Methasan 10 mg/ml

Tratamentul de substituţie cu metadonă trebuie prescris de către un medic cu experienţă în tratamentul pacienţilor cu dependenţă faţă de opiacee/medicamente opioide.

Clorhidratul de metadonă acţionează timp de 24 de ore şi trebuie administrat zilnic la aceeaşi oră.

Doze

Adulţi Acest medicament trebuie întotdeauna administrat oral, cu sau fără alimente.

Medicamentul trebuie diluat de către un profesionist în domeniul sănătăţii înainte de utilizare. Vă rugăm să consultați “Mod de administrare” din cadrul acestei secțiuni, precum și secțiunea 6.6 pentru instrucțiuni suplimentare.

Doza inițială trebuie administrată dimineaţa.

Acest medicament nu trebuie administrat injectabil.

Doza trebuie ajustată treptat, în funcţie de necesităţile fiecărui pacient.

Doza trebuie administrată exclusiv de către medic sau de către o persoană desemnată de către medic. Cantitatea care trebuie administrată nu trebuie niciodată să fie măsurată de către pacient.

Doza este stabilită pe baza apariţiei simptomelor de sevraj şi trebuie ajustată pentru fiecare pacient, în funcţie de situaţia acestuia şi de modul în care se simte. În general, după ajustarea dozei, obiectivul terapeutic constă în administrarea dozei de întreţinere minime posibile.

Este posibil ca ghidurile naționale să difere în ceea ce privește dozele descrise mai jos și, de acea, trebuie urmate.

Inițierea tratamentului În general, doza iniţială va fi cuprinsă între 20 mg şi 30 mg. În cazurile în care toleranţa la opioide este crescută, doza iniţială uzuală va fi cuprinsă între 25 mg şi 40 mg.

Trebuie menţionat faptul că pierderea toleranţei la opioide poate să apară în câteva zile după întreruperea/reducerea consumului obişnuit de opiacee. Pacienţilor cu un prag de toleranţă scăzut sau nesigur (de exemplu după ieşirea din închisoare) trebuie să li se administreze cea mai mică doză inițială posibilă.

Pentru evitarea simptomelor de sevraj, se poate administra o doză suplimentară în seara primei zile de tratament, în funcţie de efectul subiectiv sau obiectiv. Această administrare trebuie efectuată numai sub atentă monitorizare medicală şi supraveghere în cadru spitalicesc, acolo unde este cazul.

Dacă apar simptome de sevraj, doza trebuie crescută treptat, cu maximum 5-10 mg clorhidrat de metadonă per administrare. Titrajul dozelor este complet dacă nu mai apar simptome de sevraj. Trebuie luate în considerare limitele toleranţei individuale.

Doza individuală în timpul fazei de titrare se realizează prin administrarea de volume diferite, măsurate cu seringa gradată inclusă în ambalaj, care are o acurateţe de 0,25 ml (corespunzător la 2,5 mg clorhidrat de metadonă pentru mărimile de ambalaj de 100, 150, 300, 500 ml) sau cu o cupă de măsurare gradată, care are o acurateţe de 0,5 ml (corespunzător la 5,0 mg clorhidrat de metadonă; pentru mărimea de ambalaj de 1000 ml). Doza unică măsurată cu precizie poate fi diluată cu volume diferite, conform prescripţiei medicului. Pentru prepararea soluţiei gata pentru administrare vezi secţiunea “Mod de administrare” precum şi pct. 6.6 pentru tipul diluţiei şi pct. 6.3 privind stabilitatea corespunzătoare soluţiei diluate. Clorhidrat de metadonă Methasan (seringă gradată cu diviziuni de 0,25 ml sau o cupă de măsurare gradată cu diviziuni de 0,5 ml) 5 mg 0,5 ml 10 mg 1 ml 15 mg 1,5 ml 20 mg 2 ml 25 mg 2,5 ml 30 mg 3 ml

35 mg 3,5 ml 40 mg 4 ml 45 mg 4,5 ml 50 mg 5 ml 55 mg 5,5 ml 60 mg 6 ml 65 mg 6,5 ml 70 mg 7 ml 75 mg 7,5 ml 80 mg 8 ml 85 mg 8,5 ml 90 mg 9 ml 95 mg 9,5 ml 100 mg 10 ml

Tratamentul de întreţinere În scopul efectuării tratamentului de întreţinere, se recomandă o creştere a dozei cu maximum 10 mg o dată. Metadona are o rată de eliminare scăzută, fapt care conduce la o dezvoltare lentă a toleranţei, fiecare creştere a dozei putând determina deprimare respiratorie într-un interval de timp de 1-2 săptămâni. Majoritatea pacienţilor cu tratament de întreţinere vor necesita doze de 60 mg – 120 mg pe zi, în scopul efectuării unui tratament eficace şi sigur; cu toate acestea, este posibil ca unii pacienţi să necesite o doză mai mare. Doze mai mari trebuie administrate numai în cazuri individuale, justificate şi numai în cazul în care consumul simultan poate fi exclus. Se recomadă determinarea concentraţiilor plasmatice ale metadonei. Metadona se administrează de obicei o dată pe zi. Dacă se administrează mai frecvent, există risc de acumulare şi supradozaj. Doza maximă recomandată este de 150 mg/zi şi trebuie administrată numai în cazuri foarte rare (cu excepţia cazului în care recomandările ghidurilor naţionale sunt diferite). Motivul acestei limitări a dozei constă în creşterea frecvenţei de apariţie a prelungirii intervalului QT, torsadei vârfurilor şi cazurilor de stop cardiac la doze mai mari (vezi pct. 4.4).

Trecerea la tratamentul cu alte substanţe de substituţie Dacă pacientul a fost tratat cu o asociere de agonist/antagonist (de exemplu buprenorfină), doza trebuie redusă treptat atunci când se începe tratamentul cu metadonă. Dacă se întrerupe tratamentul cu metadonă şi se intenţionează trecerea la tratamentul cu buprenorfină administrată sublingual (în special în asociere cu naloxona), doza de metadonă trebuie redusă treptat la 30-50 mg/zi. Doze mai mari de metadonă pot determina sevraj forţat, din cauza unei legări mai stabile a buprenorfinei pe receptorul μ şi a agonismului său parţial. Pentru a evita agravarea sevrajului, inducția cu buprenorfină trebuie întreprinsă atunci când semnele obiective ale sevrajului devin evidente. Dacă se face trecerea de la levometadonă la metadonă, trebuie avut în vedere un raport de doze de 1:2 (levometadonă:metadonă), respectiv 10 mg clorhidrat de levometadonă corespund unei doze de 20 mg clorhidrat de metadonă (2 ml Methasan). Unii pacienţi pot necesita o ajustare suplimentară a dozei la trecerea de la tratamentul cu levometadonă la cel cu metadonă. Modificări ale dozei Modificările dozei trebuie efectuate de medicul responsabil cu continuarea tratamentului, numai după consultarea cu medicul responsabil cu stabilirea dozelor de întreţinere.

Reducerea dozei şi întreruperea tratamentului Întreruperea tratamentului trebuie întotdeauna efectuată progresiv, dacă este posibil, cu paşi mici (cu câte 5 mg – 10 mg clorhidrat de metadonă) pe parcursul mai multor săptămâni sau luni, în funcţie de necesităţile individuale ale pacientului, cu o atenție specială asupra consumului simultan (prelevarea de mostre de urină sub supraveghere). Întreruperea rapidă a administrării metadonei poate determina apariţia simptomelor de sevraj şi o scădere a toleranţei la opiacee într-un interval de timp foarte scurt.

Dozele mari de opiacee sunt tolerate numai la administrarea de lungă durată. Astfel, pacientul trebuie informat foarte clar asupra toleranţei la opiacee şi a riscurilor privind recurenţa, inclusiv asupra riscului privind supradozajul cu efect letal.

Copii şi adolescenţi

Copii şi adolescenţi Utilizarea Methasan nu este recomandată la copii şi adolescenţi din cauza datelor insuficiente privind siguranţa şi eficacitatea.

Adolescenţi cu vârsta de 15 ani şi peste Există date disponibile privind utilizarea metadonei la adolescenţi cu vârsta de 15 ani şi peste, însă nu se pot face recomandări privind dozele.

Pacienţi cu vârsta peste 65 ani Ca urmare a clearace-ului scăzut, pentru prevenirea supradozajului, poate fi necesară reducerea dozei la pacienţii vârstnici.

Pacienţi cu insuficienţă renală şi/sau hepatică La pacienţii cu insuficiență renală sau hepatică uşoară până la moderată, poate fi necesară prelungirea intervalului dintre administrările dozei sau reducerea dozei. În cazul bolilor hepatice cronice stabile nu este necesară ajustarea dozei de întreţinere (pentru informaţii suplimentare vezi pct. 4.3 şi pct. 4.4).

Paciente gravide Pentru pacientele gravide poate fi necesară administrarea dozei de două ori pe zi, din cauza accelerării metabolizării prin inducţie enzimatică, scăderii absorbţiei şi clearance-ului crescut (pentru informaţii suplimentare vezi pct. 4.6).

Mod de administrare Administrare orală.

Methasan Methasan poate fi diluat cu solvenţi conservaţi şi vâscoşi în proporţii liber selecţionate sau cu apă purificată în proporţie de până la 1:3 (1 parte concentrat şi până la 2 părţi apă purificată). Pentru consumul imediat, concentratul poate fi diluat cu apă sau sucuri de fructe (de exemplu suc de mere sau portocale, cu excepţia sucului de grapefruit – vezi pct. 4.5), (vezi pct. 6.6). Ambalajul include o seringă gradată (pentru mărimile de ambalaj de 100, 150, 300, 500 ml) sau o cupă de măsurare gradată (pentru mărimea de ambalaj de 1000 ml) pentru măsurarea dozei necesare.

Pentru a evita confuziile, pe flacoanele utilizate trebuie înscrise solvenţii şi concentraţiile diluţiilor exprimate în mg/ml, inclusiv data preparării.

Trebuie avut în vedere ca doza zilnică să fie administrată sub supraveghere şi control vizual (de exemplu, într-o farmacie), în conformitate cu reglementările ghidurilor naţionale, cu excepţia cazului în care recomandările ghidurilor naţionale sunt diferite. Medicul trebuie să informeze pacientul că administrarea orală este singura cale de administrare autorizată şi sigură a acestui medicament. În plus, el trebuie să sublinize posibilele consecinţe ale abuzului.

[În cazul prescrierii la domiciliu, medicul trebuie să se asigure că:

• riscurile pentru pacient și pentru alte persoane rezultate din prescrierea la domiciliu sunt excluse, pe cât posibil
• pacientul utilizează medicamentul de substituție prescris exact așa cum i-a fost recomandat

Prescierea la domiciliu trebuie întreruptă imediat dacă medicamentul este utilizat în mod eronat de către pacient.]

Durata tratamentului este în conformitate cu scopul terapeutic stabilit, cu progresul tratamentului de substituţie şi cu necesităţile individuale ale pacientului.

Durata tratamentului poate varia de la administrarea pe termen scurt a medicamentului (de exemplu tratamentul de substituţie în cazul pacienţilor dependenți de droguri internaţi în spital) la administrarea pe termen lung a acestuia.

Instrucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare sunt furnizate în secţiunea 6.6.

Tratamentul trebuie administrat cu deosebită precauţie în cazul

• pacienţilor cu risc crescut: încercările de suicid cu opiacee, în special în combinaţie cu antidepresive triciclice, alcool şi alte deprimante ale sistemului nervos central (SNC) pot face parte din starea clinică specifică dependenţei de droguri. Pentru pacienţii care prezintă un comportament cu risc crescut persistent, asociat cu o utilizare necontrolabilă a medicamentului, în pofida intervenţiei farmacoterapeutice adecvate, trebuie avută în vedere o evaluare individuală şi o planificare a tratamentului care poate include spitalizarea.
• tulburări abdominale acute. Similar altor μ agonişti, tratamentul cu metadonă poate masca diagnosticul sau evoluţia clinică în cazul pacienţilor cu tulburări abdominale acute.

Tulburarea asociată consumului de opioide (abuz și dependență)

Metadona este un medicament cu potențial primar de dependenţă şi poate provoca dependenţă în cazul utilizării prelungite şi repetate. Pot să apară dependenţa fizică şi psihică, precum şi toleranţa. Metadona poate produce somnolenţă şi reduce starea de conştienţă. Toleranţa la aceste efecte poate apărea după administrări repetate.

Întreruperea bruscă a tratamentului poate determina apariţia simptomelor de sevraj.

Metadona trebuie utilizată numai de către medici autorizaţi pentru tratamentul pacienţilor dependenți de opiacee/opiode, deoarece dozele uzuale utilizate în tratamentul de substituţie pot determina intoxicaţie severă, care poate culmina cu decesul pacienţilor fără toleranţă la opiacee.

Ca și în cazul altor opioide, la administrarea repetată de metadonă se pot dezvolta toleranță, dependență fizică și/sau psihică.

Abuzul sau utilizarea greșită intenționată a Methasan poate duce la supradozaj și/sau deces. Riscul de a dezvolta tulburare de consum de opioide este crescut la pacienții cu antecedente personale sau familiale (părinți sau frați) de tulburări legate de consumul de substanțe (inclusiv tulburarea cauzată de consumul de alcool), la consumatorii actuali de tutun sau la pacienții cu antecedente personale de alte tulburări de sănătate mintală (de exemplu, depresie majoră, anxietate și tulburări de personalitate).

Pacienții vor avea nevoie de monitorizare pentru semne de comportament de căutarea medicamentului (de exemplu, solicitări precoce de reaprovizionare). Aceasta include revizuirea concomitentă a opioidelor și a medicamentelor psihoactive (cum ar fi benzodiazepinele). Pentru pacienții cu semne și simptome de TCO (tulburare asociată consumului de opioide), trebuie luată în considerare consultarea unui specialist în dependență.

Tulburări respiratorii legate de somn Opioidele pot provoca tulburări respiratorii legate de somn, inclusiv apnee centrală în somn (ACS) și hipoxemie asociată somnului. Consumul de opioide crește riscul de ACS într-un mod dependent de doză. La pacienții care prezintă ACS, se ia în considerare scăderea dozei totale de opioide.

Motilitate gastrointestinală Opioidele, incluzând metadona, pot provoca constipaţie, deosebit de periculoasă la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Astfel, măsurile de evitare a constipaţiei trebuie iniţiate din timp.

Precauţii Monitorizarea medicală specială este necesară în caz de

• hipotensiune arterială cu hipovolemie,
• tulburări ale tractului biliar,
• afecțiuni intestinale obstructive şi inflamatorii,
• hipertrofie a prostatei, cu formare de volum rezidual de urină,
• prelungire cunoscută sau suspectată a intervalului QT (care poate fi cauzată şi de administrarea altor medicamente) sau dezechilibre electrolitice, în special hipokaliemie,
• bradicardie clinic semnificativă,
• boală cardiacă avansată sau ischemică,
• antecedente de tulburări de conducere cardiacă,
• tratament cu antiaritmice de clasă I şi III,
• sarcină şi alăptare (vezi pct. 4.6),
• afectare a conştienţei,
• utilizare concomitentă a altor deprimate ale SNC sau ale funcției respiratorii,
• afecțiuni în care trebuie evitată deprimarea respiratorie,
• presiune intracraniană crescută,
• iniţiere sau terminare a unui tratament antiretroviral, deoarece substanţele antiretrovirale pot scădea sau creşte concentraţiile de metadonă (vezi pct. 4.5),
• pancreatită,
• tratament concomitent cu inhibitori ai citocromului P450 CYP3A4 (vezi pct. 4.5),
• convulsii,
• hipotiroidism,
• insuficienţă adrenocorticală,
• şoc,
• miastenia gravis.

Insuficienţa suprarenală Analgezicele pe bază de opioide pot provoca insuficienţă suprarenală reversibilă, care necesită monitorizare şi terapie de substituţie cu glucocorticoizi. Simptomele insuficienţei suprarenale pot include greaţă, vărsături, pierdere a poftei de mâncare, oboseală, slăbiciune, ameţeli sau tensiune arterială mică.

Scădere a valorilor hormonilor sexuali şi creştere a valorilor prolactinei Utilizarea pe termen lung a analgezicelor pe bază de opioide poate fi asociată cu scăderea valorilor hormonilor sexuali şi creşterea valorilor prolactinei. Printre simptome se numără reducerea libidoului, impotenţa sau amenoreea.

Hipoglicemia Hipoglicemia a fost constatată în contextul supradozajului de metadonă sau al creşterii dozei de metadonă. Se recomandă monitorizarea periodică a glicemiei în timpul creşterii dozei (vezi secţiunile 4.8 şi 4.9).

Riscuri speciale în cazul pacienţilor care utilizează tratament de substituţie

• Similar altor opioide, metadona are potenţial de a induce abuzul şi dependenţa.
• În timpul tratamentului de substituţie este necesară efectuarea testelor periodice de urină pentru determinarea prezenţei de opiacee (chiar analiza cantitativă), barbiturice, metaqualonă şi benzodiazepine şi, dacă este nevoie, pentru prezenţa de cocaină şi amfetamine şi metaboliţii acestora; a se vedea reglementările ghidurilor naţionale.
• În cazul dozelor zilnice mari, este necesară monitorizarea medicală atentă privind tulburările somatice şi mintale.
• Tratamentul cu antagonişti opioizi duce la apariţia simptomelor de sevraj.
• Întreruperea tratamentului trebuie întotdeauna efectuată gradual, pentru a evita apariţia simptomelor de sevraj (vezi pct. 4.2).

Insuficienţa suprarenală Analgezicele pe bază de opioide pot provoca insuficienţă suprarenală reversibilă, care necesită monitorizare şi terapie de substituţie cu glucocorticoizi. Simptomele insuficienţei suprarenale pot include greaţă, vărsături, pierdere a poftei de mâncare, oboseală, slăbiciune, ameţeli sau tensiune arterială scăzută.

Scăderea nivelurilor hormonilor sexuali şi creşterea nivelului prolactinei Utilizarea pe termen lung a analgezicelor pe bază de opioide poate fi asociată cu scăderea nivelurilor hormonilor sexuali şi creşterea nivelului prolactinei. Printre simptome se numără scăderea libidoului, impotenţa sau amenoreea.

Hipoglicemia Hipoglicemia a fost constatată în contextul supradozajului cu metadonă sau al creşterii dozei de metadonă. Se recomandă monitorizarea periodică a glicemiei în timpul creşterii dozei (vezi secţiunile 4.8 şi 4.9).

Riscul asociat utilizării concomitente cu medicamente sedative, cum sunt benzodiazepinele sau medicamente înrudite acestora: Pacientul trebuie informat în mod corespunzător că orice administrare concomitentă de Methasan și medicamente sedative, cum sunt benzodiazepinele sau medicamentele înrudite (alcool etilic, opiacee ilegale, alte deprimante ale SNC cum sunt medicamentele hipnotice sau alte substanțe de substituție) poate duce la sedare, deprimare respiratorie, comă și deces. Din cauza acestor riscuri, prescrierea concomitentă cu aceste medicamente sedative trebuie rezervată pacienților pentru care nu sunt posibile alternative de tratament. Dacă se ia o decizie de prescriere a Methasan concomitent cu medicamente sedative, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace și durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil. Pacienții trebuie urmăriți îndeaproape pentru semne și simptome de deprimare respiratorie și sedare. În acest sens, se recomandă cu tărie informarea pacienților și a aparținătorilor acestora pentru a fi atenți la aceste simptome (vezi pct. 4.5).

Aritmie cardiacă Studiile clinice au arătat că prelungirea intervalului QT apare mai puţin frecvent în timpul tratamentului cu metadonă. Prin urmare, există risc pentru dezvoltarea tahicardiei ventriculare polimorfe (Torsada vârfurilor). Monitorizarea ECG este în general recomandată înaintea tratamentului cu metadonă, în special la pacienții cu factori de risc cunoscuți pentru prelungirea intervalului QT sau în cazul tratamentului concomitent cu medicamente care au potențial de prelungire a intervalului QT. Monitorizarea ECG trebuie repetată la 2 săptămâni după iniţierea tratamentului, pentru a demonstra şi cuantifica efectul clorhidratului de metadonă asupra intervalului QT. Monitorizarea ECG este recomandată, de asemenea, înaintea unei creşteri a dozei peste 100 mg/zi şi la şapte zile după ajustarea treptată a dozei.

Metadona trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu risc de apariţie a intervalului QT prelungit, şi anume în caz de

• antecedente de tulburări ale funcţiei de conducere cardiacă,
• cardiopatie avansată sau ischemică,
• hepatopatie,
• antecedente familiale de moarte subită,
• dezechilibre electrolitice, cum sunt hipokaliemie, hipomagneziemie,
• tratament concomitent cu medicamente care pot prelungi intervalul QT,
• tratament concomitent cu medicamente care pot provoca dezechilibre electrolitice,
• tratament concomitent cu inhibitori ai citocromului P450 CYP3A4 (vezi pct. 4.5).

Deprimare respiratorie Ca şi în cazul altor opioide, metadona trebuie utilizată cu precauţie la pacienţi cu astm bronşic, boală pulmonară obstructivă cronică sau cord pulmonar şi la pacienţi cu rezerve respiratorii foarte limitate, insuficienţă pulmonară preexistentă, hipoxie sau hipercapnie. Chiar şi la dozele terapeutice uzuale pentru narcotice, aceşti pacienţi pot prezenta o scădere a activităţii respiratorii şi o creştere concomitentă a rezistenţei în căile respiratorii, care culminează cu apnee. La pacienţii predispuşi la apariţia unor astfel de fenomene atopice, astmul bronşic preexistent, erupţiile cutanate şi eozinofilia pot fi exacerbate.

Presiune intracraniană Efectele deprimante respiratorii ale narcoticelor şi capacitatea acestora de a creşte presiunea lichidului cefalorahidian pot fi exacerbate în cazul prezenţei unor leziuni la nivelul craniului sau presiunii intracraniene crescute preexistente. În plus, opioidele produc reacţii adverse care pot masca evoluţia clinică a pacienţilor cu leziuni craniene. Referitor la profilul de eficacitate al metadonei ca şi μ agonist, aceasta trebuie utilizată cu prudenţă şi numai dacă acest lucru este considerat esențial pentru tratamentul acestor pacienţi.

Informaţii suplimentare Oprirea tratamentului după utilizări repetate sau administrarea unui antagonist de opioide provoacă sindromul de sevraj. Consumul de metadonă de către pacienţii fără toleranţă la opioide pune viaţa în pericol şi poate provoca moartea prin stop respirator. Astfel este obligatoriu ca acest medicament să fie păstrat în permanenţă într-un loc sigur şi să nu fie lăsat la vederea şi îndemâna copiilor.

Methasan este destinat numai tratamentului de substituţie şi administrării orale. Administrarea intravenoasă abuzivă de Methasan poate duce la reacţii adverse grave, cu potenţial letal.

Consumul concomitent Abuzul de droguri, alcool şi medicamente în timpul tratamentului de substituţie poate pune viaţa în pericol şi trebuie evitat prin toate mijloacele. Dacă este necesar, trebuie efectuate regulat teste de urină, pentru a determina un potențial consum concomitent de alte droguri ilegale.

Durerea şi comorbidităţile în timpul tratamentului de substituţie

• Efectul de ameliorare a durerii indus de metadonă poate masca simptomele unei posibile comorbidităţi. Pacienţii trebuie informaţi sau monitorizaţi adecvat dacă este necesar.
• În cazul apariţiei durerii în timpul tratamentului de substituţie, este necesară administrarea suplimentară de analgezice, după verificarea corelaţiei somatice (dacă este posibil, acordarea de asistenţă în cadrul unui centru specializat).
• Se recomandă reducerea dozei în cazul pacienţilor vârstnici, pacienţilor cu afecțiuni renale şi al celor cu afecțiuni hepatice cronice severe sau în cazul pacienţilor cu o stare generală proastă (vezi pct. 4.2).

Copii şi adolescenţi Nu există suficiente date disponibile privind siguranța și eficacitatea utilizării Methasan la copii și adolescenți cu vârsta sub 14 ani. Există experienţă în ceea ce priveşte tratamentul adolescenţilor cu vârsta de 15 ani şi peste.

Acest medicament conţine parahidroxibenzoat de metil şi parahidroxibenzoat de propil care pot determina reacţii alergice, inclusiv reacţii de tip întârziat.

Reacţiile adverse la metadonă sunt în general aceleași cu cele determinate de alte opioide, cel mai frecvent fiind raportate greaţă şi vărsături. Aceste reacţii adverse au fost observate la aproximativ 20% dintre pacienţii care urmează tratament cu metadonă în ambulator, unde supravegherea administrării este deseori nesatisfăcătoare. Administrarea pe termen lung a metadonei poate duce la dependenţă de tip morfinic. Sindroamele de sevraj sunt similare celor observate în cazul morfinei şi heroinei, dar sunt mai puţin intense, însă cu durată mai mare. Reacţia adversă cea mai gravă observată în cazul metadonei este deprimarea respiratorie, care poate apărea în timpul fazei de stabilizare. Au fost raportate apnee, şoc şi stop cardiac.

Cu frecvenţă Anorexie, hipokaliemie, hipomagneziemie, necunoscută hipoglicemie Tulburări psihice Frecvente Euforie, halucinaţii

Mai puţin Disforie, agitaţie, insomnie, dezorientare, libido frecvente scăzut

Cu frecvență Dependență necunoscută Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Sedare

Mai puţin Cefalee, sincopă frecvente Tulburări oculare Frecvente Vedere înceţoşată, mioză, xeroftalmie

Tulburări acustice şi vestibulare Frecvente Vertij

Cu frecvenţă Pierdere a auzului necunoscută Tulburări cardiace Rare Bradicardie, palpitaţii, cazuri de prelungire a intervalului QT şi torsada vârfurilor au fost raportate în timpul tratamentului cu metadonă, în special la doze mari.

Tulburări vasculare Mai puţin Hiperemie facială, hipotensiune arterială frecvente

Rare Şoc Tulburări respiratorii, toracice şi Mai puţin Edem pulmonar, exacerbare a astmului bronşic, mediastinale frecvente uscăciune la nivelul mucoasei nazale, deprimare respiratorie, în special la doze mari

Rare Stop respirator

Cu frecvență Sindromul de apnee centrală în somn necunoscută Tulburări gastrointestinale Foarte frecvente Greaţă, vărsături

Frecvente Constipaţie

Mai puţin Xerostomie, glosită frecvente Rare Hipomotilitate intestinală (ileus)

Tulburări hepatobiliare Mai puţin Dischinezie a căilor biliare frecvente Afecţiuni cutanate şi aleţesutului Frecvente Erupţie cutanată tranzitorie, transpiraţii subcutanat Mai puţin Prurit, urticarie, alte erupţii cutanate tranzitorii şi frecvente în cazuri mult mai puţin frecvente urticarie hemoragică Tulburări renale şi ale căilor urinare Mai puţin Retenţie urinară, efect antidiuretic frecvente

Tulburări ale aparatului genital şi Mai puţin Scădere a potenţei sexuale, galactoree, sânului frecvente dismenoree şi amenoree Tulburări generale şi la nivelul Frecvente Fatigabilitate, somnolenţă locului de administrare Mai puţin Edem al extremităţilor inferioare, astenie, frecvente edem, hipotermie Investigaţii diagnostice Frecvente Creştere în greutate

Referinţe În timpul administrării pe termen lung a metadonei, cum este în cazul tratamentului de întreţinere, reacţiile adverse scad succesiv şi progresiv pe parcursul unei perioade de câteva săptămâni. C u toate acestea, constipaţia şi transpirația accentuată rămân adesea permanente.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro. Website: www.anm.ro