Levalox 5 mg/ml

Levalox soluţie perfuzabilă se administrează în perfuzie intravenoasă lentă, o dată sau de două ori pe zi. Doza depinde de tipul şi severitatea infecţiei şi de sensibilitatea microorganismului patogen suspectat.

După utilizarea iniţială a formei farmaceutice cu administrare intravenoasă, tratamentul cu levofloxacină poate fi continuat cu o formă farmaceutică cu administrare orală, conform Rezumatului caracteristicilor produsului și adecvată pentru fiecare pacient în parte. Datorită bioechivalenţei dintre formele farmaceutice cu administrare parenterală şi orală, se pot utiliza aceleaşi doze.

Doze

Se pot face următoarele recomandări privind doza de levofloxacină:

Doze pentru pacienţii cu funcţia renală normală (clearance-ul creatininei > 50 ml/min)

Durata tratamentului include tratamentul cu forma farmaceutică cu administrare intravenoasă plus tratamentul cu forma farmaceutică cu administrare orală. Momentul trecerii de la tratamentul cu administrare intravenoasă la tratamentul cu administrare orală depinde de starea clinică, dar în mod normal este după 2 până la 4 zile.

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă hepatică Nu este necesară ajustarea dozei, deoarece levofloxacina nu este metabolizată hepatic într-o proporţie semnificativă şi este excretată, în cea mai mare parte, pe cale renală.

Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici, cu excepţia cazului în care trebuie luată în considerare funcţia renală (vezi pct. 4.4 „Tendinită şi ruptură de tendon” şi „Prelungirea intervalului QT”).

Copii şi adolescenţi Levalox este contraindicat la copii şi adolescenţi în perioada de creştere (vezi pct. 4.3).

Mod de administrare Levalox soluţie perfuzabilă trebuie administrat numai în perfuzie intravenoasă lentă; se administrează o dată sau de două ori pe zi. Durata perfuziei trebuie să fie de cel puţin 30 de minute pentru Levalox soluţie perfuzabilă 250 mg sau de cel puţin 60 de minute pentru Levalox soluţie perfuzabilă 500 mg (vezi pct. 4.4).

Pentru incompatibilităţi vezi pct. 6.2, iar pentru compatibilitatea cu alte soluţii perfuzabile vezi pct. 6.6.

Utilizarea levofloxacinei trebuie evitată la pacienții care au prezentat în trecut reacții adverse grave la utilizarea medicamentelor care conțin chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Tratamentul acestor pacienți cu levofloxacină trebuie inițiat numai în absența unor opțiuni alternative de tratament și după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc (vezi și pct. 4.3).

S. aureus rezistent la meticilină este foarte probabil să prezinte rezistenţă încrucişată la fluorochinolone, inclusiv la levofloxacină. Prin urmare, levofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor diagnosticate sau suspectate cu SARM, cu excepţia cazului în care rezultatele testelor de laborator au confirmat sensibilitatea microorganismului la levofloxacină (iar medicamentele antibacteriene recomandate în mod obişnuit pentru tratamentul infecţiilor cu SARM sunt considerate inadecvate).

Rezistenţa E. coli la fluorochinolone – microorganismul patogen cel mai frecvent implicat în infecţiile tractului urinar – este variabilă pe teritoriul Uniunii Europene. Medicii care prescriu acest medicament sunt sfătuiţi să ia în considerare prevalenţa locală a rezistenţei E. coli la fluorochinolone.

Antrax respirator: utilizarea la om se bazează pe date privind sensibilitatea in vitro a Bacillus anthracis şi pe date experimentale obţinute la animale, împreună cu date limitate obţinute din utilizarea la om. Medicii curanţi trebuie să ia în considerare documentele privind consensul naţional şi/sau internaţional referitor la tratamentul antraxului.

Durata administrării perfuziei Trebuie respectată durata recomandată a perfuziei de cel puţin 30 minute pentru levofloxacină soluţie perfuzabilă 250 mg, sau de cel puţin 60 minute pentru levofloxacină soluţie perfuzabilă 500 mg. Se cunoaşte din cazul ofloxacinei că, în timpul administrării perfuziei, pot apărea tahicardie şi o scădere temporară a tensiunii arteriale. În cazuri rare, ca o consecinţă a scăderii marcate a tensiunii arteriale, se poate instala colapsul circulator. Dacă se produce o scădere semnificativă a tensiunii arteriale în timpul perfuziei cu levofloxacină, (izomerul levogir al ofloxacinei), perfuzia trebuie întreruptă imediat.

Reacții adverse severe la medicament prelungite, invalidante și potențial ireversibile

În cazul pacienților care au primit chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârstă și factori de risc preexistenți, au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse severe prelungite (care au continuat luni sau ani), invalidante și potențial ireversibile, care au afectat diferite sisteme, uneori multiple, ale organismului (la nivel musculo-scheletic, nervos, psihic și al organelor de simț). Levofloxacina trebuie întreruptă imediat la primele semne sau simptome ale oricărei reacții adverse severe, iar pacienții trebuie sfătuiți să contacteze medicul curant pentru recomandări.

Tendinită şi ruptură de tendon Tendinita și ruptura de tendon (mai ales la nivelul tendonului lui Ahile, fără a se limita la acesta), uneori bilaterală, poate surveni în primele 48 ore de la inițierea tratamentului cu chinolone și fluorochinolone, apariția acestora fiind raportată chiar și timp de până la câteva luni de la oprirea tratamentului. Riscul de tendinită și ruptură de tendon este crescut la pacienții vârstnici, la pacienții cu insuficiență renală, la pacienții cu transplant de organ solid, la pacienții cărora li se administrează doze zilnice de levofloxacină 1 000 mg și la cei tratați concomitent cu corticosteroizi. Prin urmare, utilizarea concomitentă de corticosteroizi trebuie evitată. La primul semn de tendinită (de exemplu umflare însoțită de durere, inflamație), tratamentul cu levofloxacină trebuie oprit și trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Membrul (membrele) afectat(e) trebuie tratat(e) în mod corespunzător (de exemplu prin imobilizare). Nu trebuie utilizați corticosteroizi dacă apar semne de tendinopatie.

Anevrism și disecție de aortă, regurgitare la nivelul valvei cardiace/incompetență a valvei cardiace Studiile epidemiologice raportează un risc crescut de anevrism de aortă și disecție de aortă, în special la vârstnici, și de regurgitare la nivelul valvei aortice și valvei mitrale după administrarea de fluorochinolone. S-au raportat cazuri de anevrisme și disecție de aortă, uneori complicate de ruptură (inclusiv cazuri letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetență a uneia dintre valvele cardiace, la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.8).

Prin urmare, fluorochinolonele trebuie utilizate numai după o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu și după luarea în considerare a altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente familiale de anevrism ori de boală congenitală de valvă cardiacă, sau la pacienții diagnosticați cu anevrism aortic preexistent și/sau disecție aortică ori boală valvulară cardiacă, sau în prezența altor factori de risc sau afecțiuni care predispun

• atât la anevrism și disecție de aortă, cât și la regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetența unei valve cardiace (de exemplu, afecțiuni ale țesutului conjunctiv precum sindromul Marfan sau sindromul Ehlers-Danlos, sindromul Turner, boala Behcet, hipertensiunea arterială, artrita reumatoidă) sau, în plus,
• la anevrism și disecție de aortă (de exemplu afecțiuni vasculare precum arterita Takayasu sau arterita cu celule gigante, sau ateroscleroză diagnosticată, sau sindromul Sjögren) sau, în plus,
• la regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetența unei valve cardiace (de exemplu endocardita infecțioasă).

De asemenea, riscul de anevrism și disecție de aortă, precum și de ruptură, poate fi crescut la pacienții tratați concomitent cu corticosteroizi cu acțiune sistemică. În caz de durere brusc instalată la nivel abdominal, toracic sau dorsal, pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze imediat unui medic dintr-un departament medical de urgență. Pacienții trebuie sfătuiți să solicite imediat asistență medicală, în caz de dispnee acută, palpitații cardiace nou apărute sau în caz de apariție a edemului la nivelul abdomenului sau al extremităților inferioare.

Infecţie asociată cu Clostridium difficile Diareea apărută în cursul sau după tratamentul cu levofloxacină (inclusiv la câteva săptămâni după tratament), în special dacă este severă, persistentă şi/sau sanguinolentă, poate fi simptomul infecţiei asociate cu Clostridium difficile (Clostridium difficile-associated disease-CDAD). CDAD poate varia în severitate de la uşoară până la risc vital, forma sa cea mai severă fiind colita pseudomembranoasă (vezi pct. 4.8). Prin urmare, este important ca acest diagnostic să fie luat în considerare la pacienţii care dezvoltă diaree gravă în timpul sau după tratamentul cu levofloxacină. În cazul în care este suspectată sau diagnosticată CDAD, administrarea levofloxacinei trebuie oprită imediat şi trebuie iniţiat fără întârziere tratamentul adecvat. Medicamentele care inhibă peristaltismul intestinal sunt contraindicate în această situaţie clinică.

Pacienţi cu predispoziţie la convulsii Chinolonele pot să scadă pragul convulsivant şi pot să declanşeze episoade convulsive. Levofloxacina este contraindicată la pacienţii cu antecedente de epilepsie (vezi pct. 4.3) şi, similar altor chinolone, trebuie administrată cu mare precauţie la pacienţii cu predispoziţie la episoade convulsive sau cu tratament asociat cu substanţe active care scad pragul convulsivant, cum este teofilina (vezi pct. 4.5). În cazul apariţiei convulsiilor, tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt (vezi pct. 4.8).

Pacienţi cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază Pacienţii cu deficit latent sau manifest al activităţii glucozo-6-fosfat dehidrogenazei pot fi predispuşi la reacţii hemolitice, atunci când sunt trataţi cu chinolone antibacteriene. Prin urmare, în cazul în care levofloxacina trebuie utilizată la aceşti pacienţi, aceştia trebuie monitorizaţi pentru posibila apariţie a hemolizei.

Pacienţi cu insuficienţă renală Deoarece levofloxacina este excretată, în principal, pe cale renală, doza de levofloxacină trebuie ajustată la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2).

Reacţii de hipersensibilitate Levofloxacina poate determina reacţii de hipersensibilitate grave, care pot pune în pericol viaţa (de exemplu angioedem până la şoc anafilactic), ocazional chiar și după administrarea primei doze (vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie să întrerupă imediat tratamentul şi să se adreseze medicului curant sau unui medic din departamentul de urgenţă, care va iniţia măsurile de urgenţă adecvate.

Reacții adverse cutanate severe La administrarea levofloxacinei au fost raportate cazuri de reacții adverse cutanate severe (SCAR), incluzând necroliză epidermică toxică (NET: cunoscută și sub numele de sindromul Lyell), sindrom Stevens Johnson (SJS) și reacție indusă medicamentos însoțită de eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), care pot pune în pericol viața sau pot fi letale (vezi pct. 4.8). La momentul prescripției medicale, pacienții trebuie sfătuiți cu privire la semnele și simptomele care însoțesc reacțiile cutanate severe și trebuie monitorizați atent. Dacă apar semne și simptome sugestive pentru aceste reacții, administrarea levofloxacinei trebuie întreruptă imediat și trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Dacă pacientul a dezvoltat o reacție gravă, cum ar fi SJS, NET sau DRESS la utilizarea levofloxacinei, tratamentul cu levofloxacină nu trebuie reluat la acest pacient în orice moment.

Modificări ale glicemiei Similar tuturor chinolonelor, au fost raportate modificări ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemie, cât şi hiperglicemie, care apar mai frecvent la vârstnici, de obicei la pacienţii cu diabet zaharat trataţi concomitent cu un antidiabetic oral (de exemplu glibenclamidă) sau cu insulină. Au fost raportate cazuri de comă hipoglicemică. La pacienţii cu diabet zaharat, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct. 4.8). Tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt imediat dacă un pacient raportează tulburări ale glicemiei și trebuie luat în considerare un tratament antibacterian alternativ non-fluorochinolonic.

Prevenirea fotosensibilizării La administrarea levofloxacinei, a fost raportată fotosensibilizare (vezi pct. 4.8). Se recomandă ca pacienţii să nu se expună, dacă nu este necesar, la lumină solară puternică sau la raze UV artificiale (de exemplu lampă cu ultraviolete, solar), în timpul tratamentului şi timp de 48 de ore după întreruperea tratamentului, pentru a preveni fotosensibilizarea.

Pacienţi trataţi cu antagonişti ai vitaminei K Din cauza posibilităţii creşterii valorilor testelor de coagulare (timp de protrombină/INR) şi/sau apariţiei sângerărilor, la pacienţii trataţi cu levofloxacină concomitent cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu warfarina), trebuie monitorizate testele de coagulare (vezi pct. 4.5).

Reacţii psihotice Au fost raportate reacţii psihotice la pacienţii cărora li se administrează chinolone, inclusiv levofloxacină. În cazuri foarte rare, acestea au progresat până la idei suicidare şi comportament de auto-vătămare, uneori numai după o doză unică de levofloxacină (vezi pct. 4.8). În cazul în care pacientul dezvoltă astfel de reacţii, trebuie întreruptă imediat administrarea levofloxacinei, la primele semne sau simptome ale acestor reacții, iar pacienții trebuie sfătuiți să-și contacteze medicul pentru indicațiii. Ar trebui luat în considerare un tratament antibacterian alternativ non-fluorochinolonic şi trebuie instituite măsuri adecvate. Se recomandă precauţie în cazul în care levofloxacina trebuie utilizată la pacienţi psihotici sau cu antecedente de afecţiuni psihice.

Prelungirea intervalului QT Se recomandă precauţie atunci când sunt utilizate fluorochinolonele, inclusiv levofloxacina, la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt, de exemplu:

• sindrom de interval QT prelungit congenital;
• utilizarea concomitentă de medicamente despre care se ştie că prelungesc intervalul QT (de exemplu, antiaritmice clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice);
• dezechilibre electrolitice necorectate (de exemplu, hipokaliemie, hipomagneziemie);
• afecţiuni cardiace (de exemplu, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie). Pacienţii vârstnici şi femeile pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul QT. Prin urmare, se recomandă precauţie atunci când sunt utilizate fluorochinolone, inclusiv levofloxacină, la aceste grupe de pacienţi. (Vezi pct. 4.2 Vârstnici, 4.5, 4.8 şi 4.9).

Neuropatie periferică La pacienții tratați cu chinolone și fluorochinolone au fost raportate cazuri de polineuropatie senzorială sau senzorial-motorie care determină parestezie, hipoestezie, disestezie sau slăbiciune. Pacienții tratați cu levofloxacină trebuie sfătuiți să informeze medicul, înainte de a continua tratamentul, în cazul în care apar simptome de neuropatie, cum sunt durere, senzație de arsură, furnicături, amorțeală, slăbiciune, în scopul de a preveni apariția unei afecțiuni potențial ireversibile. (vezi pct. 4.8).

Tulburări hepatobiliare La administrarea levofloxacinei, au fost raportate cazuri de necroză hepatică mergând până la insuficienţă hepatică letală, în special la pacienţii cu afecţiuni preexistente severe, de exemplu sepsis (vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie sfătuiţi să întrerupă tratamentul şi să se adreseze medicului dacă apar semne şi simptome de afectare hepatică, cum sunt anorexia, icterul, urina hipercromă, pruritul sau sensibilitatea abdominală.

Agravare a miasteniei gravis Fluorochinolonele, inclusiv levofloxacina, au acţiune blocantă neuromusculară şi pot agrava slăbiciunea musculară la pacienţii cu miastenia gravis. Reacţii adverse grave, raportate după punerea pe piaţă, inclusiv decese şi necesitatea de susţinere a funcţiei respiratorii, au fost asociate cu utilizarea fluorochinolonelor la pacienţi cu miastenia gravis. Levofloxacina nu este recomandată la pacienţii cu antecedente cunoscute de miastenia gravis.

Tulburări de vedere În cazul afectării vederii sau al apariţiei oricăror reacţii la nivelul ochilor, trebuie solicitat imediat consultul unui medic oftalmolog (vezi pct. 4.7 şi 4.8).

Suprainfecţii Utilizarea levofloxacinei, în special dacă este prelungită, poate determina proliferarea microorganismelor rezistente. În cazul apariţiei suprainfecţiei în timpul tratamentului, trebuie aplicate măsurile adecvate.

Influenţarea rezultatelor testelor de laborator La pacienţii trataţi cu levofloxacină, determinarea opioizilor în urină poate avea rezultate fals-pozitive. Poate fi necesară confirmarea printr-o metodă mai specifică a rezultatelor pozitive la testele de depistare a opioizilor.

Levofloxacina poate inhiba creşterea Mycobacterium tuberculosis şi, prin urmare, poate determina rezultate fals-negative la testele de diagnostic bacteriologic al tuberculozei.

Sodiu Acest medicament conține sodiu 354,20 mg per 100 ml, echivalent a 17,7% din doza zilnică recomandată de OMS, de 2 g sodiu pentru un adult.

Informaţiile prezentate mai jos se bazează pe datele furnizate din studii clinice efectuate la peste 8300 pacienţi şi pe o vastă experienţă după punerea pe piaţă.

Frecvenţele din acest tabel sunt definite utilizând următoarea convenţie:

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Infecţii şi infestări Infecţii fungice, inclusiv infecţii cu Candida, rezistenţă a microorganismului patogen

Tulburări Leucopenie, Trombocitopenie, Pancitopenie, hematologice şi eozinofilie neutropenie agranulocitoză, anemie limfatice hemolitică

Tulburări ale Angioedem, Şoc anafilactica, șoc sistemului imunitar hipersensibilitate anafilactoida (vezi pct. (vezi pct. 4.4) 4.4) Tulburări Sindrom de secreție endocrine inadecvată a hormonului antidiuretic (SIADH) Tulburări Anorexie Hipoglicemie, în Hiperglicemie, metabolice şi de special la pacienţii cu nutriţie diabet zaharat, comă hipoglicemică (vezi pct. 4.4)

Tulburări psihice Insomnie Anxietate, stare Reacţii psihotice (de Tulburări psihotice cu confuzională, exemplu, cu comportament de auto-nervozitate halucinaţii, paranoia), vătămare, inclusiv ideaţie depresie, agitaţie, suicidară sau tentativă de vise anormale, suicid (vezi pct. 4.4) coşmaruri, delir Tulburări ale Cefalee, ameţeli Somnolenţă, tremor, Convulsii (vezi pct. Neuropatie periferică sistemului nervos disgeuzie 4.3 şi 4.4), parestezii, senzitivă (vezi pct. 4.4), tulburări ale neuropatie periferică memoriei senzitivo-motorie (vezi pct 4.4), parosmie, inclusiv anosmie, diskinezie, tulburări extrapiramidale, ageuzie, sincopă, hipertensiune intracraniană benignă Tulburări oculare Tulburări de vedere, Pierdere tranzitorie a cum este vederea vederii (vezi pct. 4.4), înceţoşată (vezi pct. uveită 4.4) Tulburări acustice Vertij Tinitus Pierdere a auzului, şi vestibulare afectare a auzului Tulburări Tahicardie, palpitaţii Tahicardie ventriculară, cardiace care poate duce la stop cardiac, aritmii ventriculare şi torsada vârfurilor (raportată predominant la pacienţii cu factori de risc pentru prelungirea intervalului QT), prelungire a intervalului QT observată pe ECG (vezi pct. 4.4 şi 4.9) Tulburări Flebită (numai Hipotensiune vasculare pentru forma arterială injectabilă)

Tulburări Dispnee Bronhospasm, respiratorii, pneumonită alergică toracice şi mediastinale Tulburări gastro- Diaree, Dureri abdominale, Diaree hemoragică, care intestinale vărsături, greaţă dispepsie, flatulenţă, în cazuri foarte rare poate constipaţie să indice o enterocolită, inclusiv colită pseudomembranoasă (vezi pct. 4.4), pancreatită Tulburări Creştere a Creştere a Icter şi leziuni hepatice hepatobiliare valorilor serice bilirubinemiei severe, inclusiv cazuri de ale enzimelor insuficienţă hepatică hepatice acută letală, în special la (ALAT/ASAT, pacienţii cu afecţiuni fosfatază preexistente severe alcalină, GGT) (vezi pct. 4.4), hepatită Afecţiuni cutanate Erupţie cutanată Reacție indusă Necroliză epidermică şi ale ţesutului tranzitorie, prurit, medicamentos toxică, sindrom Stevens-subcutanatb urticarie, hiperhidroză însoțită de eozinofilie Johnson, eritem polimorf, și simptome reacţii de sistemice (DRESS) fotosensibilizare (vezi (vezi pct. 4.4), pct. 4.4), vasculită erupție fixă indusă leucocitoclastică, medicamentos stomatită Tulburări Artralgie, mialgie Afecţiuni ale Rabdomioliză, ruptură de musculoscheletice tendoanelor (vezi pct. tendon (de exemplu a şi ale ţesutului 4.3 şi 4.4), inclusiv tendonului lui Ahile) conjunctiv tendinită (de (vezi pct. 4.3 şi 4.4), exemplu, la nivelul ruptură de ligament, tendonului lui Ahile), ruptură musculară, artrită slăbiciune musculară, care poate avea o importanţă deosebită la pacienţii cu miastenia gravis (vezi pct. 4.4) Tulburări renale şi Creştere a Insuficienţă renală ale căilor urinare creatininemiei acută (de exemplu din cauza nefritei interstiţiale) Tulburări generale Reacţie la Astenie Febră Durere (inclusiv dureri şi la nivelul locului nivelul locului de spate, toracice şi la de administrare de perfuzare nivelul extremităţilor) (durere, eritem) a Reacţiile anafilactice şi anafilactoide pot apărea, uneori, chiar şi după prima doză. b Reacţiile cutaneo-mucoase pot apărea, uneori, chiar şi după prima doză.

Alte reacții adverse care au fost asociate cu administrarea de fluorochinolone includ:

extremităților, tulburări ale mersului, neuropatii asociate cu parestezie, depresie, oboseală, afectare a memoriei, tulburări ale somnului și afectare a auzului, vederii, gustului și mirosului), în asociere cu utilizarea chinolonelor și fluorochinolonelor, în unele cazuri indiferent de factorii de risc preexistenți (vezi pct. 4.4).S-au raportat cazuri de anevrism și disecție de aortă, uneori complicate de ruptură (inclusiv cazuri letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetență a uneia dintre valvele cardiace, la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro