Lovastatina Arena 20 mg

Înainte de administrarea lovastatinei, pacientului i se va institui o dietă standard hipocolesterolemică. Această dietă trebuie continuată pe tot parcursul tratamentului cu lovastatină. Orice cauză de hipercolesterolemie secundară trebuie exclusă înainte de iniţierea tratamentului.

Hipercolesterolemie:

Doza iniţială este, în general, de 20 mg pe zi, administrată ca doză unică, la masa de seară.

S-a demonstrat că dozele zilnice unice administrate la masa de seară sunt mai eficace decât aceeaşi doză administrată la micul dejun, posibil deoarece sinteza colesterolului are loc în principal nocturn. Pacienţii pot fi trataţi cu o doză iniţială de 10 mg lovastatină. Orice ajustări ale dozei trebuie efectuate la intervale de cel puţin 4 săptamâni. O doză maximă de 80 mg trebuie administrată zilnic, în doză unică sau divizată în 2 doze administrate la micul dejun sau la masa de seară. Dozele divizate în două prize par să fie mai eficace decât o singură doză zilnică.

Doza de lovastatină trebuie redusă dacă concentraţiile plasmatice de colesterol lipoproteine cu densitate mică (LDL-colesterol) scad sub 1,94 mmol/1, sau dacă concentraţiile serice de colesterol total scad sub 3,6 mmol/1.

Alt tratament concomitent:

Lovastatina este eficace ca monoterapie sau în asociere cu fixatori ai acizilor biliari. La pacienţii trataţi cu ciclosporină, fibraţi sau acid nicotinic şi în acelaşi timp cu lovastatină, doza maximă recomandată este de 20 mg pe zi (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5).

Pacienţi cu insuficienţă renală: Deoarece lovastatina nu are o excreţie renală semnificativă, insuficienţa renală moderată nu necesită nici o reducere a dozei. La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min), creşterea dozei de lovastatină peste 20 mg pe zi trebuie făcută cu prudenţă şi, dacă este necesar, trebuie începută cu precauţie (vezi pct. 4.4.).

Utilizarea la copii şi adolescenţi cu vârste peste 18 ani Nu este recomandată utilizarea lovastatinei la copii, deoarece nu au fost efectuate studiile de siguranţă şi eficacitate.

Vârstnici: Într-un studiu clinic controlat privind tratamentul pacienţilor din grupul cu vârsta peste 60 de ani, efectele au părut să fie identice cu cele ale celorlalţi pacienţi, fără creşterea marcată a frecvenţei reacţiilor adverse clinice sau de laborator.

Înainte de iniţierea tratamentului cu Lovastatină Arena se recomandă controlul hipercolesterolemiei prin dietă, exerciţii fizice, scădere în greutate la pacienţii cu obezitate, tratarea afecţiuniler asociate (diabet zaharat, hipotiroidism etc).

Miopatie/Rabdomioliză Lovastatina, ca şi alţi inhibitori de HMG-CoA reductază, produce ocazional miopatie, manifestată prin durere musculară, sensibilitate sau slăbiciune musculară, cu valori ale creatin kinazei (CK) de 10 ori mai mari decât limita superioară normală (LSN). Miopatia ia uneori forma rabdomiolizei, cu sau fără insuficienţă renală acută secundară mioglobinuriei şi foarte rar au fost raportate cazuri letale. Riscul de miopatie este crescut de concentraţiile plasmatice ridicate ale inhibitorilor de HMG-CoA reductază. Riscul de miopatie/rabdomioliză este determinat de doză.

Măsurarea creatin kinazei Creatin kinaza (CK) nu trebuie măsurată după efort intens sau în prezenţa oricărei cauze alternative plauzibilă pentru creşterea CK, deoarece aceasta face dificilă interpretarea valorii CK. Dacă concentraţiile CK sunt semnificativ crescute iniţial (>5 x LSN), concentraţiile trebuie remăsurate în următoarele 5-7 zile, pentru

confirmarea rezultatelor.

Înainte de începerea tratamentului Toţi pacienţii care încep tratamentul cu lovastatină, sau cei a căror doză de lovastatină este crescută, trebuie informaţi despre riscul de miopatie şi să raporteze prompt orice durere musculară neexplicabilă, sensibilitate sau slăbiciune musculară. Trebuie manifestată precauţie la pacienţii cu factori predispozanţi pentru rabdomioliză. În scopul stabilirii unei valori iniţiale de referinţă, concentraţia de CK trebuie măsurată înainte de începerea tratamentului în următoarele situaţii: -vârstnici (vârsta peste 70 ani), -insuficienţă renală, -hipotiroidism netratat, -antecedente personale sau familiale sau boli musculare ereditare, -antecedente de toxicitate musculară la statină sau fibrat, -alcoolism.

În aceste situaţii, riscul tratamentului trebuie considerat în relaţie cu beneficiul posibil şi este recomandată monitorizarea clinică. Dacă pacientul a avut în antecedente o boală musculară la fibrat sau statină, tratamentul membrul diferit al clasei trebuie început numai cu precauţie. Dacă concentraţiile de CK au valori iniţiale semnificativ crescute (>5 x LSN), tratamentul nu trebuie început.

În timpul tratamentului Dacă durerea musculară, slăbiciunea sau crampele musculare apar în timpul tratamentului pacientului cu lovastatină, concentraţiile de CK ale acestuia trebuie măsurate. Dacă în absenţa unui efort intens aceste concentraţii sunt semnificativ crescute (>5 x LSN), tratamentul trebuie întrerupt. Dacă simptomele musculare sunt severe şi produc discomfort zilnic, chiar dacă concentraţiile de CK sunt < 5 x LSN, întreruperea tratamentului trebuie avută în vedere. Dacă simptomele dispar şi concentraţiile de CK revin la normal, reintroducerea apoi a statinei sau introducerea unei statine alternative se va face cu cea mai mică doză şi cu supravegherea atentă a pacientului. Tratamentul cu lovastatină trebuie întrerupt temporar cu câteva zile înaintea unei intervenţii chirurgicale şi în cazul în care survine orice stare medicală majoră sau chirurgicală.

Măsuri pentru reducerea riscului de miopatie produs de interacţiunile medicamentoase

Riscul de miopatie şi rabdomioliză este semnificativ crescut de utilizarea concomitentă a lovastatinei cu inhibitorii CYP3A4 puternici (cum sunt itraconazol, ketoconazol, eritromicină, claritromicină, telitromicină, inhibitori ai proteazei HIV, nefazodonă), cât şi de gemfibrozil, ciclosporină şi danazol (vezi pct. 4.2).

Riscul de miopatie şi rabdomioliză este de asemenea crescut de utilizarea concomitentă a altor fibraţi, a dozelor de niacină care scad lipemia (> 1g/zi) sau de utilizarea concomitentă a amiodaronei sau a verapamilului cu doze crescute de lovastatină (vezi pct. 4.5).

Prin urmare, referitor la inhibitorii CYP3A4, utilizarea lovastatinei concomitent cu itraconazol, ketoconazol, inhibitori ai proteazei HIV, eritromicină, claritromicină, telitromicină şi nefazodonă este contraindicată (vezi pct. 4.3 şi pct. 4.5). Dacă tratamentul cu itraconazol, ketoconazol, eritromicină, claritromicină sau telitromicină nu poate fi evitat, tratamentul cu lovastatină trebuie suspendat în cursul tratamentului. Mai mult, trebuie manifestată precauţie la asocierea lovastatinei cu unii inhibitori CYP3A4 mai puţin puternici: ciclosporină, verapamil (vezi pct. 4.2. şi pct. 4.5). Trebuie evitată administrarea lovastatinei concomitent cu consumul sucului de grapefruit.

Doza de lovastatină nu trebuie să depăşească 20 mg pe zi la pacienţii trataţi concomitent cu ciclosporină, danazol, gemfibrozil, sau doze de niacină (> 1g/zi) care scad lipemia. Utilizarea asociată a lovastatinei cu gemfibrozil trebuie evitată, în afară de cazul când beneficiile par să depăşească riscurile crescute ale acestei asocieri medicamentoase. Beneficiile utilizării a 20 mg de lovastatină zilnic cu alţi fibraţi, niacină, ciclosporină sau danazol trebuie evaluate cu grijă faţă de riscurile potenţiale ale acestor combinaţii (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.5). Utilizarea asociată a lovastatinei la doze mai mari de 40 de mg zilnic cu amiodaronă sau verapamil trebuie

evitată, în afară de cazul când beneficiul clinic pare să depăşească riscul crescut de miopatie (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.5).

Efecte hepatice

Creşterea concentraţiilor serice de transaminază (> 3 ori LSN) poate să apară la pacienţii trataţi cu lovastatină, ele apărând în general în cursul a 3-12 luni de la începerea tratamentului.

Este recomandată efectuarea testelor funcţiei hepatice înainte de tratament şi periodic în timpul tratamentului (de exemplu la 6 luni), în special la pacienţii cu boală hepatică, la pacienţii cu consum crescut de alcool etilic şi la pacienţii trataţi cu doze zilnice de lovastatină de 40 mg sau mai mari. Dacă concentraţia plasmatică de transaminază creşte mai mult de trei ori decât limita superioară a valorilor normale, beneficiul continuării tratamentului cu Lovastatină Arena trebuie evaluat faţă de riscul potenţial. Dacă concentraţiile transaminazei rămân ridicate sau chiar cresc în continuare, tratamentul trebuie întrerupt.

Ca şi în cazul altor medicamente care scad lipemia după tratamentul cu Lovastatină Arena au fost raportate creşteri (< 3 x LSN) moderate ale transaminazelor serice. Aceste modificări au apărut curând după începerea tratamentului cu lovastatină, au fost adesea tranzitorii, nu au fost însoţite de nici un simptom iar întreruperea tratamentului nu a fost necesară.

Lovastatina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de boală hepatică. Boala hepatică activă este o contraindicaţie pentru utilizarea Lovastatină Arena (vezi pct. 4.3).

Examinări oftalmologice Posibilitatea opacifierii cristalinului datorită îmbătrânirii poate creşte fără tratamentul cu un medicament. Rezultatele studiilor clinice pe termen lung nu indică faptul că lovastatina are un efect dăunător asupra cristalinului la om.

Hipercolesterolemie familială homozigotică Lovastatină Arena nu este atât de eficace comparativ cu alte statine pentru pacienţii care suferă de hipercolesterolemie familială homozigotică rară. Aceasta poate fi datorată faptului că aceşti pacienţi nu au receptori LDL funcţionali. Lovastatină Arena pare mai mult decât uzual să crească concentraţiile transaminazei serice la aceşti pacienţi homozigotici.

Hipertrigliceridemie Lovastatină Arena scade concentraţia trigliceridelor doar moderat şi, de aceea, utilizarea sa nu este indicată în cazurile în care hipertrigliceridemia este principala indicaţie terapeutică (în hiperlipidemia tip I, IV şi V).

Comprimatele de lovastatină conţin lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Tulburări metabolice şi de nutriţie: Rare: anorexie

Tulburări ale sistemului nervos: Rare: cefalee, parestezie, ameţeală, neuropatie periferică, disgeuzie, insomnie, anxietate, tulburări ale somnului.

Tulburări oculare Rare: vedere înceţoşată, diplopie.

Tulburări gastro-intestinale Mai puţin frecvente: constipaţie, dispepsie Rare: durere abdominală, flatulenţă, diaree, greaţă, vărsături, uscăciunea gurii

Tulburări hepato-biliare Rare: hepatită/icter

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente: prurit Rare: alopecie, urticarie, eritem multiform, incluzând sindromul Steven Johnson şi necroliză epidermică toxică.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Rare: miopatie, rabdomioliză, mialgie, crampe musculare.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Rare: astenie

Un sindrom aparent de hipersensibilitate s-a raportat rareori, care a inclus unele din următoarele trăsături: anafilaxie, angioedem, sindrom similar lupusului eritematos, polimialgie reumatică, vasculită,

trombocitopenie, leucopenie, euzinofilie, anemie hemolitică, anticorpi nucleari pozitiv, ESR crescut, artrită şi artralgie, urticarie, astenie, fotosensibilitate, febră, înroşire, dispnee şi stare de rău indefinit.

Investigaţii diagnostice Mai puţin frecvente: creşteri ale transaminazelor serice (> 3 x LSN) (vezi pct. 4.4). Rare: alte anomalii ale testelor funcţiei hepatice, incluzând creşteri ale fosfatazei alcaline şi ale bilirubinei; creşteri ale concentraţiilor serice de CK (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.