Eneas 10 mg/20 mg

La iniţierea tratamentului se recomandă ajustarea dozei în funcţie de pacient. În funcţie de simptomatologia clinică, atunci când este cazul se poate trece de la monoterapie la administrarea unei combinaţii fixe.

Adulţi, inclusiv persoanele în vârstă:

Doza recomandată este de un comprimat pe zi.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică: ENEAS este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3). La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară spre moderată, administrarea sub formă de monoterapie a enalapril sau nitrendipină nu este contraindicată, dar nu există experienţă privind administrarea ENEAS. De aceea, dacă administrarea ENEAS este indicată la aceşti pacienţi, trebuie să se facă cu precauţie (vezi pct. 4.4).

Pacienţi cu insuficienţă renală: ENEAS este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance la creatinină sub 10 ml/minut) sau la pacienţii hemodializaţi (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Copii şi adolescenţi: Nu există date privind administrarea ENEAS la copii şi adolescenţi şi, de aceea, nu trebuie administrat.

Comprimatele trebuie înghiţite întregi, fără a fi mestecate sau zdrobite, cu o cantitate suficientă de apă.

Angioedem Angioedemul facial, al extremităţilor, buzelor, mucoaselor, limbii, epiglotei şi/sau laringelui pot apare la pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA, în special în prima săptămână de tratament. S-au observat foarte rar cazuri severe de angioedem după tratamentul de durată cu inhibitori ai ECA. Tratamentul trebuie întrerupt imediat. Angioedemul limbii, epiglotei sau laringelui poate fi fatal. Terapia de urgenţă trebuie instituită. Pacientul trebuie spitalizat şi observat timp de 12 până la 24 de ore, externarea acestuia făcându-se după dispariţia completă a simptomatologiei.

Neutropenie/Agranulocitoză S-au observat rare cazuri de neutropenie/agranulocitoză, trombocitopenie şi anemie la pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA. La pacienţii cu funcţie renală normală sau fără alţi factori favorizanţi, neutropenia poate apărea foarte rar. Enalapril trebuie administrat cu extremă precauţie, la pacienţii cu boli vasculare de colagen, terapie imunosupresoare, tratament cu alopurinol sau procainamidă sau combinaţii ale acestor factori agravanţi, mai ales atunci când există o funcţie renală modificată. Dacă tratamentul cu ENEAS la aceşti pacienţi este instituit, trebuie să se ţină cont de monitorizarea numărului de leucocite. În timpul tratamentului toţi pacienţii trebuie avizaţi să semnaleze orice semn de infecţie. ENEAS trebuie întrerupt dacă apare neutropenia (neutrofile mai puţin de 1000/mm3).

Pacienţi cu insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală, funcţia renală trebuie monitorizată mai ales în prima săptămână de tratament cu inhibitori ai ECA. O atenţie deosebită trebuie acordată la pacienţii cu sistemului renină-angiotensină activat.

La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei peste 30 ml/min; creatinină serică  3mg/ml) doza nu trebuie titrată, cu toate că funcţia renală trebuie monitorizată.

La un număr limitat de pacienţi s-a observat că apariţia hipotensiunii arteriale datorită începerii tratamentului cu inhibitori ai ECA poate conduce la o uşoară deteriorare a funcţiei renale. În aceste circumstanţe, cazurile de insuficienţă renală acută sunt în general reversibile. Nu există experienţă în legătură cu administrarea ENEAS la pacienţii cu transplant renal recent.

Proteinuria La pacienţii cu insuficienţă renală preexistentă, proteinuria poate apare rar în timpul tratamentului cu ENEAS. La pacienţii cu proteinurie clinic relevantă (> 1 g/zi), ENEAS poate fi utilizat după o evaluare risc/beneficiu atentă şi monitorizarea parametrilor clinici şi chimici de laborator.

Insuficienţă hepatică Monoterapia cu enalapril sau nitrendipină nu este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată, dar nu există date privind administrarea ENEAS în aceste cazuri şi de aceea, dacă tratamentul este indicat, trebuie să se facă cu precauţie. ENEAS este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3).

Timpul de eliminare al nitrendipinei poate fi prelungit datorită insuficienţei hepatice, în special la persoanele în vârstă, acest fapt putând determina o hipotensiune arterială iniţială. S-au descris câteva cazuri izolate de sindrom hepatic, începând cu icter colestatic, ce progresează apoi către necroză hepatică şi deces. În cazul apariţiei icterului şi a creşterii accentuate a enzimelor hepatice, este necesară întreruperea terapiei şi monitorizarea pacienţilor.

Pacienţi cu hipertensiune renovasculară/stenoză de arteră renală (vezi pct 4.3) Există un risc crescut de hipotensiune arterială şi insuficienţă renală atunci când se administrează un tratament cu inhibitori ai ECA la pacienţi având hipertensiune renovasculară, stenoză arterială preexistentă renală bilaterală sau unilaterală cu rinichi unic funcţional. Pierderea funcţiei renale poate fi asociată cu o uşoară modificare a creatininei serice, chiar şi la pacienţii cu stenoză renală unilaterală.

Hiperkaliemie Inhibitorii ECA pot produce creşterea potasiului seric, în special la pacienţii cu insuficienţă renal şi/sau insuficienţă cardiacă. Astfel că administrarea de diuretice care inhibă eliminarea potasiului sau a suplimentelor cu potasiu nu este recomandată. Dacă este necesară administrarea concomitentă a acestora, atunci trebuie instituită monitorizarea nivelului potasiului seric.

Hipotensiune arterială În anumite cazuri, ENEAS poate determina hipotensiune ortostatică, crescând riscul pacienţilor prin activarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron, cum ar fi depleţia de sare sau de lichide datorită administrării de diuretice, a unei diete cu conţinut scăzut de sare, hemodializă, diaree sau vomă; reducerea funcţiei ventriculului stâng; hipertensiune renovasculară. Depleţia de săruri sau de lichide trebuie corectată în primul rând la aceşti pacienţi. Simptomele hipotensiunii arteriale pot apărea la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, cu sau fără insuficienţă renală. Debutul hipotensiunii arteriale la aceşti pacienţi este mai probabil să apară în cazul unui grad major de insuficienţă cardiacă, prin administrarea unei doze mari de diuretice de ansă, asociată cu hiponatremie sau insuficienţă renală. Aceşti pacienţi trebuie strict monitorizaţi la începutul tratamentului. Aceste consideraţii se aplică în mod special pacienţilor cu boală cardiacă ischemică sau cerebro-vasculară, la care o reducere excesivă a tensiunii arteriale poate creşte riscul de infarct de miocard sau accident cerebro-vascular.

Dacă hipotensiunea arterială apare, pacientul trebuie aşezat în poziţie de decubit şi, dacă este necesar, se recurge la administrarea intravenoasă a unei soluţii saline izotonice. Răspunsul hipotensor tranzitoriu nu este o contraindicaţie pentru continuarea tratamentului cu ENEAS, administrarea acestuia neavând în general astfel de reacţii adverse odată ce volumul plasmatic şi tensiunea arterială s-a restabilit.

Obtrucţia debitului sangvin al ventriculului stâng La pacienţii cu obstrucţia debitului sangvin al ventriculului stâng, inhibitorii ECA trebuie folosiţi cu precauţie. Dacă obstrucţia este relevantă din punct de vedere hemodinamic, maleatul de enalapril este contraindicat (vezi pct. 4.3).

Tuse În timpul tratamentului cu ENEAS poate să apară o tuse uscată şi neproductivă care dispare după întreruperea tratamentului.

Hiperaldosteronism primar Ca regulă generală, pacienţii cu hiperaldosteronism primar nu răspund la tratamentul cu agenţi antihipertensivi, acest efect bazându-se pe inhibiţia sistemului renină-angiotensină. Astfel că administrarea de maleat de enalapril nu este recomandată.

Pacienţi cu hemodializă Administrarea ENEAS concomitent cu utilizarea de polimembrane (acrilonitril, sodiu-2-metilalil sulfonat) de flux crescut (de exemplu AN 69) la pacienţii cu hemodializă poate conduce la apariţia unor reacţii anafilactice precum edemul facial, roşeaţă, hipotensiune şi dispnee. Simptomele apar de obicei în primele minute de la începerea hemodializei. De aceea se recomandă evitarea acestei combinaţii. ENEAS este contraindicat la pacienţii cu hemodializă.

Reacţii anafilactoide în timpul LDL aferezei/desensibilizării la himenoptere Pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA care urmează un tratament de afereză LDL (lipoproteine de densitate joasă) cu dextran sulfat, pot prezenta reacţii anafilactoide cu potenţial letal. Pacienţii cu hipersensibilitate la toxinele insectelor care se află sub tratament de desensibilizare (tratament imunosupresor specific) la toxinele insectelor (înţepătura de albină sau viespe), pot prezenta un risc crescut de reacţii anafilactice (hipotensiune arterială, dispnee, vomă şi alergii cutanate) cu potenţial letal, în urma tratamentului cu un inhibitor al ECA. Dacă afereza LDL sau imunoterapia specifică (desensibilizarea) împotriva toxinelor insectelor este totuşi necesară, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie înlocuit temporar cu un alt medicament pentru hipertensiune arterială sau insuficienţă cardiacă.

Chirurgie/Anestezie La pacienţii care suferă intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu substanţe ce pot induce hipotensiunea arterială, enalaprilul blochează formarea angiotensinei II indusă de eliberarea compensatorie de renină. În aceste cazuri, dacă hipotensiunea arterială apare şi se presupune a se datora mecanismului menţionat anterior, ea trebuie corectată prin creşterea volumului plasmatic.

Fertilitate În cazuri izolate, de fertilizare in vitro, antagoniştii de calciu precum nitrendipina au fost asociaţi cu modificări biochimice reversibile la nivelul capului spermatozoidului, ceea ce conduce la modificarea funcţiei spermatice. La bărbaţi au fost raportate în mod repetat cazuri de eşec de fertilizare in vitro de cauză paternă; în aceste cazuri când nu există o altă explicaţie, tratamentul cu antagonişti de calciu trebuie considerat ca o posibilă cauză.

Sarcina: Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA) nu trebuie început în timpul sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu inhibitori ai ECA nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 şi 4.6).

Diferenţe etnice Ca şi în cazul altor inhibitori ai ECA, enalaprilul, unul dintre componentele combinaţiei fixe a ENEAS pare să fie mai puţin eficient în scăderea tensiunii arteriale la persoanele de culoare, probabil datorită unei prevalenţe crescute a concentraţiei plasmatice de renină scăzute la persoanele hipertensive de culoare.

Atenţionări asupra excipienţilor Pacienţii care prezintă probleme ereditare de intoleranţă la galactoză, deficienţă de lactază sau sindrom de malabsorbţie glucoză-galactoză, nu trebuie să ia acest medicament.

Enalapril Sistemul cardiovascular: Ocazional: în special la începutul terapiei şi la pacienţii cu deficienţă de sare şi/sau lichide, insuficienţă cardiacă, hipertensiune arterială severă sau renală, dar şi după o doză crescută de maleat de enalapril şi/sau diuretice poate apare hipotensiune, şi/sau hipotensiune de ortostatism însoţită de simptome precum ameţeală, senzaţie de slăbiciune, scăderea acuităţii vizuale, foarte rar modificări ale stării de conştienţă (sincope). Cazuri izolate: în asociere cu scăderii tensiunii arteriale s-au observat: tahicardie, palpitaţii, aritmii cardiace, bradicardii atriale, fibrilaţii atriale, durere toracică, angina pectoris, infarct de miocard, accident ischemic tranzitoriu, accident cerebro-vascular. S-au mai observat: stop cardiac, embolism şi infarct pulmonar, edem pulmonar. Sistemul renal: Ocazional: S-a observat în rare cazuri apariţia sau intensificarea tulburărilor funcţiei renale, iar în cazuri izolate s-a ajuns până la insuficienţa renală acută. Foarte rar: oligurie, proteinurie, în unele cazuri cu deteriorarea concomitentă a funcţiei renale, durere lombară. Sistemul respirator: Ocazional: Tuse uscată, gât inflamat, răguşeală şi bronşită. Rareori s-au observat cazuri de dispnee, sinuzită, rinită. Cazuri izolate: bronhospasm/astm, infiltrate pulmonare, stomatită, glosită, gură uscată, pneumonie, angioedem al laringelui, faringelui şi/sau limbii cauzate de obstrucţia căilor aeriene în cazuri individuale, mai ales la populaţia de culoare. Sistemul gastrointestinal/hepatic: Ocazional: au fost observate cazuri de greaţă, dureri la nivelul părţii superioare a abdomenului şi tulburări digestive. Rar: s-au observat cazuri de stări de vomă, constipaţie, diaree şi pierderea apetitului. Cazuri izolate: tulburări hepatice, hepatită, insuficienţă hepatică, pancreatită, ileus, stomatită, glosită, sindrom de icter colestatic cu progresie spre necroză hepatică cu deces în unele cazuri. Sistemul endocrin: Cazuri izolate: Ginecomastie. Epidermă, sistem circulator periferic: Ocazional: reacţii cutanate alergice, precum exantema. Rar: prurit, urticarie, edem angioneurotic cu implicarea buzelor, feţei şi/sau extremităţilor. Cazuri izolate: reacţii cutanate severe, cum ar fi: pemfigus, eritem multiform, dermatită exfoliantă, sindrom Steven-Johnson sau necroliză epidermică toxică; modificări asemănătoare psoriasis-ului, fotosensibilitate, roşeaţă, diaforeză, alopecie, onicoliză şi agravarea sindromului Raynaud. Simptomatologia cutanată poate fi însoţită de febră, mialgii/miozită, artralgii/artrită, vasculită, serozită, eozinofilie, leucocitoză, creşterea ESR şi a titrurilor ANA. Dacă este suspectată o reacţie cutanată severă tratamentul trebuie întrerupt. Sistemul nervos: Ocazional: oboseală, dureri de cap. Rar: ameţeală, depresie, tulburări ale somnului, neuropatie periferică cu parestezii, impotenţă, tulburări de echilibru, crampe musculare, confuzie şi nervozitate. Organe senzoriale Rar: tinitus, vedere înceţoşată, modificări gustative sau pierderea tranzitorie a gustului, anosmie, ochi uscaţi şi lăcrimare. Parametri de laborator: Ocazional: scăderea hemoglobinei, hematocritului, trombocitelor şi leucocitelor. Rar: în special la pacienţii cu funcţie renală alterată, boli de colagen sau la cei trataţi cu alopurinol, procainamidă sau imunosupresoare s-au observat anemie, trombocitemie, neutropenie, eozinofilie (cazuri izolate de agranulocitoză sau pancitopenie); în special la pacienţii cu insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă severă şi hipertensiune renovasculară s-a observat o creştere a concentraţiei serice de uree, creatinină şi potasiu, şi o scădere a concentraţiei serice de sodiu, hiperkalemie (la pacienţii diabetici), precum şi o creştere a excreţiei de albumină în urină. Cazuri izolate: hemoliză/anemie hemolitică (în asociere cu deficienţă de G-6-PDH), creşterea bilirubinei şi a enzimelor hepatice. Nitrendipină Reacţii adverse generale Ocazional: astenie şi simptome de gripă. Sistemul cardiovascular Ocazional: aritmii, tahicardie, palpitaţii, edem periferic, roşeaţă, vasodilataţie. Rar: hipotensiune, angina pectoris, durere toracică. Sistemul digestiv Ocazional: greaţă şi diaree. Rar: dureri abdominale, constipaţie, dispepsie, stare de vomă. Cazuri izolate: hiperplazie gingivală. Sistemul endocrin Cazuri izolate: ginecomastie. Sistemul hematologic Cazuri izolate: leucopenie şi agranulocitoză. Sistemul musculo-scheletal Rar: mialgii. Sistemul nervos central Ocazional: dureri de cap. Rar: nervozitate, parestezii, tremor şi vertij. Sistemul respirator Rar: dispnee. Sistemul cutanat Rar: mâncărimi, rash, urticarie. Organe senzoriale Rar: modificări de vedere. Sistemul urogenital Cazuri izolate: creşterea frecvenţei micţiunilor, poliurie. Parametri de laborator Cazuri izolate: creşterea enzimelor hepatice.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.