Rivastigmina Stada 9,5 mg/24 Ore

Tratamentul trebuie iniţiat şi urmărit de un medic cu experienţă în diagnosticul şi tratamentul demenţei Alzheimer. Diagnosticul trebuie stabilit pe baza criteriilor actuale. Similar altor tratamente inițiate la pacienții cu demență, tratamentul cu rivastigmină trebuie început numai dacă există un însoţitor care va monitoriza cu regularitate administrarea medicamentului de către pacient.

Doze Plasturi transdermici Rata de eliberare a rivastigminei in vivo pe 24 ore

Rivastigmină Stada 4,6 mg/24 h 4,6 mg Rivastigmină Stada 9,5 mg/24 h 9,5 mg Rivastigmină Stada 13,3 mg/24 h 13,3 mg

doza de 13,3 mg/24 h nu poate fi atinsă pentru acest medicament. În situațiile în care această doză trebuie utilizată, vă rugăm să utilizați alte medicamente care conțin rivastigmină, pentru care plasturii cu concentrația de 13,3 mg/24 h sunt disponibili

Doza iniţială Tratamentul se inițiază cu 4,6 mg/24 h.

Doza de întreţinere După o perioadă minimă de patru săptămâni de tratament şi dacă este bine tolerată, conform aprecierii medicului curant, doza de 4,6 mg/24 h trebuie crescută până la 9,5 mg/24 h, doza zilnică eficace recomandată, care trebuie menţinută atâta timp cât pacientul continuă să demonstreze beneficii terapeutice.

Creșterea dozei 9,5 mg/24 ore este doza de întreţinere zilnică eficace recomandată care trebuie fi menţinută atât timp cât pacientul continuă să demonstreze beneficii terapeutice. Dacă este bine tolerată şi numai după minim şase luni de tratament la o doză de 9,5 mg/24 h, medicul curant poate avea în vedere creşterea dozei până la 13,3 mg/24 h la pacienţi care au demonstrat o deteriorare cognitivă semnificativă (de exemplu scăderea MMSE) şi/sau declin funcţional (pe baza opiniei medicului) în timpul administrării dozei zilnice eficace recomandate de 9,5 mg/24 h (vezi pct. 5.1).

Beneficiul clinic al rivastigminei trebuie reevaluat la intervale regulate de timp. De asemenea, trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului când nu mai există dovezi ale obţinerii unui efect terapeutic la administrarea dozei optime.

Tratamentul trebuie întrerupt temporar dacă sunt observate reacţii adverse gastro-intestinale până la dispariţia acestor reacţii adverse. Tratamentul cu plasturi transdermici poate fi reluat la aceeaşi doză dacă tratamentul nu este întrerupt pentru mai mult de trei zile. În caz contrar, tratamentul trebuie reînceput cu 4,6 mg/24 ore.

Înlocuirea capsulelor sau a soluțiilor orale cu plasturi transdermici Pe baza expunerii comparabile între administrarea orală şi transdermică a rivastigminei (vezi pct. 5.2), pacienţilor trataţi cu rivastigmină capsule sau soluţie orală le poate fi schimbat tratamentul la rivastigmină plasturi transdermici după cum urmează:  La un pacient în tratament cu o doză de rivastigmină de 3 mg/zi administrată oral, se poate face trecerea la plasturi transdermici 4,6 mg/24 ore.  La un pacient în tratament cu o doză de rivastigmină de 6 mg/zi administrată oral, se poate face trecerea la plasturi transdermici 4,6 mg/24 ore.  La un pacient în tratament cu o doză, stabilă şi bine tolerată, de rivastigmină de 9 mg/zi administrată oral, se poate face trecerea la plasturi transdermici 9,5 mg/24 ore. Dacă doza de 9 mg/zi administrată oral nu este stabilă şi bine tolerată se recomandă trecerea la plasturi transdermici 4,6 mg/24 ore.  La un pacient în tratament cu o doză de rivastigmină de 12 mg/zi administrată oral, se poate face trecerea la plasturi transdermici 9,5 mg/24 ore.

După trecerea la plasturi transdermici 4,6 mg/24 ore, în cazul în care aceştia sunt bine toleraţi timp de minim patru săptămâni de tratament, doza de 4,6 mg/24 ore trebuie crescută la 9,5 mg/24 ore, care este doza eficace recomandată.

Se recomandă aplicarea primului plasture transdermic în ziua imediat următoare ultimei doze administrate oral.

Grupe speciale de pacienți  Copii și adolescenți: utilizarea Rivastigmină Stada nu are relevanță la copii și adolescenți în tratamentul bolii Alzheimer  Pacienți cu greutate sub 50 kg: La pacienții cu greutate sub 50 kg se recomandă prudență la doze peste doza eficientă recomandată de 9,5 mg/24 ore (vezi pct. 4.4). Aceștia pot prezenta reacții adverse mai frecvente și prezintă probabilitate mai mare de întrerupere a tratamentului datorită reacțiilor adverse.  Insuficiență hepatică: La pacienții cu insuficiență hepatică nu este necesară ajustarea dozei. Oricum, datorită expunerii acestei categorii de pacienți așa cum s-a observat la administrarea formelor orale, trebuie respectate recomandări de dozare în funcție de toleranța individuală deoarece pacienții cu insuficiență hepatică semnificativă pot prezenta diferite reacții adverse. Pacienții cu insuficiență hepatică severă nu au fost studiați (vezi pct.4.4 și 5.2).  Insuficienţă hepatică: Datorită expunerii crescute în insuficienţa hepatică uşoară până la moderată,, aşa cum s-a observat la formele orale, trebuie urmate cu stricteţe recomandările pentru stabilirea dozelor în funcţie de tolerabilitatea individuală Pacienţii cu insuficienţă hepatică semnificativă din punct de vedere clinic pot prezenta mai multe reacţii adverse e în funcţie de doză. Pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu au fost studiaţi (vezi pct. 4.4 şi 5.2).  Insuficienţă renală: Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală. (vezi pct. 5.2).

Mod de administrare Plasturii transdermici trebuie aplicaţi o dată pe zi pe pielea curată, uscată, fără păr, sănătoasă şi intactă de pe partea superioară sau inferioară a spatelui, de pe braţ sau piept, într-un loc în care să nu se frece de îmbrăcămintea strâmtă. Nu se recomandă aplicarea plasturelui transdermic pe coapsă sau pe abdomen deoarece s-a observat o scădere a biodisponibilităţii rivastigminei la aplicarea plasturelui transdermic pe aceste zone ale corpului.

Plasturele transdermic nu trebuie aplicat pe pielea înroşită, iritată sau tăiată. Reaplicarea pe exact aceeaşi porţiune de piele în decurs de 14 zile trebuie evitată pentru a scădea riscul potenţial de iritare cutanată.

Pacienţii şi aparținătorii trebuie instruiţi cu privire la informaţiile importate privind administrarea:  Plasturele aplicat în ziua anterioară trebuie îndepărtat înainte de aplicarea unui plasture nou în fiecare zi (vezi pct. 4.9).  Plasturele trebuie înlocuit cu unul nou după 24 de ore. Trebuie purtat numai un singur plasture o dată (vezi pct. 4.9).  Plasturele trebuie apăsat bine, timp de minimum 30 de secunde, cu palma, până când marginile se lipesc bine.  Dacă plasturele cade, trebuie aplicat un plasture nou pentru restul zilei, apoi trebuie înlocuit la aceeaşi oră, ca de obicei, în ziua următoare.  Plasturele poate fi supus unor situaţii cotidiene, inclusiv baie şi temperaturi ridicate.  Plasturele nu trebuie expus la surse externe de căldură (de exemplu lumină solară excesivă, saună, solar) perioade îndelungate de timp.  Plasturele nu trebuie tăiat în bucăţi.

Incidenţa şi severitatea reacţiilor adverse creşte la doze mai mari, în special la modificarea dozei. Dacă tratamentul este întrerupt pentru mai mult de 3 zile, el trebuie reiniţiat cu 4,6 mg/24 ore.

Utilizare neadecvată a produsului și erori de dozaj care determină supradozaj Utilizarea neadecvată a medicamentului și erorile de dozaj la utilizarea Rivastigmină Stada plasture transdermic pot duce la reacții adverse grave; unele cazuri au necesitat spitalizare și rar au fost letale (vezi pct.4.9). Majoritatea cazurilor de utilizare neadecvată a medicamentului și erori de dozaj au fost legate de faptul că nu s-a îndepărtat plasturele vechi la aplicarea unia nou sau au fost utilizați mai mulți plasturi în același timp. Pacienții și aparținătorii acestora trebuie instruiți cu privire la instrucțiunile de administrare ale Rivastigmina Stada plasture transdermic (vezi pct.4.2).

Tulburări gastro-intestinale Tulburările gastro-intestinale cum sunt greaţa şi vărsăturile depind de doză și pot să apară în special la începutul tratamentului şi/sau la creşterea dozei (vezi pct.4.8). Aceste reacţii adverse apar mai frecvent la femei. Pacienții care prezintă semne și simptome de deshidratare ca urrmare a vărsăturilor sau diareei prelungite pot fi reechilibrați prin administrare intravenoasă de lichide și scăderea sau întreruperea dozei și tratament prompt. Deshidratarea se poate asocia cu evoluție nefavorabilă.

Scădere ponderală Pacienții cu boală Alzheimer pot prezenta scăderi ponderale pe parcursul utilizării inhibitorilor de colinesterază, incluzând rivastigmina. Greutatea pacienților trebuie monitorizată pe parcursul tratamentului cu Rivastigmină Stada plasture transdermic.

Bradicardie Rivastigmina poate determina apariția bradicardiei, care constituie un factor de risc în apariția torsadei vârfurilor, mai ales la pacienții cu factori de risc. Se recomandă precauție la pacienții cu risc crescut de apariție a torsadei vârfurilor; de exemplu, cei cu insuficiență cardiacă decompensată, infarct miocardic recent, bradiaritmii, predispoziție la hipokaliemie sau hipomagneziemie sau utilizarea concomitentă împreună cu medicamente cunoscute a induce prelungirea intervalului QT și/sau torsada vârfurilor (vezi pct. 4.5 și 4.8).

Alte reacții adverse Se recomandă prudență la administrarea Rivastigmină Stada  La pacienții cu sindrom de sinus bolnav sau tulburări de conducere (bloc sino-atrial, bloc atrio-ventricular) (vezi pct 4.8)  La pacienții cu ulcer gastric sau duodenal activ sau la pacienții cu predispoziție pentru aceste afecțiuni deoarece rivastigmina poate determina creșterea secreției gastrice (vezi pct.4.8)  La pacienții cu predispoziție la obstrucția urinară și convulsii deoarece colinomimeticele pot induce sau agrava aceste afecțiuni  La pacienții cu antecedente de astm bronșic sau boală pulmonară obstructivă

Reacții la locul de aplicare Reacțiile care pot apare la locul de aplicare al plasturilor de rivastigmină sunt de obicei de intensitate ușoară până la moderată. Pacienții și îngrijitorii acestora trebuie instructați adecvat.

Aceste reacții nu reprezintă indicație de sensibilizare. Oricum, utilizarea plasturelui de rivastigmină poate determina dermatită alergică de contact.

Dermatita alergică de contact trebuie suspectată dacă reacția de la nivelul locului de aplicare se extinde mai mult decât dimensiunea plasturelui, dacă există dovezi a unei reacții locale mai intense (de exemplu eritem extins, edem, papule, vezicule) și dacă simptomele nu se ameliorează semnificativ la 48 de ore de la îndepărtarea plasturelui. În aceste cazuri tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct.4.3).

Pacienții care prezintă reacții la nivelul locului de aplicare al plasturelui de rivastigmină sugestive pentru dermatita alergică de contact, dar care necesită tratament cu rivastigmină trebuie să fie transferați pe rivastigmină orală după obținerea unui test alergic negativ și cu supraveghere medicală atentă. Este posibil ca unii pacienți cu sensibilitate la rivastigmină prin expunere la plasturele de rivastigmină să nu poată utiliza nicio formă de rivastigmina.

Au existat raportări rare după punerea pe piaţă de situații în care pacienţii au dermatită alergică (diseminată) la administrarea de rivastigmină, indiferent de calea de administrare (orală, transdermică). În aceste cazuri, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.3).

Alte atenționări și precauții Rivastigmina poate exacerba sau induce simptome extrapiramidale.

Trebuie evitat contactul cu ochii după manevrarea Rivastigmină Stada plasture transdermic (vezi pct. 5.3). Mâinile trebuie spălate cu apă și săpun după îndepărtarea plasturelui. În cazul contactului cu ochii și în cazul în care aceștia devin roșii după manevrarea plasturelui, clătiți imediat cu o cantitate suficientă de apă și adresați-vă unui medic dacă simptomele nu se remit.

Grupe speciale de pacienți  Pacienții cu greutate sub 50 kg pot prezenta mai multe reacții adverse și pot prezenta riscul de întrerupere a tratamentului datorită reacțiilor adverse (vezi pct.4.2). Acești pacienți trebuie urmăriți cu prudență pentru reacții adverse (de exemplu senzație de greață în exces și vărsături) și aveți în vedere scăderea dozei la 4,6 mg/24 ore plasture transdermic dacă aceste reacții apar  Insuficiență hepatică: Pacienții cu insuficiență hepatică semnificativă clinic pot prezenta mai multe reacții adverse (vezi pct 4.2 și 5.2). Aveți în vedere utilizarea dozei de 4,6 mg/24 ore plasture transdermic ca doză inițială și maximă la acești pacienți  Insuficienţă hepatică: Pacienţii cu insuficienţă hepatică semnificativă din punct de vedere clinic pot prezenta mai multe reacţii adverse Trebuie respectate cu stricteţe recomandările privind creşterea dozelor în funcţie de tolerabilitatea individuală. Pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu au fost studiaţi. Trebuie procedat cu precauţie la ajustarea dozei la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.2 şi 5.2)..  Insuficienţă renală: Nu este necesara ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renala (vezi pct 5.2).

Rezumatul profilului de siguranță Reacțiile cutanate de la locul de aplicare (de obicei eritem ușor până la moderat al locului de aplicare) sunt cele mai frecvente reacții adverse observate la utilizarea Rivastigmină Stada plasture transdermic. Cele mai frecvente reacții adverse după acestea sunt cele gastro-intestinale incluzând greață și vărsături.

Lista reacțiilor adverse Tabelul 1 prezintă reacțiile adverse raportate la 1670 pacienți cu demență Alzheimer tratată în cadrul studiilor clinice randomizate, de tip dublu-orb, placebo și activ controlate cu rivastigmină plasture transdermic pentru o durată de 24-48 săptămâni și din datele obținute ulterior punerii pe piață.

Descrierea anumitor reacții adverse La administrarea unor doze mai mari de 13,3 mg/24 ore în studiul prezentat mai sus, s-au observat insomnie și insuficiență cardiacă mai frecvent decât în cazul dozei de 13,3 mg/24 ore sau placebo, sugerând o relație de tip efect doză. Oricum, aceste evenimente nu apar cu frecvență mai mare în cazul plasturilor transdermici de rivastigmină 13,3 mg/24 ore comparativ cu placebo.

Următoarele reacții adverse au fost observate numai în cazul rivastigmină capsule și soluție orală și nu în studiile clinice cu rivastigmină plasturi transdermici: somnolență, stare generală de rău, tremor, confuzie, hiperhidroză (frecvent); ulcere duodenale, angină pectorală (rar); hemoragie gastro-intestinală (foarte rar); și unele cazuri de vărsături severe au fost asociate cu ruptură de esofag (cu frecvență necunoscută).

Iritaţii cutanate În studiile clinice, controlate, dublu-orb, reacţiile la locul aplicării au fost, în majoritate, uşoare până la moderate ca severitate. Incidenţa reacţiilor cutanate la locul aplicării care au dus la întreruperea tratamentului a fost de ≤2,3% la pacienţii trataţi cu rivastigmina plasturi transdermici. Incidenţa reacţiilor cutanate la locul aplicării care au dus la întreruperea tratamentului a fost mai mare la populaţia asiatică, şi anume cu 4,9%, respectiv 8,4% mai mare la populaţia chineză, respectiv japoneză.

În două studii clinice, dublu-orb, controlate cu placebo, de 24 de săptămâni, reacţiile cutanate au fost apreciate la fiecare vizită utilizându-se o scală de evaluare a iritaţiilor cutanate. Când a fost observată la pacienţii trataţi cu rivastigmina plasturi transdermici, iritaţia cutanată a fost, preponderent, uşoară ca severiate. Aceasta a fost evaluată ca fiind severă la ≤2,2% dintre pacienţii din aceste studii şi la ≤3,7% dintre pacienţii trataţi cu rivastigmina plasturi transdermici într-un studiu la pacienţi japonezi.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.