Twicor 20 mg/10 mg

Doze

Pacientul trebuie să urmeze un regim alimentar hipolipemiant corespunzător și trebuie să continue acest regim pe parcursul tratamentului cu TWICOR.

TWICOR poate fi administrat în doze care variază de la 10/10 mg la 20/10 mg. Doza recomandată este un comprimat filmat cu concentrația stabilită pe zi, cu sau fără alimente.

TWICOR nu este adecvat pentru administrarea ca terapie inițială. Inițierea tratamentului trebuie efec-tuată numai cu substanțele mono-componente, iar după stabilirea dozelor corespunzătoare se poate realiza trecerea la combinația în doză fixă de concentrație adecvată.

Tratamentul trebuie stabilit individual în concordanță cu valorile țintă ale lipidemiei, cu scopul reco-mandat al terapiei și cu răspunsul clinic al pacientului. În cazurile în care este necesar, poate fi efectu-ată o ajustare a dozei după 4 săptămâni.

TWICOR 10 mg/10 mg nu este adecvat pentru tratamentul pacienților care necesită rosuvastatină în doză de 20 mg.

TWICOR trebuie administrat fie cu ≥2 ore înainte, fie la ≥4 ore după administrarea unui chelator de acizi biliari.

Copii și adolescenți Siguranța și eficacitatea TWICOR la copii și adolescenți cu vârstă sub 18 ani nu au fost încă stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 și 5.2, dar nu se poate face nicio recoman-dare privind dozele.

Utilizarea la vârstnici La pacienții cu vârsta >70 ani se recomandă administrarea unei doze inițiale de 5 mg rosuvastatină (vezi pct. 4.4). Combinația în doză fixă nu este adecvată pentru administrarea ca terapie inițială. Iniție-rea tratamentului trebuie efectuată numai cu substanțele mono-componente, iar după stabilirea dozelor corespunzătoare se poate realiza trecerea la combinația în doză fixă de concentrație adecvată.

Doze la pacienți cu insuficiență renală Nu este necesară ajustarea dozei la pacienți cu insuficiență renală ușoară. Doza inițială recomandată de rosuvastatină este 5 mg la pacienți cu insuficiență renală moderată (clea-rance-ul de creatinină <60 ml/min). Combinația în doză fixă nu este adecvată pentru administrarea ca terapie inițială. Inițierea tratamentului trebuie efectuată doar cu substanțele mono-componente, iar după stabilirea dozelor corespunzătoare se poate realiza trecerea la combinația în doză fixă de concen-trație adecvată. Utilizarea rosuvastatinei la pacienți cu insuficiență renală severă este contraindicată pentru toate do-zele (vezi pct. 4.3 și 5.2).

Doze la pacienți cu insuficiență hepatică Nu este necesară ajustarea dozei la pacienți cu insuficiență hepatică ușoară (scor Child Pugh 5-6). Tra-tamentul cu TWICOR nu este recomandat la pacienții cu disfuncție hepatică moderată (scor Child Pugh 7-9) sau severă (scor Child Pugh >9) (vezi pct. 4.4 și 5.2.). TWICOR este contraindicat la pacienți cu hepatopatie activă (vezi pct. 4.3).

Rasă La subiecți asiatici a fost observată o expunere sistemică accentuată/crescută la rosuvastatină (vezi pct. 4.4 și 5.2). La pacienți de origine asiatică, doza inițială recomandată este de 5 mg rosuvastatină. Com-binația în doză fixă nu este adecvată pentru administrarea ca terapie inițială. Inițierea tratamentului tre-buie efectuată numai cu substanțele mono-componente, iar după stabilirea dozelor corespunzătoare se poate realiza trecerea la combinația în doză fixă de concentrație adecvată.

Polimorfisme genetice

Este cunoscut faptul că polimorfismele genetice specifice pot conduce la o creștere a expunerii la rosu-vastatină (vezi pct. 5.2). Pentru pacienții cunoscuți ca având astfel de tipuri specifice de polimorfisme, se recomandă o doză zilnică mai mică.

Doze la pacienți cu factori predispozanți pentru miopatie La pacienții cu factori predispozanți pentru miopatie, doza inițială recomandată este 5 mg rosuvasta-tină (vezi pct. 4.4). Combinația în doză fixă nu este adecvată pentru administrarea ca terapie inițială. Inițierea tratamentului trebuie efectuată numai cu substanțele mono-componente, iar după stabilirea dozelor corespunzătoare se poate realiza trecerea la combinația în doză fixă de concentrație adecvată.

Terapie concomitentă Rosuvastatina este un substrat al unor proteine transportoare variate (de exemplu OATP1B1 și BCRP). Riscul de miopatie (inclusiv rabdomioliză) este crescut în cazul în care TWICOR este administrat concomitent cu anumite medicamente care pot determina creșterea concentrației plasmatice a rosuvas-tatinei ca urmare a interacțiunilor cu aceste proteine transportoare (de exemplu ciclosporina și anumiți inhibitori de protează, inclusiv ritonavir în combinație cu atazanavir, lopinavir și/sau tipranavir; vezi pct. 4.4 și 4.5).

Ori de câte ori este posibil, trebuie avută în vedere administrarea unor medicamente alternative și, dacă este necesar, întreruperea temporară a tratamentului cu TWICOR. În situațiile în care administra-rea concomitentă a acestor medicamente cu TWICOR este inevitabilă, trebuie să se evalueze cu atenție beneficiile și riscurile tratamentului concomitent și ajustarea dozei de rosuvastatină (vezi pct. 4.5).

Mod de administrare Pentru administrare orală.

TWICOR trebuie administrat zilnic, o dată pe zi, cu sau fără alimente.

Comprimatul filmat trebuie înghițit întreg, cu o cantitate suficientă de apă.

Efecte la nivelul mușchilor scheletici La pacienții tratați cu rosuvastatină în orice doză și în special cu doze >20 mg, au fost raportate efecte asupra mușchilor scheletici, de exemplu mialgie, miopatie și rareori rabdomioliză au fost raportate. Din experiența acumulată cu ezetimib după punerea pe piață, au fost raportate cazuri de miopatie și rabdomioliză. Cu toate acestea, rabdomioliza a fost raportată foarte rar în cazul în care ezetimib a fost administrat în monoterapie și foarte rar în cazul asocierii ezetimib cu alți agenți despre care se cunoaște că prezintă un risc crescut de rabdomioliză. În cazul în care miopatia este suspicionată pe baza simptomelor musculare sau este confirmată prin valorile creatinkinazei, trebuie întrerupt imediat tratamentul concomitent cu ezetimib, cu orice statină și cu oricare dintre aceste medicamente despre care se cunoaște că prezintă un risc crescut de rabdomioliză. Toți pacienții la care se inițiază

tratamentul vor fi sfătuiți să anunțe imediat apariția oricărei dureri musculare inexplicabile, a sensibilității sau slăbiciunii musculare (vezi pct. 4.8).

Efecte hepatice În cadrul studiilor clinice controlate, cu administrare concomitentă de ezetimib și o statină, s-au observat creșteri consecutive ale valorilor transaminazelor (de ≥3 ori față de limita superioară a valorilor normale [LSVN]). Se recomandă efectuarea testelor funcționale hepatice la 3 luni de la inițierea tratamentului cu rosuvastatină. Administrarea rosuvastatinei trebuie întreruptă sau doza trebuie redusă dacă valorile transaminazelor serice depășesc de 3 ori limita superioară a valorilor normale. La pacienții cu hipercolesterolemie secundară determinată de hipotiroidism sau sindrom nefrotic, afecțiunea preexistentă trebuie tratată înainte de inițierea tratamentului cu TWICOR.

Deoarece nu se cunosc efectele expunerii prelungite la ezetimib în cazul pacienților cu insuficiență hepatică moderată sau severă, TWICOR nu este recomandat acestor pacienți (vezi pct. 5.2).

Hepatopatie și consum de alcool etilic TWICOR trebuie utilizat cu precauție la pacienții care consumă cantități excesive de alcool etilic și/sau prezintă hepatopatie în antecedente.

Efecte renale La pacienții tratați cu doze mai mari de rosuvastatină, în special cele de 40 mg, a fost observată apari-ția proteinuriei, detectată prin testarea rapidă (dipstick), în principal de etiologie tubulară, în majorita-tea cazurilor cu caracter tranzitoriu sau intermitent. Nu s-a demonstrat că proteinuria are valoare pre-dictivă pentru nefropatia acută sau progresivă (vezi pct. 4.8).

Evaluarea creatinkinazei Concentrația plasmatică a creatinkinazei (CK) nu trebuie determinată după un efort fizic susținut sau în prezența unei cauze alternative plauzibile de creștere a CK, care ar putea influența interpretarea re-zultatelor. Dacă valorile plasmatice ale CK sunt semnificativ crescute la momentul inițial (de >5 x LSVN) este necesară efectuarea unui test de confirmare în interval de 5-7 zile. Tratamentul nu trebuie inițiat dacă testul repetat confirmă o valoare inițială a CK >5 x LSVN.

Înainte de inițierea tratamentului TWICOR, ca și alți inhibitori ai HMG-CoA reductazei, trebuie recomandat cu precauție la pacienții cu factori predispozanți pentru miopatie/rabdomioliză. Astfel de factori includ: – insuficiență renală – hipotiroidism – antecedente personale sau familiale de afecțiuni musculare ereditare – antecedente de toxicitate musculară după administrarea unui alt inhibitor de HMG-CoA reduc-tază sau fibrat – consum de alcool etilic în exces – vârstă >70 ani – situații în care poate surveni creșterea volemiei (vezi pct. 5.2) – administrare concomitentă de fibrați.

La acești pacienți trebuie analizat riscul legat de instituirea tratamentului, în funcție de beneficiile po-sibile și se recomandă monitorizarea clinică. Dacă valorile plasmatice ale CK sunt semnificativ cres-cute la momentul inițial (de > 5 x LSVN), tratamentul nu trebuie inițiat.

În timpul tratamentului Pacienții trebuie sfătuiți să raporteze imediat dureri musculare inexplicabile, slăbiciune musculară sau crampe musculare, în special dacă aceste manifestări sunt asociate cu stare generală de rău sau febră. La acești pacienți trebuie determinate valorile plasmatice ale CK. Terapia trebuie întreruptă dacă valo-rile CK sunt semnificativ crescute (de > 5 x LSVN) sau dacă simptomele musculare sunt severe și

determină disconfort zilnic (chiar dacă valorile CK sunt <5 x LSVN). Monitorizarea de rutină a valori-lor CK la pacienții asimptomatici nu este justificată. Au fost raportate foarte rar cazuri de miopatie necrotizantă mediată imunologic (MNMI) pe parcursul sau după tratamentul cu statine, inclusiv rosuvastatină. MNMI este caracterizată clinic prin slăbiciune musculară proximală și creșterea valorilor creatinkinazei serice, care persistă și după întreruperea tra-tamentului cu statine. În studiile clinice nu au existat dovezi referitoare la efecte crescute asupra mușchilor scheletici în cazul pacienților în număr mic cărora li s-a administrat rosuvastatină și tratament concomitent. Cu toate acestea, a fost observată o creștere a incidenței miozitei și miopatiei la pacienții cărora li s-au adminis-trat alți inhibitori ai HMG-CoA reductazei concomitent cu derivați ai acidului fibric, incluzând gemfi-brozil, ciclosporină, acid nicotinic, antifungice azolice, inhibitori de protează și antibiotice macrolide. Gemfibrozil crește riscul de miopatie dacă este administrat concomitent cu unii inhibitori ai HMG- CoA reductazei. Prin urmare, nu se recomandă administrarea TWICOR în combinație cu gemfibrozil. Beneficiul altor modificări ale valorilor lipidemiei prin administrarea TWICOR în combinație cu fi-brați trebuie să fie analizat cu atenție în raport cu riscurile potențiale ale unor astfel de combinații.

TWICOR nu trebuie administrat niciunui pacient cu afecțiuni acute, grave sugestive pentru miopatie sau predispozante pentru dezvoltarea insuficienței renale secundare rabdomiolizei (de exemplu septi-cemie, hipotensiune arterială, intervenții chirurgicale majore, traumatisme, tulburări metabolice, endo-crine și electrolitice severe sau convulsii necontrolate terapeutic).

Acid fusidic TWICOR nu trebuie administrat concomitent cu formulări farmaceutice sistemice ale acidului fusidic sau în interval de 7 zile de la întreruperea tratamentului cu acid fusidic. La pacienții în cazul cărora uti-lizarea acidului fusidic cu administrare sistemică este considerată esențială, tratamentul cu statine tre-buie întrerupt pe toată durata tratamentului cu acid fusidic. Au fost raportate cazuri de rabdomioliză (inclusiv unele decese) la pacienții cărora li s-a administrat acid fusidic în combinație cu statine (vezi pct. 4.5). Pacientul trebuie sfătuit să solicite imediat sfatul medicului dacă prezintă orice simptom de slăbiciune musculară, dureri musculare sau sensibilitate musculară. Terapia cu statine poate fi reintrodusă după șapte zile de la administrarea ultimei doze de acid fusidic. În situații excepționale, în care este necesară utilizarea prelungită a tratamentului cu acid fusidic admi-nistrat sistemic, de exemplu în infecții severe, necesitatea administrării concomitente de TWICOR și acid fusidic trebuie analizată în mod individualizat, de la caz la caz și sub supraveghere medicală strictă.

Inhibitori de protează La subiecții cărora li s-a administrat rosuvastatină concomitent cu diverși inhibitori de protează în aso-ciere cu ritonavir s-a observant o creștere a expunerii sistemice la rosuvastatină. Trebuie analizate atât beneficiile scăderii lipidemiei prin utilizarea de TWICOR la pacienții cu infecție HIV care primesc tra-tament cu inhibitori de protează, cât și posibilitatea de a prezenta concentrații plasmatice crescute de rosuvastatină la inițierea și creșterea progresivă a dozelor de rosuvastatină la acești pacienți. Nu se re-comandă utilizarea concomitentă cu anumiți inhibitori de protează decât în condițiile ajustării dozei (vezi pct. 4.2 și 4.5).

Fibrați Siguranța și eficacitatea ezetimibului în asociere cu fibrați nu au fost stabilite. La un pacient în tratament cu TWICOR și fenofibrat cu suspiciune de colelitiază, sunt indicate investi-gații pentru vezica biliară, iar tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.5 și 4.8).

Anticoagulante Dacă TWICOR este asociat cu warfarină, un alt anticoagulant cumarinic sau cu fluindionă, valorile indicelui INR (International Normalised Ratio, raportul normalizat internațional) trebuie monitorizate în mod adecvat (vezi pct. 4.5).

Ciclosporină Vezi pct. 4.3 și 4.5.

Rasă Studiile privind farmacocinetica rosuvastatinei arată o creștere a expunerii în cazul subiecților asiatici comparativ cu subiecți caucazieni (vezi pct. 4.2 și 5.2).

Pneumopatie interstițială Au fost raportate cazuri excepționale de pneumopatie interstițială la administrarea unora dintre statine, în special în cazul tratamentului de lungă durată (vezi pct. 4.8). Tabloul clinic poate include dispnee, tuse neproductivă și deteriorare a stării generale (fatigabilitate, scădere ponderală și febră). În cazul în care se suspectează că un pacient prezintă pneumopatie interstițială, tratamentul cu statine trebuie în-trerupt.

Diabet zaharat Există dovezi care sugerează că statinele, ca și clasă farmacoterapeutică, determină creșterea valorilor glicemiei și că, în cazul unor pacienți cu risc crescut de diabet zaharat în viitor, este posibil să deter-mine apariția unor valori ale hiperglicemiei pentru care este adecvată aplicarea măsurilor standard de îngrijire a diabetului. Acest risc, totuși, este surclasat de reducerea riscului vascular prin administrarea statinelor și, prin urmare, nu ar trebui să fie un motiv pentru oprirea tratamentului cu statine. Pacienții cu risc (glicemie a jeun cu valori de la 5,6 până la 6,9 mmol/l, IMC> 30 kg/m2, valori crescute ale tri-gliceridelor, hipertensiune arterială) trebuie monitorizați clinic și pe baza testelor biochimice, în con-formitate cu ghidurile naționale. În studiul clinic JUPITER, frecvența generală raportată de apariție a diabetului zaharat a fost de 2,8% la rosuvastatină și de 2,3% la placebo, în special la pacienții cu valori ale glicemiei a jeun între 5,6 și 6,9 mmol/l.

Copii și adolescenți Siguranța și eficacitatea TWICOR la copii și adolescenți cu vârstă sub 18 ani nu au fost încă stabilite, prin urmare utilizarea nu este recomandată la această grupă de vârstă.

Reacții adverse cutanate severe La administrarea rosuvastatinei, au fost raportate reacții adverse cutanate severe, care includ sindrom Stevens-Johnson (SSJ) și reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), care pot pune viața în pericol sau pot fi letale. Când se efectuează prescripția, pacienții tre-buie informați despre semnele și simptomele reacțiilor cutanate severe și monitorizați îndeaproape. Dacă apar semne și simptome sugestive pentru această reacție, administrareaTwicor trebuie întreruptă imediat și trebuie luat în considerare un tratament alternativ. În cazul în care un pacient a dezvoltat o reacție gravă la administrarea Twicor, cum sunt SSJ sau sindrom DRESS, tratamentul cu Twicor nu mai trebuie reluat niciodată la acest pacient.

Miastenia gravis În câteva cazuri s-a raportat că statinele induc de novo sau agravează miastenia gravis sau miastenia oculară preexistente (vezi pct. 4.8). TWICOR trebuie întrerupt în cazul agravării simptomelor. S-au raportat recurenţe în cazul în care s-a (re)administrat aceeaşi statină sau una diferită.

Excipient: Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conţine sodiu”.

Rezumatul profilului de siguranță Reacțiile adverse observate la administrarea rosuvastatinei sunt în general ușoare și tranzitorii. În stu-diile clinice controlate, mai puțin de 4% dintre pacienții cărora li s-a administrat rosuvastatină au fost retrași din studiu ca urmare a reacțiilor adverse.

În studiile clinice cu durată de maximum 112 săptămâni, ezetimib 10 mg zilnic a fost administrat în monoterapie la 2396 pacienți sau în asociere cu o statină la 11308 pacienți sau cu fenofibrat la 185 de pacienți. Reacțiile adverse au fost, de regulă, ușoare și tranzitorii. Incidența totală a efectelor adverse a fost similară între ezetimib și placebo. În mod asemănător, rata de întrerupere a tratamentului ca ur-mare a evenimentelor adverse a fost comparabilă între ezetimib și placebo.

Conform datelor disponibile, în cadrul studiilor clinice, un număr de 1200 de pacienți au utilizat rosu-vastatină în combinație cu ezetimib. După cum s-a raportat în literatura de specialitate publicată, cele mai frecvente evenimente adverse legate de tratamentul cu rosuvastatină în combinație cu ezetimib la pacienți cu hipercolesterolemie sunt creșterea valorilor transaminazelor hepatice, tulburări gastrointes-tinale și dureri musculare. Acestea sunt efecte nedorite cunoscute ale substanțelor active. Cu toate acestea, nu poate fi exclusă o interacțiune farmacodinamică între rosuvastatină și ezetimib, din per-spectiva reacțiilor adverse (vezi pct. 5.2).

Lista reacțiilor adverse sub formă de tabel

Tulburări ale sis-reacții de hiper-hipersensibili-temului imunitar sensibilitate, tate (inclusiv inclusiv angio-erupție cutanată edem2 tranzitorie, urti-carie, anafila-xie și angioe-dem)5 Tulburări endo-diabet zaha-crine rat1,2 Tulburări metabo-apetit alimentar lice și de nutriție scăzut3 Tulburări psihice depresie2,5 2,4 4 2 Tulburări ale sis-cefalee, ame-parestezii polineuropatie, neuropatie peri-temului nervos țeli2 amnezie2 ferică2,

Ca și în cazul altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, incidența reacțiilor adverse la medicament are tendința de a fi dependentă de doză.

Efecte renale: Proteinuria, depistată cu ajutorul testului rapid cu substrat impregnat (bandelete de tes-tare) și având origine predominant tubulară, a fost observată la pacienții tratați cu rosuvastatină. Mi-grări ale intensității proteinuriei, de la nicio urmă sau urme fine până la ++ sau mai mult au fost obser-vate la <1% dintre pacienți la un moment dat în timpul tratamentului cu 10 și 20 mg și la aproximativ 3% dintre pacienții tratați cu doze de 40 mg. S-a observat o creștere ușoară a migrării de la nicio urmă sau urme fine la + în cazul administrării dozei de 20 mg. În majoritatea cazurilor, proteinuria scade sau dispare în mod spontan pe parcursul terapiei continuate. Revizuirea datelor provenite din studiile cli-nice și experiența acumulată după punerea pe piață până în prezent nu a identificat o asociere cauzală între proteinurie și boala renală acută sau progresivă. Hematuria a fost observată la pacienți tratați cu rosuvastatină, iar datele din studiile clinice arată că apariția este scăzută.

Efecte la nivelul mușchilor scheletici: La pacienți tratați cu rosuvastatină, toate dozele și în special cu doze> 20 mg au fost raportate efecte asupra mușchilor scheletici, de exemplu mialgie, miopatie (inclu-siv miozită) și, rareori, rabdomioliză însoțită sau neînsoțită de insuficiență renală acută.

La pacienții aflați în tratament cu rosuvastatină a fost observată o creștere a concentrațiilor CK asoci-ată cu doza administrată; majoritatea cazurilor au fost ușoare, asimptomatice și tranzitorii. Dacă valo-rile CK sunt ridicate (de > 5 x LSVN), tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.4).

Efecte hepatice: Ca și în cazul altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, s-a observat o creștere a transaminazelor în funcție de doză la un număr mic de pacienți cărora li s-a administrat rosuvastatină; majoritatea cazurilor au fost ușoare, asimptomatice și tranzitorii.

În cazul unor statine au fost raportate următoarele reacții adverse:

• Disfuncție sexuală
• Cazuri neobișnuite de pneumopatie interstițială, mai ales în cazul tratamentului administrat pe termen lung (vezi pct. 4.4)

Ratele de raportare pentru rabdomioliză, evenimente renale grave și evenimente hepatice grave (con-stând în principal din valori crescute ale transaminazelor hepatice) sunt mai mari în cazul dozei de 40 mg rosuvastatină.

Valori ale rezultatelor obținute la teste de laborator În studiile clinice controlate privind monoterapia, incidența creșterilor clinic semnificative ale valori-lor transaminazelor serice (ALT și/sau ASTde ≥3 x LSVN, consecutiv) a fost similară pentru ezetimib (0,5%) și placebo (0,3%). În studiile privind administrarea concomitentă, incidența a fost 1,3% pentru pacienții cărora li s-a administrat ezetimib concomitent cu o statină și 0,4% pentru pacienții cărora li s-a administrat o statină în monoterapie. Aceste creșteri au fost în general asimptomatice, nu au fost aso-ciate cu colestază și au revenit la valoarea inițială după întreruperea tratamentului sau în cazul continu-ării tratamentului (vezi pct. 4.4).

În studiile clinice, valori ale CPK de > 10 x LSVN au fost raportate la 4 din 1674 (0,2%) pacienți că-rora li s-a administrat ezetimib în monoterapie față de 1 din 786 (0,1%) pacienți cărora li s-a administrat placebo și la 1 din 917 (0,1%) pacienți cărora li s-a administrat ezetimib și o statină față de 4 din 929 (0,4%) pacienți cărora li s-a administrat o statină în monoterapie. Nu s-a observat miopatie sau rabdomioliză asociate cu ezetimib în exces comparativ cu brațul de studiu relevant, controlat cu placebo sau cu statină în monoterapie (vezi pct. 4.4).

Copii și adolescenți Siguranța și eficacitatea TWICOR la copii și adolescenți cu vârstă sub 18 ani nu au fost încă stabilite (vezi pct. 5.1). Rosuvastatină: Creșterea valorilor creatinkinazei de > 10 x LSVN și a simptomele musculare după exercițiu fizic sau creșterea activității fizice au fost observate mai frecvent în cadrul unui studiu clinic cu durata de 52 săptămâni, efectuat la copii și adolescenți comparativ cu adulții. În alte privințe, profilul de siguranță a rosuvastatinei a fost similar la copii și adolescenți comparativ cu adulții.

Ezetimib: Copii și adolescenți (cu vârsta 6 – 17 ani) Într-un studiu care a implicat copii (vârsta cuprinsă între 6 și 10 ani) cu hipercolesterolemie familială sau non-familială heterozigotă (n = 138) au fost observate creșteri ale valorilor ALT și/sau AST (de ≥ 3 x LSVN, consecutive) la 1,1% (1 pacient) dintre pacienții cărora li s-a administrat ezetimib, compa-rativ cu 0% în grupul placebo. Nu au fost observate creșteri ale CPK (de ≥ 10 x LSVN). Nu au fost ra-portate cazuri de miopatie.

În cadrul unui studiu separat, care a inclus adolescenți (cu vârste cuprinse între 10 și 17 ani) cu hiper-colesterolemie familială heterozigotă (n = 248) au fost observate creșteri ale valorilor ALT și/sau AST (de ≥3 x LSVN consecutiv) la 3% (4 pacienți) dintre pacienții cărora li s-a administrat ezeti-mib/simvastatină comparativ cu 2% (2 pacienți) în grupul cu simvastatină în monoterapie; aceste cifre au fost 2% (2 pacienți) și respectiv 0% pentru creșterea CPK (de ≥ 10 x LSVN). Nu au fost raportate cazuri de miopatie. Aceste studii nu au fost adecvate pentru compararea reacțiilor adverse medicamen-toase rare.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din dome-niul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478-RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro