Acasă/ Medicamente/ Betadine Unguent
D08AG02 · Antiseptice si dezinfectante preparate ce contin iod Fără prescripție (OTC)

Betadine Unguent

Unguent · DCI: Povidonum Iodinatum

Betadine conţine ca substanţă activă iodul liber.

Cum citiți informația
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Betadine conţine ca substanţă activă iodul liber. Acesta este un antiseptic care distruge bacterii, fungi şi unele protozoare.

Betadine este un antiseptic cu spectru larg utilizat pentru tratamentul local sau pentru prevenirea infecţiilor rănilor minore, arsurilor pe suprafeţe mici şi intervenţiilor chirurgicale minore.

Este recomandat pentru tratamentul infecţiilor fungice şi bacteriene de la nivelul pielii şi al ulcerelor de stază şi decubit.

Betadine este un antiseptic cu spectru larg utilizat pentru tratamentul topic sau pentru prevenirea infecţiilor rănilor minore, arsurilor pe suprafeţe mici şi intervenţiilor chirurgicale minore.

Este recomandat pentru tratamentul infecţiilor cutanate fungice şi bacteriene şi al ulcerelor de stază şi decubit.

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau așa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Este destinat pentru administrare locală.

Pentru tratamentul infecţiilor: se aplică unguentul de 1-2 ori pe zi. Durata maximă a tratamentului este de 14 zile.

Pentru prevenirea infecţiilor: se aplică unguentul de 1-2 ori pe săptămână atât timp cât este necesar.

Pielea afectată trebuie să fie curată şi uscată.

Aplicaţi Betadine pe zona afectată, pe care o puteţi acoperi apoi cu un pansament sau bandaj.

Dacă utilizaţi mai mult Betadine decât trebuie Dacă aţi utilizat mai mult Betadine decât trebuie pot să apară:

  • gust metalic, secreţie salivară crescută, senzaţie de arsură sau durere la nivelul gâtului sau cavităţii bucale,
  • iritaţii şi inflamaţii la nivelul ochiului,
  • rinită acută şi simptome asemănătoare răcelii;
  • reacţii la nivelul pielii,
  • tulburări digestive, în special: greaţă, vărsături, diaree,
  • insuficienţă renală, încetare patologică a urinării,
  • colaps circulator,
  • depresie, insomnie, impotenţă, dureri de cap,
  • umflături la nivelul gâtului cu sufocare, edem pulmonar, dificultate la respiraţie, anormalități metabolice (acidoză metabolică, valori mari ale sodiului în sânge) şi insuficienţă renală.

Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră dacă suspectaţi un supradozaj.

Dacă uitaţi să utilizaţi Betadine Nu utilizaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Doze Tratamentul infecţiilor: 1-2 aplicaţii pe zi. Durata maximă a tratamentului este de 14 zile.

Prevenirea infecţiilor: 1-2 aplicaţii pe săptămână, atât timp cât este necesar. Suprafaţa cutanată afectată trebuie să fie curată şi uscată.

Mod de administrare

Pentru administrare topică. Unguentul se aplică pe suprafaţa cutanată afectată. După aplicare, poate fi acoperită cu un pansament sau bandaj.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2
  • dacă sunteţi alergic la povidonă, iod sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6);
  • dacă aveți hipertiroidism (hiperactivitate a glandei tiroide)
  • alte afecţiuni tiroidiene acute
  • înainte şi după tratamentul cu iod radioactiv, scintigrafie;
  • dezinfectarea materialului medico-chirurgical;
  • în inflamaţii ale pielii asemănătoare herpesului (dermatite herpetiforme Duhring);

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1. Hipertiroidism sau alte tulburări tiroidiene acute Înainte şi după tratamentul cu iod radioactiv, scintigrafie şi în dermatite herpetiforme Duhring.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Înainte să utilizaţi Betadine, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Întrerupeți tratamentul în cazul apariției de iritații pe piele, dermatite de contact sau reacțiilor de hipersensibilitate. Nu încălziți medicamentul înainte de utilizare. Nu lăsați la îndemâna copiilor.

La administrarea unor cantități mari de iod, pacienții cu gușă, noduli tiroidieni, sau alte afecțiuni non acute ale tiroidei prezintă risc de a dezvolta hiperactivitate a funcției tiroidei (hipertiroidism). În lipsa unor indicații stricte, la această categorie de pacienți aplicarea iod povidonei nu trebuie să se facă pentru o perioadă lungă de timp și pe o suprafață mare a pielii. Chiar și după terminarea tratamentului trebuie urmărită o posibilă apariție a unor simptome de hipertiroidism și dacă este necesar trebuie monitorizată funcția tiroidei. Tratamentul nu trebuie utilizat înainte sau după scintigrafie cu iod radioactiv sau tratament cu iod radioactiv pentru tratamentul carcinomului tiroidian.

Doar pentru administrare topică.

Administrarea de lungă durată poate să determine iritaţii cutanate şi ocazional, reacţii cutanate severe. Aplicarea unguentului trebuie întreruptă dacă apar iritaţii sau reacţii de hipersensibilitate.

Datorită absorbţiei iodului prin mucoase, în cazul tratamentului prelungit şi repetat, există riscul apariţiei efectelor sistemice.

Administrarea dozelor mari de iod poate determina hipertiroidism la pacienţii cu alte tulburări tiroidiene non acute. Durata tratamentulului cu iod povidonă trebuie să fie cât mai scurtă posibil şi trebuie aplicat pe suprafeţe mici. Dacă după tratament apar simptome indicând hipertiroidism, trebuie efectuate teste ale funcţiei tiroidiene.

Tratamentul nu trebuie utilizat înainte sau după scintigrafie cu iod radioactiv sau tratament cu iod radioactiv pentru tratamentul carcinomului tiroidian.

Copii și adolescenți Nou născuții și sugarii prezintă un risc crescut de a dezvolta hipotiroidism prin administrarea unei cantități mari de iod. Utilizarea iod povidonei trebuie să se facă în cantități minime la nou născuți și sugari din cauza permeabilității crescute a pielii acestora și a sensibilității crescute la iod. Poate fi necesar un control al funcției tiroidei la copii (de exemplu concentrația T 4 și TSH). Trebuie evitată orice posibilă ingestie orală de iod povidonă la sugari.

Este necesară prudenţă deosebită în cazul administrării repetate la pacienţii cu insuficienţă renală preexistentă, deoarece pot să apară efecte sistemice.

Trebuie evitat tratamentul prelungit şi repetat cu iod povidonă la pacienţii trataţi concomitent cu litiu (vezi pct. 4.5).

Trebuie evitată utilizarea prelungită sau repetată.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizați orice alte medicamente. Complexul iod-PVP este eficace la valori ale pH-ului cuprinse între 2,0 și 7,0. Este de așteptat ca acest complex să reacționeze cu proteinele și alți compuși organici nesaturați, conducând la afectarea eficacității sale.

Evitaţi utilizarea în același timp cu litiu.

Utilizarea în același timp a medicamentelor pentru tratamentul rănilor, pe bază de enzime duce la o scădere a efectelor terapeutice a ambelor substanțe.

Medicamentele antiseptice care conţin mercur, săruri de argint, taurolidină sau peroxid de hidrogen şi soluţie alcoolică de acid benzoic pot reduce efectul terapeutic al ambelor substanţe; de aceea nu trebuie utilizate în același timp.

Medicamentele care conțin iod povidonă atunci când sunt utilizate în același timp sau imediat după aplicarea pe aceeași suprafață sau pe suprafețe apropiate, a antisepticelor care conțin octenidină pot determina decolorări întunecate trecătoare în zonele implicate.

Iodul absorbit prin pielea intactă sau rănită poate să interacționeze cu rezultatele unor teste ale funcţiei tiroidiene. În timpul utilizării iod povidonei cantitatea captată de iod de către glanda tiroidă poate fi mai mică; acest lucru poate duce la interferențe cu diverse investigații (scintigrafia tiroidiană, determinarea PBI [iod legat de proteine], proceduri de diagnosticare cu substanțe de contrast pe bază de iod) și pot face imposibilă o schemă de tratament cu iod radioactiv a tiroidei (radioterapie cu iod). După terminarea tratamentului, trebuie să treacă o perioadă determinată de timp pentru a putea efectua o nouă scintigrafie.

Iod povidona poate determina rezultate fals pozitive la anumite teste diagnostice cum sunt: detectarea sângerărilor fecale oculte, sângelui în urină şi determinarea glucozei în urină.

Complexul iod povidonă îşi exercită efectul bactericid la un pH cuprins în intervalul 2-7. Reacţia cu proteinele şi alţi compuşi organici nesaturaţi scade eficacitatea Betadine.

Utilizarea concomitentă a Betadine unguent şi a unor unguente care conţin enzime pentru tratamentul rănilor poate să scadă eficacitatea acestora.

Utilizarea concomitentă a iod povidonei cu antiseptice care conţin mercur, săruri de argint, taurolidină sau peroxid de hidrogen şi soluţie alcoolică de acid benzoic scade eficacitatea ambelor substanţe și nu trebuie administrate concomitent. Antisepticele care conţin mercur pot determina eritem, flictenă, chiar necroză cutaneo-mucoasă (formarea iodurii de mercur caustică în cazul utilizării concomitente cu antiseptice care conţin iod). Această interacţiune depinde de stabilitatea la nivel cutanat a medicamentului care conţine mercur şi de sensibilitatea individuală. Sunt posibile interacţiuni prin antagonism sau inactivare, de aceea, se va evita utilizarea simultană sau succesivă a mai multor antiseptice. Medicamentele care conțin iod povidonă utilizate concomitent sau imediat după aplicarea antisepticelor care conțin octenidină și aplicate pe aceleași suprafețe sau pe suprafețe adiacente pot determina decolorări întunecate tranzitorii în zonele implicate.

Având în vedere proprietăţile oxidative, iod-povidona poate determina rezultate fals pozitive la anumite teste diagnostice pentru determinarea sângerărilor oculte în fecale şi urină şi glicozuriei.

Iod povidona poate determina reducerea captării iodului de către tiroidă, ceea ce poate interfera cu rezultatele unor investigaţii diagnostice de exemplu scintigrafie tiroidiană, determinarea iodului legat

de proteine (iodemia), proceduri diagnostice cu substanţe de contrast pe bază de iod şi pot interacţiona (prin antagonism sau inactivare) cu terapia pe bază de iod a tiroidei. Pentru obţinerea unor rezultate concludente, se recomandă o perioadă suficient de lungă de întrerupere a tratamentului pe termen lung cu iod înaintea efectuării scintigrafiei tiroidiene.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

În timpul sarcinii și alăptării iod povidona trebuie utilizată numai dacă este strict indicată și pe o perioadă minimă de timp. Deoarece iodul traversează placenta şi se excretă în laptele matern și din cauza creșterii sensibilității fătului sau nou-născutului la iod, în timpul sarcinii și alăptării utilizarea iod povidonei trebuie să se facă în cantități cât mai reduse. Mai mult, concentrația de iod este mai mare în laptele matern comparativ cu concentrația din ser. Utilizarea iod povidonei poate induce hipotiroidism trecător (activitate redusă a glandei tiroide) cu valori ridicate ale TSH (hormon de stimulare tiroidiană) la făt

sau nou născut. Poate fi necesar un control al funcției glandei tiroide a copilului. Trebuie neapărat evitată o posibilă ingestie orală a soluției de către sugar.

În timpul sarcinii și alăptării iod povidona trebuie utilizată numai dacă este strict indicată și pe o perioadă minimă de timp. Iodul absorbit traversează bariera fetoplacentară şi se excretă în laptele matern și din cauza creșterii sensibilității fătului sau nou-născutului la iod, în timpul sarcinii și alăptării utilizarea iod povidonei trebuie să se facă în cantități cât mai reduse. Mai mult, concentrația de iod este mai mare în laptele matern comparativ cu concentrația din ser. Utilizarea iod povidonei poate induce hipotiroidism tranzitor și concentrații ridicate ale TSH (hormon tiroidian de stimulare) la făt sau nou născut. Poate fi necesar controlul funcției tiroidiene la nou născut. Trebuie neapărat evitată o posibilă ingestie orală a soluției de către sugar.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Evaluarea reacțiilor adverse se face având la bază următoarele frecvențe:

Reacții adverse rare (afectează 10 utilizatori din 10000): Reacţii de hipersensibilitate, dermatite de contact (cu simptome cum sunt roșeață, vezicule mici și mâncărimi). Tratamentul trebuie întrerupt dacă apar asemenea reacții adverse.

Reacții adverse foarte rare (afectează mai puțin de 1 utilizator din 10000): Reacție anafilactică, (reacție alergică gravă care poate determina dificultăți la respirație, amețeli, scăderea bruscă a tensiunii arteriale) Hipertiroidism (hiperactivitate a glandei tiroide care poate determina creșterea poftei de mâncare, pierdere a greutății corporale, transpirații, bătăi rapide ale inimii sau stare de neliniște) la pacienții cu boli tiroidiene în trecut; Angioedem (reacție alergică gravă care poate determina umflarea feței și a gâtului)

Reacții adverse cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Hipotiroidism (activitate redusă a glandei tiroide care poate determina oboseală, creștere a greutății corporale, bătăi rare ale inimii), care poate să apară după o utilizare prelungită sau extensivă a iod povidonei; Tulburări la nivelul rinichilor; Arsură chimică a pielii (poate să apară prin contactul prelungit la pregătirea preoperatorie cu soluție de uz extern) Dezechilibru electrolitic, acidoză metabolică, insuficiență renală acută, osmolaritate anormală a sângelui (poate să apară la asimilarea unor cantități mari de iod povidonă).

Iod-povidona colorează pielea în brun, culoare care se elimină uşor prin spălare cu apă.

Tratamentul îndelungat sau aplicarea iod povidonei pe suprafeţe întinse de răni şi arsuri severe poate să determine apariţia simptomelor supradozajului (vezi punctul Dacă utilizaţi mai mult Betadine decât trebuie).

Raportarea reacțiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

Următoarele frecvențe au stat la baza evaluării reacțiilor adverse:

Tulburări ale sistemului imunitar

Rare Hipersensibilitate Foarte rare Reacție anafilactică

Tulburări endocrine

Foarte rare Hipertiroidism (uneori cu simptome cum sunt tahicardia sau agitația) Cu frecvență necunoscută Hipotiroidism

Tulburări metabolice şi de nutriție Cu frecvență necunoscută Dezechilibru electrolitic Acidoză metabolică

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Rare Dermatită de contact (cu simptome cum sunt eritem, vezicule mici și prurit) Foarte rare Angioedem

Tulburări renale şi ale căilor urinare Cu frecvență necunoscută Insuficiență renală acută Osmolaritate sanguină anormală

Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate

Cu frecvență necunoscută Arsuri chimice cutanate

La pacienții cu afecțiuni tiroidiene în antecedente (vezi Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare) urmată de o asimilare importantă de iod cum este după o utilizare de lungă durată a soluției de iod povidonă pentru tratamentul rănilor și arsurilor pe suprafețe cutanate extinse.Poate să apară în urma unei asimilări a unei cantități importante de iod povidonă (ca în cazul arsurilor)Poate să apară în urma băilor preoperatorii în cazul pregătirii preoperatorii a pacientuluiHipotiroidismul poate să apară ca urmare a unei utilizări îndelungate și extensive a iod povidonei

Iod-povidona colorează tegumentele în brun, culoare care se elimină uşor prin spălare cu apă.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine Betadine

  • Substanţa activă este iod povidona. Un gram unguent conţine iod activ 10 mg sub formă de iod povidonă 100 mg.
  • Celelalte componente sunt: hidrogenocarbonat de sodiu, macrogol 400, macrogol 1000, macrogol 1500, macrogol 4000, apă purificată.

Cum arată Betadine şi conţinutul ambalajului Betadine se prezintă sub formă de unguent omogen, de culoare brun închis, cu miros slab de iod.

Este ambalat în cutii cu un tub din Al conţinând 20 g unguent.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă Egis Pharmaceuticals PLC Keresztúri út 30-38 H-1106 Budapesta, Ungaria

Fabricantul EGIS PHARMACEUTICALS PLC Mátyás király u. 65, 9900 Kӧrmend, Ungaria

Acest prospect a fost revizuit în Aprilie, 2022

Fiecare gram unguent conţine iod activ 10 mg sub formă de iod povidonă 100 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Hidrogenocarbonat de sodiu Macrogol 400 Macrogol 1000 Macrogol 1500 Macrogol 4000 Apă purificată

iod activ 10 mg sub formă de iod povidonă 100 mg · substanță activă
Hidrogenocarbonat de sodiu · excipient
Macrogol 400 · excipient
Macrogol 1000 · excipient
Macrogol 1500 · excipient
Macrogol 4000 · excipient
Apă purificată · excipient
Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

Nu lăsați acest medicament la vederea și îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj, după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Nu aruncați niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiți. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

2 ani. A nu se utiliza după data de expirare (a se vedea data tipărită pe ambalaj).

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie x 1 tub Al x 20 g unguent · 1352/2009/01

Documente oficiale