Juzimette 50 mg/850 mg

Doze

Doza din tratamentul antihiperglicemic cu Juzimette trebuie individualizată în funcție de regimul actual de tratament al pacientului, eficacitate şi tolerabilitate, fără a depăşi doza zilnică maximă

recomandată de 100 mg sitagliptină.

Adulţi cu funcție renală normală (RFG ≥90 ml/min)

Pentru pacienţii controlaţi inadecvat cu doza maximă tolerată de metformină în monoterapie Pentru pacienţii care nu sunt controlaţi adecvat cu metformină în monoterapie, doza iniţială uzuală trebuie să asigure sitagliptin administrat sub forma a 50 mg de două ori pe zi (doză zilnică totală 100 mg) la care se adaugă doza de metformin administrată deja.

Pentru pacienţii la care se înlocuieşte administrarea în asociere de sitagliptină şi metformină Pentru pacienţii la care se înlocuieşte administrarea în asociere de sitagliptină şi metformină, administrarea Juzimette trebuie iniţiată cu dozele de sitagliptină şi metformină administrate deja.

Pentru pacienţii controlaţi inadecvat cu terapia dublă cu doză maximă tolerată de metformină şi o sulfoniluree Doza trebuie să asigure sitagliptină administrată sub forma a 50 mg de două ori pe zi (doza zilnică totală 100 mg) şi o doză de metformină similară dozei administrate deja. Atunci când Juzimette este administrat în asociere cu o sulfoniluree, trebuie avută în vedere utilizarea unei doze mai mici de sulfoniluree pentru a reduce riscul apariţiei hipoglicemiei (vezi pct. 4.4).

Pentru pacienţii controlaţi inadecvat cu terapia dublă cu doză maximă tolerată de metformină şi un agonist PPARγ Doza trebuie să asigure sitagliptină sub forma a 50 mg de două ori pe zi (doza zilnică totală 100 mg) şi o doză de metformină similară dozei administrate deja.

Pentru pacienţii controlaţi inadecvat cu terapia dublă cu insulină şi doza maximă tolerată de metformină Doza trebuie să asigure sitagliptină sub forma a 50 mg de două ori pe zi (doză zilnică totală 100 mg) și o doză de metformină similară dozei administrate deja. Atunci când Juzimette se utilizează în asociere cu insulină, trebuie avută în vedere o doză mai mică de insulină pentru a reduce riscul apariţiei hipoglicemiei (vezi pct. 4.4).

Pentru diferitele doze de metformină, Juzimette este disponibil în concentrații ale sitagliptinei de 50 mg și clorhidrat de metformină 850 mg sau clorhidrat de metformină 1000 mg.

Toți pacienții trebuie să își continue dieta recomandată cu o distribuție adecvată a aportului carbohidraților pe parcursul zilei.

Grupe speciale de pacienți

Insuficiență renală Pentru pacienții cu insuficiență renală ușoară (rata de filtrare glomerulară [RFG] ≥60 până la <90 ml/minut), nu este necesară ajustarea dozei. RFG trebuie evaluată înainte de inițierea tratamentului cu medicamente care conțin metformină și cel puțin anual după aceea. La pacienții cu risc crescut de evoluție ulterioară a insuficienței renale și la vârstnici, funcția renală trebuie evaluată mai frecvent, de exemplu o dată la 3-6 luni.

Este de preferat ca doza zilnică maximă de metformină să fie împărțită în 2-3 prize pe zi. Înainte de a lua în considerare inițierea tratamentului cu metformină la pacienții cu RFG <60 ml/min, trebuie evaluați factorii care pot crește riscul de acidoză lactică (vezi pct. 4.4).

Dacă nu este disponibilă o concentrație adecvată de Juzimette, în locul combinației în doză fixă trebuie utilizate monocomponentele individuale.

Insuficienţă hepatică Juzimette nu trebuie utilizat la pacienţi cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2).

Vârstnici Deoarece metformina și sitagliptina se excretă pe cale renală, Juzimette trebuie utilizat cu prudență odată cu înaintarea în vârstă. Este necesară monitorizarea funcției renale pentru a ajuta prevenirea acidozei lactice asociate cu administrarea metforminei, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4 şi 4.4).

Copii și adolescenți Asocierea dintre sitagliptină cu metformină nu trebuie utilizată la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 10 și 17 ani din cauza datelor insuficiente privind eficacitatea. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 și 5.2. Nu au fost efectuate studii privind utilizarea asocierii dintre sitagliptină și metformină la pacienți copii cu vârsta sub 10 ani.

Mod de administrare Juzimette trebuie administrat de două ori pe zi, în timpul mesei pentru a reduce reacțiile adverse gastrointestinale asociate metforminei.

Generale Juzimette nu trebuie utilizat la pacienții cu diabet zaharat de tip 1 și nu trebuie utilizat în tratamentul cetoacidozei diabetice.

Pancreatită acută Utilizarea inhibitorilor DPP-4 a fost asociată cu riscul apariției pancreatitei acute. Pacienții trebuie informați cu privire la simptomul caracteristic al pancreatitei acute: durere abdominală severă, persistentă. Remisiunea pancreatitei a fost observată după întreruperea administrării sitagliptinei (cu sau fără tratament de susținere), dar, foarte rar au fost raportate cazuri de pancreatită necrotică sau hemoragică și/sau deces. În cazul în care se suspectează pancreatita, trebuie întreruptă administrarea Juzimette și a altor medicamente potențial suspecte; dacă este confirmată pancreatita acută, nu trebuie reluată administrarea Juzimette. Se recomandă prudență la pacienții cu antecedente de pancreatită.

Acidoză lactică Acidoza lactică, o complicație metabolică rară, dar gravă, survine cel mai adesea în caz de deteriorare acută a funcției renale, de boală cardiorespiratorie sau de sepsis. Acumularea de metformină survine la deteriorarea acută a funcției renale și crește riscul de acidoză lactică.

În caz de deshidratare (vărsături severe, diaree, febră sau aport redus de lichide), administrarea metforminei trebuie întreruptă temporar și se recomandă contactarea unui profesionist din domeniul sănătății.

Administrarea medicamentelor care pot afecta în mod acut funcția renală (de exemplu antihipertensivele, diureticele și AINS) trebuie inițiată cu prudență la pacienții tratați cu metformină. Alți factori de risc pentru acidoză lactică sunt: consumul de alcool etilic în exces, insuficiența hepatică, diabetul zaharat insuficient controlat, cetoza, repausul alimentar prelungit și orice afecțiuni asociate cu hipoxie, precum și utilizarea concomitentă de medicamente care pot cauza acidoză lactică (vezi pct. 4.3 și 4.5).

Pacienții și/sau îngrijitorii acestora trebuie informați în privința riscului de acidoză lactică. Acidoza lactică se caracterizează prin dispnee acidotică, dureri abdominale, crampe musculare, astenie şi hipotermie urmată de comă. În cazul apariției simptomelor suspectate, pacientul trebuie să întrerupă administrarea metforminei și să solicite imediat un consult medical. Rezultatele investigațiilor diagnostice de laborator indică o scădere a pH-ului sanguin (5 mmol/l) și o creștere a deficitului anionic și a raportului lactat/piruvat.

Funcția renală RFG trebuie evaluată înainte de inițierea tratamentului și periodic după aceea, vezi pct. 4.2. Juzimette este contraindicat la pacienții cu RFG <30 ml/min și administrarea acestuia trebuie întreruptă temporar în prezența afecțiunilor care influențează funcția renală (vezi pct. 4.3).

Hipoglicemie La pacienţii cărora li se administrează Juzimette în asociere cu o sulfoniluree sau cu insulină poate exista riscul apariţiei hipoglicemiei. Prin urmare, poate fi necesară o scădere a dozei de sulfoniluree sau de insulină.

Reacții de hipersensibilitate Au fost raportate reacții de hipersensibilitate grave la pacienții tratați cu sitagliptină, după punerea pe piață. Aceste reacții includ anafilaxie, angioedem și afecțiuni cutanate exfoliative, inclusiv sindromul Stevens-Johnson. Debutul acestor reacții a avut loc în primele 3 luni de la inițierea tratamentului cu sitagliptină, unele raportări înregistrându-se după administrarea primei doze. Dacă se suspectează o reacție de hipersensibilitate, administrarea Juzimette trebuie întreruptă, trebuie evaluate și alte cauze posibile ale evenimentului și inițiat un tratament alternativ pentru diabet zaharat (vezi pct. 4.8).

Pemfigoid bulos După punerea pe piață, la pacienții cărora li s-au administrat inhibitori DPP-4, inclusiv sitagliptină, au existat raportări privind pemfigoidul bulos. În cazul în care se suspectează pemfigoid bulos, administrarea Juzimette trebuie întreruptă.

Intervenţii chirurgicale

Administrarea Juzimette trebuie întreruptă la momentul intervenției chirurgicale, sub anestezie generală, spinală sau epidurală. Tratamentul poate fi reluat după cel puțin 48 ore de la intervenția chirurgicală sau la reluarea nutriției pe cale orală și cu condiția ca funcția renală să fi fost reevaluată și să se fi constatat că este stabilă.

Administrarea de substanțe de contrast iodate Administrarea intravasculară de substanțe de contrast iodate poate duce la nefropatie indusă de substanța de contrast, ceea ce determină acumularea de metformină și creșterea riscului de acidoză lactică. Administrarea Juzimette trebuie întreruptă înainte de procedura imagistică sau la momentul acesteia și nu trebuie reluată decât la cel puțin 48 ore după procedură, cu condiția ca funcția renală să fi fost reevaluată și să se fi constatat că este stabilă (vezi pct. 4.3 și 4.5).

Modificarea stării clinice la pacienții cu diabet zahatat de tip 2 controlat anterior Un pacient cu diabet zahatat de tip 2 bine controlat anterior cu Juzimette la care apar valori anormale la testele de laborator sau la care afecțiunea evoluează clinic (în special boală definită neclar șipuțin) trebuie evaluat imediat pentru evidenţierea cetoacidozei sau acidozei lactice. Evaluarea trebuie să includă valoarea plasmatică a electroliților și cetonelro, glicemia și, dacă este indicat, pH-ul sangvin, și concentrațiile plasmatice de lactat, piruvat și metformină. Dacă apare acidoză sub orice formă, tratamentul trebuie întrerupt imediat și trebuie inițiate alte măsuri de corecție adecvate.

Excipienți Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat filmat, adică practic „nu conţine sodiu”.

Rezumatul profilului de siguranță Nu s-au efectuat studii clinice terapeutice cu comprimatele filmate Juzimette. Cu toate acestea, a fost demonstrată bioechivalenţa Juzimette cu sitagliptină şi metformină administrate concomitent (vezi pct. 5.2). Au fost raportate reacții adverse grave, inclusiv pancreatită și reacții de hipersensibilitate. Hipoglicemia a fost raportată la administrarea în asociere cu o sulfoniluree (13,8%) și insulină (10,9%).

Tabelul 1 Frecvența reacțiilor adverse observate în urma studiilor clinice controlate cu placebo și după experiența de după punerea pe piață pentru sitagliptină și metformină în monoterapie

Reacție adversă Frecvența reacției adverse

Tulburări hematologice şi limfatice trombocitopenie Rar

Tulburări ale sistemului imunitar reacții de hipersensibilitate, inclusiv răspunsuri Cu frecvență necunoscută anafilactice,†

Tulburări metabolice și de nutriție hipoglicemie† Frecvent

Tulburări ale sistemului nervos somnolență Mai puțin frecvent

Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale boală pulmonară interstițială Cu frecvență necunoscută

Tulburări gastro-intestinale diaree Mai puțin frecvent greață Frecvent flatulență Frecvent constipație Mai puțin frecvent dureri la nivelul etajului abdominal superior Mai puțin frecvent vărsături Frecvent pancreatită acută,†, ‡ Cu frecvență necunoscută pancreatită hemoragică și necrotică letală și non- Cu frecvență necunoscută letală,†

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat prurit Mai puțin frecvent angioedem,† Cu frecvență necunoscută erupție cutanată tranzitorie,† Cu frecvență necunoscută urticarie,† Cu frecvență necunoscută vasculită cutanată,† Cu frecvență necunoscută afecțiuni exfoliative ale pielii, inclusiv sindrom Cu frecvență necunoscută Stevens-Johnson,† pemfigoid bulos Cu frecvență necunoscută

Tulburări musculoscheletice şi ale ţesutului conjunctiv artralgie Cu frecvență necunoscută mialgie Cu frecvență necunoscută dureri la nivelul extremităților Cu frecvență necunoscută dorsalgie Cu frecvență necunoscută artropatie Cu frecvență necunoscută

Tulburări renale și ale căilor urinare

Reacție adversă Frecvența reacției adverse

insuficiență renală Cu frecvență necunoscută insuficiență renală acută Cu frecvență necunoscută

• Reacțiile adverse au fost identificate prin supravegherea după punerea pe piață. † Vezi pct. 4.4.

‡ A se vedea Studiul TECOS privind siguranța cardiovasculară de mai jos.

Sitagliptină Reacțiile adverse raportate în cadrul studiilor clinice efectuate cu sitagliptină 100 mg administrată o dată pe zi, în monoterapie, comparativ cu placebo, au fost cefalee, hipoglicemie, constipație și amețeli.

Dintre acești pacienți, evenimentele adverse raportate indiferent de relația de cauzalitate cu medicamentele și care apar la cel puțin 5% dintre pacienți au inclus infecții ale căilor respiratorii superioare și rinofaringită. În plus, osteoartrita și durerea la nivelul extremităților au fost raportate mai puțin frecvent (incidență de >0,5% mai mare la utilizatorii de sitagliptină decât cea din grupul de control).

Copii și adolescenți În cadrul studiilor clinice efectuate cu sitagliptină și metformină la pacienții copii și adolescenți cu diabet zaharat de tip 2, cu vârste cuprinse între 10 și 17 ani, profilul reacțiilor adverse a fost, în general, comparabil cu cel observat la adulți. La pacienții copii și adolescenți aflați sau nu sub tratament de fond cu insulină, administrarea sitagliptinei a fost asociată cu un risc crescut de hipoglicemie.

Studiul TECOS privind siguranța cardiovasculară Studiul de evaluare a rezultatelor cardiovasculare la administrarea sitagliptinei (TECOS) a inclus 7332 pacienți cărora li s-a administrat sitagliptină, 100 mg zilnic (sau 50 mg zilnic dacă valoarea inițială a eRFG a fost ≥30 și <50 ml/minut și 1,73 m2) și 7339 pacienți tratați cu placebo în populația cu intenție de tratament. Ambele tratamente au fost adăugate la schema terapeutică obișnuită care vizează standarde regionale pentru valorile HbA1c și factorii de risc cardiovasculari. Incidența generală a evenimentelor adverse grave la pacienții cărora li s-a administrat sitagliptină a fost similară cu cea observată la pacienții cărora li s-aadministrat placebo.

La populația cu intenție de tratament, dintre pacienții care utilizau insulină și/sau o sulfoniluree la

momentul inițial, incidența hipoglicemiei severe a fost de 2,7% la pacienții cărora li s-a administrat sitagliptină și de 2,5% la pacienții cărora li s-a administrat placebo; în rândul pacienților care nu utilizau insulină și/sau o sulfoniluree la momentul inițial, incidența hipoglicemiei severe a fost de 1,0% la pacienții cărora li s-a administrat sitagliptină și de 0,7% la pacienții cărora li s-a administrat placebo. Incidența evenimentelor de pancreatită confirmată a fost de 0,3% la pacienții cărora li s-a administrat sitagliptină și de 0,2% la pacienții tratați cu placebo.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, Sector 1, București 011478-RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro