Ciprofloxacina Vioser 2 mg/ml

Doze Doza depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologic(e), de funcţia renală a pacientului şi de greutatea corporală la copii şi adolescenţi. Durata tratamentului depinde de severitatea bolii, de evoluţia clinică şi de rezultatele bacteriologice. După iniţierea tratamentului pe cale intravenoasă, se poate trece la administrarea pe cale orală sub formă de comprimate sau suspensie orală, dacă este indicat de contextul clinic şi sub supraveghere medicală. Tratamentul pe cale intravenoasă trebuie urmat de administrarea pe cale orală, cât mai curând posibil. În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de exemplu pacienţi cu nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea intravenoasă de ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi continuat pe cale orală. Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene adecvate. Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra-abdominale, infecţii la pacienţii neuropenici şi infecţii ale oaselor şi articulaţiilor) pot necesita administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene, în funcţie de germenii patogeni implicaţi.

Adulți

Copii şi adolescenţi

Pacienți cu insuficienţă renală şi hepatică Dozele recomandate de iniţiere şi de întreţinere, pentru pacienţii cu insuficienţă renală:

La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei. Doza la copiii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică nu a fost studiată.

Mod de administrare Ciprofloxacină VIOSER 2 mg/ml soluție perfuzabilă trebuie inspectat vizual înainte de utilizare. Nu trebuie utilizat dacă este tulbure. Ciprofloxacina trebuie administrată prin perfuzie intravenoasă. Pentru copii, durata perfuziei este de 60 minute. La pacienţii adulţi, timpul de perfuzie este de 60 minute pentru doza de Ciprofloxacină VIOSER 400 mg şi de 30 minute pentru doza de Ciprofloxacină VIOSER 200 mg. Perfuzia lentă într-o venă de calibru mare va reduce disconfortul pacientului şi va scădea riscul apariţiei iritaţiei venoase. Soluţia perfuzabilă poate fi administrată fie direct, fie după amestecarea cu alte soluţii perfuzabile compatibile (vezi pct. 6.6).

Utilizarea ciprofloxacinei trebuie evitată la pacienții care au prezentat în trecut reacții adverse grave la utilizarea medicamentelor conținând chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Tratamentul acestor pacienți cu ciprofloxacină trebuie inițiat numai în absența unor opțiuni alternative de tratament și după o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu (vezi și pct. 4.3).

Reacții adverse grave la medicament, prelungite și potențial ireversibile La pacienții cărora li s-au administrat chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârsta acestora și de factorii de risc preexistenți, au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse prelungite (care persistă timp de luni sau ani), reacții adverse grave și potențial ireversibile, care afectează diferite sisteme din organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletic, nervos, psihic și senzitiv). Ciprofloxacina trebuie întreruptă imediat la primele semne sau simptome ale oricărei reacții adverse grave, iar pacienții trebuie sfătuiți să contacteze medicul curant pentru recomandări.

Infecţii severe şi infecţii mixte cu microorganisme Gram-pozitiv şi anaerobe Ciprofloxacina în monoterapie nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor severe şi infecţiilor care ar putea fi determinate de microorganisme Gram-pozitiv sau anaerobe. În cazul acestor infecţii, ciprofloxacina trebuie administrată în asociere cu alte medicamente antibacteriene adecvate.

Infecţii streptococice (inclusiv Streptococcus pneumoniae) Ciprofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor streptococice, din cauza eficacităţii inadecvate.

Infecţii ale tractului genital Orhiepididimita şi bolile inflamatorii pelvine pot fi determinate de izolate de Neisseria gonorrhoeae rezistente la fluorochinolone. Pentru orhiepididimită și boli inflamatorii pelviene, administrarea empirică de ciprofloxacină poate fi luată în considerare doar în asociere cu un alt agent antibacterian adecvat (de exemplu, o cefalosporină), doar dacă poate fi exclusă prezența Neisseria gonorrhoeae rezistent la ciprofloxacină. Dacă nu se observă o ameliorare clinică după 3 zile de tratament, terapia trebuie reevaluată.

Infecții complicate ale tractului urinar Rezistența la fluorochinolone a Escherichia coli – cel mai comun patogen implicat în infecțiile complicate ale tractului urinar – variază în Uniunea Europenă. Medicii prescriptori sunt sfătuiți să ia în considerare prevalența locală a rezistenței Escherichia coli la fluorochinolone.

Infecții complicate ale tractului urinar și pielonefrite acute Tratamentul cu ciprofloxacină pentru infecțiile tractului urinar trebuie luat în considerare când nu pot fi utilizate alte terapii, și trebuie să se bazeze pe rezultatul investigațiilor microbiologice. Studiile clinice au inclus copii și adolescenți cu vârsta de la 1-17 ani.

Infecţii intra-abdominale Datele privind eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul infecţiilor intraabdominale post-operatorii sunt limitate.

Diareea călătorului Alegerea ciprofloxacinei trebuie să ia în considerare informaţiile privind rezistenţa la ciprofoloxacină a microorganismelor patogene din ţările vizitate.

Infecții ale oaselor și articulațiilor Ciprofloxacina trebuie utilizată în asociere cu alte antibiotice, în funcţie de rezultatele microbiologice.

Antrax prin inhalare Utilizarea la om este bazată pe datele de sensibilitate in vitro, datele din studiile la animale şi datele limitate obţinute la om. Medicii curanţi trebuie să urmeze recomandările internaţionale şi/sau naţionale cu privire la tratamentul antraxului.

Copii și adolescenți Utilizarea ciprofloxacinei la copii şi adolescenţi trebuie să urmeze recomandările oficiale în vigoare. Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie inițiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice și/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi.

S-a demonstrat că ciprofloxacina determină artropatii la nivelul articulaţiilor mari la animale imature. Într-un studiu randomizat dublu-orb, datele privind siguranţa utilizării ciprofloxacinei la copii (ciprofloxacină: n=335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n=349, vârsta medie = 6,2 ani, limite de vârstă 1 – 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de medicament (diferenţiată pe baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua + 42, de 7,2% şi, respectiv, de 4,6%. Pe o perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legată de medicament a fost de 9,0% şi, respectiv, de 5,7%. Creșterea în timp a incidenței cazurilor de artropatie suspectată a fi legată de medicament nu a fost semnificativă din punct de vedere statistic între cele două grupuri. Tratamentul trebuie iniţiat numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc, din cauza evenimentelor adverse posibile legate de articulaţii şi/sau ţesuturi adiacente (vezi pct. 4.8)

Infecţiile bronhopulmonare din fibroza chistică Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 – 17 ani. Experienţa privind tratamentul copiilor cu vârsta între 1 şi 5 ani este mult mai limitată.

Alte infecţii severe specifice Utilizarea ciprofloxacinei poate fi avută în vedere pentru alte infecţii severe, în conformitate cu recomandările oficiale, după evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc, când alte tratamente nu pot fi

utilizate sau după eşecul terapiei standard şi când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei. Utilizarea ciprofloxacinei în infecţii severe specifice, altele decât cele menţionate mai sus, nu a fost evaluată în studii clinice, iar experienţa clinică este limitată. Prin urmare, se recomandă prudenţă în tratamentul acestor pacienţi cu astfel de infecţii.

Hipersensibilitate Hipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice și anafilactoide, pot apărea în cazul utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) şi pot pune viaţa în pericol. Dacă apar astfel de reacţii, ciprofloxacina trebuie întreruptă şi trebuie instituit tratamentul medical adecvat.

Tendinite și rupturi de tendon În general, ciprofloxacina nu trebuie utilizată la pacienţii cu antecedente de tendinopatie/afectarea tendoanelor legată de tratamentul cu chinolone. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, după izolarea microorganismului etiologic şi evaluarea raportului risc/beneficiu, ciprofloxacina poate fi prescrisă la aceşti pacienţi pentru tratamentul anumitor infecţii severe, în special în cazul eşecului terapiei standard sau al rezistenţei bacteriene, când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei. Tendinitele și rupturile de tendon (mai ales la nivelul tendonului lui Achile, fără a se limita la acesta), uneori bilaterale, pot apărea în primele 48 de ore de la începerea tratamentului cu chinolone și fluorochinolone și apariția acestora a fost raportată chiar și timp de până la câteva luni după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8). Riscul de tendinite și rupturi de tendon este crescut la pacienții vârstnici, la pacienții cu insuficiență renală, la pacienții cu transplant de organe solide și la cei tratați concomitent cu corticosteroizi. De aceea, administrarea concomitentă de corticosteroizi trebuie evitată. La primul semn de tendinită (de exemplu umflare însoțită de durere, inflamaţie), tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt și trebuie luat în considerare un tratament alternativ. Membrul (membrele) afectate trebuie tratate corespunzător (de exemplu, imobilizare). Corticosteroizii nu trebuie utilizați dacă apar semne de tendinopatie.

Pacienți cu miastenia gravis Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauție la pacienți cu miastenia gravis, din cauză că simptomele pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8).

Anevrism și disecție aortică Studiile epidemiologice raportează un risc crescut de anevrism și disecție aortică după administrarea de fluorochinolone, în special la populația în vârstă. Prin urmare, fluorochinolonele trebuie utilizate numai după o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu și după luarea în considerare a altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente familiale de anevrism sau la pacienții diagnosticați cu anevrism aortic preexistent și/sau disecție aortică, sau în prezența alți factori sau condiții care predispun la anevrism și disecție aortică (de exemplu, sindromul Marfan, sindrom vascular Ehlers-Danlos, arterită Takayasu, arterită cu celule gigantice, boala Behcet, hipertensiune arterială, ateroscleroză diagnosticată). În caz de durere bruscă abdominală, toracică sau dorsală, pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze imediat unui medic dintr-un departament medical de urgență.

Tulburări de vedere În cazul în care apare afectarea vederii sau apar orice alte efecte la nivel ocular, trebuie solicitat imediat consultul unui medic oftalmolog.

Fotosensibilitate S-a demonstrat că ciprofloxacina provoacă reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii cărora li se administrează ciprofloxacină trebuie sfătuiţi să evite expunerea directă atât la lumina puternică a soarelui, cât şi la radiaţiile UV, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).

Convulsii Ciprofloxacina, similar altor chinolone, este cunoscută că poate declanşa crize convulsive sau poate scădea pragul convulsivant. Au fost raportate cazuri de status epilepticus. Ciprofloxacina trebuie

utilizată cu precauţie la pacienţii cu tulburări SNC care pot fi predispuşi la convulsii. Dacă apar convulsii, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă (vezi pct. 4.8).

Neuropatie periferică Au fost raportate cazuri de polineuropatie senzorială sau senzorial-motorie care au dus la parestezie, hipoestezie, disestezie sau slăbiciune la pacienții cărora li s-au administrat chinolone și fluorochinolone. Pacienții tratați cu ciprofloxacină trebuie sfătuiți să se adreseze medicului înainte de a continua tratamentul, dacă manifestă simptome de neuropatie cum ar fi durere, senzație de arsură, furnicături, amorțeală sau slăbiciune, pentru a preveni dezvoltarea unei afecțiuni potențial ireversibile. (vezi pct. 4.8)

Reacții psihice După prima administrare a ciprofloxacinei pot apărea reacţii psihice. În cazuri rare, depresia sau psihoza pot evolua către idei/gânduri de sinucidere culminând în tentativă de sinucidere sau sinucidere. În aceste cazuri, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă.

Tulburări cardiace Atunci când se utilizează fluorochinolone, inclusiv ciprofloxacină, este necesară atenție la pacienții cu factor de risc cunoscuți pentru prelungirea intervalului QT, de exemplu:

• Sindrom congenital QT prelungit
• Utilizare concomitentă de medicamente care sunt cunoscute pentru prelungirea intervalului QT (de exemplu antiaritmice de lasă IA și III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice)
• Dezechilibru electrolitic (de exemplu hipokalemie, hipomagnezie)
• Boli cardiace (de exemplu insuficiență cardiacă, infarct miocardic, bradicardie) Pacienții vârstnici și femeile pot fi mult mai sensibili la medicamentele ce prelungesc intervalul QT. De aceea, este necesară prudență dacă se utilizează fluorochinolone, inclusiv ciprofloxacină, la aceste grupe de populație (vezi pct. 4.2 Pacienți vârstnici, pct. 4.5, pct. 4.8, pct. 4.9)

Disglicemie Similar tuturor chinolonelor, au fost raportate modificări ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemie cât și hiperglicemie (vezi pct. 4.8), în general la pacienții vârstnici cu diabet zaharat cărora li se administrează tratament concomitent cu un antidiabetic oral (de exemplu, glibenclamidă) sau cu insulină. Au fost raportate cazuri de comă hipoglicemică. La pacienții cu diabet zaharat, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei.

Aparatul gastro-intestinal Apariţia diareei severe şi persistente în timpul tratamentului sau după tratament (inclusiv la câteva săptămâni după tratament), poate fi semnul unei colite asociată cu antibioticul (afecţiune care poate pune în pericol viaţa şi care poate avea evoluţie letală), care necesită tratament imediat (vezi pct. 4.8). În aceste cazuri, tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat tratamentul corespunzător. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.

Tulburări renale şi ale căilor urinare S-a raportat cristalurie asociată cu utilizarea ciprofloxacinei (vezi pct. 4.8). Pacienţii trataţi cu ciprofloxacină trebuie să fie bine hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a urinii.

Insuficiență renală Deoarece ciprofloxacina este excretată extensiv prin căile renale, se recomandă ajustarea dozelor la pacienții cu insuficiență renală, așa cum este descris la pct. 4.2, pentru a evita o creștere a reacțiilor adverse din cauza acumulării de ciprofloxacină.

Sistemul hepatobiliar În cazul administrării ciprofloxacinei s-au raportat cazuri de necroză hepatică până la insuficienţă hepatică cu risc vital (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror semne şi simptome de hepatopatie (cum sunt anorexie, icter, urină închisă la culoare, prurit sau abdomen sensibil).

Deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază Reacţiile hemolitice au fost raportate la pacienţi cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază. Ciprofloxacina trebuie evitată la aceşti pacienţi, dacă riscul depăşeşte potenţialul beneficiu. În acest caz, trebuie monitorizată potenţiala apariţie a hemolizei.

Rezistenţă În timpul sau după tratamentul cu ciprofloxacină, bacteriile care dovedesc rezistenţă la ciprofloxacină trebuie izolate, cu sau fără o suprainfecţie clinic aparentă. În mod particular în timpul tratamentului de lungă durată şi/sau în cazul infecţiilor nozocomiale, în special în cazul infecţiilor provocate de specii de Staphylococcus şi Pseudomonas, este posibil riscul de selectare a unor tulpini bacteriene rezistente la ciprofloxacină.

Citocrom P450 Ciprofloxacina inhibă CYP1A2 şi în consecinţă poate provoca creşterea concentraţiei serice a medicamentelor metabolizate de această enzimă (de exemplu teofilină, clozapină, olanzapină, ropinirol, tizanidină, duloxetină, agomelatină), administrate concomitent. În consecinţă, pacienţii cărora li se administrează aceste medicamente concomitent cu ciprofloxacina trebuie monitorizaţi atent în vederea identificării semnelor clinice de supradozaj şi poate fi necesară determinarea concentraţiilor serice, în special în cazul teofilinei (vezi pct. 4.5). Administrarea concomitentă a ciprofloxacinei cu tizanidină este contraindicată.

Metotrexat Nu se recomandă utilizarea concomitentă a ciprofloxacinei cu metotrexat (vezi pct. 4.5).

Interacţiuni cu teste de laborator Activitatea in-vitro a ciprofloxacinei împotriva Mycobacterium tuberculosis poate determina rezultate fals negative ale testelor bacteriologice în probele prelevate de la pacienții tratați cu ciprofloxacină.

Reacţii la nivelul locului injectării S-au raportat reacţii locale la nivelul locului de administrare intravenoasă după administrarea de ciprofloxacină. Aceste reacţii sunt mai frecvente dacă timpul de perfuzie este de ≤ 30 minute. Acestea pot apărea sub forma unor reacţii cutanate locale, care dispar rapid după terminarea perfuziei. Administrarea intravenoasă ulterioară nu este contraindicată, cu excepţia cazului în care reacţiile reapar sau se agravează.

Conținut de sodiu Acest medicament conține 3,724 mg sodiu per 1 ml.

Ciprofloxacină VIOSER 2 mg/ml (flacon a 100 ml) Acest medicament conține 372,4 mg sodiu per 100 ml, echivalent cu 19% din doza zilnică maximă recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Ciprofloxacină VIOSER 2 mg/ml (flacon a 200 ml) Acest medicament conține 744,8 mg sodiu per 200 ml, echivalent cu 37% din doza zilnică maximă recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Doza zilnică maximă din acest medicament conține sodiu echivalent cu 112% din doza zilnică maximă recomandată de OMS. Ciprofloxacină VIOSER 2 mg/ml soluție perfuzabilă are un conținut crescut de sodiu. Acest lucru trebuie luat în considerare în mod special la pacienții care urmează o dietă hiposodată.

Cele mai frecvente reacţii adverse la medicament (RAM) sunt greaţa, diareea, vărsăturile, creşteri tranzitorii ale transaminazelor, erupţii cutanate tranzitorii şi reacţii la locul injectării şi perfuzării.

Reacţiile adverse legate de medicament raportate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă a ciprofloxacinei (tratament oral, intravenos şi secvenţial), sunt enumerate mai jos clasificate în funcție de frecvenţă. Analiza frecvenţei a luat în considerare datele după administrarea orală şi intravenoasă a ciprofloxacinei.

Tulburări ale Reacţii alergice Reacţie sistemului Edem alergic/ anafilactică imunitar angioedem Șoc anafilactic (cu risc letal) (vezi pct. 4.4) Reacţie de tip boala serului Tulburări Sindromul de endocrine secreție inadecvată a hormonului antidiuretic (SIADH) Tulburări Apetit Hiperglicemie Comă metabolice şi diminuat Hipoglicemie hipoglicemic de nutriţie (vezi pct. 4.4) ă (vezi pct. 4.4)

Tulburări ale Cefalee Parestezie şi Migrenă Neuropatie sistemului Ameţeli disestezie Tulburări de periferică și nervos Tulburări ale Hipoestezie coordonare polineuropati somnului Tremor Tulburări de e (vezi Tulburări ale Convulsii mers pct. 4.4) sensibilităţii (inclusiv status Tulburări ale gustative epilepticus, vezi sensibilităţii (disgeuzie) pct. 4.4) olfactive Vertij Hipertensiune intracraniană și pseudotumor cerebral

Tulburări Tulburări de Tulburări ale oculare vedere (de percepţiei exemplu, culorilor diplopie) Tulburări Tinnitus acustice şi (zgomote în vestibulare urechi) Pierdere a auzului/tulburări de auz

Tulburări Durere Mialgie Astenie musculo-musculo- Artrită musculară scheletice și scheletică Tonus muscular Tendinită ale ţesutului (dureri ale crescut şi Ruptură de conjunctiv extremităţilor, crampe tendoane (în dorsalgii, special a dureri toracice) tendonului lui Artralgie Achile) (vezi pct. 4.4) Exacerbarea simptomelor de miastenie gravis (vezi pct. 4.4)

Tulburări Disfuncție Insuficienţă renale şi ale renală renală căilor urinare Hematurie Cristalurie (vezi pct. 4.4) Nefrită tubulo-interstiţială

Tulburări Reacţii la Astenie Edem generale şi la nivelul Febră Transpiraţii nivelul locului de (hiperhidroză) locului de perfuzare administrare (numai

• pentru administrare a intravenoasă )

Frecvente Vărsături, creşteri tranzitorii ale transaminazelor, erupţii cutanate tranzitorii

Mai puţin Trombocitopenie, trombocitemie, confuzie şi dezorientare, halucinaţii, parestezie şi disestezie, frecvente convulsii, vertij, tulburări de vedere, surditate, tahicardie, vasodilataţie, hipotensiune arterială, insuficienţă hepatică tranzitorie, icter colestatic, insuficienţă renală, edem Rare Pancitopenie, deprimare medulară, şoc anafilactic, reacţii psihotice, migrenă, tulburări olfactive, tulburări auditive, vasculită, pancreatită, necroză hepatică, peteşii, ruptură de tendon

Copii şi adolescenţi Frecvenţa artropatiei (artralgie, artrite), menţionată mai sus, se referă la datele obţinute din studiile efectuate la adulţi. La copii și adolescenți, apariţia artropatiei este raportată frecvent (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro.