Acasă/ Medicamente/ Atazanavir Teva
J05AE08 · Antivirale cu actiune directa inhibitori de proteaza Prescripție restrictivă

Atazanavir Teva 200 mg

Capsule · DCI: Atazanavirum

Atazanavir Teva este un medicament antiviral (sau antiretroviral).

Cum citiți informația
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Indicații

Prospect · pct. 1 RCP · pct. 4.1

Atazanavir Teva este un medicament antiviral (sau antiretroviral). Este unul dintre inhibitorii de protează. Aceste medicamente controlează infecţia cu Virusul Imunodeficienţei Umane (HIV) prin inhibarea unei proteine de care HIV are nevoie pentru multiplicarea sa. Aceste medicamente acţionează prin reducerea cantităţii de virus (HIV) în organismul dumneavoastră şi, prin urmare, vă întăreşte sistemul imunitar. În acest sens, Atazanavir Teva reduce riscul dezvoltării bolilor legate de infecţia cu HIV.

Atazanavir Teva capsule poate fi utilizat de către adulţi şi copii cu vârsta de cel puţin 6 ani. Medicul v-a prescris Atazanavir Teva pentru că sunteţi infectat cu HIV care determină sindromul imunodeficienţei dobândite (SIDA). Atazanavir Teva este utilizat de obicei în asociere cu alte medicamente anti-HIV. Medicul va discuta cu dumneavoastră care din asocierile acestor medicamente cu Atazanavir Teva este cea mai potrivită pentru dumneavoastră.

Atazanavir Teva capsule, administrat concomitent cu ritonavir în doză mică, este indicat pentru tratamentul infecţiei cu virusul imunodeficienţei umane dobândite (HIV-1) la adulţi, copii şi adolescenţi cu vârsta de cel puţin 6 ani, în asociere cu alte medicamente antiretrovirale (vezi pct. 4.2).

Pe baza datelor virusologice şi clinice disponibile de la pacienţi adulţi, nu se aşteaptă niciun beneficiu la pacienţii cu rezistenţă multiplă la inhibitorii de proteaze (≥ 4 mutaţii de rezistenţă la IP). Alegerea Atazanavir Teva în tratamentul pacienţilor adulţi, copii şi adolescenţi trataţi anterior, trebuie să se bazeze pe testarea individuală a rezistenţei virale şi pe antecedentele terapeutice ale pacientului (vezi pct. 4.4 şi 5.1).

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur. În acest mod, puteţi fi sigur că medicamentul este complet eficace şi reduceţi riscul dezvoltării rezistenţei virusului la tratament.

Doza recomandată de Atazanavir Teva capsule la adulţi este de 300 mg o dată pe zi cu 100 mg ritonavir o dată pe zi şi cu alimente, în asociere cu alte medicamente anti-HIV. Medicul dumneavoastră vă poate ajusta doza de Atazanavir Teva în acord cu terapia anti-HIV.

Pentru copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 6 ani şi mai puţin de 18 ani), medicul copilului dumneavoastră va decide doza corectă bazată pe greutatea corporală a copilului. Doza de Atazanavir Teva capsule pentru copii şi adolescenţi este calculată în funcţie de greutatea corporală şi se administrează o dată pe zi cu alimente şi 100 mg ritonavir aşa cum se menţionează mai jos:

Greutate corporală (kg)Doza de Atazanavir Teva administrat o dată pe zi (mg)Doza de ritonavir administrat o dată pe zi (mg)
15 până la mai puţin de 35200100
Cel puţin 35300100
Se poate utiliza ritonavir capsule, comprimate sau soluţie orală.

Atazanavir este disponibil şi sub formă de pulbere orală pentru utilizare la copii cu vârsta de cel puţin

3 luni şi greutatea corporală de minimum 5 kg. Trecerea la tratamentul cu Atazanavir Teva sub formă de capsule de la atazanavir pulbere orală este recomandată imediat ce pacienții sunt capabili să înghită în mod constant capsule.

La trecerea de la pulbere orală la capsule se permite modificarea dozei. Medicul dumneavoastră va decide care este doza corectă pe baza greutăţii corporale a copilului dumneavoastră.

Nu există recomandări privind doza de Atazanavir Teva la copii cu vârsta mai mică de 3 luni.

Luaţi Atazanavir Teva capsule împreună cu alimente (la masă sau cu o gustare consistentă). Înghiţiţi capsulele întregi. Nu deschideţi capsulele.

Dacă luaţi mai mult Atazanavir Teva decât trebuie Pot apărea simptome precum îngălbenirea pielii şi/sau ochilor (icter) şi bătăi neregulate ale inimii (prelungirea intervalului QTc) dacă dumneavoastră sau copilului dumneavoastră administrați/i se administrează prea mult Atazanavir Teva.

Dacă, în mod accidental, aţi luat mai multe capsule de Atazanavir Teva decât v-a recomandat medicul dumneavoastră, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră specializat în tratamentul infecţiei cu HIV sau mergeţi la cel mai apropiat spital pentru recomandări.

Dacă uitaţi să luaţi Atazanavir Teva Dacă aţi omis o doză, luaţi doza omisă cât mai curând posibil cu alimente şi apoi luaţi doza următoare programată la momentul obişnuit. Dacă este aproape timpul pentru următoarea doză, nu luaţi doza omisă. Aşteptaţi şi luaţi doza următoare la momentul programat. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă încetaţi să luaţi Atazanavir Teva Nu opriţi administrarea Atazanavir Teva înainte să discutaţi cu medicul dumneavoastră.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.

Tratamentul trebuie iniţiat de către un medic experimentat în abordarea terapeutică a infecţiei cu HIV.

Doze Adulţi: Doza recomandată de Atazanavir Teva capsule este de 300 mg o dată pe zi administrat cu ritonavir 100 mg o dată pe zi şi cu alimente. Ritonavir este utilizat ca activator al farmacocineticii atazanavir (vezi pct. 4.5 şi 5.1) (vezi şi pct. 4.4 Retragerea ritonavir numai în condiţii restrictive).

Copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 6 ani şi mai puţin de 18 ani și care au o greutate corporală de cel puțin 15 kg): Doza de atazanavir capsule pentru copii şi adolescenţi se bazează pe greutatea corporală aşa cum este prezentat în Tabelul 1 şi nu trebuie să depăşească doza recomandată la adulţi. Atazanavir Teva capsule trebuie administrat cu ritonavir şi trebuie administrat împreună cu alimente.

Tabelul 1: Doza pentru pacienţi copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 6 ani şi mai puţin de 18 ani și care au o greutate corporală de cel puțin 15 kg) pentru asocierea Atazanavir Teva capsule şi ritonavir Greutate corporală (kg) Doza de Atazanavir Teva Doza de ritonavira administrată o data pe zi administrată o data pe zi 15 până la mai puţin de 35 200 mg 100 mg cel puțin 35 300 mg 100 mg a Ritonavir capsule, comprimate sau soluţie orală.

Copii (cu vârsta de cel puţin 3 luni şi greutate corporală de cel puțin 5 kg): Atazanavir pulbere orală este disponibil pentru pacienţii copii cu vârsta de cel puţin 3 luni şi greutate corporală de cel puțin 5 kg (vezi Rezumatul caracteristicilor produsului pentru atazanavir pulbere orală). Se recomandă trecerea la tratamentul cu Atazanavir Teva de la atazanavir pulbere orală imediat ce pacienții sunt capabili să înghită în mod constant capsule.

La trecerea de la o formă farmaceutică la alta, este posibil să fie necesară schimbarea dozei. Consultaţi tabelul cu dozele recomandate pentru forma farmaceutică respectivă (vezi Rezumatul caracteristicilor produsului pentru atazanavir pulbere orală).

Grupe speciale de pacienţi Insuficienţă renală Nu este necesară ajustarea dozei. Nu se recomandă administrarea asocierii dintre Atazanavir Teva şi ritonavir la pacienţii care efectuează hemodializă (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Insuficienţă hepatică Administrarea asocierii dintre atazanavir şi ritonavir nu a fost studiată la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Administrarea asocierii dintre Atazanavir Teva şi ritonavir trebuie efectuată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară. Atazanavir Teva nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).

În cazul retragerii ritonavir din schema terapeutică activată cu ritonavir recomandat (vezi pct. 4.4), atazanavir neactivat poate fi menţinut la pacienţi cu insuficienţă hepatică ușoară la o doză de 400 mg, și la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată cu o doză redusă de 300 mg o dată pe zi împreună cu alimente (vezi pct. 5.2). Atazanavir neactivat nu trebuie să fie utilizat la pacienții cu insuficiență hepatică severă.

Sarcina şi perioada postpartum În timpul celui de-al doilea şi al treilea trimestru de sarcină: Este posibil ca asocierea dintre Atazanavir Teva 300 mg şi ritonavir 100 mg să nu furnizeze o expunere suficientă la atazanavir, în special atunci când activitatea atazanavir sau a întregului regim terapeutic poate fi compromisă din cauza rezistenţei la medicament. Deoarece datele disponibile sunt

limitate şi din cauza variabilităţii interpacient pe durata sarcinii, se poate lua în considerare monitorizarea nivelului terapeutic al medicamentului (MNTM) pentru a asigura nivelul adecvat de expunere.

Riscul scăderii ulterioare a expunerii la atazanavir este de aşteptat atunci când atazanavir este administrat împreună cu medicamente cunoscute că reduc expunerea la atazanavir (de exemplu tenofovir disoproxil sau antagonişti ai receptorilor H2).

  • Dacă este necesar tratamentul cu tenofovir disoproxil sau un antagonist al receptorilor H2, se poate lua în considerare creşterea dozei la 400 mg Atazanavir Teva în asociere cu 100 mg ritonavir, cu MNTM (vezi pct. 4.6 şi 5.2).
  • Nu se recomandă utilizarea Atazanavir Teva în asociere cu ritonavir la pacientele gravide la care se administrează atât tenofovir disoproxil cât şi un antagonist al receptorilor H2.

(Vezi pct. 4.4 Retragerea ritonavir numai în condiţii restrictive).

În timpul perioadei postpartum: După o posibilă scădere a expunerii la atazanavir în timpul celui de-al doilea şi al treilea trimestru de sarcină, expunerea la atazanavir poate creşte în primele două luni după naştere (vezi pct. 5.2). De aceea, pacientele trebuie atent monitorizate în perioada postpartum pentru reacţii adverse.

  • În această perioadă, pacientele aflate în perioada postpartum trebuie să urmeze aceeaşi recomandare de doză ca şi pacientele care nu sunt gravide, inclusiv cele referitoare la administrarea concomitentă a medicamentelor cunoscute că influenţează expunerea la atazanavir (vezi pct. 4.5).

Copii (cu vârsta mai mică de 3 luni) Atazanavir Teva nu trebuie utilizat la copii cu vârsta mai mică de 3 luni din motive legate de probleme referitoare la siguranţă, în special luând în considerare riscul posibil de icter nuclear.

Mod de administrare: Pentru administrare orală. Capsulele trebuie înghiţite întregi.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2

Contraindicații

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.3

 dacă sunteţi alergic la atazanavir sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6)  dacă aveţi probleme moderate sau severe cu ficatul. Medicul dumneavoastră va evalua cât de severă este boala de ficat, înainte de a decide dacă puteţi să luaţi Atazanavir Teva.

 dacă luaţi oricare dintre aceste medicamente: vezi de asemenea Atazanavir Teva împreună cu alte medicamente  rifampicină (un antibiotic folosit pentru tratamentul tuberculozei)  astemizol sau terfenadină (utilizate frecvent pentru a trata simptomele alergice, aceste medicamente pot fi disponibile fără prescripţie medicală); cisapridă (utilizată pentru a trata refluxul gastric, numite uneori arsuri în capul pieptului); pimozidă (utilizată pentru a trata schizofrenia); chinidină sau bepridil (utilizate pentru corectarea ritmului cardiac); ergotamină, dihidroergotamină, ergonovină, metilergonovină (utilizate pentru tratamentul durerilor de cap); şi alfuzosin (utilizat pentru tratamentul măririi glandei numită prostată).  quetiapină (utilizată pentru a trata schizofrenia, tulburarea bipolară şi tulburarea depresivă majoră), lurasidonă (indicat pentru tratamentul schizofreniei).  medicamente care conţin sunătoare (Hypericum perforatum, un preparat pe bază de plante).  triazolam şi midazolam administrat pe cale orală (utilizate pentru a vă ajuta să dormiţi şi/sau să reducă anxietatea).  simvastatină şi lovastatină (utilizate pentru scăderea colesterolului din sânge).  medicamente care conțin grazoprevir, incluzând combinația în fixe doze de elbasvir/grazoprevir și medicamente care conțin combinația în fixe doze de glacaprevir/pibrentasvir (utilizate pentru tratamentul infecției cronice cu virus hepatitic C)

Nu luaţi sildenafil în asociere cu Atazanavir Teva atunci când sildenafil este utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale pulmonare. De asemenea, sildenafil este utilizat pentru tratamentul disfuncţiei erectile. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă utilizaţi sildenafil pentru tratamentul disfuncţiei erectile.

Dacă oricare dintre aceste situaţii este valabilă în cazul dumneavoastră, spuneţi imediat medicului dumneavoastră.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Atazanavir este contraindicat la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.2, 4.4 și 5.2). Asocierea dintre atazanavir şi ritonavir este contraindicată la pacienţi cu insuficienţă hepatică moderată (vezi pct. 4.2, 4.4 şi 5.2).

Administrarea concomitentă cu simvastatină sau lovastatină (vezi pct. 4.5).

Asocierea cu rifampicină (vezi pct. 4.5).

Asocierea cu inhibitorul PDE5 – sildenafil atunci când se utilizează numai pentru tratamentul hipertensiunii arteriale pulmonare (HTAP) (vezi pct. 4.5). Pentru administrarea concomitentă a sildenafil în tratamentul disfuncţiei erectile, vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5.

Administrarea concomitentă cu medicamente care sunt substraturi ale izoenzimei CYP3A4 a citocromului P450 şi care au un indice terapeutic mic (de exemplu quetiapină, lurasidonă, alfuzosin, astemizol, terfenadină, cisapridă, pimozidă, chinidină, bepridil, triazolam, midazolam, administrate oral (pentru precauţii referitoare la administrarea parenterală a midazolamului, vezi pct. 4.5) lomitapide şi alcaloizi din secară cornută, în special, ergotamină, dihidroergotamină, ergonovină, metilergonovină) (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitentă cu medicamente care conțin grazoprevir, incluzând combinația în doze fixe de elbasvir/grazoprevir (vezi pct.4.5)

Administarea concomitentă cu medicamente care conțin combinația în doze fxe de glecaprevir/pibrentasvir (vezi pct. 4.5)

Administrarea concomitentă cu medicamente care conţin sunătoare (Hypericum perforatum) (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitentă cu apalutamidă (vezi pct. 4.5).

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Atazanavir Teva nu este un tratament pentru vindecarea infecţiei cu HIV. Puteţi continua să faceţi infecţii sau alte boli legate de infecţia cu HIV. Puteţi transmite în continuare virusul HIV în timpul tratamentului cu acest medicament, totuşi riscul este diminuat prin tratament antiretroviral eficient. Discutaţi cu medicul dumneavoastră despre precauţiile necesare pentru a evita infectarea altor persoane.

Unele persoane au nevoie de o atenţie deosebită înainte sau în timpul tratamentului cu Atazanavir Teva. Înainte să luaţi Atazanavir Teva, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului; fiţi siguri că medicul dumneavoastră ştie:  dacă aveţi hepatită B sau C  dacă prezentaţi semne sau simptome de calculi biliari (durere în partea dreaptă a stomacului)  dacă aveţi hemofilie A sau B  dacă efectuaţi şedinţe de hemodializă

Atazanavir Teva poate afecta buna funcționare a rinichilor dumneavoastră.

La pacienţii care iau atazanavir s-a raportat formarea de pietre la rinichi. Dacă prezentaţi semne sau simptome ale pietrelor la rinichi (durere lombară, sânge în urină, durere la urinare), vă rugăm să spuneţi imediat medicului dumneavoastră.

La unii pacienţi cu infecţie HIV avansată (SIDA) şi antecedente de infecţii cu germeni oportunişti, imediat după începerea tratamentului anti-HIV, pot să apară semne şi simptome ale inflamaţiilor determinate de infecţiile precedente. Se crede că aceste simptome se datorează îmbunătăţirii răspunsului imun al organismului, capacităţii organismului de a lupta cu infecţiile care au fost prezente în antecedente fără simptome evidente clinic. Dacă observaţi orice fel de simptome de infecţie, vă rugăm informaţi imediat medicul dumneavoastră. În plus faţă de infecţiile oportuniste, pot, de

asemenea, să apară afecţiuni autoimune (o afecţiune care apare atunci când sistemul imunitar atacă un ţesut sănătos din organism), după ce începeţi să luaţi medicamente pentru a vă trata infecţia cu HIV. Afecţiunile autoimune pot să apară la mai multe luni de la începerea tratamentului. Dacă observaţi orice simptom de infecţie sau alte simptome, ca de exemplu slăbiciune musculară, slăbiciune care începe la nivelul mâinilor şi picioarelor şi se deplasează în sus către trunchi, palpitaţii, tremurături sau hiperactivitate, vă rugăm să informaţi medicul dumneavoastră imediat să caute tratamentul necesar.

Unii dintre pacienţii la care s-a administrat terapie antiretrovirală combinată pot prezenta o afecţiune osoasă numită osteonecroză (moartea ţesutului osos provocată de pierderea vascularizaţiei la nivelul osului). Durata terapiei antiretrovirale combinate, folosirea corticosteroizilor, consumul de alcool etilic, imunosupresia severă, indicele de masă corporală crescut, pot fi unii dintre multiplii factori de risc pentru apariţia acestei afecţiuni. Semnele de osteonecroză sunt: rigiditate articulară, dureri articulare (în special a şoldului, a genunchiului şi a umărului) şi dificultate la mişcare. Dacă observaţi apariţia oricărui simptom din cele menţionate, vă rugăm să îl informaţi pe medicul dumneavoastră.

La pacienţii la care s-a administrat atazanavir a apărut hiperbilirubinemia (o creştere a cantităţii de bilirubină în sânge). Semnele acesteia pot să fie o îngălbenire uşoară a pielii sau a albului ochilor. Dacă observaţi oricare dintre aceste simptome, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră.

Erupţii grave pe piele, inclusiv sindrom Stevens-Johnson, au fost raportate la pacienţii trataţi cu atazanavir. Dacă vă apare o erupţie pe piele, spuneţi imediat medicului dumneavoastră.

Dacă observaţi o modificare a modului în care bate inima dumneavoastră (schimbare a ritmului cardiac), vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră. Copiii cărora li se administrează Atazanavir Teva pot necesita monitorizarea inimii. Medicul copilului dumneavoastră va decide acest lucru.

Nu s-a evaluat clinic administrarea asocierii dintre atazanavir şi ritonavir în doze mai mari de 100 mg o dată pe zi. Utilizarea unor doze mai mari de ritonavir poate modifica profilul de siguranţă a administrării atazanavir (efecte cardiace, hiperbilirubinemie) şi de aceea, nu este recomandată. Poate fi luată în considerare o creştere a dozei de ritonavir la 200 mg o dată pe zi, numai când atazanavir şi ritonavir se administrează concomitent cu efavirenz. În acest caz, este necesară o monitorizare clinică atentă (vezi mai jos Interacţiuni cu alte medicamente).

Pacienţi cu afecţiuni concomitente Insuficienţă hepatică: Atazanavir este metabolizat preponderent la nivel hepatic şi, de aceea, s-a observat creşterea concentraţiilor plasmatice la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.2 şi 4.3). Nu s-au stabilit profilurile de siguranţă şi eficacitate ale administrării atazanavir la pacienţii cu tulburări hepatice semnificative concomitente. Pacienţii cu hepatită cronică B sau C şi care efectuează terapie antiretrovirală combinată prezintă un risc crescut pentru apariţia reacţiilor adverse hepatice severe, care pot determina chiar deces. În cazul efectuării tratamentului antiviral concomitent pentru hepatita B sau C, trebuie, de asemenea, citite informaţiile conţinute în Rezumatul caracteristicilor produsului pentru aceste medicamente (vezi pct. 4.8).

Pacienţii cu disfuncţie preexistentă a ficatului, inclusiv hepatită cronică activă, prezintă o frecvenţă crescută a anomaliilor funcţiei hepatice în timpul terapiei antiretrovirale combinate şi, de aceea, trebuie monitorizaţi conform standardelor de practică medicală. Dacă se observă la astfel de pacienţi semne ale agravării afecțiunii hepatice, trebuie luată în considerare întreruperea sau încetarea tratamentului.

Insuficienţă renală: Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală. Cu toate acestea, nu se recomandă administrarea atazanavir la pacienţii care efectuează hemodializă (vezi pct. 4.2 şi 5.2).

Prelungirea intervalului QT: În studiile clinice în care s-a utilizat atazanavir, s-au observat prelungiri asimptomatice, dependente de doză, ale intervalului PR. Utilizarea medicamentelor cunoscute că determină prelungirea intervalului PR trebuie făcută cu precauţie. La pacienţii cu tulburări preexistente de conducere la nivel cardiac (bloc atrio-ventricular de gradul II sau mai înalt sau blocuri complexe de ramură), atazanavir trebuie utilizat cu precauţie şi doar dacă beneficiile terapeutice depăşesc riscurile posibile (vezi pct. 5.1). Prescrierea atazanavir în asociere cu medicamente care au potenţial de a determina prelungirea intervalului QT şi/sau la pacienţi cu factori de risc preexistenţi (bradicardie, sindrom congenital de QT prelungit, dezechilibre electrolitice (vezi pct. 4.8 şi 5.3)) trebuie făcută cu precauţie deosebită.

Pacienţi cu hemofilie: La pacienţi cu hemofilie A şi B trataţi cu inhibitori de proteaze s-au raportat creşterea incidenţei sângerărilor, incluzând hematoame cutanate spontane şi hemartroze. La unii pacienţi s-a administrat suplimentar factor de coagulare VIII. La mai mult de jumătate din cazurile raportate, s-a continuat tratamentul cu inhibitori de proteaze sau s-a reluat dacă tratamentul fusese întrerupt. S-a sugerat o relaţie de cauzalitate, deşi mecanismul de acţiune nu a fost elucidat. De aceea, pacienţii hemofilici trebuie avertizaţi asupra posibilităţii creşterii incidenţei sângerărilor.

Greutate corporală şi parametri metabolici În timpul terapiei antiretrovirale poate să apară o creştere a greutăţii corporale şi a concentraţiei lipidelor plasmatice şi a glicemiei. Astfel de modificări pot fi parţial asociate cu controlul asupra bolii

şi cu stilul de viaţă. În cazul creşterii valorilor de lipide, în unele cazuri există dovezi ale acestui efect ca urmare a administrării tratamentului, în timp ce pentru creşterea greutăţii corporale nu există dovezi convingătoare cu privire la administrarea unui medicament specific. Monitorizarea lipidelor plasmatice şi a glicemiei se realizează în conformitate cu protocoalele terapeutice stabilite pentru tratamentul infecţiei cu HIV. Tulburările lipidice trebuie tratate adecvat din punct de vedere clinic.

În studiile clinice, s-a demonstrat că atazanavir (administrat în asociere cu ritonavir sau în monoterapie) induce dislipidemie într-o măsură mai mică decât comparatorii.

Hiperbilirubinemia La pacienţii care au primit atazanavir au apărut creşteri reversibile ale valorii bilirubinemiei indirecte (forma neconjugată) legate de inhibarea UDP-glucuronil transferazei (UGT) (vezi pct. 4.8). La pacienţii care au primit atazanavir, trebuie evaluate şi alte etiologii ale creşterii valorilor concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice asociată cu valori crescute ale bilirubinemiei. Dacă icterul cutanat sau scleral crează disconfort pacientului, poate fi luată în considerare terapie antiretrovirală alternativă celei cu atazanavir. Nu se recomandă reducerea dozei de atazanavir deoarece aceasta poate determina o diminuare a efectului terapeutic şi apariţia rezistenţei.

De asemenea, administrarea de indinavir se asociază cu hiperbilirubinemie indirectă (forma neconjugată) datorită inhibării UGT. Nu s-a studiat administrarea atazanavir cu indinavir şi, de aceea, aceasta nu se recomandă (vezi pct. 4.5).

Retragerea ritonavir numai în condiţii restrictive Tratamentul standard recomandat, asigurând atingerea parametrilor farmacocinetici optimi şi a unui nivel adecvat de supresie virusologică, este atazanavir activat cu retonavir. Retragerea ritonavir din schema terapeutică cu atazanavir activat nu este recomandată, însă poate fi luată în considerare la pacienţii adulţi, administrând-se în doză de 400 mg o dată pe zi împreună cu alimente, cu respectarea următoarelor condiţii restrictive coroborate:

  • absenţa eşecului virusologic anterior
  • încărcătură virală nedetectabilă în ultimele 6 luni sub schema terapeutică actuală
  • tulpini virale fără mutaţii asociate cu rezistenţa (MAR) la schema terapeutică actuală. Administrarea atazanavir fără ritonavir nu trebuie avută în vedere la pacienţii trataţi cu scheme terapeutice de fond care conţin tenofovir disoproxil şi cu alte medicamente concomitente care reduc biodisponibilitatea atanazavir (vezi pct. 4.5 – În cazul retragerii ritonavir din schema terapeutică recomandată cu atanazavir activat) sau la cei la care sunt constatate probleme grave de complianţă. Administrarea atazanavir fără ritonavir trebuie evitată la pacientele gravide deoarece poate determina niveluri suboptime de expunere cu relevanţă deosebită pentru controlul infecţiei mamei şi riscul transmiterii verticale.

Boală renală cronică În timpul supravegherii după punerea pe piață, la pacienții infectați cu HIV tratați cu atanazavir, cu sau fără ritonavir în asociere, a fost raportată boală renală cronică. Un mare studiu observațional prospectiv, a arătat o asociere între o incidență crescută a bolii renale cronice și expunerea cumulativă la scheme terapeutice care conține atanazavir/ritonavir, la pacienții infectați cu HIV cu o valoare a RFGe (rată estimată a filtrării glomerulare) inițial normală. Această asociere a fost observată independent de expunerea la tenofovir disoproxil. Monitorizarea periodică a funcției renale a pacienților trebuie menținută pe toată durata tratamentului (vezi pct. 4.8).

Colelitiază Colelitiaza a fost raportată la pacienţii cărora li s-a administrat atazanavir (vezi pct. 4.8). Unii pacienţi au necesitat spitalizare pentru tratament suplimentar şi unii au avut complicaţii. Dacă apar semne sau simptome de colelitiază, se poate lua în considerare întreruperea temporară sau definitivă a tratamentului.

Litiaza renală Litiaza renală a fost raportată la pacienţii cărora li s-a administrat atazanavir (vezi pct. 4.8). Unii pacienţi au necesitat spitalizare pentru tratament suplimentar şi unii au avut complicaţii. În unele

cazuri, litiaza renală s-a asociat cu insuficienţă renală acută sau insuficienţă renală. Dacă apar semne şi simptome de litiază renală, se poate lua în considerare întreruperea temporară sau definitivă a tratamentului.

Sindromul reactivării imune La pacienţii infectaţi cu HIV cu deficienţă imunitară gravă în momentul iniţierii terapiei antiretrovirale combinate (TARC), poate să apară o reacţie inflamatorie determinată de germeni oportunişti asimptomatici sau reziduali şi poate determina afecţiuni clinice grave sau agravarea simptomelor preexistente. În mod specific, astfel de reacţii s-au observat în primele săptămâni sau luni după iniţierea TARC. Exemplele relevante sunt: retinita cu virus citomegalic, infecţii micobacteriene generalizate şi/sau focale şi pneumonie cu Pneumocystis jirovecii Orice simptom de inflamaţie trebuie să fie evaluat şi trebuie instituit tratament, atunci când este necesar. De asemenea, a fost raportată apariţia de afecţiuni autoimune (cum este boala Graves și hepatite autoimune) în stabilirea reactivării imune; cu toate acestea, timpul raportat faţă de momentul debutului este variabil, iar aceste evenimente pot să apară la mai multe luni de la începerea tratamentului.

Osteonecroză Cu toate că etiologia este considerată a fi multifactorială (incluzând utilizarea de corticosteroizi, consumul de alcool etilic, imunosupresia severă, indicele de masă corporală crescut), s-au raportat cazuri de osteonecroză mai ales la pacienţii cu boală HIV avansată şi/sau expunere îndelungată la terapie antiretrovirală combinată (TARC). Pacienţii trebuie îndrumaţi să ceară sfatul medicului în cazul în care prezintă artralgii, redoare articulară sau dificultate la mişcare.

Erupţii cutanate tranzitorii şi sindroame asociate Erupţiile cutanate tranzitorii sunt, în general, erupţii maculo-papulare uşoare până la moderate, care apar în primele 3 săptămâni de la iniţierea tratamentului cu atazanavir.

Sindromul Stevens-Johnson (SSJ), eritemul polimorf, erupţiile cutanate toxice şi erupţiile cutanate medicamentoase cu eozinofilie şi simptome sistemice (sindrom DRESS) au fost raportate la pacienţii trataţi cu atazanavir. Pacienţii trebuie informaţi cu privire la semne şi simptome şi trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru reacţii cutanate. Tratamentul cu atazanavir trebuie întrerupt în cazul în care apar erupţii cutanate tranzitorii severe.

Cele mai bune rezultate în abordarea terapeutică a acestor evenimente provin din diagnosticarea precoce şi întreruperea imediată a tratamentului cu oricare medicamente suspectate. Dacă pacientul a dezvoltat SSJ sau sindrom DRESS asociat cu utilizarea atazanavir, tratamentul cu atazanavir nu trebuie reînceput.

Interacţiuni cu alte medicamente Nu se recomandă asocierea atazanavir cu atorvastatină (vezi pct. 4.5).

Nu se recomandă administrarea atazanavir în asociere cu nevirapină sau efavirenz (vezi pct. 4.5). Dacă este necesară administrarea atazanavir în asociere cu un INNRT, poată fi luată în considerare creşterea dozei atât de atazanavir cât şi de ritonavir, la 400 mg şi respectiv 200 mg, în asociere cu efavirenz, cu monitorizare clinică atentă.

Atazanavir este metabolizat, în principal, de către CYP3A4. Nu se recomandă administrarea atazanavir în asociere cu medicamente care induc CYP3A4 (vezi pct. 4.3 şi 4.5).

Inhibitori ai PDE5 utilizaţi pentru tratamentul disfuncţiei erectile: la pacienţii care utilizează atazanavir, se recomandă precauţie deosebită atunci când li se prescriu inhibitori ai PDE5 (sildenafil, tadalafil sau vardenafil) pentru tratamentul disfuncţiei erectile. Se anticipează ca administrea concomitentă de atazanavir cu aceste medicamente să determine creşterea substanţială a concentraţiilor plasmatice a acestora şi poate determina apariţia reacţiilor adverse asociate cu PDE5 precum hipotensiune arterială, tulburări de vedere şi priapism (vezi pct. 4.5).

Nu se recomandă administrarea de voriconazol în asociere cu atazanavir şi ritonavir, cu excepţia cazului în care evaluarea raportului dintre riscurile posibile şi beneficiile terapeutice justifică utilizarea voriconazolului

La majoritatea pacienţilor, este de aşteptat o scădere a expunerii atât la voriconazol, cât şi la atazanavir. La un număr mic de pacienţi fără alelă CYP2C19 funcţională, sunt de aşteptat expuneri semnificativ crescute la voriconazol (vezi pct. 4.5).

Nu se recomandă utilizarea concomitentă a asocierii atazanavir/ritonavir cu fluticazonă sau cu alţi glucocorticoizi care sunt metabolizaţi de către CYP3A4, decât dacă beneficiul potenţial al tratamentului depăşeşte riscul de apariţie a efectelor sistemice ale corticosteroizilor, inclusiv sindromul Cushing şi supresia suprarenaliană (vezi pct. 4.5).

Utilizarea concomitentă de salmeterol şi atazanavir poate determina creşterea frecvenţei evenimentelor adverse cardiace asociate cu salmeterol. Administrarea concomitentă de salmeterol şi atazanavir nu este recomandată (vezi pct. 4.5).

Absorbţia atazanavir poate fi redusă atunci când pH-ul gastric este crescut, indiferent de cauză.

Administrarea concomitentă cu inhibitori ai pompei de protoni nu este recomandată (vezi pct. 4.5). Dacă administrarea concomitentă de atazanavir cu un inhibitor al pompei de protoni este considerată de neevitat, este recomandată o monitorizare clinică atentă în asociere cu o creştere a dozei de atazanavir la 400 mg cu 100 mg ritonavir; nu trebuie depăşite dozele de inhibitori ai pompei de protoni comparabile cu o doză de omeprazol 20 mg.

Utilizarea concomitentă a atazanavir cu alte contraceptive hormonale sau contraceptive orale care conţin alţi progestogeni decât norgestimat sau noretindronă nu a fost studiată şi, ca urmare, trebuie evitată (vezi pct. 4.5).

Copii şi adolescenţi Siguranţă Prelungirea asimptomatică a intervalului PR a fost mai frecventă la copii şi adolescenţi decât la adulţi. Blocul AV asimptomatic de grad 1 şi 2 a fost raportat la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.8). Utilizarea medicamentelor cunoscute că determină prelungiri ale intervalului PR trebuie făcută cu precauţie. La copii şi adolescenţi cu tulburări preexistente de conducere la nivel cardiac (bloc atrio-ventricular de gradul 2 sau mai mare sau blocuri complexe de ramură), atazanavir trebuie utilizat cu precauţie şi doar dacă beneficiile terapeutice depăşesc riscurile posibile. Se recomandă monitorizarea cardiacă pe baza prezenţei modificărilor clinice (de exemplu, bradicardie).

Eficacitate Atazanavir/ritonavir nu este eficace pentru tulpinile virale care prezintă mutaţii multiple de rezistenţă.

Excipienți Lactoză Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Interacțiuni

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.5

Nu trebuie să utilizaţi Atazanavir Teva cu anumite medicamente. Acestea sunt enumerate sub Nu utilizaţi Atazanavir Teva, la începutul punctului 2.

Sunt şi alte medicamente care nu pot fi luate în acelaşi timp cu Atazanavir Teva. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente. Este deosebit de important să menţionaţi următoarele:  alte medicamente pentru a trata infecţia cu HIV (de exemplu, indinavir, nevirapină și efavirenz)  boceprevir și sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir (utilizate pentru a trata hepatita C)  sildenafil, vardenafil sau tadalafil (utilizate de bărbaţi pentru tratamentul impotenţei (disfuncţiei erectile))  dacă luaţi un contraceptiv oral (,,Pilula”) cu Atazanavir Teva pentru a preveni apariția sarcinii, asiguraţi-vă că îl luaţi exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră şi nu omiteţi nicio doză  orice medicament utilizat la tratarea afecţiunilor legate de aciditatea de la nivelul stomacului (de exemplu antiacide care se vor lua cu 1 oră înainte de administrarea Atazanavir Teva sau cu 2 ore după administrarea Atazanavir Teva, blocante H2 de tipul famotidinei şi inhibitori ai pompei de protoni precum omeprazolul)  medicamente care scad tensiunea arterială, încetinesc ritmul de bătaie al inimii sau care corectează ritmul de bătaie al inimii (amiodarona, diltiazem, lidocaina de uz sistemic, verapamil)  atorvastatină, pravastatină şi fluvastatină (utilizate pentru scăderea colesterolului din sânge)  salmeterol (utilizat pentru tratamentul astmului bronşic)  ciclosporină, tacrolimus şi sirolimus (medicamente care scad intensitatea răspunsului imun)  unele antibiotice (rifabutină, claritromicină)

 ketoconazol, itraconazol şi voriconazol (antifungice)  warfarină (anticoagulant, utilizat pentru a împiedica formarea cheagurilor de sânge)  carbamazepină, fenitoină, fenobarbital, lamotrigină (antiepileptice)  irinotecan (utilizat în tratamentul cancerului)  medicamente sedative (de exemplu midazolam administrat injectabil)  buprenorfină (utilizată pentru tratamentul dependenţei de opioide şi al durerii).

Unele medicamente pot interacţiona cu ritonavir, un medicament care este administrat împreună cu Atazanavir Teva. Este important să spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi fluticazonă sau budesonidă (administrate pe cale nazală sau inhalatorie pentru tratarea simptomelor alergice sau astmului bronşic).

Atazanavir Teva împreună cu alimente şi băuturi Este important să luaţi Atazanavir Teva cu alimente (o masă sau o gustare consistentă) pentru că acest lucru ajută organismul să absoarbă medicamentul.

Când atazanavir şi ritonavir se administrează în asociere, profilul interacţiunilor cu mecanismele de metabolizare a medicamentelor determinate de ritonavir poate fi predominant deoarece ritonavir este un inhibitor mai potent al CYP3A4 decât atazanavir. Înaintea iniţierii tratamentului cu atazanavir şi ritonavir trebuie citite informaţiile cuprinse în Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru ritonavir.

Atazanavir este metabolizat în ficat prin intermediul CYP3A4. Acesta inhibă CYP3A4. De aceea, este contraindicată administrarea atazanavir cu medicamente care sunt substraturi ale CYP3A4 şi care au

un indice terapeutic mic: quetiapină, lurasidonă, alfuzosin, astemizol, terfenadină, cisapridă, pimozidă, chinidină, bepridil, triazolam, midazolam administrat oral, lomitapide şi alcaloizi din secară cornută, în special, ergotamină şi dihidroergotamină (vezi pct. 4.3). Administrarea concomitentă a Atazanavir Teva cu medicamente care conțin grazoprevir, incluzând combinația în doze fixe de elbasvir/grazoprevir, este contraindicată din cauza creșterii concentrațiilor plasmatice de grazoprevir și elbasvir și a potențialului de creștere a ricului de creștere a ALT asociat cu concentrații crecsute de grazoprevir (vezi pct. 4.3). Administrarea concomitentă a Atazanavir Teva cu medicamente care conțin combinația în doze fixe de glecaprevir/pibrentasvir este contraindicată deoarece potențial poate determina un risc mai mare de creștere a ALT ca urmare a unei creșteri semnificative a concentrațiilor plasmatice de glecaprevir și pibrentasvir (vezi pct. 4.3).

Alte interacţiuni Interacţiunile dintre atazanavir şi alte medicamente sunt prezentate în tabelele de mai jos (creşterea este indicată prin simbolul “↑”, scăderea prin “↓”, nicio modificare prin “↔”). Dacă sunt disponibile, intervalele de încredere 90% (IÎ) sunt prezentate în paranteze. Studiile prezentate în Tabelul 2 s-au efectuat la subiecţi sănătoşi, dacă nu este specificat altfel. De notat este faptul că multe studii s-au desfăşurat cu atazanavir neactivat care nu este regimul recomandat de administrare a atazanavir (vezi pct. 4.4).

Dacă retragerea ritonavir se justifică medical, sub condiții restrictive (vezi pct. 4.4), trebuie acordată o atenţie deosebită interacţiunilor cu atazanavir care pot fi diferite în absenţa ritonavir (vezi informaţiile furnizate mai jos în Tabelul 2).

Tabelul 2: Interacţiuni între atazanavir şi alte medicamente

Medicamente în funcţie Interacţiune Recomandări privind de aria terapeutică administrarea concomitentă AGENȚI ANTI-HCV Grazoprevir 200 mg o dată ASC pentru atazanavir ↑43% Administrarea concomitentă pe zi (↑30% ↑57%) de atazanavir și (atazanavir 300 mg/ritonavir Cmax pentru atazanavir ↑12% (↑1% elbasvir/grazoprevir este 100 mg o dată pe zi) ↑24%) contraindicată datorită unei Cmin pentru atazanavir ↑23% creșteri semnificative a (↑13% ↑134%) concentrațiilor plasmatice de ASC pentru grazoprevir: ↑958% grazoprevir și a unei creșteri (↑678% ↑1339%) potențiale asociate riscului Cmax pentru grazoprevir: ↑524% creșterii ALT (vezi pct. 4.3). (↑342% ↑781%) Cmin pentru grazoprevir: ↑1064% (↑696% ↑1602%) Concentrațiile de grazoprevir au crescut considerabil atunci când au fost administrate concomitent cu atazanavir/ritonavir. Elbasvir 50 mg o dată pe zi ASC pentru atazanavir ↑7% (↓2% (atazanavir 300 mg/ritonavir ↑17%) 100 mg o dată pe zi) Cmax pentru atazanavir ↑2% (↓4% ↑8%) Cmin pentru atazanavir ↑15% (↑2% ↑29%) ASC pentru elbasvir ↑376% (↑307% ↑456%) Cmax pentru eblasvir: ↑315% (↑246% ↑397%) Cmin pentru elbasvir: ↑545% (↑451% ↑654%)

Concentrațiile de elbasvir au fost crescute când au fost dministrate concomitent cu atazanavir/ritonavir. Sofosbuvir 400 mg / ASC pentru sofosbuvir: ↑40% velpatasvir 100 mg (↑25% ↑57%) /voxilaprevir 100 mg în Cmax pentru sofosbuvir: ↑29% doză (↑9% ↑52%) unică ASC pentru velpatasvir: ↑93% (atazanavir 300 mg / ritonavir (↑58% ↑136%) 100 mg o dată pe zi) Cmax pentru velpatasvir: ↑29% (↑7% ↑56%) ASC pentru voxilaprevir: ↑331% (↑276% ↑393%) Cmax pentru voxilaprevir: ↑342% (↑265% ↑435%)Intervalul de 70-143% in cadrul căruia nu apar interacțiuni farmacocinetice Efectul asupra expunerii la atazanavir și ritonavir nu a fost studiat. Este de așteptat: ↔ Atazanavir ↔ Ritonavir Mecanismul de interacțiune dintre atazanavir/ritonavir și sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir este inhibarea OATP1B, gpP și a CYP3A. Glecaprevir 300 mg / ASC pentru glecaprevir: ↑553% Administrarea concomitentă pibrentasvir 120 mg o dată (↑424% ↑714%) a pe zi Cmax pentru glecaprevir: ↑306% Atazanavir cu (atazanavir 300 mg / ritonavir (↑215% ↑423%) glecaprevir/pibrentasvir este 100 mg o dată pe zi) Cmin pentru glecaprevir: ↑1330% contraindicată deoarece (↑885% ↑1970%) potențial poate determina un ASC pentru pibrentasvir: ↑64% risc mai mare de creștere a (↑48% ↑82%) ALT ca urmare a unei Cmax pentru pibrentasvir: ↑29% creșteri (↑15% ↑45%) semnificative a Cmin pentru pibrentasvir: ↑129% concentrațiilor (↑95% ↑168%) plasmatice de glecaprevir și

  • Este raportat efectul atazanavir și pibrentasvir (vezi pct. 4.3). ritonavir asupra primei doze MEDICAMENTE ANTIPLACHETARE Ticagrelor Mecanismul de interacțiune este Administrarea concomitentă reprezentat de inhibarea activității a atazanavir cu ticagrelor nu CYP3A4 de către atazanavir și/sau este recomandată, din cauza ritonavir. potențialului de creștere a activității antiplachetare a ticagrelor. Clopidogrel Mecanismul de interacțiune este Administrarea concomitentă reprezentat de inhibarea activității cu clopidogrel nu este CYP3A4 de către atazanavir și/sau recomandată, din cauza ritonavir. potențialului de scădere a

activității antiplachetare a clopidogrel. Prasugrel Mecanismul de interacțiune este Nu este necesară ajustarea reprezentat de inhibarea activității dozei când prasugrel este CYP3A4 de către atazanavir și/sau administrat concomitent cu ritonavir. atazanavir (cu sau fără ritonavir). ANTIRETROVIRALE Inhibitori de protează: Administrarea concomitentă a atazanavir/ritonavir cu alţi inhibitori de protează nu a fost studiată, dar este de aşteptat să crească expunerea la alţi inhibitori de protează. Prin urmare, administrarea concomitentă a acestor medicamente nu este recomandată. Ritonavir 100 mg o dată pe ASC pentru atazanavir: ↑250% Ritonavir 100 mg o dată pe zi (↑144% ↑403%) zi este utilizat ca potenţator (atazanavir 300 mg o dată pe Cmax pentru atazanavir: ↑120% al farmacocineticii zi) (↑56% ↑211%) atazanavir. Cmin pentru atazanavir: ↑713% Studii efectuate la pacienţi (↑359% ↑1339%) infectaţi cu HIV.

  • Într-o analiză combinată, atazanavir 300 mg în asociere cu ritonavir 100 mg (n = 33) a fost comparat cu atazanavir 400 mg fără ritonavir (n = 28). Mecanismul de interacţiune dintre atazanavir şi ritonavir este inhibarea CYP3A4. Indinavir Indinavir este asociat cu Nu se recomandă hiperbilirubinemie indirectă administrarea concomitentă a neconjugată din cauza inhibării atazanavir şi indinavir (vezi UGT. pct. 4.4). Inhibitori nucleozidici/nucleotidici ai reverstranscriptazei (INRT) Lamivudină 150 mg de Nu s-a observat niciun efect Pe baza acestor date şi două ori pe zi + zidovudină semnificativ asupra concentraţiilor deoarece nu se aşteaptă ca 300 mg de două ori pe zi de lamivudină şi zidovudină. ritonavir să aibă un impact (atazanavir 400 mg o dată pe semnificativ asupra zi) parametrilor farmacocinetici ai INRT, nu este de aşteptat ca administrarea concomitentă a acestor medicamente și atazanavir să influenţeze semnificativ expunerea la medicamentele administrate în asociere. Abacavir Administrarea concomitentă a abacavir cu atazanavir nu este de aşteptat să influenţeze semnificativ expunerea la abacavir. Didanozină (comprimate Atazanavir, administrare simultană Didanozina trebuie tamponate) 200 mg cu ddI+d4T (în condiţii de repaus administrată în condiţii de /stavudină 40 mg, ambele alimentar) repaus alimentar, la 2 ore administrate în doză unică ASC pentru atazanavir ↓87% după administrarea (atazanavir 400 mg doză (↓92% ↓79%) atazanavir cu alimente. unică) Cmax pentru atazanavir ↓89% Administrarea concomitentă (↓94% ↓82%) a stadivudinei cu atazanavir Cmin pentru atazanavir ↓84% nu este de aşteptat să (↓90% ↓73%) influenţeze semnificativ expunerea la stavudină.

Atazanavir, administrat la 1 oră după ddI+d4T (repaus alimentar) ASC pentru atazanavir ↔3% (↓36% ↑67%) Cmax pentru atazanavir ↑12% (↓33% ↑18%) Cmin pentru atazanavir ↔3% (↓39% ↑73%)

Concentraţiile de atazanavir au fost mult reduse în cazul administrării concomitente de didanozină (comprimate tamponate) şi stavudină. Mecanismul de interacţiune este reprezentat de solubilitatea redusă a atazanavir în condiţiile creşterii pH-ului induse de prezenţa componentei antiacide din didanozină comprimate tamponate. Nu s-a observat niciun efect semnificativ asupra concentraţiilor de didanozină şi stavudină. Didanozină (capsule Didanozină (cu alimente) gastrorezistente) 400 mg ASC pentru didanozină ↓34% doză unică (↓41% ↓27%) (atazanavir 300 mg o dată pe Cmax pentru didanozină ↓38% zi în asociere cu ritonavir 100 (↓48% ↓26%) mg o dată pe zi) Cmin pentru didanozină ↑25% (↓8% ↑69%)

Nu s-a observat niciun efect semnificativ asupra concentraţiilor de atazanavir în cazul administrării concomitente a didanozinei capsule gastrorezistente, dar administrarea cu alimente a scăzut concentraţiile didanozinei. Fumarat de tenofovir ASC pentru atazanavir ↓22% În cazul utilizării disoproxil 300 mg o dată pe (↓35% ↓6%) concomitente cu fumarat de zi Cmax pentru atazanavir ↓16% tenofovir disoproxil, este (atazanavir 300 mg o dată pe (↓30% ↔0%) recomandat să se zi în asociere cu ritonavir 100 Cmin pentru atazanavir ↓23% administreze atazanavir 300 mg o dată pe zi) (↓43% ↑2%) mg în asociere cu ritonavir 100 mg şi fumarat de 300 mg fumarat de tenofovir Într-o analiză combinată a mai tenofovir disoproxil 300 mg disoproxil este echivalentul a multor studii clinice, (toate sub forma unei doze 245 mg tenofovir disoproxil. atazanavir/ritonavir 300/100 mg în unice împreună cu alimente) administrare concomitentă cu fumarat de tenofovir disoproxil 300 mg (n = 39) a fost comparat cu Studii efectuate la pacienţi atazanavir/ritonavir 300/100 mg (n infectaţi cu HIV = 33).

Eficacitatea atazanavir/ritonavir în asociere cu fumarat de tenofovir disoproxil la pacienţii trataţi

anterior cu tratament antiretroviral a fost demonstrată în studiul clinic 045, iar la pacienţii netrataţi anterior în studiul clinic 138 (vezi pct. 4.8 şi 5.1). Mecanismul de interacţiune dintre atazanavir şi fumarat de tenofovir disoproxil este necunoscut. Fumarat de tenofovir ASC pentru fumarat de tenofovir Pacienţii trebuie atent disoproxil 300 mg o dată pe disoproxil ↑37% (↑30% ↑45%) monitorizaţi pentru reacțiile zi Cmax pentru disoproxil fumarat de adverse asociate (atazanavir 300 mg o dată pe tenofovir ↑34% (↑20% ↑51%) administrării de fumarat de zi în asociere cu ritonavir 100 Cmin pentru fumarat de tenofovir tenofovir disoproxil, inclusiv mg o dată pe zi) disoproxil ↑29% (↑21% ↑36%) tulburări renale.

300 mg fumarat de tenofovir disoproxil este echivalentul a 245 mg tenofovir disoproxil Inhibitori non-nucleozidici ai reverstranscriptazei (INNRT) Efavirenz 600 mg o dată pe Atazanavir (pm): toate Nu se recomandă zi administrate împreună cu alimente administrarea concomitentă a (atazanavir 400 mg o dată pe ASC pentru atazanavir ↔0% efavirenz şi atazanavir (vezi zi în asociere cu ritonavir 100 (↓9% ↑10%) pct. 4.4) mg o dată pe zi) Cmax pentru atazanavir ↑17% (↑8% ↑27%) Cmin pentru atazanavir ↓42% (↓51% ↓31%) Efavirenz 600 mg o dată pe Atazanavir (pm): toate zi administrate împreună cu alimente (atazanavir 400 mg o dată pe ASC pentru atazanavir ↔6% zi în asociere cu ritonavir 200 (↓10% ↑26%)/ mg o dată pe zi) Cmax pentru atazanavir ↔9% (↓5% ↑26%)/ Cmin pentru atazanavir ↔12% (↓16% ↑49%)/

  • Comparativ cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi seara, fără efavirenz. Această scădere a Cmin a atazanavir poate avea un impact negativ asupra eficacităţii atazanavir. Mecanismul de interacţiune al efavirenz/atazanavir este reprezentat de inducţia activităţii CYP3A4. pe baza comparaţiei cu valorile anterioare. Nevirapină 200 mg de două ASC pentru nevirapină ↑26% Nu se recomandă ori pe zi (↑17% ↑36%) administrarea concomitentă a (atazanavir 400 mg o dată pe Cmax pentru nevirapină ↑21% nevirapinei și atazanavir (vezi zi în asociere cu ritonavir 100 (↑11% ↑32%) pct. 4.4) mg o dată pe zi) Cmin pentru nevirapină ↑35% (↑25% ↑47%)

Studiu efectuat la pacienţi ASC pentru atazanavir ↓19% infectaţi cu HIV (↓35% ↑2%)

Cmax pentru atazanavir ↔2% (↓15% ↑24%) Cmin pentru atazanavir ↓59% (↓73% ↓40%)

  • Comparativ cu atazanavir 300 mg şi ritonavir 100 mg fără nevirapină. Această scădere a Cmin a atazanavir poate avea un impact negativ asupra eficacităţii atazanavir. Mecanismul de interacţiune al nevirapină/atazanavir este reprezentat de inducţia activităţii CYP3A4. Inhibitori de integrază Raltegravir 400 mg de două ASC pentru raltegravir ↑41% Nu este necesară ajustarea ori pe zi Cmax pentru raltegravir ↑24% dozei de raltegravir. (atazanavir/ritonavir) C12 ore pentru raltegravir ↑77%

Mecanismul este reprezentat de inhibarea UGT1A1. ANTIBIOTICE Claritromicină 500 mg de ASC pentru claritromicină ↑94% Nu se poate face nicio două ori pe zi (↑75% ↑116%) recomandare privind (atazanavir 400 mg o dată pe Cmax pentru claritromicină ↑50% reducerea dozelor; de aceea, zi) (↑32% ↑71%) se recomandă administrarea Cmin pentru claritromicină ↑160% cu precauţie a asocierii dintre (↑135% ↑188%) atazanavir împreună cu claritromicină. 14-OH claritromicină ASC pentru 14-OH claritromicină ↓70% (↓74% ↓66%) Cmax pentru 14-OH claritromicină ↓72% (↓76% ↓67%) Cmin pentru 14-OH claritromicină ↓62% (↓66% ↓58%)

ASC pentru atazanavir ↑28% (↑16% ↑43%) Cmax pentru atazanavir ↔6% (↓7% ↑20%) Cmin pentru atazanavir ↑91% (↑66% ↑121%)

Reducerea dozei de claritromicină poate determina concentraţii subterapeutice de 14-OH claritromicină. Mecanismul de interacţiune al claritromicină/atazanavir este reprezentat de inhibarea activităţii CYP3A4. ANTIFUNGICE Ketoconazol 200 mg o dată Nu a fost observat niciun efect Ketoconazol şi itraconazol pe zi semnificativ asupra concentraţiilor trebuie utilizate cu precauţie de atazanavir. în asociere cu

(atazanavir 400 mg o dată pe atazanavir/ritonavir. Dozele zi) mari de ketoconazol şi Itraconazol Itraconazol, similar ketoconazol, itraconazol (> 200 mg/zi) nu este un inhibitor puternic şi un sunt recomandate. substrat pentru CYP3A4.

Pe baza datelor obţinute cu alţi IP activaţi şi ketoconazol, când ASC pentru ketoconazol a prezentat o creştere de 3 ori, este de aşteptat ca atazanavir/ritonavir să crească concentraţiile de ketoconazol sau itraconazol. Voriconazol 200 mg de ASC pentru voriconazol ↓33% Administrarea concomitentă două ori pe zi (↓42% ↓22%) a voriconazol cu atazanavir (atazanavir 300 mg/ritonavir Cmax pentru voriconazol ↓10% și ritonavir nu este 100 mg o dată pe zi) (↓22% ↓4%) recomandată cu excepţia Cmin pentru voriconazol ↓39% cazului în care evaluarea Subiecţi cu cel puţin o alelă (↓49% ↓28%) raportului dintre riscurile CYP2C19 funcţională posibile şi beneficiile ASC pentru atazanavir ↓12% terapeutice pentru pacient (↓18% ↓5%) justifică utilizarea Cmax pentru atazanavir ↓13% voriconazol (vezi pct. 4.4). (↓20% ↓4%) Cmin pentru atazanavir ↓20% Atunci când este necesar (↓28% ↓10%) tratamentul cu voriconazol, trebuie efectuată pacientului ASC pentru ritonavir ↓12% (↓17% genotiparea CYP2C19, dacă ↓7%) este posibil. Cmax pentru ritonavir ↓9% (↓17% ↔0%) Prin urmare, dacă asocierea Cmin pentru ritonavir ↓25% (↓35% nu poate fi evitată, se fac ↓14%) următoarele recomandări în funcţie de situaţia CYP2C19: La majoritatea pacienţilor cu cel puţin o alelă CYP2C19 – la pacienţii cu cel puţin o funcţională, este de aşteptat o alelă CYP2C19 funcţională, scădere a expunerii atât la se recomandă monitorizare voriconazol, cât şi la atazanavir. clinică atentă pentru pierderea eficacităţii atât a Voriconazol 50 mg de două ASC pentru voriconazol ↑561% voriconazol (semne clinice), ori pe zi (↑451% ↑699%) cât şi a atazanavir (răspuns (atazanavir 300 mg/ritonavir Cmax pentru voriconazol ↑438% virusologic). 100 mg o dată pe zi) (↑355% ↑539%) Cmin pentru voriconazol ↑765% – la pacienţii fără alelă Subiecţi fără alelă CYP2C19 (↑571% ↑1020%) CYP2C19 funcţională, se funcţională recomandă monitorizare ASC pentru atazanavir ↓20% atentă clinică şi de laborator (↓35% ↓3%) a evenimentelor adverse Cmax pentru atazanavir ↓19% asociate administrării (↓34% ↔0,2%) voriconazol. Cmin pentru atazanavir ↓31% (↓46% ↓13%) Dacă genotiparea nu este posibilă, monitorizarea ASC pentru ritonavir ↓11% (↓20% completă a siguranţei şi ↓1%) eficacităţii trebuie efectuată.

Cmax pentru ritonavir ↓11% (↓24% ↑4%) Cmin pentru ritonavir ↓19% (↓35% ↑1%)

La un număr mic de pacienţi fără alelă CYP2C19 funcţională, sunt de aşteptat expuneri la voriconazol semnificativ crescute. Fluconazol 200 mg o dată Concentraţiile atazanavir şi Nu sunt necesare ajustări ale pe zi fluconazol nu au fost modificate dozei pentru fluconazole și (atazanavir 300 mg şi semnificativ în cazul administrării atazanavir. ritonavir 100 mg o dată pe zi) concomitente a atazanavir/ritonavir cu fluconazol. ANTIMICOBACTERIENE Rifabutină 150 mg de două ASC pentru rifabutină ↑48% Atunci când se administrează ori pe săptămână (↑19% ↑84%) în asociere cu atazanavir, (atazanavir 300 mg şi Cmax pentru rifabutină ↑149% doza recomandată de ritonavir 100 mg o dată pe zi) (↑103% ↑206%) rifabutină este de 150 mg de Cmin pentru rifabutină ↑40% (↑5% 3 ori pe săptămână în zile ↑87%) fixate (de exemplu, luni-miercuri-vineri). Este ASC pentru 25-O-dezacetil-necesară o monitorizare rifabutină ↑990% (↑714% crescută a reacţiilor adverse ↑1361%) asociate cu rifabutină, Cmax pentru 25-O-dezacetil-inclusiv neutropenie şi uveită rifabutină ↑677% (↑513% ↑883%) din cauza unei creşteri aşteptate a expunerii la Cmin pentru 25-O-dezacetil-rifabutină. Reducerea rifabutină ↑1045% (↑715% ulterioară a dozei de ↑1510%) rifabutină la 150 mg de două ori pe săptămână în zile Când se compară cu rifabutină fixate este recomandată la 150 mg o dată pe zi în pacienţii care nu tolerează monoterapie. ASC pentru doza de 150 mg de 3 ori pe rifabutină totală şi pentru 25-O-săptămână. Trebuie reţinut dezacetil-rifabutină ↑119% (↑78% faptul că doza de 150 mg ↑169%). administrată de două ori pe săptămână poate să nu În studiile anterioare, parametrii furnizeze o expunere optimă farmacocinetici ai atazanavir nu au la rifabutină, conducând fost modificaţi de rifabutină. astfel la un risc de rezistenţă la rifamicină şi la eşecul tratamentului. Nu este necesară ajustarea dozei de atazanavir. Rifampicină Rimfapicina este un inductor Asocierea dintre rifampicină puternic al activităţii CYP3A4 şi s-şi atazanavir este a arătat a fi cauza scăderii cu 72% contraindicată (vezi pct. 4.3). a ASC a atazanavir care duce la eşec virusologic şi dezvoltarea rezistenţei. Pe parcursul încercărilor de a contracara expunerea scăzută prin creşterea dozei de atazanavir sau a altor inhibitori de protează cu ritonavir,

a fost observată o frecvenţă mare a reacţiilor hepatice. ANTIPSIHOTICE Quetiapină Ca urmare a inhibării activităţii Administrarea concomitentă CYP3A4 de către atazanavir, este a quetiapinei cu atazanavir de aşteptat să crească concentraţiile este contraindicată deoarece plasmatice de quetiapină. atazanavir poate creşte toxicitatea asociată administrării de quetiapină. Concentraţiile plasmatice crescute de quetiapină pot duce la comă (vezi pct. 4.3). Lurasidonă Ca urmare a inhibării activităţii Administrarea concomitentă CYP3A4 de către atazanavir este a de aşteptat să crească oncentraţiile lurasidonă cu atazanavir este plasmatice de lurasidonă. contraindicată deoarece acesta poate creşte toxicitatea asociată administrării de lurasidonă (vezi pct. 4.3). MEDICAMENTE PENTRU REDUCEREA ACIDITĂŢII GASTRICE Antagonişti ai receptorilor H2 Fără tenofovir Pacienţi infectaţi cu HIV trataţi cu atazanavir/ritonavir la doza La pacienţii netrataţi cu recomandată de 300/100 mg o dată pe zi tenofovir, dacă se Famotidină 20 mg de două ASC pentru atazanavir ↓18% administrează concomitent ori pe zi (↓25% ↑1%) atazanavir 300 mg/ritonavir Cmax pentru atazanavir ↓20% 100 mg şi antagonişti ai (↓32% ↓7%) receptorilor H2, nu trebuie Cmin pentru atazanavir ↔1% depăşită o doză echivalentă (↓16% ↑18%) cu 20 mg famotidină de două Famotidină 40 mg de două ASC pentru atazanavir ↓23% ori pe zi. Dacă este necesară ori pe zi (↓32% ↓14%) o doză mai mare de Cmax pentru atazanavir ↓23% antagonist al receptorilor H2 (↓33% ↓12%) (de exemplu, famotidină 40 Cmin pentru atazanavir ↓20% mg de două ori pe zi sau un (↓31% ↓8%) echivalent al acesteia) se Voluntari sănătoşi trataţi cu atazanavir/ritonavir cu o doză crescută poate lua în considerare o de 400/100 mg o dată pe zi creştere a dozei de Famotidină 40 mg de două ASC pentru atazanavir ↔3% atazanavir/ritonavir de la ori pe zi (↓14% ↑22%) 300/100 mg la 400/100 mg. Cmax pentru atazanavir ↔2% (↓13% ↑8%) Cmin pentru atazanavir ↓14% (↓32% ↑8%) Cu fumarat de tenofovir disoproxil 300 mg o dată pe zi (echivalent cu 245 mg tenofovir disoproxil) La pacienţi infectaţi cu HIV trataţi cu atazanavir/ritonavir la doza La pacienţii trataţi cu recomandată de 300/100 mg o dată pe zi fumarat de tenofovir Famotidină 20 mg de două ASC pentru atazanavir ↓21% disoproxil, ori pe zi (↓34% ↓4%) dacă atazanavir/ritonavir se Cmax pentru atazanavir ↓21% administrează concomitent (↓36% ↓4%) atât cu fumarat de tenofovir Cmin pentru atazanavir ↓19% disoproxil, cât şi cu un (↓37% ↑5%) antagonist al receptorilor H2, se recomandă o creştere a dozei de atazanavir la 400 mg cu 100 mg ritonavir. O doză echivalentă cu 40 mg famotidină nu trebuie depăşită. Famotidină 40 mg de două ASC pentru atazanavir ↓24% ori pe zi (↓36% ↓11%) Cmax pentru atazanavir ↓23% (↓36% ↓8%) Cmin pentru atazanavir ↓25% (↓47% ↑7%) La pacienţi infectaţi cu HIV trataţi cu atazanavir/ritonavir la doza crescută de 400/100 mg o dată pe zi Famotidină 20 mg de două ASC pentru atazanavir ↑18% ori pe zi (↑6,5% ↑30%) Cmax pentru atazanavir ↑18% (↑6,7% ↑31%) Cmin pentru atazanavir ↑24 % (↑10% ↑39%) Famotidină 40 mg de două ASC pentru atazanavir ↔2,3% ori pe zi (↓13% ↑10%) Cmax pentru atazanavir ↔5% (↓17% ↑8,4%) Cmin pentru atazanavir ↔1,3% (↓10% ↑15)

  • Când se compară cu atazanavir 300 mg o dată pe zi cu ritonavir 100 mg o dată pe zi şi fumarat de tenofovir disoproxil 300 mg, toate administrate în doză unică împreună cu alimente. Când se compară cu atazanavir 300 mg cu ritonavir 100 mg fără fumarat de tenofovir disoproxil, este de aşteptat ca concentraţiile atazanavir să scadă suplimentar cu aproximativ 20%.

Mecanismul de interacţiune este reprezentat de reducerea solubilităţii atazanavir deoarece pH-ul intragastric este crescut de antagoniştii receptorilor H2. Inhibitori ai pompei de protoni Omeprazol 40 mg o dată pe Atazanavir (am): 2 ore după Nu este recomandată zi omeprazol administrarea concomitentă a (atazanavir 400 mg o dată pe ASC pentru atazanavir ↓61% atazanavir cu ritonavir și zi în asociere cu ritonavir 100 (↓65% ↓55%) inhibitori ai pompei de mg o dată pe zi) Cmax pentru atazanavir ↓66% protoni. În cazul în care (↓62% ↓49%) asocierea este considerată Cmin pentru atazanavir ↓65% inevitabilă, se recomandă (↓71% ↓59%) monitorizarea clinică atentă, Omeprazol 20 mg o dată pe Atazanavir (am): 1 oră după precum şi creşterea dozei de zi (atazanavir 400 mg o dată omeprazol atazanavir la 400 mg cu 100 pe zi cu ritonavir 100 mg o ASC pentru atazanavir ↓30% mg de ritonavir; dozele dată pe zi) (↓43% ↓14%) inhibitorilor pompei de protoni comparabile cu

Cmax pentru atazanavir ↓31% omeprazol 20 mg nu trebuie (↓42% ↓17%) depăşite (vezi pct. 4.4). Cmin pentru atazanavir ↓31% (↓46% ↓12%)

  • Comparativ cu atazanavir 300 mg o dată pe zi în asociere cu ritonavir 100 mg o dată pe zi. Scăderea ASC, Cmax, şi Cmin nu a fost diminuată atunci când o doză crescută de atazanavir/ritonavir (400 mg/100 mg o dată pe zi) a fost temporar administrată la un interval de 12 ore faţă de doza de omeprazol. Cu toate că nu a fost studiat, rezultate similare sunt aşteptate şi cu alţi inhibitori ai pompei de protoni. Această scădere a expunerii la atazanavir ar putea avea un impact negativ asupra eficacităţii atazanavir. Mecanismul de interacţiune este solubilitatea scăzută de atazanavir, pe măsură ce pH-ul gastric creşte, sub acţiunea inhibitorilor pompei de protoni. Antiacide Antiacide şi medicamente Concentraţiile plasmatice reduse de Asocierea atazanavir trebuie tamponate atazanavir pot fi consecinţa pH-administrată cu 2 ore înainte ului gastric crescut dacă sau la 1 oră după antiacidele, inclusiv administrarea antiacidelor medicamentele tamponate, sunt sau a medicamentelor administrate în asociere atazanavir. tamponate. ANTAGONIŞTI AI RECEPTORILOR ALPHA 1-ADRENERGICI Alfuzosin Potenţial pentru apariţia de Administrarea concomitentă concentraţii crescute de alfuzosin a alfuzosin cu atazanavir este care pot determina hipotensiune contraindicată (vezi pct. 4.3) arterială. Mecanismul de interacţiune este reprezentat de inhibarea activităţii CYP3A4 de către atazanavir și/sau ritonavir. ANTICOAGULANTE Anticoagulante orale cu acțiune directă (AOAD) Apixaban Potenţial pentru apariţia de Administrarea concomitentă Rivaroxaban concentraţii crescute de apixaban și de apixaban sau rivaroxaban rivaroxaban care pot determina un și atazanavir cu ritonavir nu risc crescut de sângerare. este recomandată. Mecanismul de interacţiune este reprezentat de inhibarea activității CYP3A4/și a gp-P de către atazanavir /ritonavir.

Ritonavir este un inhibitor puternic atât al CYP3A4 cât și al gp-P. atazanavir este un inhibitor al CYP3A4.

Posibila inhibare a activității gp-P de către atazanavir nu este cunoscută și nu poate fi exclusă.

Dabigatran Potenţial pentru apariţia de Administrarea concomitentă de concentraţii crescute de dabigatran dabigatran și atazanavir cu care pot determina un risc crescut ritonavir nu este de sângerare. Mecanismul de recomandată. interacţiune este reprezentat de inhibarea gp-P.

Ritonavir este un inhibitor puternic al gp-P.

Posibila inhibare a gp-P de către atazanavir nu este cunoscută și nu poate fi exclusă. Edoxaban Potenţial pentru apariţia de Trebuie exercitată precauție concentraţii crescute de edoxaban atunci când edoxaban este care pot determina un risc crescut utilizat împreună cu de sângerare. Mecanismul de atazanavir. interacţiune este reprezentat de inhibarea gp-P de către atazanavir Vă rugăm să consultaţi pct. 4.2 /ritonavir. și 4.5 ale Rezumatului Ritonavir este un inhibitor puternic Caracteristicilor Produsuului al gp-P. pentru edoxaban pentru recomandări privind dozele Posibila inhibare a gp-P de către adecvate de edoxaban la atazanavir nu este cunoscută și nu administrarea concomitentă cu poate fi exclusă. inhibitori ai gp-P Antagoniști ai vitaminei K Warfarină Administrarea concomitentă cu Se recomandă ca Raportul atazanavir poate produce scăderea Internaţional Normalizat sau creşterea concentraţiilor de (INR) să fie monitorizat cu warfarină. atenţie în timpul tratamentului cu atazanavir, în special la începutul terapiei. ANTIEPILEPTICE Carbamazepină Atazanavir poate creşte Carbamazepina trebuie concentraţiile plasmatice de utilizată cu precauţie în carbamazepină ca urmare a asociere cu atazanavir. Dacă inhibării CYP3A4. este necesar, se Din cauza efectului inductor al monitorizează concentraţiile carbamazepinei, reducerea plasmatice de carbamazepină expunerii la atazanavir nu poate fi şi se ajustează doza în mod exclusă. corespunzător. Răspunsul virusologic al pacientului trebuie monitorizat atent. Fenitoină, fenobarbital Ritonavir poate să scadă Fenobarbitalul şi fenitoina concentraţiile plasmatice de trebuie utilizate cu precauţie

fenitoină şi/sau fenobarbital ca în asociere cu urmare a inducerii activităţii atazanavir/ritonavir. CYP2C9 şi CYP2C19. Din cauza efectului inductor al În cazul administrării fenitoinei/fenobarbitalului, nu concomitente a poate fi exclusă reducerea atazanavir/ritonavir cu expunerii la atazanavir. fenitoină sau fenobarbital, poate fi necesară ajustarea dozei de fenitoină sau fenobarbital.

Răspunsul virusologic al pacientului trebuie monitorizat atent. Lamotrigină Administrarea concomitentă de Lamotrigina trebuie lamotrigină şi atazanavir/ritonavir administrată cu precauţie în poate să scadă concentraţiile asociere cu plasmatice de lamotrigină ca atazanavir/ritonavir. urmare a inducerii activităţii UGT1A4. Dacă este necesar, se monitorizează concentraţiile lamotriginei şi se ajustează doza în mod corespunzător. ANTINEOPLAZICE ŞI IMUNOSUPRESOARE Antineoplazice Apalutamidă Mecanismul de interacțiune este Administrarea concomitentă reprezentat de inducerea activității cu atazanavir (cu sau fără CYP3A4 de către apalutamidă și ritonavir) este contraindicată, de inhibarea activității CYP3A4 de din cauza potențialului de către atazanavir/ritonavir. scădere a concentrației plasmatice de atazanavir și ritonavir cu pierderea ulterioară a răspunsului virusologic și posibila rezistență la clasa inhibitorilor de protează (vezi pct 4.3). În plus, concentrațiile plasmatice de apalutamidă pot fi crescute în cazul administrării concomitente cu atazanavir/ritonavir, având ca rezultat posibilitatea de apariție a evenimentelor adverse grave, inclusiv a crizelor convulsive. Encorafenib Mecanismul de interacțiune este Evitați administrarea reprezentat de inhibarea activității concomitentă de encorafenib CYP3A4 de către atazanavir și/sau cu atazanavir (cu sau fără ritonavir. ritonavir), din cauza potențialului de creștere a concentrației plasmatice de encorafenib și a riscului ulterior de reacții adverse grave, cum ar fi prelungirea intervalului QT. Dacă nu se poate evita administrarea

concomitentă de encorafenib cu atazanavir (cu sau fără ritonavir), modificați doza de encorafenib conform recomandărilor pentru administrarea concomitentă cu inhibitori puternici și moderați ai CYP3A4 în Rezumatul caracteristicilor produsului pentru encorafenib. Ivosidenib Mecanismul de interacțiune este Evitați administrarea reprezentat de inhibarea activității concomitentă de ivosidenib CYP3A4 de către atazanavir și/sau cu atazanavir (cu sau fără ritonavir. ritonavir), din cauza potențialului de creștere a concentrației plasmatice a ivosidenib și a riscului ulterior de reacții adverse grave, cum ar fi prelungirea intervalului QT. Dacă administrarea concomitentă de ivosidenib cu atazanavir (cu sau fără ritonavir) nu poate fi evitată, modificați doza de ivosidenib conform recomandărilor pentru administrarea concomitentă cu inhibitori puternici și moderați ai CYP3A4 în Rezumatul caracteristicilor produsului pentru ivosidenib. Irinotecan Atazanavir inhibă UGT şi poate Dacă atazanavir este interfera cu metabolizarea administrat concomitent cu irinotecan, determinând creşterea irinotecan, pacienţii trebuie toxicităţii acestuia. atent monitorizaţi pentru evenimentele adverse asociate administrării irinotecan. Imunosupresoare Ciclosporină Concentraţiile acestor Se recomandă monitorizarea Tacrolimus imunosupresoare pot fi crescute în mai frecventă a concentraţiei Sirolimus cazul administrării concomitente terapeutice a acestor de atazanavir, ca urmare a inhibării medicamente, până când activităţii CYP3A4. concentraţiile lor plasmatice se stabilizează. MEDICAMENTE CARDIOVASCULARE Antiaritmice Amiodaronă, Concentraţiile acestor antiaritmice Se impune precauţie şi, Lidocaină administrată pot fi crescute atunci când se atunci când este posibil, se sistemic, administrează concomitent recomandă monitorizarea Chinidină atazanavir. Mecanismul de concentraţiilor terapeutice. interacţiune dintre amiodaronă sau Utilizarea concomitentă a lidocaină administrată chinidinei este contraindicată sistemic/atazanavir este reprezentat (vezi pct. 4.3). de inhibarea activităţii CYP3A. Chinidina are un indice terapeutic

mic şi este contraindicată, din cauza posibilei inhibări a activităţii CYP3A de către atazanavir. Blocante ale canalelor de calciu Bepridil Atazanavir nu trebuie utilizat în Administrarea concomitentă asociere cu medicamente care sunt cu bepridil este substraturi pentru CYP3A4 şi au contraindicată (vezi pct. 4.3) un indice terapeutic mic. Diltiazem 180 mg o dată pe ASC pentru diltiazem ↑125% Se recomandă o reducere cu zi (↑109% ↑141%) 50% a dozei iniţiale de (atazanavir 400 mg o dată pe Cmax pentru diltiazem ↑98% (↑78% diltiazem, cu creşterea zi) ↑119%) treptată ulterioară în funcţie Cmin pentru diltiazem ↑142% de necesităţi şi de rezultatele (↑114% ↑173%) monitorizării ECG.

ASC pentru dezacetil-diltiazem ↑165% (↑145% ↑187%) Cmax pentru dezacetil-diltiazem ↑172% (↑144% ↑203%) Cmin pentru dezacetil-diltiazem ↑121% (↑102% ↑142%)

Nu s-a observat niciun efect semnificativ asupra concentraţiilor de atazanavir. A existat o creştere a valorii maxime a intervalului PR comparativ cu cea observată în cazul administrării atazanavir în monoterapie. Administrarea concomitentă a diltiazemului şi a atazanavir/ritonavir nu a fost studiată. Mecanismul de interacţiune al diltiazem/atazanavir este reprezentat de inhibarea activităţii CYP3A4. Verapamil Concentraţiile serice de verapamil Este necesară precauţie pot fi crescute de atazanavir, ca atunci când verapamil se urmare a inhibării activităţii administrează concomitent CYP3A4. cu atazanavir. CORTICOSTEROIZI Dexametazonă și alți Administrarea concomitentă cu Administrarea concomitentă corticosteroizi (toate căile de dexametazonă sau alți de corticosteroizi (toate căile administrare) corticosteroizi care induc CYP3A de administrare) care sunt poate duce la pierderea efectului metabolizați de CYP3A, în terapeutic al atazanavir și la special pentru utilizare pe dezvoltarea rezistenței la termen lung, poate crește atazanavir și/sau ritonavir. Trebuie riscul apariției efectelor luat în considerare tratamentul cu sistemice ale alți corticosteroizi. corticosteroizilor, inclusiv sindromul Cushing și Mecanismul de interacțiune este supresia reprezentat de inducerea activității suprarenală. Trebuie luat în CYP3A4 de către dexametazonă și considerare beneficiul inhibarea activității CYP3A4 de potențial al tratamentului către atazanavir și/sau ritonavir. comparativ cu riscul efectelor sistemice ale corticosteroizilor.

Pentru administrarea concomitentă a corticosteroizilor administrați pe cale cutanată, sensibili la inhibarea activității CYP3A, consultați Rezumatul caracteristicilor produsului pentru corticosteroidul în cauză în ceea ce privește afecțiunile sau utilizările care sporesc absorbția sistemică a acestuia Propionat de fluticazonă Concentraţiile plasmatice de Nu se recomandă intranazal 50 μg de 4 ori pe propionat de fluticazonă au crescut administrarea concomitentă a zi, timp de 7 zile semnificativ, în timp ce atazanavir/ritonavir cu aceşti (ritonavir 100 mg capsule de concentraţiile plasmatice ale glucocorticoizi metabolizaţi două ori pe zi) cortizolului intrinsec au scăzut cu de către CYP3A4, decât dacă aproximativ 86% (interval de beneficiul potenţial al încredere 90% 82-89%). Se poate tratamentului depăşeşte Și aştepta apariţia unor efecte mai riscul de apariţie a efectelor accentuate atunci când propionatul sistemice ale Corticosteroizi cu de fluticazonă este inhalat. La corticosteroizilor (vezi pct. administrare pe cale pacienţii trataţi cu ritonavir şi la 4.4). Trebuie luată în inhalatorie/nazală care s-a administrat inhalator sau considerare reducerea dozei intranazal propionat de fluticazonă de glucocorticoid şi s-au raportat efecte sistemice ale monitorizarea atentă a corticosteroizilor, inclusiv sindrom efectelor locale şi sistemice Cushing şi supresie suprarenaliană; sau trecerea la un alt acestea pot, de asemenea, să apară glucocorticoid care nu este şi în cazul administrării altor substrat pentru CYP3A4 (de corticosteroizi metabolizaţi pe exemplu beclometazonă). calea izoenzimelor 3A ale Mai mult decât atât, în cazul citocromului P450, de exemplu întreruperii administrării de budesonidă. Nu se cunosc până în glucocorticoizi, poate fi prezent efectele expunerii necesară reducerea treptată a sistemice mari la fluticazonă dozei pentru o perioadă mai asupra concentraţiilor plasmatice lungă de timp. ale ritonavir. Mecanismul de acţiune este reprezentat de Utilizarea concomitentă a inhibarea activităţii CYP3A4. corticosteroizilor cu administrare pe cale Utilizarea concomitentă a inhalatorie/nazală cu a atazanavir (cu sau fără ritonavir) cu atazanavir (cu sau fără alți corticosteroizi cu administrare ritonavir) poate crește pe cale inhalatorie/nazală este de concentrațiile plasmatice ale așteptat să producă aceleași efecte. corticosteroizilor cu administrare pe cale inhalatorie/nazală. A se utiliza cu precauție. Luați în considerare alternative la corticosteroizii cu administrare pe cale inhalatorie/nazală, în special pentru utilizarea pe termen lung. DISFUNCŢIE ERECTILĂ

Inhibitori ai PDE5 Sildenafil, tadalafil, Sildenafil, tadalafil şi vardenafil Pacienţii trebuie avertizaţi vardenafil sunt metabolizate pe calea asupra acestor posibile reacţii CYP3A4. Administrarea adverse atunci când se concomitentă cu atazanavir poate utilizează inhibitori ai PDE5 determina concentraţii crescute ale pentru tratamentul disfuncţiei inhibitorului PDE5 şi o creştere a erectile în asociere cu frecvenţei evenimentelor adverse atazanavir (vezi pct. 4.4). asociate cu PDE5, inclusiv Pentru informaţii hipotensiune arterială, tulburări de suplimentare cu privire la vedere şi priapism. Mecanismuladministrarea concomitentă a acestei interacţiuni este reprezentat atazanavir cu sildenafil vezi, de inhibarea activităţii CYP3A4. de asemenea, HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ PULMONARĂ din acest tabel. ANTAGONIȘTI AI RECEPTORULUI HORMONULUI DE ELIBERARE A GONADOTROPINEI (GnRH) Elagolix Mecanismul de interacțiune este Nu se recomandă utilizarea reprezentat de creșterea anticipată concomitentă a elagolix 200 a expunerii la elagolix în prezența mg de două ori pe zi cu inhibării CYP3A4 de către atazanavir (cu sau fără atazanavir și/sau ritonavir. ritonavir) timp de peste 1 lună, din cauza riscului potențial de reacții adverse, cum ar fi pierderea osoasă și creșterea concentrațiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice. Limitați administrarea concomitentă de elagolix 150 mg o dată pe zi cu atazanavir (cu sau fără ritonavir) la 6 luni INHIBITORI AI KINAZEI Fostamatinib Mecanismul de interacțiune este Utilizarea concomitentă de reprezentat de inhibarea activității fostamatinib cu atazanavir CYP3A4 de către atazanavir și/sau (cu sau fără ritonavir) poate ritonavir. crește concentrația plasmatică de R406, metabolitul activ al fostamatinibului. Monitorizați toxicitatea expunerii la R406, care are ca rezultat evenimente adverse legate de doză, cum ar fi hepatotoxicitatea și neutropenia. Poate fi necesară reducerea dozei de fostamatinib. PREPARATE PE BAZĂ DE PLANTE MEDICINALE Sunătoare (Hypericum Utilizarea concomitentă a Administrarea concomitentă perforatum) preparatelor pe bază de sunătoare a atazanavir cu preparate cu atazanavir este de aşteptat să care conţin sunătoare este determine reducerea semnificativă contraindicată. a concentraţiilor plasmatice ale

atazanavir. Acest efect se poate datora inducerii activităţii CYP3A4. Există riscul pierderii efectului terapeutic şi dezvoltarea rezistenţei (vezi pct. 4.3). CONTRACEPTIVE HORMONALE Etinilestradiol 25 μg + ASC pentru etinilestradiol ↓19% Dacă un contraceptiv oral norgestimat (↓25% ↓13%) este administrat cu (atazanavir 300 mg o dată pe Cmax pentru etinilestradiol ↓16% atazanavir/ritonavir, se zi în asociere cu ritonavir 100 (↓26% ↓5%) recomandă ca acesta să mg o dată pe zi) Cmin pentru etinilestradiol ↓37% conţină cel puţin 30 μg de (↓45% ↓29%) etinilestradiol şi pacientei să i se reamintească să urmeze ASC pentru norgestimat ↑85% strict această schemă de (↑67% ↑105%) tratament cu contraceptive. Cmax pentru norgestimat ↑68% Utilizarea concomitentă a (↑51% ↑88%) atazanavir/ritonavir cu alte Cmin pentru norgestimat ↑102% contraceptive hormonale sau (↑77% ↑131%) contraceptive orale conţinând alţi progestogeni decât În timp ce concentraţia norgestimat nu a fost studiată etinilestradiolului a fost crescută de şi, ca urmare, trebuie evitată. administrarea atazanavir în Se recomandă o metodă monoterapie, ca urmare a inhibării contraceptivă alternativă UGT şi CYP3A4 de către eficace. atazanavir, efectul net al atazanavir/ritonavir determină o scădere a concentraţiilor de etinilestradiol din cauza efectului inductor al ritonavir.

Creşterea expunerii la progestin poate duce la reacţii adverse asociate (de exemplu, rezistenţă la insulină, dislipidemie, acnee şi sângerare intermenstruală sub formă de pete), putând afecta astfel complianţa la tratament.

Etinilestradiol 35 μg + ASC pentru etinilestradiol ↑48% noretindronă (atanazavir (↑31% ↑68%) 400 mg o dată pe zi) Cmax pentru etinilestradiol ↑15% (↓1% ↑32%) Cmin pentru etinilestradiol ↑91% (↑57% ↑133%)

ASC pentru noretindronă ↑110% (↑68% ↑162%) Cmax pentru noretindronă ↑67% (↑42% ↑196%) Cmin pentru noretindronă ↑262% (↑157% ↑409%)

Creşterea expunerii la progestin poate duce la reacţii adverse asociate (de exemplu, rezistenţă la insulină, dislipidemie, acnee şi

sângerare intermenstruală sub formă de pete), putând afecta astfel complianţa la tratament. MEDICAMENTE CARE MODIFICĂ PROFILUL LIPIDIC Inhibitori de HMGCoA reductază Simvastatină Metabolizarea simvastatinei şi a Este contraindicată utilizarea Lovastatină lovastatinei este dependentă de concomitentă de simvastatină CYP3A4, iar asocierea cu sau lovastatină cu atazanavir atazanavir poate determina din cauza creşterii riscului de creşterea concentraţiilor plasmatice apariţie a miopatiei inclusiv ale acestora. al rabdomiolizei (vezi pct. 4.3). Atorvastatină Riscul apariţiei miopatiei inclusiv Nu se recomandă al rabdomiolizei poate fi de administrarea concomitentă asemenea crescut de atorvastatină, de atorvastatină cu care este metabolizată pe calea atazanavir. În cazul în care CYP3A4. utilizarea atorvastatinei este considerată strict necesară, trebuie administrată doza cea mai mică posibil de atorvastatină cu monitorizare atentă din punct de vedere al siguranţei (vezi pct. 4.4). Pravastatină Deşi nu s-a studiat, există un Este necesară precauţie. Fluvastatină potenţial de creştere a expunerii la pravastatină sau fluvastatină atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent cu inhibitori de protează. Pravastatina nu este metabolizată pe calea citocromului CYP3A4. Fluvastatina este parţial metabolizată pe calea citocromului CYP2C9. Alte medicamente care modifică profilul lipidic Lomitapidă Metabolizarea lomitapidei este Administrarea concomitentă de strâns dependentă de CYP3A4, iar lomitapidă și atazanavir cu administrarea concomitentă cu ritonavir este contraindicată, atazanavir cu ritonavir poate din cauza unui posibil risc de determina creşterea concentraţiilor creștere marcată a plasmatice. concentrațiilor serice ale transaminazelor și de hepatotoxicitate (vezi pct. 4.3). AGONIŞTI BETA-ADRENERGICI CU ADMINISTRARE INHALATORIE Salmeterol Administrarea concomitentă cu Administrarea concomitentă atazanavir poate determina de salmeterol cu atazanavir concentraţii crescute de salmeterol nu este recomandată (vezi şi creşterea reacţiilor adverse pct. 4.4). asociate salmeterolului.

Mecanismul de acţiune este reprezentat de inhibarea activităţii CYP3A4 de către atazanavir și/sau ritonavir. OPIOIDE

Buprenorfină, administrată ASC pentru buprenorfină ↑67% Administarea concomitentă o dată pe zi, doză de Cmax pentru buprenorfină ↑37% de atazanavir și ritonavir întreţinere stabilă Cmin pentru buprenorfină ↑69% impune monitorizarea clinică (atazanavir 300 mg o dată pe pentru sedare şi efecte zi în asociere cu ritonavir 100 ASC pentru norbuprenorfină cognitive. Poate fi luată în mg o dată pe zi) ↑105% considerare reducerea dozei Cmax pentru norbuprenorfină ↑61% de buprenorfină. Cmin pentru norbuprenorfină ↑101%

Mecanismul de interacţiune este reprezentat de inhibarea activităţii CYP3A4 şi UGT1A1. Concentraţiile de atazanavir (în cazul administrării în asociere cu ritonavir) nu au fost influenţate semnificativ. Metadonă, doză de Nu a fost observat niciun efect Nu este necesară ajustarea întreţinere stabilă semnificativ asupra concentraţiilor dozei în cazul în care (atazanavir 400 mg o dată pe de metadonă. Deoarece doza metadona este administrată zi) scăzută de ritonavir (100 mg de concomitent cu atazanavir. două ori pe zi) nu a demonstrat niciun efect semnificativ asupra concentraţiei de metadonă, nu se aşteaptă nicio interacţiune în cazul în care metadona este administrată concomitent cu atazanavir. HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ PULMONARĂ Inhibitori ai PDE5 Sildenafil Administrarea concomitentă cu Nu a fost stabilită o doză atazanavir poate determina sigură şi eficace pentru creşterea concentraţiilor plasmatice sildenafil în asociere cu ale inhibitorului PDE5 şi creşterea atazanavir, atunci când se reacţiilor adverse asociate cu utilizează pentru tratamentul inhibitorul PDE5. hipertensiunii arteriale pulmonare. Sildenafil este Mecanismul de interacţiune este contraindicat atunci când se reprezentat de inhibarea activităţii utilizează pentru tratamentul CYP3A4 de către atazanavir și/sau hipertensiunii arteriale ritonavir. pulmonare (vezi pct. 4.3). SEDATIVE Benzodiazepine Midazolam Midazolam şi triazolam sunt Administrarea concomitentă Triazolam metabolizate în proporţie mare pe de atazanavir cu triazolam calea CYP3A4. Administrarea sau cu midazolam pe cale concomitentă cu atazanavir poate orală (vezi pct. 4.3) este determina o creştere importantă a contraindicată, iar concentraţiei acestor administrarea concomitentă benzodiazepine. Nu au fost de atazanavir cu midazolam efectuate studii de interacţiune parenteral se va face cu medicamentoasă în cazul prudenţă. administrării concomitente de Dacă atazanavir este atazanavir cu benzodiazepine. Pe administrat concomitent cu baza datelor referitoare la alţi midazolam parenteral, inhibitori ai CYP3A4, aceasta se va realiza într-o concentraţiile plasmatice ale unitate de terapie intensivă midazolam sunt de aşteptat să fie (UTI) sau în condiţii

semnificativ mai mari atunci când similare, în care se asigură midazolam este administrat oral. monitorizarea clinică atentă Datele referitoare la utilizarea şi tratamentul medical concomitentă a midazolam adecvat în caz de deprimare parenteral cu alţi inhibitori de respiratorie şi/sau sedare protează sugerează o posibilă prelungită. Trebuie luată în creştere de 3-4 ori a concentraţiilor considerare ajustarea dozei plasmatice ale midazolam. de midazolam, în special dacă se administrează mai mult de o singură doză de midazolam. În cazul retragerii ritonavir din schema terapeutică cu atanazavir activat care este recomandat (vezi pct. 4.4) Sunt aplicabile aceleaşi recomandări privind interacţiunile medicamentoase, cu următoarele precizări:

  • nu se recomandă administrarea concomitentă cu tenofovir, carbamazepină, fenitoină, fenobarbital, inhibitori ai pompei de protoni şi buprenorfină.
  • administrarea concomitentă cu famotidină nu se recomandă decât dacă este necesar; atazanavir fără ritonavir trebuie administrat fie la 2 ore după administrarea famotidinei, fie cu 12 ore înainte. Niciuna din dozele de famotidină nu trebuie să depăşească 20 mg, iar doza totală zilnică de famotidină nu trebuie să fie mai mare de 40 mg.
  • trebuie avut în vedere faptul că:
  • administrarea concomitentă a apixaban, dabigatran sau rivaroxavan cu atazanavir fără ritonavir poate afecta concetrațiile plasmatice de apixaban, dabigatran sau rivaroxaban
  • administrarea concomitentă a voriconazol cu atazanavir fără ritonavir poate afecta concentraţiile plasmatice de atazanavir
  • administrarea concomitentă a fluticazonei cu atazanavir fără ritonavir poate creşte concentraţiile plasmatice de fluticazonă, comparativ cu administrarea fluticazonei în monoterapie
  • în cazul administrării concomitente a unui contraceptiv oral cu atazanavir fără ritonavir, se recomandă ca respectivul contraceptiv oral să nu conţină mai mult de 30 μg de etinilestradiol
  • nu este necesară ajustarea dozei pentru lamotrigină

Copii și adolescenți Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că e posibil să fiţi gravidă sau planificaţi să aveţi un copil, solicitaţi sfatul medicului înainte de a lua acest medicament. Atanazavir, substanța activă din Atanazavir Teva, se excretă în laptele matern Pacientele nu trebuie să alăpteze în timpul tratamentului cu Atazanavir Teva. Este recomandat ca femeile infectate cu HIV să nu alăpteze deoarece virusul poate fi transmis prin laptele matern.

Sarcina Conform unui număr moderat de date (între 300-1000 de rezultate obţinute din sarcini) privind gravidele, nu s-au evidenţiat efecte malformative ale atazanavir. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Se poate avea în vedere utilizarea atazanavir cu ritonavir în timpul sarcinii doar dacă beneficiile terapeutice justifică riscul potenţial.

În studiul clinic AI424-182, atazanavir/ritonavir (300/100 mg sau 400/100 mg) în asociere cu zidovudină/lamivudină a fost administrat la 41 de gravide în timpul celui de-al doilea şi al treilea trimestru de sarcină. Şase din 20 (30%) de femei cărora li s-a administrat atazanavir/ritonavir 300/100 mg şi 13 din 21 (62%) de femei cărora li s-a administrat atazanavir/ritonavir 400/100 mg au prezentat hiperbilirubinemie de gradul 3-4. Nu au existat cazuri de acidoză lactică observate în studiul clinic AI424-182.

Studiul a evaluat 40 de sugari cărora li s-a administrat tratament antiretroviral profilactic (care nu a inclus atazanavir) şi au fost negativi pentru ADN HIV-1 în momentul naşterii şi/sau în primele 6 luni postpartum. Trei din 20 de sugari (15%) născuţi de femei tratate cu atazanavir/ritonavir 300/100 mg şi patru din 20 de sugari (20%) născuţi de femei tratate cu atazanavir/ritonavir 400/100 mg au prezentat hiperbilirubinemie de gradul 3-4. Nu au existat dovezi de icter patologic, iar la şase din cei 40 de sugari din acest studiu s-a administrat fototerapie timp de maximum 4 zile. Nu s-au raportat cazuri de icter nuclear la nou-născuţi.

Pentru recomandări privind doza vezi pct. 4.2, iar pentru date de farmacocinetică vezi pct. 5.2.

Nu se cunoaşte dacă administrarea atazanavir cu ritonavir la mame în timpul sarcinii va exacerba hiperbilirubinemia fiziologică şi va determina icter nuclear la nou-născuţi şi sugari. În perioada prenatală, trebuie luată în considerare monitorizarea suplimentară.

Alăptarea Atazanavir a fost detectat în laptele uman. Se recomandă ca femeile infectate cu HIV să nu-şi alăpteze copiii pentru a se evita transmiterea HIV.

Fertilitatea Într-un studiu non-clinic privind fertilitatea şi dezvoltarea embrionară timpurie la şobolani, atazanavir a modificat estrul fără efecte asupra împerecherii sau fertilităţii (vezi pct. 5.3).

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Reacții adverse

Prospect · pct. 4 RCP · pct. 4.8

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Când tratăm infecţia HIV, nu totdeauna este uşor să identificăm care reacţii adverse se datorează Atazanavir Teva şi care altor medicamente administrate sau care se datorează infecţiei HIV în sine. Spuneţi medicului dacă observaţi orice eveniment neobişnuit legat de sănătatea dumneavoastră.

În timpul terapiei pentru infecţia cu HIV poate să apară o creştere a greutăţii corporale şi a concentraţiei lipidelor plasmatice şi a glicemiei. Aceasta este parţial asociată cu îmbunătăţirea stării de sănătate şi cu stilul de viaţă, şi, uneori, în cazul lipidelor plasmatice, cu administrarea medicamentelor folosite în tratamentul infecţiei cu HIV. Medicul dumneavoastră vă va supune unei evaluări în cazul în care apar aceste modificări.

Adresaţi-vă imediat medicului dacă manifestaţi oricare dintre următoarele reacţii adverse grave:

 Au fost raportate erupţii trecătoare pe piele, mâncărimi care pot fi uneori severe. Erupţia pe piele dispare de obicei în interval de 2 săptămâni fără nicio modificare a tratamentului cu atazanavir. Erupția severă pe piele poate apărea în asociere cu alte simptome care pot fi serioase. Întrerupeţi administrarea atazanavir şi adresaţi-vă imediat medicului dacă vă apare o erupție severă pe piele sau o erupţie asociată cu simptome asemănătoare gripei, vezicule, febră, ulcerații la nivelul gurii

(afte), dureri musculare sau articulare, umflarea feţei, inflamarea ochilor cauzând înroşirea acestora (conjuctivită), sau noduli roşii, dureroși sau calzi.  A fost raportată frecvent îngălbenirea pielii sau a porţiunii albe a ochilor cauzată de creşterea concentrațiilor de bilirubină din sânge. Această reacţie adversă nu este de obicei periculoasă la adulţi şi la copii cu vârsta mai mare de 3 luni, dar poate fi simptomul unei probleme grave. În cazul în care pielea sau porţiunea albă a ochilor dumneavoastră se îngălbeneşte, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.  Pot apărea ocazional modificări ale modului în care bate inima dumneavoastră (modificări de ritm cardiac). Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră dacă aveţi stare de ameţeală sau de leşin sau senzaţie bruscă de slăbiciune. Acestea pot fi simptome ale unei probleme cardiace grave.  Pot apărea mai puţin frecvent probleme cu ficatul. Medicul dumneavoastră trebuie să vă efectueze teste de sânge înainte să începeţi tratamentul cu atazanavir sau în timpul tratamentului. Dacă aveţi probleme cu ficatul, inclusiv o infecţie cu virusul hepatitic B sau C, este posibil să manifestaţi o agravare a problemelor dumneavoastră cu ficatul. Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră dacă aveţi simptome precum urină închisă la culoare (de culoarea ceaiului), mâncărimi, îngălbenirea pielii sau porţiunii albe a ochilor, durere la nivelul stomacului, scaun deschis la culoare sau greaţă.  La persoanele care urmează tratament cu atazanavir pot apărea, mai puţin frecvent, problem ale vezicii biliare. Simptomele care semnalează probleme ale vezicii biliare pot include durere în zona dreaptă sau mediană superioară a stomacului, greaţă, vărsături, febră sau îngălbenirea pielii sau a porţiunii albe a ochilor.  Atanazavir Teva poate afecta buna funcționare a rinichilor dumneavoastră.  Apariţia calculilor renali este mai puţin frecventă la persoanele care iau atazanavir. Adresați-vă imediat medicului dumneavoastră dacă aveţi simptome asociate cu prezenţa calculilor renali, care pot include durere în zona lombară sau zona inferioară a stomacului, urină cu sânge sau durere în timpul urinării.

Alte reacţii adverse raportate în cazul pacienţilor trataţi cu atazanavir sunt următoarele:

Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):  durere de cap  vărsături, diaree, durere abdominală (durere de stomac cu disconfort), greaţă, dispepsie (indigestie)  epuizare (oboseală extremă)

Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 de persoane):  neuropatie periferică (amorţeli, slăbiciune, furnicături sau dureri în braţe şi picioare)  hipersensibilitate (reacții alergice)  astenie (oboseală sau slăbiciune neobişnuite)  scădere în greutate, creştere în greutate, anorexie (pierderea poftei de mâncare), poftă de mâncare crescută  depresie, anxietate, tulburări de somn  dezorientare, amnezie (pierderea memoriei), ameţeală, somnolență (stare de somn), vise neobişnuite  sincopă (leșin), hipertensiune arterială (tensiune arterială crescută)  dispnee (scurtarea respiraţiei)  pancreatită (inflamaţia pancreasului), gastrită (inflamaţia stomacului), stomatită aftoasă (ulceraţii în gură şi puncte dureroase), disgeuzie (insuficienţa perceperii senzaţiilor de gust), flatulenţă (vânturi), uscăciune a gurii, balonare  angioedem (umflare severă a pielii şi a altor ţesuturi, cel mai frecvent a buzelor sau ochilor)  alopecie (căderea sau subţierea neobişnuită a părului), prurit (mâncărime)  atrofie musculară (micşorare a muşchilor), artralgie (apariţia durerii în articulaţii), mialgie (durere musculară)

 nefrită interstiţială (inflamaţie a rinichiului), hematurie (sânge în urină), proteinurie (exces de proteine în urină), polakiurie (creşterea numărului de urinări)  ginecomastie (mărirea sânilor la bărbaţi)  durere în piept, maleză (stare generală de rău), febră  insomnie (tulburări de somn)

Rare (pot afecta până la 1 din 1000 de persoane):

 tulburări de mers (mod de mers neobișnuit)  edeme (acumulare de lichid)  hepatosplenomegalie (mărirea ficatului şi a splinei)  miopatie (durere a muşchilor, sensibilitate musculară sau slăbiciune musculară, neprovocată de exerciţiul fizic)  dureri ale rinichilor.

Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro/ Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

Rezumatul profilului de siguranţă S-a evaluat profilul de siguranţă al administrării atazanavir în asociere cu alte medicamente antiretrovirale, în cadrul unor studii clinice controlate la 1806 pacienţi adulţi cărora li s-a administrat atazanavir 400 mg o dată pe zi (1151 pacienţi, 52 săptămâni durata mediană şi 152 săptămâni durata maximă) sau atazanavir 300 mg cu ritonavir 100 mg o dată pe zi (655 pacienţi, 96 săptămâni durata mediană şi 108 săptămâni durata maximă).

Reacţiile adverse au fost concordante între pacienţii la care s-a administrat atazanavir 400 mg o dată pe zi, şi cei la care s-a administrat atazanavir 300 mg cu 100 mg ritonavir o dată pe zi, excepţie făcând icterul şi concentraţiile plasmatice crescute de bilirubină totală care s-au raportat mai frecvent în cazul administrării asocierii dintre atazanavir şi ritonavir.

La pacienţii la care s-a administrat atazanavir 400 mg o dată pe zi sau atazanavir 300 mg cu 100 mg ritonavir o dată pe zi, singurele reacţii adverse, de orice severitate, raportate foarte frecvent şi pentru care există cel puţin o relaţie posibilă de cauzalitate între apariţia acestora şi administrarea schemelor terapeutice care includ atazanavir şi unul sau mai mulţi INRT, au fost greaţa (20%), diareea (10%) şi icterul (13%). La pacienţii la care s-au administrat 300 mg atazanavir şi 100 mg ritonavir, frecvenţa icterului a fost de 19%. În majoritatea acestor cazuri, s-a raportat apariţia icterului în decursul primelor câteva zile până la câteva luni, după iniţierea tratamentului (vezi pct. 4.4).

În timpul supravegherii după punerea pe piață, la pacienții infectați cu HIV tratați cu atazanavir, cu sau fără ritonavir în asociere, a fost raportată boală renală cronică. Un mare studiu observațional prospectiv, a arătat o asociere între o incidență crescută a bolii renale cronice și expunerea cumulativă la scheme terapeutice care conține atazanavir/ritonavir, la pacienții infectați cu HIV cu o valoare a RFGe (rată estimată a filtrării glomerulare) inițial normală. Această asociere a fost observată independent de expunerea la tenofovir disoproxil. Monitorizarea periodică a funcției renale a pacienților trebuie menținută pe toată durata tratamentului (vezi pct. 4.4).

Tulburări ale sistemului imunitar: mai puţin frecvente: hipersensibilitate Tulburări metabolice şi de nutriţie: mai puţin frecvente: scădere ponderală, creştere ponderală, anorexie, creşterea apetitului alimentar Tulburări psihice: mai puţin frecvente: depresie, dezorientare, anxietate, insomnie, tulburări ale somnului, vise neobişnuite Tulburări ale sistemului nervos: frecvente: cefalee; mai puţin frecvente: neuropatie periferică, sincopă, amnezie, ameţeli, somnolenţă, disgeuzie Tulburări oculare: frecvente: icter ocular Tulburări cardiace: mai puţin frecvente: torsada vârfurilora; rare: prelungirea intervalului QTca, edeme, palpitaţii Tulburări vasculare: mai puţin frecvente: hipertensiune arterială Tulburări respiratorii, toracice şi mai puţin frecvente: dispnee mediastinale: Tulburări gastrointestinale: frecvente: vărsături, diaree, durere abdominală, greaţă, dispepsie; mai puţin frecvente: pancreatită, gastrită, distensie abdominală, stomatită aftoasă, flatulenţă, xerostomie Tulburări hepatobiliare: frecvente: icter; mai puţin frecvente: hepatită, colelitiazăa, colestazăa; rare: hepatosplenomegalie, colecistităa Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului frecvente: erupţie cutanată tranzitorie; subcutanat: mai puţin frecvente: eritem polimorfa,b, erupţii cutanate toxicea,b, erupţii cutanate medicamentoase cu eozinofilie şi simptome sistemice (sindrom DRESS)a,b, angioedema, urticarie, alopecie, prurit; rare: sindrom Stevens-Johnsona,b, erupţie cutanată veziculo-buloasă, eczemă, vasodilataţie Tulburări musculoscheletice şi ale ţesutului mai puţin frecvente: atrofie musculară, conjunctiv: artralgie, mialgie; rare: miopatie Tulburări renale şi ale căilor urinare: mai puţin frecvente: nefrolitiazăa, hematurie, proteinurie, polakiurie, nefrită interstiţială, boală renală cronică a; rare: durere renală Tulburări ale aparatului genital şi sânului: mai puţin frecvente: ginecomastie Tulburări generale şi la nivelul locului de frecvente: fatigabilitate; administrare: mai puţin frecvente: durere toracică, stare generală de rău, febră, astenie; rare: tulburări de mers a Aceste reacţii adverse au fost identificate prin supraveghere după punerea pe piaţă. Cu toate acestea, frecvenţele au fost estimate printr-un calcul statistic, pe baza numărului total de pacienţi expuşi la atazanavir în studii clinice randomizate, controlate şi în alte studii clinice disponibile (n = 2321). b Vezi descrierea reacţiilor adverse selectate pentru mai multe detalii.

Descrierea reacţiilor adverse selectate La pacienţii infectaţi cu HIV, cu imunodeficienţă severă, poate să apară o reacţie inflamatorie în momentul iniţierii terapiei antiretrovirale combinate (TARC), determinată de germeni oportunişti

asimptomatici sau reziduali. De asemenea, a fost raportată apariţia de afecţiuni autoimune (cum este boala Graves și hepatite autoimune); cu toate acestea, timpul raportat faţă de momentul debutului este variabil, iar aceste evenimente pot să apară la mai multe luni de la începerea tratamentului (vezi pct. 4.4).

Au fost raportate cazuri de osteonecroză, mai ales la pacienţii cu factori de risc generali dovediţi, boală HIV în stadiu avansat sau după expunere îndelungată la terapia antiretrovirală combinată (TARC). Frecvenţa acestora este necunoscută (vezi pct. 4.4).

Parametri metabolici În timpul terapiei antiretrovirale poate să apară o creştere a greutăţii corporale şi a concentraţiei lipidelor plasmatice şi a glicemiei (vezi pct. 4.4). Erupţii cutanate tranzitorii şi sindroame asociate Erupţiile cutanate tranzitorii sunt, în general, erupţii maculo-papulare uşoare până la moderate, care apar în primele 3 săptămâni de la iniţierea tratamentului cu atazanavir.

Sindromul Stevens-Johnson (SSJ), eritemul polimorf, erupţiile cutanate toxice şi erupţiile cutanate medicamentoase cu eozinofilie şi simptome sistemice (sindrom DRESS) au fost raportate în asociere cu utilizarea atazanavir (vezi pct. 4.4).

Modificări ale testelor de laborator Cele mai frecvente modificări ale testelor de laborator, la pacienţii la care se administrează scheme terapeutice care conţin atazanavir şi unul sau mai mulţi INRT, au fost creşterea bilirubinemiei totale raportată predominant ca bilirubină indirectă (neconjugată) crescută (87% Grad 1, 2, 3 sau 4). Gradul 3 sau 4 de creştere a bilirubinemiei totale a fost semnalat la 37% (6% Grad 4). Dintre pacienţii anterior trataţi cu 300 mg atazanavir o dată pe zi împreună cu 100 mg ritonavir o dată pe zi, pentru o durata mediană de 95 de săptămâni, 53% au prezentat gradele 3-4 de creştere a bilirubinemiei totale. Dintre pacienţii netrataţi anterior şi cărora li s-a administrat 300 mg atazanavir o dată pe zi împreună cu 100 mg ritonavir o dată pe zi, pentru o durată mediană de 96 de săptămâni, 48% au prezentat gradele 3-4 de creştere a bilirubinemiei totale (vezi pct. 4.4).

Alte modificări ale testelor de laborator exprimate clinic (Gradele 3 sau 4) s-au raportat la ≥ 2% din pacienţii la care se administrează scheme terapeutice care conţin atazanavir şi unul sau mai mulţi INRT: concentraţie plasmatică crescută a creatinkinazei (7%), concentraţie serică crescută a alaninaminotransferazei / transaminazei glutam-piruvice (ALT/TGP) (5%), neutropenie (5%), concentraţie serică crescută a aspartataminotransferazei / transaminazei glutam-oxaloacetice (AST/TGO) (3%), concentraţie plasmatică crescută a lipazei (3%).

Două procente din pacienţii trataţi cu atazanavir au prezentat concomitent creşteri de Grad 3-4 ale ALT/AST şi de Grad 3-4 ale bilirubinei totale.

Copii și adolescenți În studiul clinic AI424-020, pacienţii copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 3 luni şi mai puţin de 18 ani cărora li s-a medicamentul sub formă de pulbere orală sau capsule au prezentat o durată medie a tratamentului cu atazanavir de 115 săptămâni. Profilul de siguranţă în acest studiu a fost, în general, comparabil cu cel observat la adulţi. Atât blocul atriovetricular asimptomatic de gradul 1 (23%), cât şi de gradul 2 (1%) au fost raportate la copii şi adolescenţi. Cea mai frecventă modificare a testelor de laborator raportată la pacienţii copii şi adolescenţi cărora li s-a administrat atazanavir a fost creşterea bilirubinemiei totale (≥ 2,6 ori LSVN, gradul 3-4), care a apărut la 45% dintre pacienţi.

În studiile clinice AI424-397 şi AI424-451, durata medie a tratamentului cu atazanavir pulbere orală la pacienţii copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 3 luni şi mai puţin de 11 ani a fost de 80 săptămâni. Profilul de siguranţă în aceste studii a fost în general comparabil cu cel observat în studiile anterioare la copii, adolescenţi şi adulţi. Cele mai frecvente modificări ale testelor de laborator raportate la pacienţii copii cărora li s-a administrat atazanavir pulbere orală au fost creşterea bilirubinemiei totale (≥ 2,6 ori LSVN, gradul 3-4, 16 %) şi creşterea amilazei (grad 3-4; 33 %), în general de origine non-pancreatică. În aceste studii, creșteri ale nivelurilor ALT au fost raportate mai

frecvent la copii și adolescenți decât la adulți.

Alte grupe speciale de pacienţi Pacienţi infectaţi concomitent cu virusul hepatitic B şi/sau virusul hepatitic C Dintre 1151 pacienţi la care s-a administrat atazanavir 400 mg o dată pe zi, 177 au avut concomitent infecţie cronică cu virusul hepatitic B sau C, iar dintre 655 pacienţi la care s-a administrat atazanavir 300 mg o dată pe zi şi ritonavir 100 mg o dată pe zi, 97 pacienţi au avut concomitent infecţie cronică cu virusul hepatitic B sau C. Pacienţii cu infecţie concomitentă au prezentat mai mult creşteri ale concentraţiilor serice iniţiale ale transaminazelor hepatice decât cei fără hepatite virale cronice. Nu s-au observat diferenţe în ceea ce priveşte creşterea bilirubinemiei între aceşti pacienţi şi cei fără hepatită virală. Frecvenţa hepatitei emergente tratamentului sau creşterile concentraţiilor transaminazelor hepatice la pacienţii cu infecţie concomitentă, a fost comparabilă între atazanavir şi schemele de tratament comparator (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conține Atazanavir Teva

  • Substanţa activă este atazanavir. Fiecare capsulă conţine atazanavir 150 mg, sub formă de atazanavir sulfat. Fiecare capsulă conţine atazanavir 200 mg, sub formă de atazanavir sulfat. Fiecare capsulă conţine atazanavir 300 mg, sub formă de atazanavir sulfat.
  • Celelalte componente ale nucleului capsulei sunt crospovidonă, lactoză monohidrat și stearat de magneziu.
  • Celelalte componente ale învelișului capsulei sunt [150 mg & 200 mg] gelatină, indigotină (E132) și dioxid de titan (E171) [300 mg] gelatină, indigotină (E132), dioxid de titan (E171), oxid roșu de fer (E172) și oxid galben de fer (E172)
  • Celelalte componente ale cernelii de inscripționare sunt shellac, oxid negru de fer (E172), propilenglicol (E1520) și amoniac soluție concentrată 28%.

Cum arată Atazanavir Teva și conținutul ambalajului Atazanavir Teva 150 mg sunt capsule opace mărimea 1, cu lungimea totală de 19,4 ± 0,3 mm, cu capac de culoare albastru închis, inscripționate pe corpul de culoare albastru deschis cu 150 cu cerneală neagră. Conținutul capsulei este o pulbere de culoare galben deschis. Atazanavir Teva 200 mg sunt capsule opace mărimea 0, cu lungimea totală de 21,7 ± 0,3 mm, cu capac de culoare albastră, inscripționate pe corpul de culoare albastră cu 200 cu cerneală neagră. Conținutul capsulei este o pulbere de culoare galben deschis. Atazanavir Teva 300 mg sunt capsule opace mărimea 00, cu lungimea totală de 23,3 ± 0,3 mm, cu capac de culoare roșie, inscripționate pe corpul de culoare albastră cu 300 cu cerneală neagră. Conținutul capsulei este o pulbere de culoare galben deschis.

[150 mg și 200 mg] Atazanavir Teva ambalat în blistere este disponibil în cutii cu 60 și 60 x 1 capsule. [150 mg și 200 mg] Atazanavir Teva ambalat în flacoane este disponibil în cutii cu 60 capsule. [300 mg] Atazanavir Teva ambalat în blistere este disponibil în cutii cu 30, 30 x 1, 60 și 90 capsule. [300 mg] Atazanavir Teva ambalat în flacoane este disponibil în cutii cu 30 și 3 x 30 capsule.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă și fabricanții

Deţinătorul Autorizaţiei de punere pe piaţă Teva Pharmaceuticals S.R.L. Str. Domniţa Ruxandra nr.12, parter, sector 2, Bucureşti România Telefon: 021 230 65 24

Fabricanţii TEVA Pharmaceutical Works Private Limited Company Pallagi út 13, H-4042, Debrecen Ungaria

TEVA UK Ltd Brampton Road, Hampden Park, BN22 9AG, Eastbourne, East Sussex Marea Britanie

TEVA OPERATIONS POLAND Sp. z.o.o ul. Mogilska 80, 31-546, Krakow Polonia

TEVA PHARMA S.L.U. C/C, n. 4, Poligono Industrial Malpica, 50016, Zaragoza Spania

TEVA PHARMA B.V. Swensweg 5, 2003 RN, Haarlem Olanda

PLIVA Croatia Ltd.

Prilaz baruna Filipovica 25, 10000, Zagreb Croația

Acest prospect a fost revizuit în Ianuarie 2021.

Fiecare capsulă conţine atazanavir 150 mg, 200 mg și 300 mg, sub formă de atazanavir sulfat.

Excipient cu efect cunoscut: Fiecare capsulă de 150 mg conține lactoză monohidrat 67,2 mg. Fiecare capsulă de 200 mg conține lactoză monohidrat 89,6 mg. Fiecare capsulă de 300 mg conține lactoză monohidrat 134,4 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Conținutul capsulei: Crospovidonă tip A Lactoză monohidrat Stearat de magneziu

[150 mg & 200 mg] Învelișul capsulei: Gelatină Indigotină (E132) Dioxid de titan (E171)

[300 mg] Învelișul capsulei: Gelatină Indigotină (E132) Dioxid de titan (E171) Oxid roșu de fer (E172) Oxid galben de fer (172)

Cerneală de inscripționare: Shellac Oxid negru de fer (E172) Propilenglicol (E1520) Amoniac soluție concentrată 28%

atazanavir 150 mg, 200 mg și 300 mg, sub formă de atazanavir sulfat · substanță activă
Crospovidonă tip A · excipient
Lactoză monohidrat · excipient
Stearat de magneziu · excipient
[150 mg & 200 mg] Învelișul capsulei: · excipient
Gelatină · excipient
Indigotină (E132) · excipient
Dioxid de titan (E171) · excipient
[300 mg] Învelișul capsulei: · excipient
Oxid roșu de fer (E172) · excipient
Oxid galben de fer (172) · excipient
Shellac · excipient
Oxid negru de fer (E172) · excipient
Propilenglicol (E1520) · excipient
Amoniac soluție concentrată 28% · excipient
Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie, flacon sau blister, după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

A se păstra la temperaturi sub 30°C.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

2 ani

A se păstra la temperaturi sub 30°C.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu blist. OPA-Al-PVC/Al x 60 caps. · 13643/2021/01
Cutie cu blist. OPA-Al-PVC/Al x 60×1 caps. · 13643/2021/02
Cutie cu 1 flac. PEID x 60 caps. · 13643/2021/03

Documente oficiale

RCPRezumatul caracteristicilor produsuluiDeschide PDF · ANMDMR ProspectProspect — informații pentru pacientDeschide PDF · ANMDMR AmbalajInformații privind etichetareaDeschide PDF · ANMDMR