Thyrotop 38-7400 Mbq

Acest medicament trebuie administrat numai de către profesioniștii medicali autorizați în medii clinice desemnate (vezi pct. 6.6). Doze Doza de radioactivitate de administrat este o chestiune de judecată clinică. Efectul terapeutic se obține numai după câteva săptămâni. Radioactivitatea capsulei trebuie determinată înainte de utilizare.

Adulți

Tratamentul hipertiroidismului În caz de eșec sau imposibilitate de a urma tratamentul medical, iodul radioactiv poate fi administrat pentru a trata hipertiroidismul. Pacienții trebuie să fiediagnosticați din punct de vedere medical cu eutiroidie, ori de câte ori este posibil, înainte de a administra tratament cu iod radioactiv pentru hipertiroidism. Doza de radioactivitate care trebuie administrată depinde de diagnosticul, dimensiunea glandei, absorbția tiroidiană și clearance-ul iodului. De obicei se situează în intervalul 200-800 MBq pentru un pacient cu greutate medie (70 kg), dar poate fi necesar un tratament repetat până la o doză cumulativă de 5.000 MBq. Reluarea tratamentului se face după 6-12 luni și este indicată pentru hipertiroidism persistent. Activitățile care vor fi administrate pot fi definite prin protocoale cu doză fixă sau poat fi calculate conform următoarei ecuații: Doza țintă (Gy) x volumul țintă (ml) A (MBq) = —————————————————– ————– x K max. absorbție I-131 (%) x T ½ efectiv(zile)

în următoarele condiții: doza țintă este doza țintă absorbită în întreaga glandă tiroidă sau într-un adenom volumul țintă este volumul întregii glande tiroide(boala Graves, autonomie multifocală sau diseminată) absorbția maximă I-131 este absorbția maximă de I-131 în glanda tiroidă sau noduli în % din activitatea administrată, așa cum este stabilit într-o doză de test T ½ efectiv este timpul de înjumătățire efectiv al I-131 în glanda tiroidă exprimat în zile K este 24,67

Pot fi utilizate următoarele doze de 300 – 400 Gy doză de organ țintă organ țintă:Autonimie unifocală Autonomie multifocală şi diseminată 150 – 200 Gy doză de organ țintă BoalaGraves 200 Gy doză de organ țintă

În cazul bolii Graves, autonomie multifocală sau diseminată, dozele de organe țintă menționate mai sus sunt legate de volumul total al masei glandei tiroide, cu toate acestea în cazul autonomiei unifocale, doza de organ țintă este legată doar de volumul adenomului. Pentru dozele recomandate la organele vizate, vezi pct. 11.

De asemenea, pot fi utilizate și alte proceduri dozimetrice, inclusiv teste de absorbție tiroidiană cu pertechnetat de sodiu (99mTc) pentru a determina doza adecvată de organ țintă (Gy).

Ablația tiroidiană și tratamentul metastazelor Activitățile care vor fi administrate în urma tiroidectomiei totale sau subtotale pentru ablația țesutului tiroidian rămas, sunt în intervalul 1.850-3700 MBq. Aceasta depind de dimensiunea rămasă și de absorbția iodului radioactiv. Pentru tratamentul metastazelor, doza de activitate administrată și se situează în intervalul 3.700- 7400 MBq.

Populații speciale Insuficiență renală Este necesară o atenție deosebită a dozei de activitate care trebuie administrată, deoarece este posibilă o expunere crescută la radiații la pacienții cu funcție renală redusă. Utilizarea terapeutică a iodurii de sodiu (131I) la pacienții cu insuficiență renală semnificativă necesită o atenție specială (vezi pct. 4.4). Populația pediatrică Utilizarea iodurii de sodiu (131 I ) la copii și adolescenți trebuie să fie luată în considerare cu atenție, pe baza nevoilor clinice și evaluării raportului beneficiu / risc la acest grup de pacienți. În anumite cazuri, activitatea care va fi administrată la copii și adolescenți trebuie determinată după efectuarea unui test de dozimetrie individuală (vezi pct. 4.4). La copii și adolescenți, tratamentul defectelor tiroidiene benigne cu iod radioactiv este posibil în cazuri justificate, în special în caz de recidivă după utilizarea medicamentelor antitiroidiene sau în caz de reacție adversă severă la medicamentele antitiroidiene (vezi pct. 4.4). Mod de administrare I-iodură de sodiu Thyrotop 38-7400 MBq capsule tari este pentru administrare orală. Capsulele trebuie luate pe stomacul gol. Acestea trebuie înghițite întregi cu lichid din abundență pentru a asigura trecerea clară în stomac și în intestinul subțire superior. În cazul administrării la copii, în special la copiii mai mici, trebuie să ne asigurăm că poate fi înghițită întreagă fără a o mesteca. Se recomandă administrarea capsulei cu alimente sub formă de piure. Pentru pregătirea pacientului, vezi pct. 4.4. Metoda de examinare Monitorizarea poate fi realizată prin imagistica cu scanner gamma la 1 – 48 ore după administrare. Pentru interpretarea scintigrafiei tiroidiene, se utilizează de obicei o imagine anterioară, dar pot fi utile şi imagini laterale sau oblice.

Potențial pentru reacții de hipersensibilitate sau anafilactice Dacă apare hipersensibilitate sau reacții anafilactice, administrarea medicamentului trebuie întreruptă imediat și trebuie inițiat tratamentul intravenos, dacă este necesar. Pentru a permite acțiunea imediată în situații de urgență, medicamentele și echipamentele necesare, cum ar fi tubul endotraheal și ventilatorul trebuie să fie imediat disponibile.

Justificare individulă risc/beneficiu Pentru fiecare pacient, expunerea la radiații trebuie să fie justificat beneficiul probabil. Activitatea administrată în fiecare caz trebuie să fie cât mai redusă posibil pentru a obține efectul terapeutic dorit. Există puține dovezi privind o incidență crescută de cancer, leucemie sau mutații la pacienți după tratamentul cu iod radioactiv pentru boli tiroidiene benigne, în ciuda utilizării sale ample. În tratamentul bolilor tiroidiene maligne, într-un studiu realizat pe pacienți cu doze de iodură de sodiu (131I) mai maride 3.700 MBq, a fost raportată o incidență mai mare a cancerului vezicii urinare. Un alt studiu a raportat o ușoară creștere a incidenței leucemiei la pacienții care primesc doze foarte mari. Prin urmare, nu sunt recomandate doze cumulate totale mai mari de 26.000 MBq.

Funcția gonadală la bărbați Utilizarea băncii de spermă ar putea fi luată în considerare pentru a compensa o potențială deteriorare reversibilă a funcției gonadale la bărbați datorită dozei terapeutice mari de iod radioactiv, în cazul pacienților cu boală extinsă.

Pacienți cu insuficiență renală Este necesară o atenție deosebită a raportului beneficiu / risc la acești pacienți, deoarece este posibilă o expunere crescută la radiații. La acești pacienți poate fi necesară ajustarea posologiei.

Populația pediatrică Este necesară o examinareatentă a indicației, deoarece doza efectivă per MBq este mai mare decât la adulți (vezi pct. 11). Atunci când tratăm copii și adulți tineri, trebuie luată în considerare sensibilitatea mărită a țesutului copilului și speranța de viață mare a acestor pacienți. Riscurile trebuie cântărite față de cele ale altor tratamente posibile (a se vedea cap. 4.2 și 11). Tratamentul cu iod radioactiv al bolilor tiroidiene benigne la copii și adolescenți poate fi efectuat numai în cazuri justificate, în special în recidiva după utilizarea medicamentelor antitiroidiene sau în caz de reacții adverse grave la medicamentele antitiroidiene. Nu există dovezi cu privire la o incidență crescută de cancer, leucemie sau mutații la om în ceea ce privește pacienții tratați cu iod radioactiv pentru boala tiroidă benignă, în ciuda utilizării extensive.

Persoanele care au primit radioterapia tiroidei, cum ar fi copii și adolescenți, trebuie să fie re-examinați o dată pe an.

Pregătirea pacientului Pacienții trebuie încurajați să consume cât mai multe lichide și să fie îndemnați să urineze cât mai des posibil pentru a reduce iradierea vezicii urinare, în special după doze cu activități ridicate, de ex. pentru tratamentul carcinomului tiroidian. Pacienții cu probleme de golire a vezicii urinare trebuie cateterizați după administrarea de activități ridicate de iod radioactiv.

Pentru a reduce expunerea la radiații a colonului, laxative ușoare (dar nu și emoliere a scaunului care nu stimulează intestinul ) pot fi necesare la pacienții care au mai puțin de o mișcare intestinală pe zi. Pentru a evita sialadenita care poate apărea după administrarea de doze mari de iod radioactiv, pacientul trebuie sfătuit să consume dulciuri sau băuturi care conțin acid citric (suc de lămâie, vitamina C) pentru a stimula excreția de salivă înainte de terapie. În plus, pot fi utilizate și alte măsuri de protecție farmacologică.Supraîncărcarea cu iodură din alimente sau tratamentul medicamentos trebuie investigate înainte de administrarea iodurii (vezi pct. 4.5). O dietă săracă în iod, este recomandată înaintea tratamentului, (3-10 zile) pentru a spori absorbțiaîn ţesutul tiroidian. Tratamentul de substituţie cu hormoni tiroidieni trebuie oprit înainte de administrarea de iod radioactiv pentru carcinom tiroidian, pentru a asigura o captare adecvată. Se recomandă oprirea tratamentului cu tri-iodo-tironină pentru o perioadă de 14 zile și a opri tratamentul cu tiroxină pentru o perioadă de 4 săptămâni. Utilizarea acestora poate fi reluată la două zile după tratament. Carbimazolul și propiltiouracilul trebuie oprite cu 1 săptămână înainte de tratamentul hipertiroidismului și reluat la câteva zile după tratament. Tratamentul cu iod radioactiv al bolii Graves trebuie efectuat sub tratament concomitent cu corticosteroizi, în particular atunci când este prezentă oftalmopatia endocrină.

La pacienții cu boală gastro-intestinală suspectată, trebuie să se acorde mare atenție atunci când se administrează capsule cu iodură de sodiu (131I). Se recomandă utilizarea concomitentă de antagoniști H2 sau inhibitori ai pompei de protoni.

După procedură Contactul apropiat cu sugarii și femeile însărcinate trebuie să fie restricționat timp de cel puțin o săptămână. În cazul vărsăturilor, trebuie luat în considerare riscul de contaminare. Pacienții care au primit terapie a tiroidei, trebuie reexaminați la intervale adecvate.

Atenționări specifice

La pacienții cu hipersensibilitate la gelatină sau la metaboliţii acesteia, este de preferat soluţia de iodură de sodiu (I131) pentru tratamentul cu iod radioactiv. Acest medicament conține sodiu 115 mg per capsulă, echivalent la 5,75% din doza zilnică recomandată OMS de 2 g sodiu pentru un adult. Trebuie luată în considerare la pacienții care urmează o dietă cu conţinut controlat de sodiu.

Precauții cu privire la pericolul pentru mediu se găsesc în secțiunea 6.6.

Clase de sisteme și Reacție adversă Frecvență organe Cu frecvență necunoscută Tulburări congenitale, Hipotiroidism congenital familiare și genetice

Tulburări generale la Umflături locale Cu frecvență necunoscută locul de administrare

Constricție la nivelul gâtului, Cu frecvență necunoscută fibroză pulmonară, insuficiență respiratorie, obstrucția căilor respiratorii, pneumonie, traheită, disfuncția corzilor vocale, (paralizia corzilor vocale, disfonie, răgușeală,), durere orofaringiană, stridor

Descrierea reacțiilor adverse selectate

Recomandare generală Expunerea la radiații ionizante este legată de inducerea cancerului și un potențial de dezvoltare a defectelor ereditare. Doza de radiație care rezultă din expunerea terapeutică poate duce la o incidență mai mare a cancerului și mutațiilor. În toate cazurile, este necesar să se asigure că riscurile radiațiilor sunt mai mici decât cele ale bolii în sine. Doza efectivă după doze terapeutice de iodură de sodiu (131I) este de 3.108 mSv atunci când se administrează activitatea maximă recomandată de 11,100 MBq (cu absorbție tiroidiană 0%). Pentru acest medicament, doza eficientă este de 2,072 mSv atunci când se administrează cea mai mare activitate posibilă de 7.400 MBq (cu absorbție tiroidiană 0%).

Tulburări ale glandelor tiroide și paratiroide Hipotiroidismul poate apărea, în funcție de doză, ca rezultat întârziat al tratamentului pentru hipertiroidism cu iod radioactiv. În tratamentul bolilor maligne, hipotiroidismul este adesea raportat ca reacție adversă; cu toate acestea, tratamentul bolilor maligne cu iod radioactiv în general urmează tiroidoctomia.. Distrugerea foliculilor tiroidieni cauzată de expunerea la radiații a iodurii de sodiu (131I) poate duce la exacerbarea unui hipertiroidism deja existent în 2 – 10 zile sau poate provoca o criză tirotoxică. Ocazional, poate apărea un hipertiroidism autoimun după normalizarea inițială (perioada de latență este de 2-10 luni). După 1-3 zile de la administrarea de doză mare de iod radioactiv, pacientul poate prezenta tranziție tiroidită inflamatorie și traheită, cu o posibilă constricție traheală severă, în special acolo unde există stenoză traheală. În cazuri rare, un hipertiroidism temporar poate fi observat chiar și după tratamentul unui carcinom tiroidian funcțional. Au fost observate cazuri de hipoparatiroidism tranzitoriu după administrarea de iod radioactiv, care trebuie monitorizat în mod corespunzător și tratat cu terapie de substituție. Consecințe tardive Hipotiroidismul dependent de doză poate apărea ca rezultat întârziat al tratamentului cu iod radioactiv al hipertiroidismului. Acest hipotiroidism se poate manifesta la câteva săptămâni sau ani de la tratament, iar monitorizarea funcției tiroidiene și a terapiei de substituție hormonală sunt necesare. Hipotiroidismul nu apare în general decât la 6 – 12 săptămâni de la administrarea de iod radioactiv.

Tulburări oculare Oftalmopatia endocrină poate progresa sau poate apărea o nouă oftalmopatie după terapia cu iod radioativ a hipertiroidismului sau a bolii Graves. Tratamentul cu iod radioactiv al bolii Graves trebuie asociat cu corticosteroizi.

Efecte de iradiere locală Disfuncția și paralizia corzilor vocale au fost raportate după administrarea iodurii de sodiu (131I), cu toate acestea, în unele cazuri nu se poate decide dacă disfuncția corzilor vocale a fost cauzată de radiații sau de un tratament chirurgical. Absorbția ridicată a țesuturilor de iod radioactiv poate fi asociată cu durere locală, disconfort și edem local, de ex. în cazul tratamentului cu iod radioactiv a glandei tiroide rămase, în regiunea capului și gâtului poate apărea o durere difuză și severă a țesuturilor moi. Pneumonia indusă de radiație și fibroza pulmonară au fost observate la pacienții cu metastaze pulmonare difuze din carcinom tiroidian diferențiat, datorită distrugerii țesutului metastatic. Aceasta apare în principal după terapia cu doză mare de iod radioactiv. În tratamentul carcinoamelor tiroidiene metastazante cu implicare a sistemului nervos central (SNC), trebuie luată în considerare și posibilitatea edemului cerebral local și / sau agravarea edemului cerebral existent.

Tulburări gastro-intestinale Nivelurile ridicate de radioactivitate pot duce, de asemenea, la tulburări gastro-intestinale, de obicei în primele ore sau zile după administrare. Pentru prevenirea afecțiunilor gastro-intestinale, vezi pct. 4.4.

Tulburări ale glandelor salivare și lacrimale Sialoadenita poate apărea, cu umflarea și durerea glandelor salivare, pierderea parțială a gustului și uscarea gurii. Sialoadenita este de obicei reversibilă spontan sau cu tratament antiinflamator, dar au fost descrise ocazional cazuri de ageusie persistentă dependentă de doză și gura uscată. Lipsa salivei poate conduce la infecții, de ex. carii și acest lucru poate duce la pierderea dinților. Pentru prevenirea tulburărilor salivare, vezi pct. 4.4. Funcționarea defectuoasă a glandelor salivare și / sau lacrimale rezultând sindrom sicca, care poate apărea, de asemenea, cu o întârziere de câteva luni până la doi ani după radioterapie.. Deși sindromul sicca este un efect tranzitoriu în majoritatea cazurilor, simptomul poate persista mai mulți ani la unii pacienți.

Depresia măduvei osoase Ca o consecință tardivă, poate apărea o depresie reversibilă a funcției măduvei osoase, prezentând trombocitopenie sau eritrocitopenie izolate, care pot fi fatale. Depresia funcției măduvei osoase este mai probabil să apară după o singură administrare sau la mai mult de 5.000 MBq sau după administrări repetate la intervale sub 6 luni.

Afecțiuni maligne secundare După doze ridicate de activități, ca cele utilizate în tatamentul bolilor maligne ale tiroidei, a fost observată o incidență crescută a leucemiei. Este evidențiată o creștere a frecvenței cancerelor solide induse de administrarea de activități mari (peste 7,4 GBq). Populația pediatrică Tipurile de reacții adverse așteptate la copii sunt aceleași ca la adulți. Datorită sensibilității mai mari la radiații a țesuturilor copilului (vezi secțiunea 11) și a duratei de viață mai mare, frecvența și severitatea reacțiilor adverse poate fi diferită.

Raportarea reacţiilor adverse Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacții adverse suspectate prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro