Teicoplanina Aptapharma 200 mg

Doze Doza și durata tratamentului trebuie ajustate în funcție de tipul și severitatea infecției și de răspunsul clinic al pacientului, precum și de factori ai pacientului, cum ar fi vârsta și funcția renală.

Determinarea concentrațiilor plasmatice Concentrațiile plasmatice minime ale teicoplaninei trebuie monitorizate la starea de echilibru, după finalizarea schemei terapeutice cu doza de încărcare, pentru a se asigura că a fost atinsă o concentrație plasmatică minimă:

• Pentru majoritatea infecțiilor cu germeni Gram-pozitiv, valori ale concentrației plasmatice minime de teicoplanină de cel puțin 10 mg/l, atunci când sunt determinate prin High Performance Liquid Chromatography (HPLC) sau de cel puțin 15 mg/l, atunci când sunt determinate prin metoda imunochimică cu detecție prin fluorescență polarizată (FPIA).
• Pentru endocardită și alte infecții severe, valori ale concentrației plasmatice minime de teicoplanină de 15-30 mg/l, atunci când sunt măsurate prin HPLC sau de 30-40 mg/l, atunci când sunt determinate prin metoda FPIA.

În timpul tratamentului de întreținere, monitorizarea concentrațiilor plasmatice minime de teicoplanină poate fi efectuată cel puțin o dată pe săptămână, pentru a se asigura că aceste concentrații sunt stabile.

Pacienți adulți și vârstnici cu funcție renală normală

Durata tratamentului Durata tratamentului trebuie stabilită în funcție de răspunsul clinic. În cazul endocarditei infecțioase, o perioadă minimă de 21 de zile este de obicei considerată adecvată. Tratamentul nu trebuie să depășească 4 luni.

Tratamentul asociat Teicoplanina are un spectru limitat de activitate antibacteriană (Gram-pozitiv). Nu este adecvată pentru utilizarea ca monoterapie în tratamentul anumitor tipuri de infecții, cu excepția cazului în care agentul patogen este deja documentat și cunoscut ca fiind sensibil sau există o previziune aproape sigură că agentul (agenții) patogen(i) cel mai probabil ar fi adecvat(i) pentru tratamentul cu teicoplanină.

Diareea și colita asociate infecției cu Clostridium difficile Doza recomandată este de 100-200 mg administrată pe cale orală de două ori pe zi, timp de 7 până la 14 zile.

Pacienți vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei, cu excepția cazului în care există insuficiență renală (vezi mai jos).

Pacienți adulți și vârstnici cu insuficiență renală Nu este necesară ajustarea dozei până în a patra zi de tratament, moment în care doza trebuie ajustată pentru a menține o concentrație plasmatică minimă de cel puțin 10 mg/l, atunci când este determinată prin HPLC sau de cel puțin 15 mg/l, atunci când este determinată prin metoda FPIA. După a patra zi de tratament:

• În caz de insuficiență renală ușoară și moderată (clearance-ul creatininei 30-80 ml/min): doza de întreținere trebuie redusă la jumătate, fie prin administrarea dozei la interval de două zile, fie prin administrarea a jumătate din această doză o dată pe zi.
• În caz de insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min) și la pacienții care efectuează ședințe de hemodializă: doza trebuie să fie o treime din doza uzuală, fie prin administrarea unitară a dozei inițiale la interval de trei zile, fie prin administrarea unei treimi din această doză o dată pe zi. Teicoplanina nu este eliminată prin hemodializă.

Pacienți care efectuează dializă peritoneală ambulatorie continuă (DPAC) După o doză de încărcare unică de 6 mg/kg corp, administrată intravenos, în prima săptămână se administrează 20 mg/l în punga cu soluţie de dializă, în a 2-a săptămână 20 mg/l în fiecare a doua pungă, iar apoi, în cea de a 3-a săptămână, 20 mg/l în punga din timpul nopţii.

Copii și adolescenți Dozele recomandate sunt aceleași la adulți și adolescenți cu vârsta peste 12 ani.

Nou-născuți și sugari până la vârsta de 2 luni: Doza de încărcare O singură doză de 16 mg/kg greutate corporală, administrată intravenos prin perfuzie în prima zi. Doza de întreținere O singură doză de 8 mg/kg greutate corporală, administrată intravenos prin perfuzie o dată pe zi.

Copii (de la 2 luni la 12 ani):

Mod de administrare Teicoplanina trebuie administrată pe cale intravenoasă sau intramusculară. Injecția intravenoasă poate fi administrată fie sub formă de bolus pe parcursul a 3-5 minute, fie sub formă de perfuzie cu durata de 30 de minute. La nou-născuți trebuie utilizată numai metoda de administrare sub formă de perfuzie. În cazul diareei și colitei asociate infecției cu Clostridium difficile se va utiliza metoda de administrare pe cale orală.

Pentru instrucțiuni privind reconstituirea și diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Teicoplanina nu trebuie administrată pe cale intraventriculară.

Reacții de hipersensibilitate Au fost raportate reacții de hipersensibilitate grave, care pun viața în pericol, uneori letale (de exemplu, șoc anafilactic) la administrarea de teicoplanină. Dacă apare o reacție alergică la teicoplanină, tratamentul trebuie întrerupt imediat și trebuie inițiate măsuri de urgență adecvate. Teicoplanina trebuie administrată cu prudență la pacienții cu hipersensibilitate cunoscută la vancomicină, deoarece pot apărea reacții de hipersensibilitate încrucișată, inclusiv șoc anafilactic letal.

Cu toate acestea, un istoric de “sindromul omului roșu” la administrarea de vancomicină nu reprezintă o contraindicație pentru utilizarea teicoplaninei.

Reacții asociate perfuziei În cazuri rare (chiar și la prima doză), a fost observat “sindromul omului roșu” (un complex de simptome care includ prurit, urticarie, eritem, angioedem, tahicardie, hipotensiune arterială, dispnee). Oprirea perfuziei sau reducerea vitezei de perfuzare pot duce la încetarea acestor reacții. Reacțiile legate de perfuzie pot fi limitate dacă doza zilnică nu este administrată prin injecție în bolus, ci este administrate sub formă de perfuzie, pe o perioadă de 30 de minute.

Reacții adverse cutanate severe La utilizarea teicoplaninei au fost raportate reacții adverse cutanate severe (RACS), inclusiv sindromul Stevens-Johnson (SJS), necroliză epidermică toxică (NET) și reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), care pot pune în pericol viața sau pot fi letale (vezi pct. 4.8). Pustuloza exantematică generalizată acută (PEGA) a fost, de asemenea, raportată la utilizarea teicoplaninei (vezi pct. 4.8). La momentul prescrierii, pacienții trebuie informați cu privire la semnele și simptomele reacțiilor cutanate severe (de exemplu, erupție cutanată progresivă, adesea cu vezicule sau leziuni ale mucoaselor sau erupție pustuloasă sau orice alt semn de hipersensibilitate cutanată) și trebuie monitorizați îndeaproape. Dacă apar semne și simptome care sugerează reacții cutanate severe, administrarea de teicoplanină trebuie oprită și trebuie luat în considerare un tratament alternativ.

Spectrul de activitate antibacteriană Teicoplanina are un spectru limitat de activitate antibacteriană (Gram-pozitiv). Nu este adecvată pentru

utilizarea în monoterapie pentru tratamentul anumitor tipuri de infecții, cu excepția cazului în care agentul patogen este deja documentat și se știe că este sensibil sau există o previziune aproape sigură că agentul (agenții) patogen(i) cel mai probabil ar fi adecvat(i) pentru tratamentul cu teicoplanină.

Utilizarea rațională a teicoplaninei trebuie să țină cont de spectrul de activitate bacteriană, de profilul de siguranță și de cât de adecvată este terapia antibacteriană standard pentru tratarea fiecărui pacient în parte. Pe această bază, se preconizează că, în cele mai multe cazuri, teicoplanina va fi utilizată pentru tratarea infecțiilor severe la pacienții pentru care activitatea antibacteriană standard este considerată nepotrivită.

Trombocitopenie A fost raportată trombocitopenie la administrarea de teicoplanină (vezi pct. 4.8). În timpul tratamentului, se recomandă efectuarea periodică de teste hematologice, inclusiv hemoleucograma completă.

Nefrotoxicitate Au fost raportate nefrotoxicitate și insuficiență renală la pacienții tratați cu teicoplanină (vezi pct. 4.8). Pacienții cu insuficiență renală, în cazul sunt tratați cu schema terapeutică cu doză de încărcare mare de teicoplanină și cei care sunt tratați cu teicoplanină în asociere sau secvențial cu alte medicamente cu potențial nefrotoxic cunoscut (de exemplu, aminoglicozide, colistină, amfotericină B, ciclosporină și cisplatină) trebuie monitorizați cu atenție și trebuie să li se efectueze teste auditive (vezi “Ototoxicitate” de mai jos). Deoarece teicoplanina este excretată în principal prin rinichi, doza de teicoplanină trebuie ajustată la pacienții cu insuficiență renală (vezi pct. 4.2).

Ototoxicitate Ca și în cazul altor glicopeptide, a fost raportată ototoxicitate (surditate și tinitus) la pacienții tratați cu teicoplanină (vezi pct. 4.8). Pacienții care dezvoltă semne și simptome de afectare a auzului sau tulburări ale urechii interne în timpul tratamentului cu teicoplanină trebuie evaluați și monitorizați cu atenție, în special în cazul unui tratament prelungit și la pacienții cu insuficiență renală. Pacienții cărora li se administrează teicoplanină în asociere sau secvențial cu alte medicamente cu potențial nefrotoxic și/sau neurotoxic/ototoxic cunoscut (de exemplu, aminoglicozide, colistină, amfotericină B, ciclosporină, cisplatină, furosemid și acid etilic) trebuie monitorizați cu atenție și beneficiul teicoplaninei trebuie evaluat în cazul deteriorării auzului.

Trebuie luate măsuri speciale de precauție la administrarea teicoplaninei la pacienții care necesită tratament concomitent cu medicamente ototoxice și/sau nefrotoxice, pentru care se recomandă efectuarea periodică a testelor hematologice, hepatice și ale funcției renale.

Suprainfecții Ca și în cazul altor antibiotice, utilizarea teicoplaninei, în special dacă este prelungită, poate duce la o creștere excesivă a organismelor nesensibile. În cazul în care apare o suprainfecție în timpul tratamentului, trebuie luate măsuri adecvate.

Teicoplanină AptaPharma 200 mg și Teicoplanină AptaPharma 400 mg: Acest medicament conține sodiu 10 mg (0,43mmol) per flacon. Aceasta este echivalentă cu 0,5% din doza zilnică maximă de 2 g de sodiu recomandată de OMS pentru un adult.

În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.

Tulburări Flebită Tromboflebită vasculare Tulburări Bronhospasm respiratorii, toracice și mediastinale Tulburări Diaree, vărsături, gastro-greață intestinale Afecțiuni Erupții Sindromul Necroliză epidermică cutanate și ale cutanate, omului roșu toxică, sindrom Stevens-țesutului eritem, (de exemplu, Johnson, pustuloză subcutanat prurit înroșire a exantematică părții generalizată acută, eritem superioare a polimorf, angioedem, corpului) (vezi dermatită exfoliativă, pct. 4.4). urticarie (vezi pct. 4.4). Tulburări Creștere a valorilor Insuficiență renală renale și ale creatininei din sange (inclusiv insuficiență căilor urinare renală acută) (vezi mai jos descrierea reacțiilor adverse selectate) Tulburări Durere, Abces la locul generale și la pirexie de injectare, nivelul locului frisoane de administrare

Investigații Valori serice diagnostice crescute ale transaminazelor (modificare tranzitorie a valorilor serice ale transaminazelor), concentrație sanguină crescută a fosfatazei alcaline (modificare tranzitorie a concentrației sanguine a fosfatazei alcaline),

Descrierea reacțiilor adverse selectate

• Pe baza rapoartelor din literatura de specialitate, rata estimată de nefrotoxicitate la pacienții cărora li se administrează o doză de încărcare mică, în medie de 6 mg/kg de două ori pe zi, urmată de o doză de întreținere de 6 mg/kg în medie o dată pe zi, este de aproximativ 2%. Într-un studiu observațional de siguranță post-autorizare, care a inclus 300 de pacienți cu vârsta medie de 63 de ani (tratați pentru infecții osoase și articulare, endocardită sau alte infecții severe) la care s-a administrat schema cu doză de încărcare mare de 12 mg/kg de două ori pe zi (li s-au administrat 5 doze de încărcare, ca medie) urmată de o doză de întreținere de 12 mg/kg o dată pe zi, rata observată de nefrotoxicitate confirmată a fost de 11,0% (IÎ 95% = [7,4%; 15,5%]) în primele 10 zile. Rata cumulativă de nefrotoxicitate de la începutul tratamentului până la 60 de zile după ultima doză a fost de 20,6% (IÎ 95% = [16,0%; 25,8%]). La pacienții cărora li s-au administrat mai mult de 5 doze de încărcare mari de 12 mg/kg de două ori pe zi, urmate de o doză de întreținere de 12 mg/kg o dată pe zi, rata cumulativă observată de nefrotoxicitate de la începutul tratamentului până la 60 de zile de la ultima administrare a fost de 27% (IÎ 95% = [20,7%; 35,3%]) (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după punerea pe piaţă a medicamentului este importantă. Aceasta permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro. Website: www.anm.ro