rivaroxaban Stada şi, prin urmare, nu trebuie utilizat (vezi pct. 4.5).

Trecerea de la Rivaroxaban Stada la antagonişti ai vitaminei K (AVK) Pe parcursul trecerii de la Rivaroxaban Stada la AVK există posibilitatea ca activitatea anticoagulantă să fie inadecvată. Pe parcursul oricărei trecerii la un medicament anticoagulant alternativ trebuie să se asigure anticoagularea adecvată continuă. Trebuie reţinut că Rivaroxaban Stada poate contribui la o valoare crescută a INR La pacienţii la care se face trecerea de la Rivaroxaban Stada la AVK, trebuie să se administreze AVK concomitent, până când valoarea INR este ≥ 2,0. În timpul primelor două zile ale perioadei de conversie, trebuie utilizată doza iniţială standard de AVK, urmată de dozarea AVK în funcţie de valorile INR. În perioada în care pacienţilor li se administrează Rivaroxaban Stada concomitent cu AVK nu trebuie efectuate testări ale valorii INR mai devreme de 24 ore de la administrarea dozei anterioare, însă acestea trebuie efectuate înainte de administrarea următoarei doze de Rivaroxaban Stada. La întreruperea Rivaroxaban Stada, testarea valorii INR se poate efectua cu acuratețe după cel puţin 24 ore de la administrarea ultimei doze (vezi pct. 4.5 şi 5.2).

Trecerea de la anticoagulante administrate parenteral la Rivaroxaban Stada La pacienţii cărora în prezent li se administrează un anticoagulant pe cale parenterală, întrerupeţi administrarea anticoagulantului parenteral şi începeţi administrarea Rivaroxaban Stada cu 0 până la 2 ore înaintea momentului în care următoarea administrare de medicament pe cale parenterală

programată (de exemplu heparine cu greutate moleculară mică) ar trebui efectuată sau la momentul întreruperii administrării continue de medicament pe cale parenterală (de exemplu heparină nefracţionată administrată intravenos).

Trecerea de la Rivaroxaban Stada la anticoagulante administrate parenteral Prima doză de anticoagulant administrat pe cale parenterală se efectuează la momentul la care ar fi trebuit administrată următoarea doză de Rivaroxaban Stada.

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală Datele clinice limitate la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei 15 – 29 ml/minut) indică faptul că rivaroxaban are concentraţii plasmatice semnificativ crescute. Prin urmare, Rivaroxaban Stada trebuie utilizat cu precauţie la aceşti pacienţi. Nu se recomandă utilizarea la pacienţii cu clearance-ul creatininei < 15 ml/minut (vezi pct. 4.4 şi 5.2). Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei 50 – 80 ml/minut) sau cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei 30 – 49 ml/minut) (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică: Rivaroxaban este contraindicat la pacienţii cu afecţiuni hepatice asociate cu coagulopatie şi risc de sângerare semnificativ clinic, incluzând pacienţii cirotici din clasele Child Pugh B şi C (vezi pct. 4.3 şi 5.2).

Pacienţi vârstnici Nu sunt necesare ajustări ale dozei (vezi pct. 5.2). Riscul de sângerare crește cu înaintarea în vârstă. (vezi pct. 4.4).

Greutate corporală Nu sunt necesare ajustări ale dozei (vezi pct. 5.2).

Diferenţe legate de sex Nu sunt necesare ajustări ale dozei (vezi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea rivaroxaban la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18 ani nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date, prin urmare, Rivaroxaban Stada nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.

Mod de administrare Rivaroxaban Stada este pentru administrare orală. Comprimatele pot fi luate împreună cu sau fără alimente (vezi pct. 4.5 şi 5.2).

Zdrobirea comprimatelor La pacienţii care nu pot înghiţi comprimatele întregi, comprimatul de Rivaroxaban Stada poate fi zdrobit şi amestecat cu apă sau cu piureul de mere, imediat înaintea utilizării și administrat oral. Comprimatul zdrobit poate fi de asemenea administrat și prin tuburi gastrice (vezi pct. 5.2 și 6.6).

La pacienții cu SCA, eficacitatea şi siguranţa rivaroxaban 2,5 mg de două ori pe zi au fost investigate în asociere cu agenți antiplachetari AAS în monoterapie sau AAS plus clopidogrel/ticlopidină. La pacienții cu BAC/BAP cu risc crescut de evenimente ischemice, eficacitatea și siguranța rivaroxaban 2,5 mg de două ori pe zi au fost investigate în asociere cu AAS. La pacienți după procedura recentă de revascularizare a membrului inferior din cauza BAP simptomatice, eficacitatea și siguranța rivaroxaban 2,5 mg de două ori pe zi au fost investigate în asociere cu agentul antiplachetar AAS în monoterapie sau AAS plus clopidogrel pe termen scurt. Dacă este necesar, tratamentul antiplachetar dual cu clopidogrel trebuie să fie de scurtă durată; tratamentul antiplachetar dual pe termen lung trebuie evitat (vezi pct. 5.1).

Tratamentul asociat cu alți agenți plachetari, de exemplu, prasugrel sau ticagrelor, nu a fost studiat și nu este recomandat.

Se recomandă supraveghere clinică conform practicii de anticoagulare, pe toată durata perioadei de tratament.

Risc hemoragic Similar utilizării altor anticoagulante, pacienţii care utilizează rivaroxaban trebuie monitorizaţi atent pentru semne de sângerare. Se recomandă să fie utilizat cu precauţie în condiţii cu risc crescut de hemoragie. Administrarea rivaroxaban trebuie întreruptă dacă apare hemoragie severă (vezi pct.4.9).

În studiile clinice au fost observate hemoragii ale mucoaselor (de exemplu, epistaxis, gingivală, gastro-intestinală, genito-urinară, inclusiv hemoragie vaginală anormală sau hemoragie menstruală crescută) şi anemie mult mai frecvent în timpul tratamentului de lungă durată cu rivaroxaban în monoterapie sau terapie duală antiplachetară. Astfel, în plus faţă de supravegherea clinică adecvată, testarea în laborator a hemoglobinei / hematocritului ar putea fi valoroase pentru detectarea hemoragiilor oculte și cuantificarea relevanței clinice a hemoragiei manifeste, pentru a putea fi corect evaluate.

Aşa cum se detaliază în continuare, câteva sub-grupe de pacienţi au risc crescut de sângerare. Prin urmare, administrarea rivaroxaban în asociere cu dublă terapie antiplachetară la pacienţi cu risc crescut cunoscut de sângerare trebuie evaluată în raport cu beneficiul în termeni de prevenire a evenimentelor aterotrombotice. În plus, aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi cu atenţie în vederea identificării semnelor şi simptomelor de complicaţii hemoragice şi anemie, care pot apărea după iniţierea tratamentului (vezi

pct. 4.8)

Orice scădere inexplicabilă a valorilor hemoglobinei sau a tensiunii arteriale necesită căutarea locului hemoragiei.

Cu toate că tratamentul cu rivaroxaban nu necesită monitorizare de rutină a expunerii, în situaţii excepţionale când cunoaşterea expunerii la rivaroxaban poate ajuta luarea deciziilor clinice informate, de exemplu, în supradozajul şi intervenţia chirurgicală de urgenţă, poate fi utilă măsurarea concentraţiei de rivaroxaban cu o determinare calibrată cantitativ de anti-factor Xa (vezi pct. 5.1 şi 5.2).

Insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/minut), concentraţiile plasmatice ale rivaroxaban pot fi crescute semnificativ (de 1,6 ori în medie), ducând la creşterea riscului de sângerare. Rivaroxaban Stada trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu clearance-ul creatininei 15 – 29 ml/minut. Nu se recomandă utilizarea la pacienţii cu clearance-ul creatininei < 15 ml/minut (vezi pct. 4.2 şi 5.2).

Rivaroxaban Stada trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei 30 – 49 ml/minut) care primesc concomitent alte medicamente care cresc concentraţiile plasmatice de rivaroxaban (vezi pct. 4.5).

Interacţiuni cu alte medicamente Nu se recomandă utilizarea rivaroxaban la pacienţii care primesc tratament sistemic concomitent cu antimicotice azolice (cum sunt ketoconazol, itraconazol, voriconazol şi posaconazol) sau inhibitori ai proteazei HIV (de exemplu ritonavir). Aceste substanţe active sunt inhibitori puternici atât ai CYP3A4 cât şi ai glicoproteinei P (gp-P) şi în consecinţă pot creşte concentraţiile plasmatice ale rivaroxaban până la valori semnificative din punct de vedere clinic (de 2,6 ori în medie), care pot duce la creşterea riscului de sângerare (vezi pct. 4.5).

Se recomandă precauţie deosebită dacă pacienţii sunt trataţi concomitent cu medicamente care afectează hemostaza, cum sunt medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), acidul acetilsalicilic (AAS) şi inhibitori ai agregării plachetare sau inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) și inhibitori ai recaptării serotoninei norepinefrinei (SNRI).Pentru pacienţii cu risc de boală ulceroasă gastro-intestinală poate fi luat în considerare un tratament profilactic adecvat (vezi pct. 4.5 si 5.1).

Pacienţilor tratați cu rivaroxaban şi agenți antiplachetari trebuie să li se administreze tratament concomitent cu AINS numai dacă beneficiul depăşeşte riscul de sângerare

Alţi factori de risc hemoragic Similar altor medicamente antitrombotice, rivaroxaban nu este recomandat la pacienţi cu risc crescut de sângerare, în special în următoarele cazuri:

• sindroame hemoragice congenitale sau dobândite
• hipertensiune arterială severă necontrolată terapeutic
• alte boli gastro-intestinale fără ulcerație activă, care pot determina complicaţii hemoragice (de exemplu boală inflamatorie intestinală, esofagită, gastrită şi boală de reflux gastroesofagian)
• retinopatie vasculară
• bronşiectazii sau antecedente de hemoragie pulmonară.

Medicamentul trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu SCA și BAC/BAP:

• cu vârsta ≥ 75 ani, dacă se administrează în asociere cu AAS în monoterapie sau cu AAS plus clopidogrel sau ticlopidină. Raportul beneficiu-risc al tratamentului trebuie evaluat în fiecare caz în parte, în mod regulat.
• cu greutate corporală mai mică (< 60 kg) dacă se administrează în asociere cu AAS în monoterapie sau cu AAS plus clopidogrel sau ticlopidină.

• pacienții cu BAC cu insuficiență cardiacă simptomatică severă. Datele din studiu indică faptul că acești pacienți pot beneficia mai puțin de tratamentul cu rivaroxaban (vezi pct 5.1)

Pacienți cu cancer Pacienții cu boală malignă pot prezenta simultan un risc mai mare de sângerare și tromboză. Beneficiul individual al tratamentului antitrombotic trebuie evaluat în raport cu riscul de sângerare la pacienții cu cancer activ, în funcție de localizarea tumorii, terapia antineoplazică și stadiul bolii. Tumorile localizate în tractul gastrointestinal sau genito-urinar au fost asociate cu un risc crescut de sângerare în timpul tratamentului cu rivaroxaban. La pacienţii cu neoplasme maligne cu risc crescut de sângerare, utilizarea rivaroxaban este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Pacienţi cu proteze valvulare Rivaroxaban nu trebuie utilizat pentru tromboprofilaxie la pacienții care au avut recent înlocuirea valvei aortice transcateter (transcatheter aortic valve replacement, TAVR). Siguranţa şi eficacitatea rivaroxaban nu au fost studiate la pacienţi cu proteze valvulare cardiace; prin urmare, nu există date care să susțină faptul că rivaroxaban asigură anticoagulare adecvată la această categorie de pacienţi. Nu se recomandă tratamentul cu rivaroxaban la aceşti pacienţi.

Pacienții cu sindrom antifosfolipidic Anticoagulante orale cu acțiune directă (ACOAD), care includ rivaroxaban nu sunt recomandate pacienților cu antecedente de tromboză care sunt diagnosticați cu sindrom antifosfolipidic. În special pentru pacienții care sunt triple pozitivi (pentru anticoagulant lupic, anticorpi anticardiolipinici și anticorpi anti-beta 2glicoproteină I), tratamentul cu ACOAD poate fi asociat cu rate crescute ale evenimentelor trombotice recurente comparativ cu terapia cu antagoniști ai vitaminei K.

Pacienţi cu accident vascular cerebral și/sau AIT în antecedente Pacienți cu SCA Rivaroxaban 2,5 mg este contraindicat pentru tratamentul SCA la pacienţii cu un accident vascular cerebral sau AIT în antecedente (vezi pct. 4.3). Au fost studiaţi câţiva pacienţi cu SCA şi un accident vascular cerebral sau AIT în antecedente, dar datele limitate de eficacitate indică faptul că aceşti pacienţi nu prezintă beneficii în urma tratamentului.

Pacienți cu BAC/BAP Nu s-au efectuat studii la pacienții cu BAC/BAP cu accident vascular cerebral hemoragic sau lacunar în antecedente sau cu accident vascular cerebral ischemic non-lacunar în luna precedentă (vezi pct. 4.3). Pacienții după procedura recentă de revascularizare a membrului inferior consecutiv BAP simptomatice, cu un accident vascular cerebral sau AIT în antecedente nu au fost studiați. Tratamentul cu rivaroxaban 2,5 mg trebuie evitat la acești pacienți cărora li se administrează tratament antiplachetar dual.

Puncţie sau anestezie spinală/epidurală Realizarea anesteziei măduvei spinării (anestezia spinală/epidurală) sau a puncţiei spinale/epidurale la pacienţii trataţi cu agenți antitrombotici pentru prevenţia complicaţiilor tromboembolice reprezintă un risc de apariţie a unui hematom epidural sau spinal, care poate determina paralizie de lungă durată sau permanentă. Riscul acestor evenimente poate fi crescut de utilizarea post-operatorie a cateterelor epidurale lăsate pe loc, sau prin utilizarea concomitentă a medicamentelor care afectează hemostaza. Riscul poate fi de asemenea crescut, prin puncţia epidurală sau spinală, traumatică sau repetată. Pacienţii trebuie monitorizaţi frecvent pentru identificarea semnelor sau simptomelor de afectare neurologică (de exemplu, senzaţie de amorţeală sau de slăbiciune la nivelul membrelor inferioare, disfuncţie intestinală sau vezicală). Dacă tulburarea neurologică este observată, este necesar diagnosticul şi tratamentul de urgenţă. Înaintea intervenţiei la nivel medular, medicul trebuie să ia ȋn considerare potenţialul beneficiu raportat la risc, la pacienţii care utilizează tratament anticoagulant sau la pacienţii ce urmează să utilizeze tratament anticoagulant, pentru tromboprofilaxie. Nu există experienţă clinică, în aceste situaţii, privind utilizarea de rivaroxaban 2,5 mg și a agenți antiplachetari. Administrarea inhibitorilor agregării plachetare trebuie oprită conform indicațiilor din informațiile fabricantului privind prescrierea.

Se ia în considerare profilul farmacocinetic al rivaroxaban pentru a reduce riscul potenţial de sângerare

asociat cu utilizarea concomitentă a rivaroxaban şi anestezia medulară (epidurală/spinală) sau a puncţiei spinale. Plasarea sau ȋndepărtarea unui cateter epidural sau puncţia lombară se realizează cel mai bine atunci când efectul anticoagulant al rivaroxaban este estimat a fi scăzut (vezi pct. 5.2). Cu toate acestea, momentul exact pentru fiecare pacient pentru a atinge un efect anticoagulant suficient de scăzut nu este cunoscut.

Recomandări privind dozele înainte şi după proceduri invazive şi intervenţii chirurgicale Dacă este necesară o procedură invazivă sau o intervenţie chirurgicală, trebuie oprită administrarea rivaroxaban 2,5 mg cu cel puţin 12 ore înainte de intervenţie, dacă este posibil, precum şi în funcţie de evaluarea clinică a medicului. Dacă pacientul trebuie supus unei intervenţii chirurgicale elective şi nu se doreşte efectul antiplachetar, administrarea inhibitorilor agregării plachetare trebuie întreruptă, conform recomandărilor prezentate de fabricant în informaţiile privind prescrierea. Dacă procedura nu poate fi amânată, trebuie evaluat riscul de sângerare comparativ cu gradul de urgenţă al intervenţiei. Administrarea rivaroxaban trebuie reluată cât mai curând posibil după procedura invazivă sau după intervenţia chirurgicală, dacă starea clinică permite acest lucru şi a fost restabilită hemostaza adecvată, conform aprecierii medicului curant (vezi pct. 5.2)

Pacienţi vârstnici Înaintarea în vârstă poate creşte riscul hemoragic (vezi pct.5.1 si 5.2).

Reacţii dermatologice În timpul supravegherii după punerea pe piaţă, au fost raportate reacţii cutanate grave, care includ sindromul Stevens-Johnson/necroliză epidermică toxică si sindrom DRESS, în asociere cu utilizarea de rivaroxaban (vezi pct. 4.8). Pacienţii par să aibă cel mai mare risc pentru aceste reacţii adverse devreme, la începutul tratamentului: debutul reacţiilor are loc în majoritatea cazurilor în timpul primelor săptămâni de tratament. Administrarea de rivaroxaban trebuie oprită la prima apariţie a unei erupţii cutanate severe (de exemplu, erupție cutanată tranzitorie care se extinde, intensă cu/sau fără apariția de vezicule), sau oricare alte semn de hipersensibilitate în asociere cu leziuni ale mucoaselor.

Excipienţi Rivaroxaban Stada conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu”.

Rezumatul profilului de siguranţă Siguranţa utilizării rivaroxaban a fost evaluată în treisprezece studii pivot de fază III (vezi Tabelul 1).

În total au fost expuși la rivaroxaban 69608 pacienți adulți în nouăsprezece studii de fază III și 488 pacienți copii și adolescenți în două studii de fază II și două studii de fază III.

Tabelul 1: Numărul de pacienţi studiaţi, doza zilnică totală şi durata maximă a tratamentului în studiile de fază III la adulți și copii și adolescenți Indicaţie Număr de Doza zilnică totală Durata maximă a pacienţi tratamentului Prevenirea tromboembolismului venos 6,097 10 mg 39 zile (TEV) la pacienţii adulţi supuşi unei intervenţii chirurgicale de elecţie pentru protezare de şold sau genunchi Prevenirea TEV la pacienţii cu 3,997 10 mg 39 zile afecţiuni medicale Tratamentul TVP, EP şi prevenirea 6,790 Zilele 1 – 21: 30 mg 21 luni recurenţei Ziua 22 și în continuare: 20 mg

După cel puțin 6 luni: 10 mg sau 20 mg Tratamentul TEV și prevenirea 329 Doza ajustată în funcție de 12 luni recurenței TEV la nou-născuții la greutatea corporală pentru termen și copiii cu vârsta sub 18 ani a obține o expunere după inițierea tratamentului similară cu cea observată anticoagulant standard la adulții tratați pentru TVP cu 20 mg rivaroxaban o dată pe zi Prevenirea accidentului vascular 7,750 20 mg 41 luni cerebral şi a emboliei sistemice la pacienţii cu fibrilaţie atrială non-valvulară Prevenirea evenimentelor 10,225 5 mg sau respectiv 10 mg, 31 luni aterotrombotice la pacienţi după un administrat concomitent după un sindrom coronarian acut cu AAS sau AAS plus (SCA) clopidogrel sau ticlopidină Prevenirea evenimentelor 18.244 5 mg administrat 47 luni aterotrombotice la pacienţi cu concomitent cu AAS sau BAC/BAP 10 mg în monoterapie 3256 5 mg administrat 42 luni concomitent cu AASPacienţi la care s-a administrat cel puţin o doză de rivaroxaban Din studiul VOYAGER PAD.

Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent la pacienţii la care se administrează rivaroxaban au fost hemoragiile (vezi pct. 4.4 şi „Descrierea reacţiilor adverse selectate” de mai jos) (Tabelul 2). Hemoragiile raportate cel mai frecvent au fost epistaxisul (4,5 %) şi hemoragia de tract gastro-intestinal (3,8 %).

Tabelul 2: Incidența evenimentelor hemoragice și anemiei la pacienții expuși la rivaroxaban în cadrul studiilor de fază III finalizate la adulți și copii și adolescenți Indicație Orice hemoragie Anemie Prevenirea TEV la pacienții adulți la care se 6,8% dintre 5,9% dintre pacienți efectuează intervenții chirurgicale de elecție pacienți pentru protezarea șoldului sau genunchiului Prevenirea TEV la pacienții cu 12,6% dintre 2,1% dintre pacienți afecțiuni medicale pacienți Tratamentul TVP, EP și prevenirea recurenței 23% dintre pacienți 1,6% dintre pacienți

Tratamentul TEV și prevenirea recurenței TEV 39,5% dintre pacienți 4,6% dintre pacienți la nou-născuții la termen și copiii cu vârsta sub 18 ani după inițierea tratamentului anticoagulant standard Prevenirea accidentului vascular cerebral și a 28 la 100 2,5 la 100 emboliei sistemice la pacienții cu fibrilație pacient-ani pacient-ani atrială non-valvulară Prevenirea evenimentelor aterotrombotice la 22 la 100 1,4 la 100 pacienți după un SCA pacient-ani pacient-ani Prevenirea evenimentelor 6,7 la 100 0,15 la 100 aterotrombotice la pacienţi cu BAC/BAP pacient-ani pacient-ani

8,38 la 100 0,74 la 100 pacient-ani pacient-ani#

• Pentru toate studiile efectuate cu rivaroxaban se colectează, raportează și se atribuie toate evenimentele hemoragice. În studiul COMPASS există o incidență redusă a anemiei, deoarece s-a aplicat o abordare selectivă pentru colectarea evenimentelor adverse. A fost aplicată o abordare selectivă a colectării evenimentelor adverse. # Din studiul VOYAGER PAD.

Tabelul 3: Toate reacțiile adverse raportate la pacienții adulți în cadrul studiilor clinice de fază III sau în utilizarea după punerea pe piață și în două studii de fază II și două studii de fază III la copii și adolescenți

creşterea fosfatazei sau fără alcalineA, creşterea creşterea GGTA concomitentă a ALT), colestază, hepatită (inclusiv afectare hepatocelulară) Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Prurit (incluzând Urticarie Sindrom cazuri mai puţin Stevens-Johnson frecvente de prurit /Necroliză generalizat), epidermică erupţie cutanată toxică, sindrom tranzitorie, DRESS echimoză, hemoragie cutanată şi subcutanată Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Durere la nivelul Hemartroză Hemoragie Sindrom de A extremităţilor musculară compartiment, secundar unei hemoragii Tulburări renale şi ale căilor urinare Hemoragiea tractului Insuficienţă urogenital (include renală/insuficienţ hematurie şi ă renală acută, B menoragie ), secundară unei insuficienţă renală hemoragii (include creşterea suficient de creatininei serice, extinse încât să creşterea ureei determine serice) hipoperfuzie nefropatie legată de anticoagulante Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare A Febră, Indispoziţie (incluzând Edem edem periferic, stare generală de rău) localizatA scădere a tonusului şi energiei (incluzând fatigabilitate şi astenie) Investigaţii diagnostice A creşterea LDH, A creşterea lipazei, creşterea amilazeiA,

Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii procedurale Hemoragie după o Pseudoanevris C procedură (inclusiv m vascular

anemie postoperatorie şi hemoragie la nivelul plăgii), contuzie, secreţii ale plăgiiA

A observate în prevenţia TEV la pacienţii adulţi supuși intervenţiei chirurgicale de elecţie pentru protezarea şoldului sau genunchiului B observate în tratamentul TVP, EP şi prevenirea recurenţei ca foarte frecventă la femeile cu vârsta < 55 ani C observate ca fiind mai puţin frecvente în cazul prevenţiei evenimentelor aterotrombotice la pacienţi după un SCA (ca urmare a intervenţii coronariene percutanate)

• a fost aplicată o abordare selectivă prespecificată pentru colectarea evenimentelor adverse în studiile de fază III selectate. Incidența reacțiilor adverse nu a crescut și nu a fost identificată nicio reacție adversă nouă la medicament după analiza acestor studii.

Descrierea reacţiilor adverse selectate Datorită modului farmacologic de acţiune, folosirea rivaroxaban poate fi asociată cu un risc crescut de sângerare manifestă sau ocultă din orice ţesut sau organ cu apariția anemiei posthemoragice. Semnele, simptomele şi severitatea (inclusiv evoluție letală) vor varia în funcţie de localizarea, intensitatea sau gradul de extindere al hemoragiei/anemiei (vezi pct. 4.9 “Controlul sângerării”). În studiile clinice, în timpul tratamentului pe termen lung cu rivaroxaban comparativ cu tratamentul cu AVK, au fost observate mai frecvent sângerări ale mucoaselor (de exemplu epistaxis, sângerări gingivale, gastro-intestinale, genito-urinare care includ sângerări menstruale abundente sau sângerări vaginale anormale) și anemie. Prin urmare, pe lângă supravegherea clinică adecvată, testarea în laborator a hemoglobinei/hematocritului poate fi utilă pentru detectarea hemoragiilor oculte și cuantificarea relevanței clinice a hemoragiei manifeste, după cum se consideră adecvat. Riscul de sângerare poate fi crescut la anumite grupe de pacienţi, de exemplu la acei pacienți cu hipertensiune arterială severă necontrolată terapeutic şi/sau sub tratament concomitent cu alte medicamente care influenţează hemostaza (vezi pct. 4.4. “Riscul hemoragic”). Sângerarea menstruală poate fi intensificată şi/sau prelungită. Complicaţiile hemoragice se pot manifesta ca slăbiciune, paloare, ameţeală, cefalee sau edeme de cauză inexplicabilă, dispnee sau şoc de etiologie neprecizată. În unele cazuri, ca o consecință a anemiei, au fost observate simptome de cardiopatie ischemică precum angina pectorală sau durerea toracică. În urma utilizării rivaroxaban au fost raportate complicaţii cunoscute secundare sângerării severe precum sindromul de compartiment şi insuficienţa renală datorate hipoperfuziei sau nefropatie legată de anticoagulante. Prin urmare, posibilitatea hemoragiei trebuie luată în considerare în evaluarea stării oricărui pacient aflat sub terapie anticoagulantă.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare direct la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website://www.anm.ro