Tandesar 32 mg

Pentru dozele care nu pot fi obținute cu Tandesar 32 mg comprimate, sunt disponibile medicamente care conțin candesartan cilexetil în alte concentrații.

Doze în hipertensiunea arterială Doza inițială recomandată și doza de întreținere uzuală de Tandesar este de 8 mg o dată pe zi. Cea mai mare parte a efectului antihipertensiv se obține în interval de 4 săptămâni. La unii pacienți cu tensiune

arterială inadecvat controlată, doza poate fi crescută la 16 mg o dată pe zi și la maximum 32 mg o dată pe zi. Tratamentul trebuie ajustat în funcție de răspunsul tensiunii arteriale. Tandesar poate fi administrat și în asociere cu alte medicamente antihipertensive (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 și 5.1). S-a demonstrat că asocierea hidroclorotiazidei are un efect antihipertensiv aditiv cu diversele doze ale Tandesar.

Pacienți vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei inițiale la pacienții vârstnici.

Pacienți cu hipovolemie intravasculară Poate fi luată în considerare o doză inițială de 4 mg la pacienții cu risc de apariție a hipotensiunii arteriale, cum sunt pacienții cu o posibilă hipovolemie (vezi și pct. 4.4).

Pacienți cu insuficiență renală Doza inițială este de 4 mg la pacienții cu insuficiență renală, inclusiv pacienții care efectuează ședințe de hemodializă. Doza trebuie stabilită treptat, în funcție de răspunsul terapeutic. Experiența la pacienții cu insuficiență renală foarte severă sau în stadiu terminal (Clcreatinină <15 ml/minut) este limitată (vezi pct. 4.4).

Pacienți cu insuficiență hepatică Este recomandată o doză inițială de 4 mg, o dată pe zi, la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată. Doza poate fi ajustată în funcție de răspuns. Tandesar este contraindicat la pacienții cu insuficiență hepatică severă și/sau colestază (vezi pct. 4.3 și 5.2).

Pacienți de rasă neagră Efectul antihipertensiv al candesartanului este mai puțin pronunțat la pacienții de rasă neagră, decât la cei de alte rase. În consecință, pot fi necesare, mai frecvent, creşterea dozei de Tandesar și tratamentul concomitent pentru controlul tensiunii arteriale la pacienții de rasă neagră decât la pacienții de alte rase (vezi pct. 5.1).

Copii și adolescenți

Copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 și <18 ani: Doza inițială recomandată este de 4 mg o dată pe zi.

 Pentru pacienții cu greutatea < 50 kg: la pacienții cu tensiune arterială inadecvat controlată, doza poate fi crescută la maximum 8 mg, o dată pe zi.  Pentru pacienții cu greutatea ≥ 50 kg: la pacienții cu tensiune arterială inadecvat controlată, doza poate fi crescută la 8 mg, o dată pe zi și apoi la 16 mg o dată pe zi, dacă este necesar (vezi pct. 5.1).

Dozele mai mari de 32 mg nu au fost studiate la copii și adolescenți.

Cea mai mare parte a efectului antihipertensiv se obține în interval de 4 săptămâni.

La copii și adolescenți cu o posibilă hipovolemie intravasculară (de exemplu, pacienți tratați cu diuretice, în special cei cu afectare a funcției renale), tratamentul cu Tandesar trebuie inițiat sub supraveghere medicală atentă și trebuie luată în considerare o doză inițială mai mică decât doza inițială generală menționată mai sus (vezi pct. 4.4).

Tandesar nu a fost studiat la copii și adolescenți cu o rată de filtrare glomerulară mai mică de 30 ml/min/1,73m2 (vezi pct. 4.4).

Copii și adolescenți de rasă neagră Efectul antihipertensiv al candesartanului este mai puțin pronunțat la pacienții de rasă neagră decât la cei de alte rase (vezi pct. 5.1).

Copii cu vârsta cuprinsă între sub 1 an și <6 ani  Siguranța și eficacitatea la copii cu vârsta cuprinsă între 1 și <6 ani nu au fost stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.  Tandesar este contraindicat la copiii cu vârsta sub 1 an (vezi pct. 4.3).

Doze în insuficiența cardiacă Doza inițială recomandată uzuală de Tandesar este de 4 mg o dată pe zi. Creşterea treptată a acestei doze până la doza țintă de 32 mg o dată pe zi (doza maximă) sau până la cea mai mare doză tolerată se realizează prin dublarea dozei, la interval de cel puțin 2 săptămâni (vezi pct. 4.4). Evaluarea pacienților cu insuficiență cardiacă trebuie să cuprindă întotdeauna evaluarea funcției renale, inclusiv monitorizarea creatininei serice și a potasiului seric.

Tandesar poate fi administrat în asociere cu un alt tratament pentru insuficiența cardiacă, inclusiv inhibitori ai ECA, betablocante, diuretice și digitalice sau o asociere a acestor medicamente. Tandesar poate fi administrat concomitent cu un inhibitor ECA la pacienții cu insuficiență cardiacă simptomatică, în ciuda terapiei standard optime pentru insuficiența cardiacă, atunci când antagoniștii receptorilor de mineralocorticoizi nu sunt tolerați. Asocierea dintre un inhibitor ECA, un diuretic care economisește potasiul (de exemplu, spironolactonă) și Tandesar nu este recomandată și trebuie luată în considerare numai după o evaluare atentă a beneficiilor și riscurilor posibile (vezi pct. 4.4, 4.8 și 5.1).

Grupe speciale de pacienți Nu este necesară ajustarea dozei inițiale la pacienții vârstnici sau la pacienții cu hipovolemie intravasculară, insuficiență renală sau insuficiență hepatică ușoară până la moderată.

Utilizarea la copii și adolescenți Tandesar nu este recomandat pentru utilizare la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani, din cauza lipsei datelor referitoare la siguranță și eficacitate (vezi pct. 5.1 și 5.2).

Mod de administrare Pentru administrare orală. Tandesar trebuie administrat o dată pe zi, cu sau fără alimente. Biodisponibilitatea candesartanului nu este influențată de alimente.

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) Există dovezi că utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocantelor receptorilor de angiotensină II sau aliskirenului crește riscul de apariție de hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei și scăderii funcției renale (inclusiv insuficiență renală acută). Prin urmare, blocarea dublă a SRAA prin utilizarea în asociere a inhibitorilor ECA, blocantelor receptorilor de angiotensină II sau aliskirenului nu este recomandată (vezi pct. 4.5 și 5.1). În cazul în care terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub supravegherea unui medic specialist și sub condiția monitorizării atente frecvente a funcției renale, electroliților și tensiunii arteriale.

Inhibitorii ECA și blocantele receptorilor de angiotensină II nu trebuie utilizate concomitent la pacienții cu nefropatie diabetică.

Insuficiență renală Ca și în cazul altor medicamente care inhibă sistemul renină-angiotensină-aldosteron, pot fi anticipate modificări ale funcției renale la pacienții susceptibili tratați cu Tandesar.

În cazul în care Tandesar este utilizat la pacienți hipertensivi cu insuficiență renală, se recomandă monitorizarea periodică a concentrațiilor serice de potasiu și creatinină. Experiența la pacienții cu insuficiență renală foarte severă sau în stadiu terminal (Clcreatinină <15 ml/minut) este limitată. La acești pacienți, doza de Tandesar trebuie crescută treptat, cu precauţie, cu monitorizarea foarte atentă a tensiunii arteriale.

Evaluarea pacienților cu insuficiență cardiacă trebuie să includă evaluări periodice ale funcției renale, în special la pacienții vârstnici cu vârsta de 75 ani sau peste și la pacienții cu afectare a funcției renale. În timpul creşterii treptate a dozei de Tandesar, se recomandă monitorizarea concentrațiilor serice de creatinină și potasiu. Studiile clinice în insuficiența cardiacă nu au inclus pacienți cu o concentrație a creatininei serice >265 μmol/l sau >3 mg/dl.

Utilizarea la copii și adolescenți, inclusiv pacienți cu insuficiență renală Tandesar nu a fost studiat la copii și adolescenți cu o rată de filtrare glomerulară mai mică de 30 ml/min/1,73m2 (vezi pct. 4.2).

Tratamentul concomitent cu un inhibitor ECA în insuficiența cardiacă Riscul de apariție a reacțiilor adverse, în special hipotensiune arterială, hiperkaliemie și scădere a funcției renale (inclusiv insuficiență renală acută), poate crește în cazul utilizării Tandesar în asociere cu un inhibitor ECA. Tripla asociere între un inhibitor ECA, un antagonist al receptorilor de mineralocorticoizi și candesartan nu este recomandată. Utilizarea acestor asocieri trebuie efectuată sub supravegherea unui medic specialist și sub condiția monitorizării atente frecvente a funcției renale, electroliților și tensiunii arteriale.

Inhibitorii ECA și blocantele receptorilor de angiotensină II nu trebuie utilizate concomitent la pacienții cu nefropatie diabetică.

Hemodializă În timpul dializei, tensiunea arterială poate fi deosebit de sensibilă la blocarea receptorilor AT1, ca rezultat al volumului plasmatic redus și al activării sistemului renină-angiotensină-aldosteron. Prin urmare, la pacienții care efectuează ședințe de hemodializă, doza de Tandesar trebuie crescută treptat, cu atenție, cu monitorizarea tensiunii arteriale.

Stenoză de arteră renală Medicamentele care influențează sistemul renină-angiotensină-aldosteron, inclusiv antagoniștii receptorilor de angiotensină II (ARAII), pot crește uremia și concentrațiile serice de creatinină la pacienții cu stenoză bilaterală de arteră renală sau stenoză de arteră la nivelul unui singur rinichi funcțional.

Transplant renal Nu există experiență privind administrarea Tandesar la pacienți cu transplant renal recent.

Hipotensiune arterială Hipotensiunea arterială poate apărea în timpul tratamentului cu Tandesar la pacienții cu insuficiență cardiacă. Aceasta poate apărea și la pacienții hipertensivi cu hipovolemie intravasculară, cum sunt cei cărora li se administrează diuretice în doză mare. Trebuie luate măsuri de precauție la inițierea tratamentului și trebuie încercată corectarea hipovolemiei.

La copii și adolescenți cu o posibilă hipovolemie intravasculară (de exemplu, pacienți tratați cu diuretice, în special cei cu afectare a funcției renale), tratamentul cu Tandesar trebuie inițiat sub supraveghere medicală atentă și trebuie luată în considerare o doză inițială mai mică (vezi pct. 4.2).

Anestezie și intervenții chirurgicale Poate apărea hipotensiune arterială în timpul anesteziei și a intervențiilor chirurgicale la pacienții tratați cu antagoniști ai receptorilor de angiotensină II, din cauza blocării sistemului renină-angiotensină. Foarte rar, hipotensiunea arterială poate avea un grad de severitate care necesită utilizarea intravenoasă de lichide și/sau administrarea de vasopresoare.

Stenoză de valvă aortică și mitrală (cardiomiopatie hipertrofică obstructivă) Ca și în cazul altor vasodilatatoare, se recomandă precauție specială la pacienții cu stenoză de valvă aortică sau stenoză de valvă mitrală relevante din punct de vedere hemodinamic sau la cei cu cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.

Hiperaldosteronism primar Pacienții cu hiperaldosteronism primar nu răspund, în general, la medicamente antihipertensive care acționează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron. De aceea, utilizarea Tandesar nu este recomandată la această categorie de pacienți.

Hiperkaliemie Utilizarea concomitentă a Tandesar cu diuretice care economisesc potasiul, cu suplimente de potasiu, cu substituenți de sare care conțin potasiu sau cu alte medicamente care pot crește concentrația serică de potasiu (de exemplu heparina) poate duce la creșterea potasemiei la pacienții hipertensivi. Monitorizarea concentrațiilor serice de potasiu trebuie efectuată după cum este cazul.

La pacienții cu insuficiență cardiacă tratați cu Tandesar, poate apărea hiperkaliemie. Se recomandă monitorizarea periodică a potasemiei. Asocierea dintre un inhibitor ECA, un diuretic care economisește potasiul (de exemplu, spironolactonă) și Tandesar nu este recomandată și trebuie luată în considerare numai după o evaluare atentă a beneficiilor și riscurilor posibile.

Generale La pacienții pentru care tonusul vascular și funcția renală depind predominant de activitatea sistemului renină-angiotensină-aldosteron (de exemplu, pacienți cu insuficiență cardiacă congestivă severă sau cu afecțiune renală preexistentă, inclusiv stenoză de arteră renală), tratamentul cu alte medicamente care influențează acest sistem a fost asociat cu hipotensiune arterială acută, azotemie, oligurie sau, în cazuri rare, insuficiență renală acută. Posibilitatea unor reacții similare nu poate fi exclusă în cazul ARAII. Ca și în cazul oricărui medicament antihipertensiv, scăderea excesivă a tensiunii arteriale la pacienții cu cardiopatie ischemică sau cu boală cerebrovasculară ischemică poate duce la infarct miocardic sau la accident vascular cerebral.

Efectul antihipertensiv al candesartanului poate fi crescut de alte medicamente cu proprietăți de scădere a tensiunii arteriale, indiferent dacă acestea sunt prescrise ca antihipertensive sau pentru alte indicații.

Sarcina Administrarea de ARAII nu trebuie inițiată în timpul sarcinii. Cu excepția cazului în care continuarea terapiei cu ARAII este considerată esențială, tratamentul pacientelor care intenționează să rămână gravide trebuie schimbat cu medicamente antihipertensive alternative, care au un profil de siguranță stabilit pentru utilizare în sarcină. Atunci când este diagnosticată prezența sarcinii, tratamentul cu ARAII trebuie oprit imediat și, dacă este cazul, trebuie început un tratament alternativ. (vezi pct. 4.3 și 4.6).

La pacientele aflate în perioada postmenarhă, posibilitatea sarcinii trebuie evaluată periodic. Trebuie oferite informații corespunzătoare și/sau trebuie luate măsuri pentru a preveni riscul de expunere în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3 și 4.6).

Excipienți Acest medicament conține lactoză. Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit total de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbție la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament (vezi pct. 6.1).

Tratamentul hipertensiunii arteriale În studiile clinice controlate, reacțiile adverse au fost ușoare și tranzitorii. Incidența generală a evenimentelor adverse nu a evidențiat nicio asociere cu doza sau cu vârsta. Retragerile din tratament pe seama evenimentelor adverse au fost similare în cazul candesartanului cilexetil (3,1%) și placebo (3,2%).

Într-o analiză cumulată a datelor provenite din studii clinice, au fost definite următoarele reacții adverse frecvente (>1/100) la candesartan cilexetil, pe baza incidenței evenimentelor adverse la candesartan cilexetil cu 1 % mai mare decât cea observată în cazul administrării de placebo. Conform acestei definiții, cel mai frecvent raportate reacții adverse au fost amețeală/vertij, cefalee și infecție respiratorie.

Tabelul de mai jos prezintă reacțiile adverse înregistrate în studiile clinice și după punerea pe piață.

ale țesutului conjunctiv Tulburări renale și ale căilor Foarte rare Afectare a funcției renale, inclusiv urinare insuficiență renală la pacienții susceptibili (vezi pct. 4.4)

Rezultate de laborator În cazul administrării de Tandesar, în general, nu au existat influențe importante din punct de vedere clinic asupra parametrilor analizelor de laborator de rutină. Ca și în cazul altor inhibitori ai sistemului de renină-angiotensină-aldosteron, au fost observate mici scăderi ale valorilor hemoglobinei. De obicei, nu este necesară monitorizarea periodică a parametrilor de laborator la pacienții cărora li se administrează Tandesar. Cu toate acestea, la pacienții cu insuficiență renală, se recomandă monitorizarea periodică a concentrațiilor serice de potasiu și creatinină.

Tratamentul insuficienței cardiace Profilul manifestărilor adverse în cazul administrării candesartanului la pacienții cu insuficiență cardiacă a fost conform cu farmacologia medicamentului și cu starea de sănătate a pacienților. În cadrul programului clinic CHARM, care a comparat administrarea de candesartan cilexetil în doze de până la 32 mg (n=3803) cu utilizarea de placebo (n=3796), 21,0 % de persoane din grupul de tratament cu candesartan cilexetil și 16,1 % de persoane din grupul cu administrare de placebo au întrerupt tratamentul din cauza evenimentelor adverse. Cel mai frecvent raportate reacții adverse au fost hiperkaliemia, hipotensiunea arterială și insuficiența renală. Aceste evenimente au fost mai frecvente la pacienții cu vârsta peste 70 ani, la diabetici sau la subiecții cărora li s-au administrat concomitent alte medicamente care influențează sistemul renină-angiotensină-aldosteron, în special un inhibitor al ECA și/sau spironolactonă.

Tabelul de mai jos prezintă reacțiile adverse înregistrate în studiile clinice și după punerea pe piață.

Rezultate de laborator Hiperkaliemia și insuficiența renală sunt frecvente la pacienții tratați cu Tandesar pentru indicația de insuficiență cardiacă. Este recomandată monitorizarea periodică a concentrațiilor serice de creatinină și potasiu (vezi pct. 4.4).

Profilul general de siguranță pentru candesartan cilexetil la copii și adolescenți nu diferă semnificativ de profilul de siguranță la adulți.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Este importantă raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România: Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro. Website: www.anm.ro