Ibusinus 200 mg/30 mg
Comprimate filmate · DCI: Combinatii (Ibuprofenum+pseudoephedrinum)
Ibusinus conţine două substanţe active: ibuprofen 200 mg şi clorhidrat de pseudoefedrină 30 mg.
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.
Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.
Ibusinus conţine două substanţe active: ibuprofen 200 mg şi clorhidrat de pseudoefedrină 30 mg.
Ibusinus este indicat ca antiinflamator, analgezic, antipiretic (scade febra) şi decongestionant pentru căile respiratorii superioare şi sinusuri la adulţi si copii cu vârsta peste 12ani. Prin cele două substanţe active – ibuprofen şi clorhidrat de pseudoefedrină, Ibusinus determină decongestionarea naso-sinusală şi ameliorarea simptomatologiei din cadrul sinuzitelor şi afecţiunilor respiratorii. Se recomandă în tratamentul sinuzitelor, rinosinuzitelor, afecţiunilor respiratorii şi în tratamentul simptomatic al gripei.
Ibusinus este indicat ca antiinflamator, analgezic, antipiretic şi decongestionant pentru căile respiratorii superioare şi sinusuri la adulţi și copii cu vârsta peste 12 ani.
Prin cele două substanţe active–ibuprofen şi clorhidrat de pseudoefedrină, determină decongestionarea naso-sinusală şi ameliorarea simptomatologiei din cadrul sinuzitelor şi afecţiunilor respiratorii. Se recomandă în tratamentul sinuzitelor, rinosinuzitelor, afecţiunilor respiratorii şi în tratamentul simptomatic al gripei.
- dacă aveți tensiune arterială foarte mare (hipertensiune arterială severă) sau hipertensiune arterială care nu este controlată prin tratamentul dumneavoastră
- dacă aveți o boală renală severă acută (apărută brusc) sau cronică (pe termen lung) sau insuficiență renală
- dacă sunteţi alergic la ibuprofen și clorhidrat de pseudoefedrină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament(enumerate la pct. 6);
- dacă sunteți alergic la acid acetilsalicilic și alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS);
- dacă aţi avut crize de bronhospasm (senzaţie de lipsă de aer, respiraţie şuierătoare şi scurtată), rinită, urticarie sau angioedem (umflare a feţei, a limbii sau a gâtului – laringelui – care poate determina dificultăţi în respiraţie) la acid acetilsalicilic sau la alte antiinflamatoare nesteroidiene;
- dacă aţi avut ulcer sau sângerare la nivelul stomacului sau intestinului subţire (duoden) legate de utilizarea anterioară a medicamentelor pentru durere şi inflamaţie (AINS);
- dacă aveţi ulcer sau sângerare la nivelul stomacului sau intestinului subţire (duoden) sau dacă aţi avut două sau mai multe astfel de episoade în trecut;
- dacă aveţi afectare severă (insuficienţă severă) a ficatului, rinichilor sau inimii;
- dacă aveţi boala cardiacă coronariană;
- dacă aveţi orice sângerare activă (inclusiv la nivelul creierului);
- dacă aveţi o afecţiune de origine necunoscută având ca rezultat formarea anormală a celulelor sanguine;
- dacă aveţi tensiune arterială crescută mult peste limitele normale sau necontrolată cu tratament adecvat;
- dacă aveţi angină pectorală (durere toracică);
- dacă aveţi diabet zaharat;
- dacă aveţi feocromocitom;
- dacă aveţi o creştere a activităţii glandei tiroide (hipertiroidie);
- dacă aveţi o formă de glaucom cu unghi închis;
- dacă aveţi hiperplazie de prostată;
- dacă aveţi epilepsie;
- dacă urmaţi tratament cu unele antidepresive (denumite antidepresive triciclice şi inhibitori de monooaminoxidază) sau dacă aţi întrerupt tratamentul cu aceste medicamente de mai puţin de 2 săptămâni;
- dacă aveţi vârsta sub 12 ani şi greutatea sub 40 kg;
- dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi.
- Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Hipersensibilitate la acid acetilsalicilic şi alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
- Pacienţi cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu, bronhospasm, astm bronşic, rinită, angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea acidului acetilsalicilic sau a altor AINS
- Ulcer gastro-intestinal/hemoragie activă sau antecedente de ulcer gastro-intestinal/hemoragie recurente (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite)
- Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală legate de tratamentul anterior cu AINS
- Pacienţi cu insuficienţă hepatică severă, insuficienţă renală severă, boală coronariană sau insuficienţă cardiacă severă (Clasa IV calsificarea NYHA) (vezi şi pct. 4.4)
- Tulburări hematopoietice de etiologie neprecizată
- Hemoragie cerebrovasculară sau altă hemoragie activă
- Hipertensiune arterială severă sau necontrolată terapeutic
- Angină pectorală
- Diabet zaharat
- Feocromocitom
- Hipertiroidie
- Glaucom cu unghi închis
- Lupus eritematos sistemic
- Hiperplazie de prostată
- Epilepsie
- Administrare concomitentă cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) sau în interval de două săptămâni de la întreruperea terapiei cu un IMAO
- Copii cu vârsta sub 12 ani şi greutatea sub 40 kg
- Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6)
- Hipertensiune arterială severă sau hipertensiune arterială necontrolată
- Boală renală severă acută sau cronică/insuficiență renală
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente. Ibusinus poate influenţa sau poate fi influenţat de alte medicamente. De exemplu:
- alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
- acid acetilsalicilic
- anticoagulante (împotriva coagulării sângelui), cum este warfarina sau heparina
- antiagregante plachetare (împotriva coagulării sângelui), cum este ticlopidina sau clopidogrelul
- metotrexat (utilizat în tratamentul cancerului şi afecţiunilor autoimune)
- chinidină, glicozide digitalice, de exemplu digoxină (pentru tratamentul diferitelor afecţiuni ale inimii)
- fenitoină (utilizată pentru a preveni apariţia convulsiilor epileptice)
- litiu (utilizat în tratamentul depresiei şi maniei)
- diuretice (pentru eliminarea apei), incluzând cele care economisesc potasiu
- antihipertensive (pentru tratamentul valorilor tensiunii arteriale persistent mărite), cum sunt:
- inhibitori ai ECA, de exemplu, captopril
- medicamente beta blocante
- antagonişti de angiotensină II
- colestiramină (utilizată în tratamentul valorilor mari ale colesterolului)
- aminoglicozide (medicamente împotriva anumitor tipuri de bacterii)
- ISRS (medicamente împotriva depresiei), cum sunt paroxetina, sertralina, citalopramul
- moclobemidă (IMAO selectiv şi reversibil – un medicament utilizat în tratamentul bolilor depresive sau fobiilor sociale)
- ciclosporină, tacrolimus (pentru inhibarea sistemul imunitar după transplantul de organe)
- zidovudină sau ritonavir (utilizat în tratamentul infecţiilor cu HIV)
- mifepristonă
- probenecid sau sulfinpirazonă (pentru tratamentul gutei)
- antibiotice chinolone
- sulfoniluree (pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2)
- corticosteroizi (utilizaţi împotriva inflamaţiilor)
- bifosfonaţi (utilizaţi în osteoporoză, boala Paget şi pentru a reduce valorile mari ale calciului din sânge)
- pentoxifilină (utilizată în tratamentul afecţiunii circulatorii ale arterelor picioarelor sau braţelor)
- baclofen (un relaxant pentru muşchi)
- trimetoprim
- simpatomimetice, de exemplu decongestionante sau medicamente care scad apetitul alimentar.
- simpatolitice, de exemplu bretilium, betanidină, guanetidină, debrisoquină, metildopa, rezerpină
- medicamente blocante α-şi β-adrenergice
- antidepresivele triciclice și cele numite IMAO
- unele anestezice generale (volatile halogenate).
Ibusinus împreună cu alimente, băuturi şi alcool Luați Ibusinus cu un pahar de apă în timpul mesei sau după masă. Evitaţi alcoolul etilic, deoarece acesta accentuează reacţiile adverse la Ibusinus, în special pe acelea care afectează stomacul, intestinele sau creierul.
Pentru ibuprofen
Utilizarea concomitentă de ibuprofen cu următoarele substanţe trebuie evitată:
Acid acetilsalicilic, În general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic nu este recomandată din cauza potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate, iar extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct.5.1). În general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic nu este recomandată din cauza potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse.
Alte AINS: datorită efectelor sinergice, utilizarea concomitentă a mai multor AINS poate creşte riscul apariţiei ulcerelor gastro-intestinale şi hemoragiei. Prin urmare, administrarea concomitentă de ibuprofen cu alte AINS trebuie evitată (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante:
AINS pot creşte efectele anticoagulantelor, cum este warfarina sau heparina (vezi pct. 4.4). În cazul unui tratament concomitent, se recomandă monitorizarea statusului coagulării.
Ticlopidină: AINS nu trebuie asociate cu ticlopidina datorită riscului de efect aditiv la nivelul inhibării funcţiei plachetare.
Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară renală a metotrexatului şi anumite interacţiuni metabolice pot apărea, având ca rezultat scăderea clearance-ului metotrexatului. Administrarea de Ibuprofen Alchemia în decurs de 24 ore înainte sau după administrarea de metotrexat poate conduce la o concentraţie mărită de metotrexat şi la creşterea efectelor toxice ale acestuia. Prin urmare, administrarea concomitentă de AINS cu doze mari de metotrexat trebuie evitată. De asemenea, riscul potenţial de interacţiune la un tratament cu doze mici de metotrexat trebuie evaluat, în special la pacienţii cu funcţie renală afectată. În tratamentul asociat, trebuie monitorizată funcţia renală.
Ibuprofen (ca alte AINS) trebuie luat numai cu prudenţă în asociere cu următoarele substanţe:
Moclobemidă: creşte efectul ibuprofenului.
Fenitoină, litiu: administrarea concomitentă de Ibuprofen cu fenitoină sau litiu poate creşte concentraţia plasmatică a acestor medicamente. Este necesară verificarea concentraţiilor plasmatice ale litiului şi se recomandă controlul concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei.
Glicozide cardiace (de exemplu, digoxina): AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, reduce rata de filtrare glomerulară şi pot creşte concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiace. Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale digoxinei.
Diuretice şi antihipertensive: diureticele şi inhibitorii ECA pot creşte nefrotoxicitatea AINS. AINS pot reduce efectul diureticelor şi al antihipertensivelor, inclusiv al inhibitorilor ECA şi al beta blocantelor. La pacienţii cu funcţie renală redusă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie renală redusă), administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA şi a unui antagonist de angiotensină II cu un inhibitor de ciclooxigenază poate conduce la deteriorarea suplimentară a funcţiei rinichilor până la insuficienţă renală acută. În mod normal, aceasta este reversibilă. Prin urmare, o astfel de asociere trebuie utilizată numai cu prudenţă, în special la pacienţii vârstnici. Pacienţii vor fi instruiţi să consume o cantitate suficientă de lichide şi în perioada imediat următoare iniţierii terapiei asociate, trebuie luată în considerare monitorizarea periodică a parametrilor funcţiei renale. Administrarea concomitentă de Ibuprofen Alchemia şi diuretice care economisesc potasiu sau inhibitori ai ECA poate determina hiperkaliemie. Este necesară monitorizarea atentă a kaliemiei.
Captopril: studii experimentale au indicat faptul că ibuprofen contracarează efectul captoprilului de creştere a excreţiei de sodiu.
Aminoglicozide: AINS pot încetini eliminarea aminoglicozidelor şi pot creşte toxicitatea acestora.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de apariţie a hemoragiei gastrointestinale (vezi pct. 4.4).
Ciclosporină: riscul de lezare a rinichiului de către ciclosporină creşte la administrarea concomitentă a anumitor AINS. Acest efect nu poate fi exclus nici pentru asocierea ciclosporinei cu ibuprofen.
Colestiramină: tratamentul concomitent cu colestiramină şi ibuprofen conduce la absorbţia prelungită şi redusă a ibuprofenului (25%). Medicamentele trebuie administrate la interval de cel puţin o oră unul de celălalt.
Tacrolimus: risc crescut de nefrotoxicitate.
Zidovudină: există dovezi ale unui risc crescut de apariţie a hemartrozelor şi hematoamelor la pacienţii cu hemofilie HIV pozitivi care urmează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen. Pe durata administrării concomitente de zidovudină şi AINS poate creşte riscul de hemotoxicitate. Se recomandă efectuarea hemogramei după 1-2 săptămâni de la iniţierea utilizării concomitente.
Ritonavir: poate creşte concentraţiile plasmatice ale AINS.
Mifepristonă: dacă AINS sunt utilizate în decurs de 8-12 zile după mifepristonă, administrarea lor poate reduce efectul mifepristonei.
Probenecid sau sulfinpirazonă: poate întârzia eliminarea ibuprofenului. Activitatea uricozurică a acestor substanţe este redusă.
Antibiotice chinolone: pacienţii care iau AINS şi chinolone pot prezenta risc crescut de a dezvolta convulsii.
Sulfoniluree: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. În cazul unui tratament concomitent, se recomandă monitorizarea glicemiei.
Corticosteroizi: risc crescut de apariţie a ulceraţiei sau hemoragiei gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
Antiagregante plachetare (de exemplu, clopidogrel şi ticlopidină): creştere a riscului de apariţie a hemoragiei gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
Alcool etilic, bisfosfonaţi şi oxpentifilină (pentoxifilină): pot potenţa reacţiile adverse gastro-intestinale şi riscul de apariţie a hemoragiei şi ulceraţiei.
Baclofen: creştere a toxicităţii baclofenului.
Pentru pseudoefedrină
Asocieri contraindicate:
IMAO non-selective (iproniazida): interacţiunea este posibilă până la 14 zile de la întreruperea unui astfel de tratament; risc de hipertensiune arterială paroxistică şi hipertermie cu potenţial letal.
Asocieri nerecomandate:
Simpatomimetice: clorhidratul de pseudoefedrină poate suprima parţial acţiunea hipotensivă a medicamentelor care interferează cu acţiunea simpatomimetică: bretilium, betanidină, guanetidină, debrisoquină, metildopa, blocante α-şi β-adrenergice. Asocieri care necesită
Asocieri care necesită precauţie:
Anestezice volatile halogenate: risc de puseu hipertensiv. În caz de intervenţie chirurgicală programată este preferabil să se întrerupă tratamentul cu câteva zile anterior acesteia.
IMAO selective: în lipsa datelor clinice, asocierea cu amine alfa simpatomimetice se face numai dacă este absolut necesar.
Glicozide digitalice, chinidină: pseudoefedrina poate creşte riscul de apariţie a aritmiilor la pacienţii care primesc glicozide digitalice sau chinidină.
Antidepresive triciclice: administrarea concomitentă cu antidepresive triciclice poate induce hipertensiune arterială, aritmie şi tahicardie sau poate potenţa manifestările activităţii anticolinergice (pericol de apariţie a ocluziilor intestinale, retenţie urinară, glaucom). Dacă este necesară utilizarea acestei asocieri de medicamente, se recomandă reducerea dozei de antidepresive şi monitorizarea atentă a stării clinice a pacientului.
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Ibusinus nu se administrează în timpul sarcinii şi alăptării.
Sarcina Medicamentul nu trebuie administrat în timpul sarcinii din cauză că inhibarea sintezei de prostaglandine de către ibuprofen poate avea o influenţă negativă asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării embrionare/fetale.
Datele din studii epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort spontan, de malformaţii cardiace şi de gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină la începutul sarcinii.
Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte în raport de doză şi de durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină a avut drept rezultat creşterea numărului de sarcini pierdute pre-şi postimplant şi a letalităţii embrio-fetale. În plus, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandină în timpul organogenezei a fost raportată creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare. Începând cu a 20-a săptămână de sarcină, utilizarea ibuprofenului poate provoca oligohidramnios rezultat din disfuncția renală fetală. Acest lucru poate apărea la scurt timp după inițierea tratamentului și este de obicei reversibil la întreruperea tratamentului. În plus, au existat raportări de constricție a canalului arterial ca urmare a tratamentului în al doilea trimestru, dintre care majoritatea s-au rezolvat după încetarea tratamentului. Prin urmare, în timpul primului și al doilea trimestru de sarcină, ibuprofenul nu trebuie administrat decât dacă este absolut necesar. Dacă ibuprofenul este utilizat de o femeie care încearcă să rămână însărcinată sau în timpul primului și al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie menținută cât mai mică și durata tratamentului cât mai scurtă posibil. Monitorizarea prenatală pentru oligohidramnios și constricția canalului arterial trebuie luată în considerare după expunerea la ibuprofen timp de câteva zile începând cu săptămâna 20 de gestație. Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt dacă se constată oligohidramnios sau constricție a canalului arterial.
Dacă ibuprofenul este utilizat de o femeie care încearcă să rămână gravidă doza trebuie să fie cât mai mică şi durata tratamentului să fie cât mai scurtă posibil. În al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandină pot expune: ⚫ fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară);
- disfuncţie renală,(vezi mai sus); ⚫mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii la:
- o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar şi la doze foarte mici.
- inhibarea contracţiilor uterine, cu întârzierea sau prelungirea travaliului de către ibuprofen.
- există o posibilă relaţie între apariţia de malformaţii fetale şi expunerea la pseudoefedrină în primul trimestru de sarcină.
Alăptarea Administrarea medicamentului la femeile care alăptează este contraindicată deoarece:
- ibuprofenul este excretat în laptele uman, deşi la doze terapeutice în timpul tratamentului de scurtă durată, riscul de afectare a sugarului pare puţin probabil.
- pseudoefedrina se excretă în laptele matern în cantitate mare şi poate determina reacţii adverse cardio-vasculare şi neurologice la sugar.
Fertilitatea Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care încearcă să rămână gravide. La femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen.
Ce conţine Ibusinus
- Substanţele active sunt ibuprofen 200 mg şi clorhidrat de pseudoefedrină 30 mg.
- Celelalte componente sunt: nucleu – lactoză super tab spray-dried, amidon de porumb, stearat de magneziu, talc, celuloză microcristalină, dioxid de siliciu coloidal anhidru; film – alcool polivinilic parţial hidrolizat, dioxid de titan (E 171), macrogol 3350, talc, galben de chinolină (E 104), indigotină (E 132).
Cum arată Ibusinus şi conţinutul ambalajului
Comprimate filmate biconvexe, având gravat o linie mediană pe una dintre feţe, de culoare verde. Linia mediană nu are rol de divizare a comprimatului în doze egale.
Ibusinus este disponibil în: Cutie cu 1 blister din PVC/Al a 10 comprimate filmate Cutie cu 1 blister din PVC/Al a 12 comprimate filmate Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 6 comprimate filmate Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 12 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă și fabricantul
Labormed-Pharma SA B-dul Theodor Pallady, nr. 44B, Sector 3, Bucureşti, România
Fabricantul S.C. Laropharm S.R.L., Şos. Alexandriei nr. 145 A, Oraş Bragadiru, judeţul Ilfov, 077025, România
Pentru orice informaţii referitoare la acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă: Labormed-Pharma SA Tel: +4 021.304.72.00 e-mail: office@labormedpharma.ro
Acest prospect a fost revizuit în Aprilie 2025
Fiecare comprimat filmat conţine ibuprofen 200 mg şi clorhidrat de pseudoefedrină 30 mg.
Excipient(ţi) cu efect cunoscut Fiecare comrpimat filmat conţine lactoză super tab spray-dried 108 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
Nucleu: Lactoză super tab spray-dried Amidon de porumb Stearat de magneziu Talc Celuloză microcristalină Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Film: Alcool polivinilic parţial hidrolizat Dioxid de titan (E 171) Macrogol 3350 Talc Galben de chinolină (E 104) Indigotină (E 132)
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj, după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
A se păstra la temperaturi sub 25°C în ambalajul original.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
MEDICAMENTELE EXPIRATE ȘI/SAU NEUTILIZATE TREBUIE RETURNATE LA SPITALE PUBLICE SAU PRIVATE
3 ani
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.