N05CD08 · Hipnotice si sedative benzodiazepine si derivati Prescripție specială (stupefiante/psihotrope)

Midazolam Hypericum 5 mg/ml

Soluție injectabilă/perfuzabilă · DCI: Midazolamum

Midazolam aparține unui grup de medicamente cunoscute ca benzodiazepine.

Cum citiți informația

De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Indicații

Prospect · pct. 1 RCP · pct. 4.1

Midazolam aparține unui grup de medicamente cunoscute ca benzodiazepine. Este un medicament cu acțiune de scurtă durată utilizat pentru a induce sedarea (o stare de calm, somnolență sau somn) și care înlătură anxietatea și tensiunea musculară.

Midazolam acţionează rapid pentru a vă face somnolent sau a vă adormi. De asemenea, vă induce o stare de calm şi vă relaxează muşchii.

Midazolam este utilizat la adulți:

ca anestezic general pentru a-i adormi sau a-i ţine adormiți. De asemenea, Midazolam este utilizat la adulți și copii:
pentru a-i face să se simtă calmi și somnoroși, dacă sunt în unitățile de terapie intensivă. Aceasta se numește ‘sedare’.
înainte și în timpul unui test medical sau unei proceduri în care aceștia urmează să rămână treji. Îi face să se simtă calmi și somnoroși. Aceasta se numește ‘sedare conștientă’.
pentru a-i face să se simtă calmi și somnoroși, înainte de a li se administra un anestezic.

Midazolam Hypericum este un hipnotic şi un sedativ cu acţiune rapidă iar indicaţiile sale sunt următoarele:

La adulţi

SEDARE CU PĂSTRARE A STĂRII DE CONŞTIENŢĂ, înainte și în timpul procedurilor de diagnosticare sau terapeutice, cu sau fără anestezie locală
ANESTEZIE:
premedicaţie înainte de inducţia anesteziei generale.
inducţie a anesteziei.
ca o componentă sedativă în anestezia combinată.
SEDARE ÎN UNITĂŢILE DE TERAPIE INTENSIVĂ

La copii

SEDARE CU PĂSTRARE A STĂRII DE CONŞTIENŢĂ, înaintea şi în timpul procedurilor de diagnosticare sau terapeutice, cu sau fără anestezie locală.
ANESTEZIE
premedicaţie înainte de inducţia anesteziei generale
SEDARE ÎN UNITĂŢILE DE TERAPIE INTENSIVĂ

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Midazolam trebuie administrat numai de către un profesionist din domeniul sănătăţii cu experienţă (medic sau farmacist sau asistentă medicală). Trebuie administrat într-un spaţiu (spital, clinică sau cabinet medical) dotat cu aparatură pentru monitorizarea şi susţinerea funcţiilor respiratorie, cardiacă şi circulatorie (funcția cardiovasculară) și care să recunoască semnele și să trateze reacţiile adverse care pot apărea la anestezie.

Doza, modul și/sau calea (căile) de administrare, frecvența administrării și durata tratamentului

Midazolam va fi administrat de către un medic sau o asistentă medicală. Acesta vă va fi administrat într-un loc care are echipamentul necesar pentru a vă monitoriza și pentru a trata orice reacție adversă. În special, vă vor fi monitorizate respirația, inima și circulația.

Midazolam nu este recomandat pentru utilizare la sugari cu vârsta sub 6 luni. Cu toate acestea, în cazul în care medicul consideră că este necesar, acesta poate fi administrat unui sugar cu vârsta sub 6 luni internat într-o unitate de terapie intensivă.

Midazolam vă poate fi administrat prin una din cele patru căi diferite de administrare:

Prin injectare lentă într-o venă (injecție intravenoasă).
Prin picurare într-una dintre vene (perfuzie intravenoasă).
Prin injectare într-un mușchi (injecție intramusculară).
Prin administrare rectală (în rect).

După tratament, trebuie întotdeauna să fiţi însoţit acasă de către un adult responsabil.

Cât de mult Midazolam vă va fi administrat Doza de Midazolam variază de la un pacient la altul. Medicul dumneavoastră va decide doza optimă pentru dumneavoastră. Doza va depinde de vârsta dumneavoastră, greutatea şi starea generală de sănătate. De asemenea, va depinde de:

pentru ce sunteți tratat și de tipul de sedare necesară, de ce aveți nevoie de medicament,
modul cum răspundeţi la tratament,
dacă vi se vor administra și alte medicamente în același timp.

După ce vi s-a administrat Midazolam După tratament, trebuie întotdeauna să fiţi însoţit acasă de către un adult, care poate avea grijă de dumneavoastră. Aceasta deoarece Midazolam vă poate provoca stare de somnolenţă sau pierderea memoriei. De asemenea, vă poate afecta concentrarea și coordonarea.

Dacă vi se administrează Midazolam pe termen lung, cum ar fi în terapia intensivă, corpul dumneavoastră poate începe să se obișnuiască cu medicamentul. Aceasta înseamnă că el poate să nu funcționeze la fel de bine.

Dacă utilizați mai mult Midazolam Hypericum 5 mg/ml decât trebuie Medicamentul vă va fi administrat de către un medic sau o asistentă medicală. Dacă vi s-a administrat din greșeală prea mult Midazolam, puteți avea:

senzație de somnolență și pierdere a coordonării mişcărilor (ataxie) și a reflexelor;
probleme cu vorbirea (disartrie) și mişcări neobișnuite ale ochilor (nistagmus);
scădere a tensiunii arteriale (hipotensiune arterială); acest lucru vă poate face să vă simțiți amețit sau confuz;
oprire a respiraţiei (apnee) și deprimare cardiorespiratorie (încetinire sau oprire a respiraţiei și a bătăilor inimii) și comă;

Dacă vi se administrează Midazolam pentru sedare în unitatea de terapie intensivă, pentru o perioadă lungă de timp Dacă vi se administrează tratament pe termen lung cu Midazolam (vi se administrează medicamentul pentru o perioadă lungă de timp) puteţi:

să dezvoltaţi toleranţă la Midazolam, medicamentul devine mai puțin eficient și nu funcționează la fel de bine pentru dumneavoastră;
să deveniţi dependent de medicament şi să prezentaţi simptomatologie la întreruperea acestuia (vezi “ Dacă nu mai folosiți Midazolam”).

Dacă nu vi se mai administrează Midazolam Riscul simptomelor de întrerupere:

Dacă vi se administrează Midazolam pentru o perioadă lungă de timp, cum ar fi în terapia intensivă, puteți avea simptome de întrerupere când nu mai primiți medicamentul.

Acestea includ:

schimbări de dispoziție,
crize epileptice (convulsii),
durere de cap,
durere musculară,
probleme cu somnul (insomnie),
senzație de teamă și îngrijorare (anxietate), stare de tensiune, agitație, confuzie sau irascibilitate (iritabilitate),
halucinaţii (vederea și eventual, auzirea unor lucruri care nu există în realitate).

Medicul dumneavoastră vă va scădea doza gradat pentru a evita simptomele sindromului de întrerupere.

Dacă aveți orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresați-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale.

DOZE STANDARD

Midazolam este un sedativ puternic, care necesită creşterea treptată a dozei şi administrare lentă. Este recomandată cu insistență creşterea treptată a dozei administrate pentru a obţine în siguranţă nivelul de sedare dorit, în funcţie de necesitatea clinică, starea fizică, vârsta şi medicaţia concomitentă. La adulţii cu vârsta peste 60 ani, la pacienţii debilitaţi sau cu boli cronice şi la pacienţii copii şi adolescenţi, doza trebuie determinată cu atenţie şi trebuie luaţi în considerare factorii de risc prezenţi la fiecare pacient. Dozele standard sunt prezentate în tabelul de mai jos. Detalii suplimentare sunt prezentate în textul care urmează după tabel.

Indicaţie	Adulţi <60 ani	Adulţi ≥60 ani/debilitaţi sau cu boli cronice	Copii și adolescenți
Sedare cu păstrare a stării de conştienţă	i.v. Doza iniţială: 2-2,5 mg Treaptă de creştere a dozei: 1 mg Doza totală: 3,5-7,5 mg	i.v. Doza iniţială: 0,5-1 mg Treaptă de creştere a dozei: 0,5-1 mg Doza totală: < 3,5 mg	i.v. la pacienţii cu vârsta cuprinsă între 6 luni şi 5 ani Doza iniţială: 0,05-0,1 mg/kg Doza totală: < 6 mg i.v. la pacienţii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani Doza iniţială: 0,025-0,05 mg/kg Doza totală: < 10 mg rectal > 6 luni 0,3-0,5 mg/kg i.m. 1-15 ani 0,05-0,15 mg/kg
Premedicaţie în anestezie	i.v. 1-2 mg în doze repetate i.m. 0,07-0,1 mg/kg	i.v. Doza iniţială: 0,5 mg Creştere treptată, lentă, la nevoie i.m. 0,025-0,05 mg/kg	rectal > 6 luni 0,3-0,5 mg/kg i.m. 1-15 ani 0,08-0,2 mg/kg
Inducţie a anesteziei	i.v. 0,15-0,2 mg/kg (0,3-0,35 fără premedicaţie)	i.v. 0,05-0,15 mg/kg (0,15-0,3 fără premedicaţie)
Sedare în anestezia combinată	i.v. doze administrate intermitent de 0,03-0,1 mg/kg	i.v. doze mai mici decât cele recomandate pentru adulţi < 60 ani
	sau perfuzie continuă a 0,03-0,1 mg/kg şi oră
Sedare în UTI	i.v. Doza de încărcare: 0,03-0,3 mg/kg cu trepte de creştere de 1-2,5 mg Doza de întreţinere: 0,03-0,2 mg/kg şi oră		i.v. la nou-născuţi cu vârstă gestaţională < 32 săptămâni 0,03 mg/kg şi oră i.v. la nou-născuţi cu vârstă gestaţională > 32 săptămâni şi la copii cu vârsta sub 6 luni 0,06 mg/kg şi oră i.v. la pacienţi > 6 luni Doza de încărcare: 0,05-0,2 mg/kg Doza de întreţinere: 0,06-0,12 mg/kg şi oră

rectal > 6 luni 0,3-0,5 mg/kg

Pentru sedarea conştientă înaintea intervenţiilor în scop diagnostic sau chirurgicale, midazolam este administrat i.v. Dozele trebuie individualizate şi crescute treptat şi nu trebuie administrate prin injectare unică în bolus sau rapidă. Instalarea sedării poate varia individual, în funcţie de statusul fizic al pacientului şi de detaliile de dozare (de exemplu viteza de administrare, doza administrată). Dacă este necesar, se pot administra doze suplimentare, în funcţie de necesităţile individuale. Debutul efectului este la aproximativ 2 minute după injectare. Efectul maxim este obţinut după aproximativ 5-10 minute.

Adulţi

Administrarea i.v. a midazolam trebuie să fie lentă şi cu o rată de aproximativ 1 mg în 30 secunde.  La adulţii cu vârsta sub 60 ani, doza iniţială este de 2-2,5 mg midazolam, administrată cu 5-10 minute înainte de începerea procedurii. Dozele suplimentare de 1 mg pot fi administrate după cum este necesar. Doza totală medie a fost stabilită în intervalul 3,5-7,5 mg midazolam. O doză totală mai mare de 5 mg nu este, de obicei, necesară.  La adulţii cu vârsta peste 60 ani, la pacienţii debilitaţi sau cu boli cronice, doza iniţială trebuie redusă la 0,5-1 mg midazolam şi administrată cu 5-10 minute înainte de începerea procedurii. Dozele suplimentare de 0,5-1 mg pot fi administrate după cum este necesar. Deoarece la aceşti pacienţi efectul corespunzător concentraţiei maxime poate fi atins mai puţin rapid, dozele suplimentare de midazolam trebuie crescute foarte încet şi cu atenţie. O doză totală mai mare de 3,5 mg nu este, de obicei, necesară.

Copii și adolescenți

Administrarea i.v.: doza de midazolam trebuie crescută treptat şi lent până la obţinerea efectului clinic dorit. Doza iniţială de midazolam trebuie administrată într-un interval de 2-3 minute. Trebuie să se aştepte 2-5 minute pentru a evalua complet efectul sedativ, înainte de începerea procedurii sau repetarea dozei. Dacă este necesară sedarea suplimentară, se continuă administrarea de doze mici până se atinge nivelul de sedare potrivit. Sugarii şi copiii cu vârsta mai mică de 5 ani pot necesita doze substanţial mai mari (mg/kg) decât copiii mari şi adolescenţii.

 Pacienţii copii cu vârsta mai mică de 6 luni: pacienţii copii cu vârsta mai mică de 6 luni sunt în mod particular susceptibili la obstrucţia căilor respiratorii şi la hipoventilaţie. Din acest motiv, nu este recomandată utilizarea în sedarea cu păstrarea stării de conştienţă la copiii cu vârsta mai mică de 6 luni.  Pacienţii copii cu vârsta cuprinsă între 6 luni şi 5 ani: doza iniţială este de 0,05-0,1 mg/kg. Poate fi necesară o doză totală de până la 0,6 mg/kg pentru a ajunge la efectul final dorit, dar doza totală nu trebuie să depăşească 6 mg. Sedarea prelungită şi riscul de hipoventilaţie pot fi asociate cu administrarea de doze mai mari.  Pacienţii copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani: doza iniţială de 0,025-0,05 mg/kg. S-ar putea să fie necesară o doză totală de până la 0,4 mg/kg până la maximum 10 mg. Sedarea prelungită şi riscul de hipoventilaţie pot fi asociate cu administrarea de doze mai mari.  Pacienţii adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 12 şi 16 ani: se administrează doze ca la adulţi.

Administrare rectală: Medicamentul poate fi utilizat intrarectal dacă este necesar.

Doza totală de midazolam este cuprinsă, de obicei, în intervalul 0,3-0,5 mg/kg. Administrarea rectală a soluţiei din fiolă se realizează cu ajutorul unui aplicator din plastic fixat la capătul seringii. Dacă volumul care urmează a fi administrat este prea mic, se poate adăuga apă până la un volum total de 10 ml. Doza totală trebuie administrată o dată şi evitată administrarea rectală repetată.

Utilizarea la copiii cu vârsta mai mică de 6 luni nu este recomandată, deoarece datele disponibile la această categorie de pacienţi sunt limitate.

Administrarea i.m.: dozele recomandate sunt cuprinse în intervalul 0,05-0,15 mg/kg. O doză totală mai mare de 10 mg nu este, de obicei, necesară. Această cale de administrare trebuie utilizată numai în cazuri excepţionale. Este preferată calea rectală, deoarece administrarea i.m. este dureroasă. La copiii cu greutatea sub 15 kg, nu se recomandă administrarea de midazolam sub formă de soluţie cu concentraţie mai mare de 1 mg/ml. Concentraţiile mai mari trebuie diluate până la concentraţia de 1 mg/ml.

DOZE PENTRU ANESTEZIE

PREMEDICAŢIE

Premedicaţia cu midazolam administrată cu puţin timp înaintea unei proceduri determină sedare (inducţia stării de somn sau somnolenţă şi reducerea stării de anxietate) şi afectarea preoperatorie a memoriei. Midazolam poate fi, de asemenea, administrat în asociere cu anticolinergice. Pentru această indicaţie, midazolam trebuie administrat i.v. sau i.m. profund, într-o zonă cu masă musculară mare, cu 20-60 minute înainte de inducţia anesteziei sau la copii, preferabil rectal (vezi mai jos). Este obligatorie monitorizarea continuă şi atentă a pacienţilor după administrarea premedicaţiei, deoarece sensibilitatea interindividuală variază şi pot să apară simptome ale supradozajului.

Adulţi

Pentru sedarea preoperatorie şi pentru diminuarea memoriei evenimentelor preoperatorii, doza recomandată pentru adulţi cu status fizic ASA I şi II şi cu vârsta sub 60 ani este de 1-2 mg, administrată i.v., repetată la nevoie sau de 0,07-0,1 mg/kg, administrată i.m. Doza trebuie redusă şi individualizată atunci când midazolam este administrat la adulţi cu vârsta peste 60 ani, la pacienţii debilitaţi sau bolnavi cronic. Doza iniţială recomandată este de 0,5 mg i.v. şi trebuie crescută treptat şi lent, la nevoie. Se recomandă o doză de 0,025-0,05 mg/kg administrată i.m.

În cazul administrării concomitente de narcotice, doza de midazolam trebuie redusă. Doza uzuală este de 2-3 mg.

Copii şi adolescenţi

Nou născuţi şi copii cu vârsta până la 6 luni: Deoarece datele disponibile sunt limitate, nu este recomandată utilizarea la copiii cu vârsta sub 6 luni.

Copii cu vârsta peste 6 luni:

Administrare rectală: Medicamentul poate fi utilizat intrarectal dacă este necesar.

Doza totală de midazolam, care de obicei este cuprinsă în intervalul 0,3-0,5 mg/kg, trebuie administrată cu 15-30 minute înainte de inducţia anesteziei. Administrarea rectală a soluţiei din fiolă se realizează cu ajutorul unui aplicator din plastic fixat la capătul seringii. Dacă volumul ce urmează a fi administrat este prea mic, se poate adăuga apă până la un volum total de 10 ml.

Administrarea i.m.: deoarece administrarea i.m. este dureroasă, această cale de administrare trebuie utilizată numai în cazuri excepţionale. Este preferată administrarea rectală. Totuşi, o doză cuprinsă în intervalul 0,08-0,2 mg/kg midazolam administrat i.m. s-a dovedit a fi eficientă şi sigură. La copiii și adolescenții cu vârsta cuprinsă între 1 şi 15 ani, sunt necesare doze proporţional mai mari faţă de adulţi, în raport cu greutatea corporală.

La copiii cu greutatea corporală sub 15 kg nu se recomandă administrarea de midazolam sub formă de soluţie injectabilă cu concentraţie mai mare de 1 mg/ml. Soluţiile injectabile cu concentraţii mai mari trebuie diluate până la 1 mg/ml.

INDUCEREA ANESTEZIEI

Adulţi

Dacă midazolam este utilizat pentru inducerea anesteziei înainte de administrarea altor anestezice, răspunsul individual este variabil. Doza trebuie crescută treptat până la obținerea efectului dorit în funcţie de vârsta şi de statusul clinic al pacientului. Când midazolam este utilizat înainte sau în asociere cu alte medicamente administrate i.v. sau inhalator pentru inducerea anesteziei, doza iniţială din fiecare medicament trebuie redusă semnificativ, uneori până la 25% din doza individuală iniţială uzuală a medicamentelor. Nivelul dorit al anesteziei este atins prin creşterea treptată a dozei. Doza i.v. de midazolam pentru inducţie trebuie administrată lent, cu creşteri progresive. Fiecare treaptă de creştere a nu mai mult de 5 mg trebuie injectată într-un interval de 20-30 secunde, lăsând 2 minute între creşterile succesive.

 La adulţii cu vârsta sub 60 ani, fără premedicaţie, doza poate fi mai mare (0,3-0,35 mg/kg i.v.). Dacă este necesară completarea inducerii anesteziei, pot fi utilizate creşteri de aproximativ 25% din doza iniţială a pacientului. În loc de midazolam, inducerea anesteziei poate fi completată cu anestezice inhalatorii. La cazurile rezistente, poate fi utilizată pentru inducerea anesteziei o doză totală de până la 0,6 mg/kg, dar astfel de doze mari pot prelungi timpul de refacere.

 La adulţii cu vârsta peste 60 ani, cu premedicaţie, pacienţi debilitaţi sau cu boli cronice, doza trebuie redusă semnificativ, de exemplu la 0,05-0,15 mg/kg, administrată i.v. în interval de 20- 30 secunde, cu un interval de 2 minute pentru instalarea efectului.

de obicei, o doză mai mică de midazolam pentru inducerea anesteziei. O doză iniţială de 0,15- 0,25 mg/kg va fi, de obicei, suficientă.

SEDARE ÎN ANESTEZIA COMBINATĂ

Adulţi

Midazolam poate fi administrat ca sedativ în anestezia combinată, fie prin utilizarea de doze suplimentare mici intermitente, administrate i.v. (între 0,03 şi 0,1 mg/kg), fie prin perfuzie continuă i.v. cu midazolam (între 0,03 şi 0,1 mg/kg şi oră), în general în asociere cu analgezice. Dozele şi intervalele dintre doze variază în funcţie de răspunsul individual al pacientului.

SEDARE ÎN UNITĂŢILE DE TERAPIE INTENSIVĂ

Nivelul dorit de sedare este atins prin creşterea treptată a dozelor de midazolam, urmată fie de perfuzie continuă fie de utilizarea intermitentă în bolus, în funcţie de necesitatea clinică, starea fizică, vârsta şi medicaţia concomitentă (vezi pct. 4.5).

Adulţi

Doza de încărcare i.v.: doze cuprinse între 0,03 şi 0,3 mg/kg trebuie administrate lent, în doze crescătoare. Fiecare administrare ulterioară de 1-2,5 mg trebuie injectată pe parcursul a 20-30 secunde, lăsând 2 minute între administrările succesive. La pacienţii hipovolemici, cu vasoconstricţie sau hipotermici, doza de încărcare trebuie redusă sau omisă. Când midazolam este administrat concomitent cu analgezice puternice, acestea trebuie administrate primele pentru ca efectul sedativ al midazolam să poată fi obţinut în siguranţă, adiţional sedării determinate de analgezic.

Doza de întreţinere i.v.: dozele pot fi cuprinse între 0,03-0,2 mg/kg şi oră. La pacienţii hipovolemici, cu vasoconstricţie sau hipotermici, doza de întreţinere trebuie scăzută. Nivelul de sedare trebuie evaluat regulat. În cazul sedării de lungă durată se poate dezvolta toleranţă şi este posibil să fie necesară creşterea dozei.

Midazolam trebuie administrat sub formă de perfuzie i.v. continuă, începând de la 0,03 mg/kg şi oră (0,5 μg/kg şi minut) la nou-născuţii cu vârsta gestaţională 32 săptămâni şi copiii cu vârsta sub 6 luni. Dozele de încărcare administrate intravenos nu sunt recomandate la copii prematuri, nou-născuţi şi copii cu vârsta sub 6 luni, fiind de preferat perfuzarea care poate fi efectuată mai rapid, în primele câteva ore, pentru a stabili valorile plasmatice terapeutice. Rata perfuziei trebuie reevaluată cu atenţie şi frecvent, în special după primele 24 ore, pentru a administra cea mai mică doză eficientă şi a reduce posibilitatea de acumulare a medicamentului. Este necesară monitorizarea atentă a ratei respiratorii şi a saturaţiei în oxigen.

Copii cu vârsta peste 6 luni:

La pacienţii copii şi adolescenţi intubaţi sau ventilaţi, doza de încărcare i.v. de 0,05-0,2 mg/kg trebuie administrată lent, pe parcursul a cel puţin 2-3 minute, pentru a stabili efectul clinic dorit. Midazolam nu trebuie administrat intravenos rapid. Doza de încărcare este urmată de perfuzie i.v. continuă de 0,06-0,12 mg/kg şi oră (1-2 μg/kg şi minut). Rata perfuziei poate fi crescută sau scăzută (în general cu 25% din rata perfuziei iniţiale sau ulterioare) după cum este necesar sau pot fi administrate i.v. doze suplimentare de midazolam pentru a creşte sau menţine efectul dorit.

La începutul unei perfuzii cu midazolam la pacienţii compromişi hemodinamic, doza uzuală de încărcare trebuie stabilită prin creşteri mici şi pacientul trebuie monitorizat pentru decelarea instabilităţii hemodinamice, de exemplu a hipotensiunii arteriale. Aceşti pacienţi sunt, de asemenea, vulnerabili la efectele deprimante respiratorii ale midazolam şi necesită o monitorizare atentă a frecvenţei respiratorii şi a saturaţiei de oxigen. La sugari prematuri, nou-născuţi şi copii cu greutatea corporală sub 15 kg nu este recomandată administrarea de midazolam sub formă de soluţie injectabilă cu concentraţie mai mare de 1 mg/ml. Soluţiile injectabile cu concentraţie mai mare trebuie diluate până la 1 mg/ml.

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei < 10 ml/min), farmacocinetica midazolamului nelegat după o administrare unică i.v. este similară cu cea raportată la voluntarii sănătoşi. Cu toate acestea, după perfuzia prelungită la pacienţii din unităţile de terapie intensivă (UTI), durata medie a efectului sedativ la pacienţii cu insuficienţă renală a fost considerabil crescută, cel mai probabil din cauza acumulării α-hidroximidazolam glucuronoconjugat. Nu sunt disponibile date specifice la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min) cărora li se administrează midazolam pentru inducerea anesteziei.

Insuficienţă hepatică

Insuficienţa hepatică reduce clearance-ul midazolam administrat i.v. cu o creştere ulterioară a timpului de înjumătăţire plasmatică. Prin urmare, efectele clinice pot fi mai puternice şi prelungite. Doza necesară de midazolam poate fi redusă şi trebuie stabilită o monitorizare adecvată a semnelor vitale (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi

Vezi mai jos şi pct. 4.4.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2

Contraindicații

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.3

sunteți alergic (hipersensibil) la midazolam sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6).
sunteţi alergic la alte medicamente benzodiazepinice, cum este diazepam sau nitrazepam.
aveţi probleme severe cu respiraţia și urmează să vi se administreze Midazolam pentru sedare cu păstrarea stării de conştienţă.

Nu trebuie să vi se administreze Midazolam dacă oricare dintre cele de mai sus este valabilă în cazul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi sigur, discutaţi cu medicul dumneavoastră, farmacistul sau asistenta medicală înainte de administrarea acestui medicament.

Hipersensibilitate la benzodiazepine sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Utilizarea acestui medicament pentru sedare cu păstrarea stării de conştienţă la pacienţii cu insuficienţă respiratorie severă sau deprimare respiratorie acută.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Aveţi grijă deosebită cu Midazolam

Midazolam trebuie administrat doar de către medici cu experiență, într-un spaţiu complet echipat pentru monitorizarea şi susținerea funcţiilor cardiovasculară şi respiratorie şi de către persoane instruite specific în recunoaşterea şi controlul evenimentelor adverse aşteptate, inclusiv resuscitarea cardiacă şi respiratorie. Au fost raportate evenimente adverse cardiorespiratorii severe. Acestea au inclus deprimare respiratorie, apnee, stop respirator şi/sau stop cardiac. Este mai probabil ca astfel de incidente potenţial letale să apară când injectarea se realizează prea rapid sau când se administrează doze mari (vezi pct. 4.8). Benzodiazepinele nu sunt recomandate pentru tratamentul de primă linie a bolilor psihice. Pentru indicaţia de sedare cu păstrarea stării de conştienţă, este necesară precauţie specială la pacienţii cu disfuncţie respiratorie. Pacienţii copii cu vârsta sub 6 luni sunt în mod particular vulnerabili la obstrucţia căilor respiratorii şi hipoventilaţie, de aceea sunt esenţiale creşterea gradată cu doze mici până la obţinerea efectului clinic şi monitorizarea atentă a frecvenţei respiratorii şi saturaţiei în oxigen. Când midazolam este utilizat ca premedicaţie, este obligatorie o observare adecvată a pacientului după administrare, deoarece sensibilitatea interindividuală variază şi pot să apară simptome ale supradozajului.

Trebuie acordată o atenţie specială în cazul administrării midazolam la pacienţii cu risc crescut:  adulţi cu vârsta peste 60 ani  pacienţi cu boli cronice sau debilitaţi, de exemplu  pacienţi cu insuficienţă respiratorie cronică  pacienţi cu insuficienţă renală cronică, insuficienţă hepatică (benzodiazepinele pot precipita sau exacerba encefalopatia la pacienții cu insuficiență hepatică severă) sau insuficienţă cardiacă  copii şi adolescenţi, în special cei care prezintă instabilitate cardiovasculară.

La pacienţii cu risc crescut sunt necesare doze mai mici (vezi pct. 4.2) şi aceştia trebuie monitorizaţi continuu pentru decelarea semnelor precoce ale alterării funcţiilor vitale. Ca şi cu orice alte substanţe care deprimă SNC şi/sau cu proprietăţi miorelaxante, trebuie acordată o atenţie deosebită la administrarea de midazolam la pacienţii cu miastenia gravis.

Toleranţa

A fost raportată o pierdere a eficacităţii midazolam la administrarea pentru sedarea de lungă durată în unităţile de terapie intensivă (UTI).

Dependenţa

Când midazolam este utilizat în sedarea de lungă durată în UTI, trebuie reţinut faptul că se poate dezvolta dependenţa psihică și fizică la midazolam. Riscul dezvoltării dependenţei creşte cu doza şi durata tratamentului. Acest risc este, de asemenea, mai mare la pacienţii cu istoric medical de abuz de alcool şi/sau de medicamente (vezi pct. 4.8).

Simptome ale sindromului de sevraj

În timpul tratamentului prelungit cu midazolam în UTI, se poate dezvolta dependenţa fizică. De aceea, întreruperea bruscă a tratamentului va fi însoţită de simptome ale sindromului de sevraj. Pot să apară următoarele simptome: cefalee, dureri musculare, anxietate, tensiune, agitaţie, stare de confuzie, iritabilitate, insomnie de rebound, dispoziţie schimbătoare, halucinaţii şi convulsii. În cazuri severe, pot apărea următoarele simptome: depersonalizare, amorţeală şi furnicături la extremităţi, hipersensibilitate la lumină, zgomot şi contact fizic. Deoarece riscul apariţiei simptomelor de sevraj este mai mare după întreruperea bruscă a tratamentului, se recomandă scăderea gradată a dozelor.

Amnezia

Midazolam produce amnezie anterogradă (frecvent, acest efect este foarte dorit în situaţii cum sunt înaintea şi în timpul procedurilor chirurgicale sau de diagnostic), a cărei durată este direct proporţională cu doza administrată. Amnezia prelungită poate ridica probleme la pacienţii trataţi ambulator, care sunt externaţi după intervenţii chirurgicale. După administrarea midazolam parenteral, pacienţii trebuie externaţi din spital sau din cabinetul de consultaţii numai cu un însoţitor.

Reacţii paradoxale

La administrarea de midazolam s-a raportat apariţia de reacţii paradoxale cum ar fi: agitaţie, mişcări involuntare (inclusiv convulsii tonice/clonice şi tremor muscular), hiperactivitate, ostilitate, furie, agresivitate, excitare paroxistică, coşmaruri, halucinaţii, psihoze şi violenţă. Aceste reacţii pot să apară la doze mari şi/sau când injectarea se realizează rapid. Cea mai mare incidenţă a acestui tip de

reacţii a fost raportată la copii şi vârstnici. Dacă aceste evenimente apar, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului.

Eliminarea întârziată a midazolam

Eliminarea midazolam poate fi afectată la pacienţii cărora li se administrează concomitent medicamente care inhibă sau induc CYP3A4 şi poate fi necesară ajustarea corespunzătoare a dozei de midazolam (vezi pct. 4.5). Eliminarea midazolam poate fi, de asemenea, întârziată la pacienţii cu disfuncţie hepatică, debit cardiac scăzut şi la nou-născuţi (vezi pct. 5.2).

Apnee în somn

Midazolam fiole trebuie utilizat cu precauție extremă la pacienții cu sindrom de apnee în somn și acești pacienți trebuie monitorizați în mod regulat.

Copii şi adolescenţi Copii prematuri şi nou-născuţi:

Din cauza riscului crescut de apnee, este recomandată prudenţă extremă în cazul sedării la prematuri şi la copii mai mari care au fost născuţi prematur, neintubaţi. Este necesară monitorizarea atentă a ratei respiratorii şi a saturaţiei de oxigen.

Trebuie evitată administrarea la prematuri prin injectare rapidă. Nou-născuţii prezintă o funcţionalitate a organelor redusă şi/sau imatură şi sunt, de asemenea, vulnerabili la efectele respiratorii profunde şi/sau prelungite ale midazolam. Reacţii adverse hemodinamice au fost raportate la copiii cu instabilitate cardiovasculară; administrarea intravenoasă rapidă trebuie evitată la această categorie de pacienţi.

Pacienţii copii cu vârsta sub 6 luni:

La această categorie de pacienţi, midazolam este indicat pentru sedare doar în UTI. Pacienţii copii cu vârsta sub 6 luni sunt în mod particular vulnerabili la obstrucţia căilor respiratorii şi hipoventilaţie, de aceea sunt esenţiale creşterea gradată, cu doze mici, până la obţinerea efectului clinic şi monitorizarea atentă a frecvenţei respiratorii şi saturaţiei în oxigen (vezi de asemenea pct. “Copii prematuri” mai sus).

Utilizarea concomitentă de alcool/deprimante ale SNC:

Utilizarea concomitentă de midazolam cu alcool sau/şi deprimante ale SNC trebuie evitată. Această asociere are potenţialul de a creşte efectele clinice ale midazolam, incluzând posibil sedarea severă sau deprimarea respiratorie relevantă clinic (vezi pct. 4.5).

Riscul asociat utilizării concomitente a opioidelor:

Utilizarea concomitentă a Midazolam Hypericum 5 mg/ml soluție injectabilă/perfuzabilă și a opioidelor poate duce la sedare, deprimare respiratorie, comă și deces. Din cauza acestor riscuri, prescrierea concomitentă a medicamentelor sedative, cum sunt benzodiazepine sau medicamentele asociate, cum este Midazolam Hypericum 5 mg/ml soluție injectabilă/perfuzabilă cu opioide, trebuie să fie rezervată pacienților pentru care nu sunt posibile alternative de tratament. Cu privire la prescrierea medicamentului Midazolam Hypericum 5 mg/ml soluție injectabilă/perfuzabilă concomitent cu opioide, trebuie utilizată cea mai mică doză eficientă și durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil Pacienții trebuie atent monitorizaţi pentru semne și simptome de deprimare respiratorie și sedare. În acest sens, se recomandă cu insistență informarea pacienților și a persoanelor care îi îngrijesc (acolo unde este cazul) cu privire la aceste simptome (vezi pct. 4.5).

Asocierea cu alcool / deprimante SNC Asocierea midazolam cu alcool şi sau deprimante SNC trebuie evitată. O astfel de asociere poate creşte semnificativ efectele clinice ale midazolamului, care pot include sedare severă sau deprimare respiratorie semnificativă clinic (vezi pct. 4.5.).

Dependenţa de alcool sau droguri Ca şi în cazul altor benzodiazepine, administrarea midazolam trebuie evitată la pacienţii cu antecedente de abuz de alcool şi consum de droguri.

Criterii de externare din spital Pacienţii cărora li s-a administrat midazolam pot fi externaţi din spital sau mutaţi din sala de consultaţii numai cu permisiunea medicului şi dacă sunt însoţiţi. Este recomandat ca pacienţii să fie însoţiţi până la domiciliu după externare.

Acest medicament conţine 30,2 mg de sodiu per fiola de 10 ml, ceea ce este echivalent cu 1,5% din aportul alimentar zilnic maxim recomandat de OMS, respectiv de 2 g de sodiu la adult.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Interacțiuni

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.5

Spuneți medicului dumneavoastră sau farmacistului sau asistentei medicale dacă luați, ați luat recent sau s-ar putea să luați orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală sau medicamente pe bază de plante. Acest lucru este foarte important deoarece folosirea a mai mult de un medicament odată poate întări sau slăbi efectul medicamentelor. În mod particular, spuneţi-i medicului dumneavoastră sau farmacistului sau asistentei medicale dacă luaţi unul dintre următoarele medicamente:

Antidepresive (medicamente pentru depresie)
Hipnotice (medicamente care vă ajută să dormiţi)
Sedative (pentru a vă face liniștiți sau somnoroși)
Tranchilizante (împotriva anxietății sau pentru a vă ajuta să dormiți)
Carbamazepină sau fenitoină (acestea pot fi utilizate pentru convulsii sau crize)
Rifampicină (utilizată pentru tratarea infecțiilor micobacteriene, cum este tuberculoza)
Medicamente pentru HIV numite ‘inhibitori de protează’ (cum este saquinavir)
Antibiotice numite ‘macrolide’ (cum sunt eritromicină sau claritromicină)
Medicamente pentru tratamentul infecțiilor fungice (cum sunt ketoconazol, voriconazol, fluconazol, itraconazol, posaconazol)
Calmante ale durerii cu acţiune puternică
Atorvastatină (utilizată pentru a trata valorile crescute ale colesterolului)
Antihistaminice (utilizate pentru tratamentul alergiilor)
Extract de Sunătoare (medicament pe bază de plante pentru depresie)
Medicamente utilizate pentru tratamentul tensiunii arteriale mari numite ‘blocante ale canalelor de calciu’ (cum este diltiazem)

Dacă oricare dintre cele de mai sus este valabilă în cazul dumneavoastră sau dacă nu sunteți sigur, discutați cu medicul dumneavoastră sau farmacistul sau asistenta medicală înainte de a vi se administra Midazolam.

Utilizarea concomitentă a Midazolam cu opioide (calmante ale durerii cu acţiune puternică, medicamente pentru terapia de substituție și unele medicamente pentru tuse) crește riscul de somnolență, dificultăți de respirație (deprimare respiratorie), comă și poate pune viața în pericol. Din acest motiv, administrarea concomitentă trebuie luată în considerare numai atunci când alte opțiuni de tratament nu sunt posibile.

Cu toate acestea, dacă medicul dumneavoastră prescrie Midazolam împreună cu opioide, doza și durata tratamentului concomitent trebuie să fie limitate de către medicul dumneavoastră.

Vă rugăm să spuneți medicului dumneavoastră despre toate medicamentele pe bază de opiacee pe care le luați și să urmați îndeaproape recomandările medicului dumneavoastră. Ar putea fi util să informați prietenii sau rudele pentru a fi conștienți de semnele și simptomele menționate mai sus. Adresați-vă medicului dumneavoastră atunci când aveți astfel de simptome.

Midazolam împreună cu alimente, băuturi și alcool Nu beți alcool dacă vi s-a administrat Midazolam. Aceasta deoarece alcoolul poate crește efectul sedativ al Midazolam și poate cauza probleme cu respirația.

Interacţiuni farmacocinetice Midazolam este metabolizat de P450 3A4 prin intermediul sistemului enzimatic CYP3A4, CYP3A5. Inhibitorii şi inductorii izoenzimei CYP3A pot creşte sau scădea concentraţiile plasmatice şi, în consecinţă, efectele midazolam şi prin urmare, este necesară o ajustare a dozei. Interacţiunile farmacocinetice cu inhibitorii sau inductorii CYP3A4 sunt mult mai pronunţate pentru midazolam administrat oral, comparativ cu midazolam administrat i.v., în special din cauza faptului că CYP3A4 se regăsește și la nivelul tractului gastro-intestinal superior. Având în vedere acest lucru, în cazul administrării pe cale orală, atât clearance-ul sistemic cât şi biodisponibilitatea vor fi modificate, în timp ce în cazul administrării pe cale parenterală are loc doar modificarea clearance-ului sistemic.

După administrarea unei singure doze de midazolam I.V., consecinţa inhibării a CYP3A4 asupra efectului clinic maxim este scăzută, în timp ce durata efectului poate fi prelungită.Cu toate acestea, după administrarea prelungită de midazolam, atât magnitudinea cât şi durata efectului vor fi crescute în cazul inhibării CYP3A4.

Nu sunt disponibile studii cu privire la modularea CYP3A4 în farmacocinetica midazolam după administrarea rectală şi intramusculară. Se anticipează că aceste interacţiuni vor fi mai puţin pronunţate pentru administrarea pe cale rectală comparativ cu administrarea orală, deoarece tractul gastro-intestinal este ocolit, în timp ce după administrarea i.m. efectele modulării CYP3A4 nu trebuie să fie în mod considerabil diferite faţă de cele observate la administrarea midazolam i.v.

Prin urmare, se recomandă monitorizarea atentă a efectelor clinice şi a semnelor vitale în timpul administrării midazolam, ţinând cont de faptul că aceste efecte pot fi mai puternice şi prelungite în cazul administrării concomitente cu un inhibitor al CYP3A4 în doză unică. Administrarea unor doze mari sau perfuziile prelungite cu midazolam la pacienţii trataţi concomitent cu inhibitori puternici ai CYP3A4, pot provoca, de exemplu, în terapia intensivă, efecte hipnotice de lungă durată, recuperare întârziată şi deprimare respiratorie, ceea ce necesită ajustarea dozelor.

În ceea ce priveşte inducerea anesteziei, trebuie să se ţină cont de faptul că acest proces durează câteva zile înainte de a se obţine efectul său maxim şi în mod egal, dispare în câteva zile. Spre deosebire de

un tratament de câteva zile cu un inductor, este de aşteptat ca rezultatele unui tratament pe termen scurt să antreneze mai puţine interacţiuni cu midazolam. Cu toate acestea, în cazul inductorilor puternici, nu poate fi exclusă inducerea semnificativă, chiar în cazul unui tratament scurt. Midazolam nu modifică farmacocinetica altor medicamente.

Medicamente care inhibă CYP3A

Antifungice azolice

 Ketoconazol creşte de 5 ori concentraţia plasmatică a midazolamului administrat intravenos şi creşte de 3 ori timpul său de înjumătăţire plasmatică. Administrarea parenterală de midazolam concomitent cu ketoconazol, un inhibitor puternic al CYP3A, trebuie să se facă într-o unitate de terapie intensivă sau într-un loc care să permită monitorizarea atentă şi o abordare medicală adecvată în caz de deprimare respiratorie sau sedare prelungită. Trebuie luate în considerare, administrarea fracţionată şi o ajustare a dozei, mai ales, în cazul administrării unor doze repetate de midazolam. Aceeaşi recomandare este valabilă şi pentru antifungicele azolice (vezi mai jos), chiar dacă efectele sedative ale midazolam au fost mai reduse.  Voriconazolul creşte de 3 ori concentraţia plasmatică a midazolamului administrat intravenos şi de aproximativ 3 ori timpul de înjumătăţire plasmatică.  Fluconazolul şi itraconazolul cresc de 2-3 ori concentraţia plasmatică a midazolamului administrat intravenos şi de 1,5 ori până la 2,4 ori timpul de înjumătăţire plasmatică.  Posaconazolul aproape că dublează concentraţiile plasmatice de midazolam administrat intravenos.  În mod special în cazul administrării concomitente cu ketoconazol, itraconazol şi voriconazol expunerea la midazolam administrat oral va fi considerabil mai mare, comparativ cu ce este menţionat mai sus. Fiolele cu midazolam nu sunt indicate pentru administrarea orală.

Antibiotice macrolide  Eritromicina creşte de 1,6 până la 2 ori concentraţia plasmatică a midazolamului administrat intravenos şi de 1,5 ori până la 1,8 ori timpul de înjumătăţire plasmatică.  Claritromicina creşte de 2,5 ori concentraţia plasmatică a midazolamului administrat intravenos şi de 1,5 ori până la 2 ori timpul de înjumătăţire plasmatică.

Informaţii suplimentare obţinute la administrarea midazolam pe cale orală  Roxitromicina: nu sunt disponibile informaţii referitoare la administrarea concomitentă de roxitromicină şi midazolam utilizat intravenos. Efectul redus observat asupra timpului de înjumătăţire plasmatică, după administrarea midazolam pe cale orală, sub formă de comprimate (creştere de 30%), indică faptul că efectul roxitromicinei asupra midazolamului administrat intravenos este minor.

Anestezice intravenoase

Eliminarea midazolamului intravenos a fost modificată şi prin propofol intravenos (ASC şi timpul de înjumătăţire plasmatică au crescut de 1,6 ori). Inhibitori de proteaze HIV

Saquinavir şi alţi inhibitori de proteaze HIV: administrarea concomitentă a midazolam cu inhibitorii de proteaze HIV poate determina o creştere considerabilă a concentraţiei plasmatice de midazolam. La administrarea concomitentă cu lopinavir potenţat cu ritonavir, concentraţiile plasmatice ale midazolam administrat intravenos cresc de 5,4 ori, asociat cu o creştere similară a timpului de înjumătăţire plasmatică. Dacă se administrează concomitent midazolam şi inhibitori de protează, tratamentul se face la fel ca pentru ketoconazol, aşa cum este indicat mai sus.  Informaţii suplimentare provenite de la midazolam sub formă farmaceutică cu administrare orală

Pe baza datelor de la alţi inhibitori CYP3A4, concentraţiile plasmatice ale midazolam se anticipează să fie semnificativ mai mari atunci când midazolam este administrat oral. De aceea, inhibitorii de proteaze nu trebuie administraţi concomitent cu midazolam sub formă farmaceutică cu administrare orală.

Blocante ale canalelor de calciu

 Diltiazem: O singură doză de diltiazem administrată pacienților care urmează a fi supuşi unei intervenţii chirurgicale de bypass coronarian creşte concentraţiile plasmatice ale midazolam administrat intravenos cu aproximativ 25% şi timpul de înjumătăţire plasmatică este prelungit cu 43%. Această creștere este mai mică decât creșterea de 4 ori observată după administrarea orală de midazolam.

Informaţii suplimentare provenite de la midazolam sub formă farmaceutică cu administrare orală

 Verapamil crește concentraţiile plasmatice ale midazolam administrat oral de 3 ori. Timpul de înjumătăţire plasmatică al midazolam a fost crescut cu 41%.

Diverse medicamente / Preparate din plante

 Atorvastatina creşte concentraţiile plasmatice ale midazolam administrat intravenos de 1,4 ori, comparativ cu grupul de control.  Fentanilul administrat intravenos este un inhibitor slab al eliminării midazolamului: a crescut de 1,5 ori ASC și timpul de înjumătățire plasmatică al midazolamului i.v.

Informaţii suplimentare provenite de la midazolam sub formă farmaceutică cu administrare orală

 Nefazodona creşte concentraţiile plasmatice ale midazolam administrat oral de 4,6 ori, cu o creştere a timpului de înjumătăţire plasmatică de 1,6 ori.  Dependent de doză, aprepitant creşte concentraţiile plasmatice ale midazolam administrat oral de 3,3 ori, după o doză de 80 mg/zi, asociat cu o creştere a timpului de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 2 ori.

Medicamente care induc CYP3A

 Rifampicina administrată în doză de 600 mg o dată pe zi, timp de 7 zile, scade concentraţiile plasmatice ale midazolam, administrat I.V. cu aproximativ 60%. Timpul de înjumătăţire plasmatică a scăzut cu 50-60%.  Ticagrelor este un inductor slab al CYP3A, dar are doar un efect mic asupra expunerilor la midazolam (-12%) și 4-hidroxi-midazolam (-23%), în cazul utilizării intravenoase de midazolam.

Informaţii suplimentare provenite de la midazolam sub formă farmaceutică cu administrare orală

 Rifampicina administrată oral scade concentraţiile plasmatice ale midazolam cu 96% la voluntarii sănătoşi, cu o dispariţie aproape totală a efectelor psihomotorii ale midazolam.  Carbamazepina și fenitoina: administrarea de doze repetate de carbamazepină sau fenitoină a determinat o scădere a concentraţiilor plasmatice ale midazolam administrat oral cu până la 90% şi o scurtare a timpului de înjumătăţire plasmatică cu 60%.  Inducerea foarte pronunțată a CYP3A4 observată după administrarea mitotanului sau enzalutamidei a determinat o scădere semnificativă și stabilă a concentrațiilor plasmatice de midazolam la pacienții cu cancer. ASC a midazolamului administrat oral a fost redusă la 5% și, respectiv, la 14% din valorile normale.  Clobazamul şi efavirenzul sunt inductori slabi ai metabolismului midazolam şi reduc ASC cu aproximativ 30% faţă de molecula mamă. Aceasta duce la o creştere de 4-5 ori a proporţiei

metabolitului activ (α-hidroximidazolam) pe molecula mamă, dar nu se cunoaşte relevanţa clinică a acestei creşteri.

 Vemurafenibul modulează izoenzimele CYP și inhibă ușor CYP3A4: administrarea repetată a determinat o scădere medie cu 32% a expunerii la midazolam administrat oral (până la 80% la unele persoane).

Preparate din plante şi alimente  Sunătoarea scade concentraţiile plasmatice ale midazolam cu aproximativ 30-40%, iar timpul de înjumătăţire plasmatică cu 15-17%. Efectul de inducere a CYP3A4 variază în funcţie de extractul de sunătoare folosit.

Informaţii suplimentare provenite de la midazolam sub formă farmaceutică cu administrare orală

Quercetina (întâlnită şi în Gingko biloba) şi Panax ginseng au efecte slabe de inducere enzimatică şi conduc la o reducere cu 20-30% a expunerii la midazolam după administrarea orală.

Deplasarea imediată de la nivelul situsurilor de legare de proteine

Acidul valproic: o creştere a concentraţiei de midazolam liber datorită deplasării situsurilor de legare a proteinelor plasmatice de acidul valproic nu poate fi exclusă chiar dacă nu este cunoscută relevanţa clinică a unei astfel de interacţiuni.

Interacţiuni farmacodinamice medicament-medicament (IMM)

+ Opioide Utilizarea concomitentă de medicamente sedative, cum ar fi benzodiazepinele sau medicamente conexe, cum ar fi midazolam cu opioide, creşte riscul de sedare, depresie respiratorie, comă şi moarte din cauza unui efect deprimant cumulativ asupra sistemului nervos central. Doza şi durata de utilizare concomitentă trebuie limitate (vezi pct. 4.4). Administrarea concomitentă a midazolam cu alte medicamente sedative/hipnotice şi deprimante ale SNC, inclusiv alcool, poate determina creşterea efectului de sedare şi deprimare a funcţiei respiratorii. Exemple: derivaţi de opiacee (administrate ca analgezice, antitusive sau tratamente de substituţie), antipsihotice, alte benzodiazepine administrate ca anxiolitice sau hipnotice, barbiturice, propofol, ketamină, etomidat; antidepresive sedative, antihistaminice şi antihipertensive cu acţiune centrală. Alcoolul poate creşte în mod semnificativ efectul sedativ al midazolamului. Consumul de alcool trebuie să fie evitat în timpul administrării midazolam (vezi pct. 4.4.). Midazolam scade concentraţia alveolară minimă (CAM/MAC) a anestezicelor inhalate.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Acest medicament nu este recomandat în timpul sarcinii. Dacă sunteţi gravidă sau credeţi că aţi putea fi gravidă adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru a vă reevalua tratamentul.

Studiile nu au evidenţiat un efect malformativ al benzodiazepinelor la utilizarea MIDAZOLAM HYPERICUM în timpul primului trimestru de sarcină. Cu toate acestea, unele studii au evidenţiat un risc potenţial crescut de apariţie a buzei de iepure sau gură de lup la nou născuţi, comparativ cu riscurile de apariţie la populaţia generală. Buza de iepure sau buza de lup (uneori numită şi keiloschizis) este o malformaţie congenitală determinată de fuziunea incompletă a palatului şi a buzei superioare. După expunerea în timpul sarcinii la benzodiazepine, în conformitate cu datele publicate, incidenţa apariţiei buzei de iepure sau gurii de lup la nou-născuţi ar fi mai mică de 2/1000, în timp ce rata scontată de apariţie la populaţia generală este de 1/1000.

Dacă utilizaţi MIDAZOLAM HYPERICUM în al doilea şi / sau în al treilea trimestru de sarcină, poate apărea o scădere a mişcărilor fetale active şi o variabilitate a frecvenţei cardiace a fătului.

Informaţi echipa medicală dacă aţi utilizat MIDAZOLAM HYPERICUM la finalul sarcinii. Nou-născutul trebuie monitorizat, deoarece pot apărea următoarele reacţii: slăbiciune musculară (hipotonie axială), dificultăţi la hrănire (dificultăţi la supt, care duc la deficit de creştere în greutate), hiperexcitabilitate, agitaţie sau tremor. Aceste tulburări sunt reversibile. La doze mari, la nou-născut, pot apărea insuficienţă respiratorie sau apnee, dar şi scădere a temperaturii corporale (hipotermie).

În cazul în care copilul dumneavoastră manifestă una sau mai multe dintre aceste simptome la naştere sau după naştere, adresaţi-vă medicului dumneavoastră şi / sau moaşei.

După administrarea MIDAZOLAM HYPERICUM nu trebuie să alăptaţi timp de 24 de ore, deoarece MIDAZOLAM HYPERICUM poate trece în laptele matern.

Sarcina Studiile nu au evidenţiat un efect malformativ al benzodiazepinelor la utilizarea midazolam în timpul primului trimestru de sarcină.

Cu toate acestea, în cadrul administrării de benzodiazepine, unele studii au evidenţiat un risc potenţial crescut de apariţie a buzei de iepure sau gură de lup la nou născuţi. În conformitate cu datele publicate, incidenţa apariţiei buzei de iepure sau gurii de lup la nou-născuţi, după expunerea la bezodiazepine, ar fi mai mică de 2/1000, în timp ce rata scontată de apariţie la populaţia generală este de 1/1000.

În cazul utilizării de benzodiazepine în al doilea şi în al treilea trimestru de sarcină, poate apărea o scădere a mişcărilor fetale active şi o variabilitate a frecvenţei cardiace a fătului. În cazul în care la finalul sarcinii sunt utilizate benzodiazepine, chiar şi în doze mici, acestea pot fi responsabile în cazul nou-născutului pentru semne de impregnare, cum ar fi hipotonie axială, dificultăţi la supt care duc la deficit de creştere în greutate. Aceste tulburări sunt reversibile, dar pot dura 1-3 săptămâni, în funcţie de timpul de înjumătăţire al benzodiazepinei prescrise. La doze mari, la nou-născut, pot apărea insuficienţă respiratorie sau apnee, dar şi hipotermie. În plus, chiar şi în absenţa semnelor de impregnare, este posibil să apară un sindrom de abstinenţă neonatală. Acesta se caracterizează, în special, prin hiperexcitabilitate, agitaţie şi tremor ale nou-născutului şi apar tardiv după naştere. Timpul până la debut depinde de timpul de înjumătăţire plasmatică al medicamentului şi poate fi important atunci când acesta este prelungit.

Luând în considerare aceste date, ca măsură de precauţie, utilizarea midazolam nu este recomandată în timpul sarcinii, indiferent de termen.

Atunci când midazolam este prescris unei femei cu potenţial fertil, aceasta trebuie informată cu privire la necesitatea informării medicului dacă este gravidă sau intenţionează să rămână gravidă, astfel încât medicul să reevalueze beneficiul tratamentului.

La sfârşitul sarcinii, dacă este cu adevărat necesar să fie început tratamentul cu midazolam, medicul trebuie să evite să prescrie doze mari şi trebuie luată în considerare monitorizarea nou-născutului în vederea depistării apariţiei efectelor descrise mai sus.

Alăptare Midazolam trece în cantităţi mici în laptele matern. Mamele care alăptează trebuie să fie informate despre necesitatea întreruperii alăptării timp de 24 de ore după administrarea midazolamului.

Fertilitate Nu este cazul.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Reacții adverse

Prospect · pct. 4 RCP · pct. 4.8

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacții adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Următoarele reacții adverse pot să apară în timpul administrării midazolam, dar frecvenţa lor este necunoscută şi nu poate fi estimată din datele disponibile.

Opriţi administrarea Midazolam şi adresaţi-vă imediat unui medic dacă observaţi oricare dintre următoarele reacţii adverse. Acestea vă pot pune viaţa în pericol şi este posibil să aveţi nevoie de tratament medical de urgenţă:

Şoc anafilactic (o reacție alergică care pune viața în pericol). Semnele pot include o erupţie pe piele apărută brusc, mâncărime sau papule (urticarie) şi umflare a feţei, buzelor, limbii sau a altor părţi ale organismului. Puteţi, de asemenea, prezenta, scurtare a respiraţiei, respiraţie şuierătoare sau dificultăţi la respiraţie.
Infarct miocardic (stop cardiac). Semnele pot include dureri la nivelul pieptului.
Probleme la respirație sau complicaţii (uneori determinând oprirea respiraţiei).
Spasm muscular în jurul corzilor vocale, care determină înecare. Reacţiile adverse care pot pune viaţa în pericol sunt mai probabile în cazul adulţilor cu vârsta peste 60 ani şi la persoanele care au deja probleme respiratorii sau cardiace, în special dacă injectarea se face prea rapid sau în doză mare.

Alte reacţii adverse posibile

Probleme ale sistemului nervos și psihice:

Scădere a vigilenţei
Stare confuzională
Stare de fericire exagerată şi stare de emoţie (stare de euforie)
Oboseală, somnolenţă sau sedare o perioadă îndelungată
Vederea şi auzirea unor lucruri care nu există în realitate acolo (halucinaţii)
Perturbare a conștienței (delir)
Dureri de cap
Senzație de amețeală
Dificultăți în coordonarea mușchilor
Crize (convulsii) la copiii prematuri şi nou-născuţi
Pierdere temporară de memorie. Durata acesteia depinde de cantitatea de Midazolam care vi s-a administrat. Este posibil să prezentați acest simptom după tratament. În cazuri izolate, această pierdere de memorie a fost prelungită (a durat o perioadă îndelungată).
Stare de agitaţie, nelinişte, furie sau agresivitate. De asemenea, puteţi prezenta spasme musculare sau tremurături incontrolabile ale muşchilor (tremor). Aceste reacţii sunt mai probabile dacă vi s-a administrat o doză mare de Midazolam sau dacă administrarea s-a făcut prea rapid. Este, de asemenea, mai probabil la copii și vârstnici.

Inima și circulația

Stare de leşin
Bătăi lente ale inimii
Înroşire a feţei şi gâtului (hiperemie facială)
Tensiune arterială mică. Aceasta vă poate face să vă simţiţi ameţit sau confuz.

Respiraţia

Sughiţ
Scurtare a respiraţiei

Gură, stomac și intestin

Gură uscată
Constipație
Greaţă (senzaţie de rău ) sau vărsături (stare de rău)

Piele

Senzaţie de mâncărime
Erupţie trecătoare pe piele, incluzând papule (urticarie)
Înroşire, durere, cheaguri de sânge sau umflare a pielii în locul în care s-a făcut injectarea.

Generale

Reacţii alergice, incluzând erupţie pe piele şi respiraţie şuierătoare.
Simptome ale sindromului de întrerupere (vezi ‘Întreruperea administrării de Midazolam ’ la punctul 3 de mai sus)

Căderi și fracturi. Riscul crește dacă luați alte medicamente care provoacă somnolență (de exemplu, sedative sau somnifere) sau alcool.

Pacienți vârstnici

Utilizarea Midazolam poate crește riscul de cădere și rupere a oaselor.
Reacţiile adverse care pot pune viaţa în pericol sunt mai probabile în cazul adulţilor cu vârsta peste 60 ani.

Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

La injectarea de midazolam au fost raportate, după punerea pe piaţă a medicamentului, următoarele reacţii adverse (frecvenţă necunoscută, nu poate fi estimată din datele disponibile):

Tulburări ale sistemului imunitar frecvenţă necunoscută Hipersensibilitate, angioedem, şoc anafilactic Tulburări psihice frecvenţă necunoscută Stare confuzională, dispoziţie euforică, halucinaţii

Agitaţie, ostilitate, furie, agresivitate, stare de excitabilitate crescută

Dependenţă fizică la medicament şi sindrom de sevraj

Abuz Tulburări ale sistemului nervos frecvenţă necunoscută Mişcări involuntare (incluzând mişcări tonice/clonice şi tremor muscular), hiperactivitate

Sedare postoperatorie prelungită, scădere a vigilenţei, somnolenţă, cefalee, ameţeli, ataxie, amnezie anteroretrogradă. Durata acestor efecte este direct legată de doza administrată. Convulsii în cadrul sindromului de sevraj. Convulsiile au fost raportate la prematuri şi nou-născuţi.

Tulburări cardiace frecvenţă necunoscută Stop cardiac, bradicardie Tulburări vasculare frecvenţă necunoscută Hipotensiune arterială, vasodilataţie, tromboflebită, tromboză Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale frecvenţă necunoscută Deprimare respiratorie, apnee, stop respirator, dispnee, laringospasm, bronhospasm, sughiţ Tulburări gastro-intestinale frecvenţă necunoscută Greaţă, vărsături, constipaţie, xerostomie Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat frecvenţă necunoscută Erupţie cutanată tranzitorie, urticarie, prurit Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare frecvenţă necunoscută Oboseală, eritem la locul injectării, durere la locul injectării Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate frecvenţă necunoscută Risc de căzături, fracturi Circumstanţe sociale frecvenţă necunoscută Violenţă

Astfel de reacţii paradoxale la medicament au fost raportate în special în rândul copiilor şi vârstnicilor (vezi pct. 4.4). Amnezia anterogradă poate fi încă prezentă la sfârşitul procedurii şi în unele cazuri a fost raportată amnezia prelungită (vezi pct. 4.4).

: Riscul de căzături şi fracturi creşte în timpul utilizării concomitente de sedative (inclusiv băuturi alcoolice) şi la vârstnici.

Dependenţa: utilizarea midazolam, chiar şi în doze terapeutice, poate să ducă la dezvoltarea dependenţei fizice. După administrarea i.v. prelungită, întreruperea, în special întreruperea bruscă a medicamentului, poate fi însoţită de simptome ale sindromului de sevraj, uneori chiar convulsii (vezi pct. 4.4).

Au apărut evenimente adverse cardiorespiratorii severe. Incidentele care pot pune viaţa în pericol sunt mult mai probabil să apară la adulţii cu vârsta peste 60 ani şi la cei cu insuficienţă respiratorie preexistentă sau cu funcţie cardiacă afectată, în special când injectarea se face prea rapid sau când se administrează doze mari (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conține Midazolam Hypericum 5 mg/ml

Substanța activă este midazolam. Fiecare ml conține 5,00 mg midazolam.

Celelalte componente sunt: clorură de sodiu, acid clorhidric concentrat, hidroxid de sodiu, apă pentru preparate injectabile.

Cum arată Midazolam Hypericum 5 mg/ml și conținutul ambalajului Se prezintă sub formă de soluție limpede, incoloră. Cutie cu 10 fiole din sticlă incoloră tip I, a câte 10 ml soluție injectabilă.

Deținătorul autorizației de punere pe piață și fabricantul HYPERICUM S.R.L. B-dul Timişoara nr.16F, subsol, sector 6, Bucureşti, cod poştal 061329, România

Pentru orice informații referitoare la acest medicament, vă rugăm să contactați reprezentanța locală a deținătorului autorizației de punere pe piață:

Acest prospect a fost revizuit în Decembrie 2020. Alte surse de informaţii

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro/.

Fiecare ml conține 5,00 mg midazolam. Midazolam……………………………………………………………………………………..5 mg Pentru 1 ml soluţie Fiecare fiolă de 10 ml conţine 50 mg midazolam Excipient (ţi) cu efect cunoscut: sodiu Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol (23 mg) sodiu per 1 ml, 2 ml sau 3 ml fiolă, adică este în esenţă “fără sodiu”; Acest medicament conţine 30,2 mg de sodiu per fiola de 10 ml, ceea ce este echivalent cu 1,5% din cantitatea maximă recomandată de OMS în alimentele zilnice, respectiv de 2g de sodiu per adult.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Clorură de sodiu Acid clorhidric concentrat Hidroxid de sodiu Apă pentru preparate injectabile.

50 mg midazolam · substanță activă

Clorură de sodiu · excipient

Acid clorhidric concentrat · excipient

Hidroxid de sodiu · excipient

Apă pentru preparate injectabile · excipient

Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsați acest medicament la vederea și îndemâna copiilor.

Nu utilizați acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie după Exp. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi ferit de lumină.

Nu aruncați niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebați farmacistul cum să aruncați medicamentele pe care nu le mai folosiți. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

Înainte de diluare: 3 ani. După diluare: medicamentul trebuie utilizat imediat. În caz de neutilizare imediată, durata şi condiţiile de păstrare după diluare şi înainte de utilizare intră în responsabilitatea utilizatorului.

Pentru condiţiile de păstrare vezi pct. 6.3. A se păstra în fiole şi în ambalajul secundar, la loc ferit de lumină.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu 10 fiole din sticla incolora tip I a cate 10 ml sol. inj./perf. · 13587/2020/01

Documente oficiale

RCPRezumatul caracteristicilor produsuluiDeschide PDF · ANMDMR ProspectProspect — informații pentru pacientDeschide PDF · ANMDMR AmbalajInformații privind etichetareaDeschide PDF · ANMDMR